{"id":9066,"date":"2011-10-05T12:08:12","date_gmt":"2011-10-05T10:08:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9066"},"modified":"2011-10-05T12:10:05","modified_gmt":"2011-10-05T10:10:05","slug":"capitalism-fara-democratie-perspective-neoconservatoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/capitalism-fara-democratie-perspective-neoconservatoare\/","title":{"rendered":"Capitalism fara democratie: perspective neoconservatoare"},"content":{"rendered":"

O priveliste civilizationala<\/strong>
\nOdata cu atacul din Norvegia, presa de pretutindeni1 a reusit din nou sa arate latura iresponsabila a simtului comun: fara ezitare, mass-media din toata lumea si-a transmis \u00een cor si \u00een direct obsesiile, fricile si limitarile. \u00censa daca din partea ziaristilor, obligati sa inventeze \u201einformatie\u201c \u00een timp record, poti avea doar pretentia unei minime deontologii profesionale (pe care, \u00een acest caz, nu au aratat-o), de la comentatorii si analistii invitati sa interpreteze mersul si sensul lumii \u00een virtutea stiintei si capacitatii lor superioare mediei, te astepti, totusi, sa se ridice deasupra \u00eenvalmaselii de evenimente, drame si fapte diverse, si sa ofere o naratiune care sa sfideze putin locurile comune. P\u00e2na acum, doar c\u00e2tiva dintre comentatorii rom\u00e2ni cu o oarecare vizibilitate s-au exprimat public despre acest subiect. Nu putea lipsi dl Mircea Mihaies2, cu un text care desfasoara, \u00een linie dreapta, toate competentele unui filolog profesionist. \u00cencep\u00e2nd prin a atrage atentia ca evenimentul din nordul Europei a scos la iveala o \u201einovatie terminologica remarcabila\u201c \u2013 ideea de \u201efundamentalism crestin\u201c \u2013, publicistul ne avertizeaza apoi scurt ca vorbeste nepartinitor: nu \u201edintr-o perspectiva religioasa\u201c, cum am putea fi tentati sa ne \u00eenchipuim, \u201eci dintr-una civilizationala\u201c. Perspectiva civilizationala de la care priveste profesorul timisorean comporta un versant exoteric (accesibil oricui are ochi sa vada o Europa \u201e\u00een curs de autodistrugere\u201c, \u00eentruc\u00e2t, evident, \u201ederiva din ura de sine care a cuprins de mai multa vreme Occidentul\u201c si din \u201ementalitatea defetista care a fragilizat civilizatia c\u00e2ndva \u00eenfloritoare a Europei\u201c) si unul ezoteric (rezervat initiatilor \u00een arcanele politicii mondiale si a unei carti \u201ecare sta sa apara\u201c, din care dl Mihaies a \u201ecitit \u00een avanpremiera c\u00e2teva fragmente\u201c). Inaccesibil \u201eprostimii\u201c, acest adevar mai ad\u00e2nc \u201enu are de-a face nici cu islamismul, nici cu crestinismul\u201c, ci se refera at\u00e2t la \u201ecuvinte mult mai putin frumoase \u2013 petrol si titei \u2013, \u00een fata carora se \u00eenchina mai-marii lumii\u201c, c\u00e2t si la un \u201epresupus pact \u00eentre americani si pakistanezi \u00een chestiunea liderului Al Qaida\u201c. Ce sa \u00eentelegem din toate aceste directii de cercetare? Care-i legatura \u00eentre ura occidentala de sine, resursele de petrol si asasinarea lui Bin Laden? Mai bine sa-l lasam pe autor sa identifice ce anume le sub\u00eentinde: \u201eAnalizati felul \u00een care sunt batjocorite valorile traditiei europene, luati aminte la \u00ab\u00eennoirile\u00bb catastrofale din domeniul culturii si educatiei si trageti singuri concluziile\u201c. Dupa o analiza temeinica, am tras concluzia ca dl Mihaies ar face un mare serviciu \u201ecivilizatiei c\u00e2ndva \u00eenfloritoare a Europei\u201c daca s-ar ocupa numai de critica literara.
\nIdei standard<\/strong>
\nDesi ideile inovatoare nu lipsesc, textul dlui Mihaies nu poate concura cu alta interpretare3, ceva mai analitica. Locul \u00een care a fost tiparita analiza la care ma refer este revista \u201e22\u201c, o publicatie a carei traiectorie ilustreaza perfect deruta ideologica a intelectualitatii din clasa de mijloc autohtona: de la un anticomunist justificat prin revendicarea drepturilor liberale, la un liberalism economic care gaseste firesc sa vada o amenintare \u00een orice revendicari ale unor drepturi democratice. Autorul acestui articol \u2013 antologic, \u00eentruc\u00e2t cuprinde, abreviat, \u00eentreaga imagine despre lume a intelectualului rom\u00e2n si a publicului sau de dreapta \u2013 este dl Dragos Paul Aligica, cunoscut at\u00e2t pentru contributiile sale la exegeza marxismului4, c\u00e2t si pentru opera publicata \u00een colaborare cu un fost politician resemnat \u00een pozitia de ideolog al dreptei PDL-iste5. Daca Mircea Mihaies vorbea cu o zi \u00eenainte de perspectiva civilizationala la care are acces, dl Aligica deschide si el o \u201eperspectiva mai ampla\u201c, de unde putem \u201esa privim lucrurile cu luciditate\u201c, barbateste, \u201edincolo de turbulenta si emotia contextului\u201c, asum\u00e2ndu-si cu demnitate socul pe care l-ar putea resimti citindu-l cei slabi de \u00eenger.
\nAsadar, care sa fie \u201esemnificatia mai profunda a tragediei\u201c? Ce poate \u00eengrijora \u201eun adept al liberalismului, tolerantei si diversitatii\u201c, cum se prezinta, modest, dl Aligica? Recrudescenta dreptei radicale, ajunsa chiar la putere \u00een Ungaria vecina? Banalizarea discursurilor de extrema dreapta, \u00eendreptate nu doar \u00eempotriva minoritatilor de tot felul, ci si a pensionarilor, emigrantilor, angajatilor la stat, ori pur si simplu saracilor? Nici pomeneala; \u00een opinia dlui Aligica, \u201evedem cum criza cultural-identitara sta gata sa erupa\u201c, atacul de la Oslo fiind \u201eun nou simptom al profundei crize \u00een care se afunda sistemul de guvernare occidental si civilizatia occidentala\u201c. \u00cen aceasta sinteza, primul dintre cei doi termeni, sistemul de guvernare occidental, functioneaza \u201edupa o logica proprie, straina interesului public\u201c, astfel ca, suntem avertizati, \u201edeficitul democratic, deficitul de legitimitate devin tot mai mult nu accidente, ci trasaturi ale sistemului\u201c. Sigur, asa-i, dar, ne-am putea \u00eentreba, unde erau aceste observatii \u00eenaintea izbucnirii crizei economice? Sa fi scapat oare de sub control at\u00e2t de mult, \u00een numai trei ani, deficitul democratic si deficitul de legitimitate? Unde a disparut cea mai buna lume posibila a capitalului, condusa p\u00e2na mai ieri, infailibil, de m\u00e2na invizibila? A fost \u00eenecata de consumul excesiv si de distributie, ne serveste dl Aligica o explicatie demna de interventia lui Traian Basescu la LSE6. Economic, ieri totul era \u00een regula cu sistemul capitalist \u00een care traim; astazi, aflam ca \u201eeconomia vestica \u2013 fie ea \u00een varianta europeana, fie americana \u2013 este \u00een criza\u201c. Comedie pura. \u201eSetata sa consume mai mult dec\u00e2t produce, sa redistribuie avutia si riscul pe criterii de expedienta politic-ideologica, ea colapseaza sub ochii nostri.\u201c7 Numai ca dl Aligica pierde din vedere ca, \u00een termeni economici strict liberali, sistemul nu are cum colapsa, caci nu doar profitul, ci si falimentul face parte din logica jocului. C\u00e2nd cineva pierde, altcineva c\u00e2stiga, piata face si desface totul, deasupra indivizilor, spre bunastarea tuturor; iar piata-i libera: nimeni si nimic nu a incomodat-o. \u00cenainte de 2008, nimanui nu-i trecea prin cap sa iasa la un tea party: banca, bursa si biserica lucrau pentru noi. Prin urmare, nu prea \u00eenteleg fram\u00e2ntarile d-lui Aligica. Sa fie vorba atunci de interventiile statelor care au tulburat mecanismul pietei?8 \u00centr-un fel, da, caci \u00een fata \u201ecrizei structurale a economiilor vestice\u201c (s-au prins si neoliberalii de poanta), \u201eschimbam \u00een punctele esentiale, dar sa nu se schimbe nimic\u201c. Mai pe scurt, Occidentul face \u201eorice, dar numai tratarea problemei prin cauza ei structurala, nu\u201c. \u00censa care sa fie aceasta misterioasa cauza structurala? Tocmai guvernarea \u201e\u00eempotriva naturii umane, a instinctelor elementare ale organizarii politice, a ordinii firesti a costurilor si beneficiilor sistemului economic, \u00eempotriva identitatii si a celor mai profunde credinte ale oamenilor pe care vrei sa-i guvernezi\u201c. La fel ca \u00een cazul admiratorilor lui Glenn Beck, Sarah Palin sau Michele Bachmann, ori (pentru a ne m\u00e2ndri putin si cu premiantii nostri) Teodor Baconschi, Mihai Giurgea sau Dinu Patriciu, eroarea dl Aligica tine de identificarea gresita at\u00e2t a problemelor, c\u00e2t si a solutiilor. C\u00e2nd sistemul economic capitalist da semne ca se prabuseste, cetateanul de dreapta tipa ca statul-i de vina, de parca am trai \u00eentr-o economie etatista, \u00eempovarata de reglementari si impozite pe profit; apoi cauta o \u201esemnificatie mai profunda\u201c si o gaseste imediat: marxismul si lenea, socialismul si ateismul, islamismul si sindicatele, corectitudinea politica si minoritatile, imigratia si imoralitatea \u2013 toate sunt de vina. Pentru absolut tot. Daca la prima vedere nu pare foarte clar, este nevoie de o \u201eperspectiva mai ampla\u201c: cea privitoare la \u201ecivilizatia occidentala\u201c, al doilea termen aflat \u00een criza.
\nFata-n fata cu criza sistemica a capitalismului, dl Aligica redescopera cultura. De la o marfa ca oricare alta pe o piata function\u00e2nd liber si autoregl\u00e2ndu-se \u00een functie de cerere si oferta, \u201eidentitatea si cultura\u201c occidentala, adica traditia \u201ereligioasa a locului, iudeo-crestina\u201c devin dintr-odata valori pe c\u00e2t de \u00eennascute, pe at\u00e2t de asediate. Neav\u00e2nd de aparat ceva concret, o traditie familiala (aristocratica sau burgheza), o mare avere (mostenita sau facuta), un interes determinat (de breasla sau de clasa), ori macar o cauza precisa (soarta pinguinilor imperiali sau a partiturilor enesciene), conservatorul de stil nou se repliaza pe un topos \u00eendragit dintotdeauna de extrema dreapta: \u201ecriza cultural-identitara\u201c de care se fac vinovati, nu \u00eencape nici o \u00eendoiala, cei al caror chip \u00eel cunoastem foarte bine din propaganda fascista: tradatorul (cosmopolit, ateu si marxist) si strainul (nerecunoscator, profitor si neasimilabil). Adica, pe de o parte, \u201eelitele occidentale\u201c, al caror \u201eobiectiv\u201c, la firul ierbii, \u201epare sa fie crearea omului nou\u201c, \u00eenteles drept o \u201efiinta de la care se asteapta sa ia pietre \u00een bot\u201c, iar vazut din cosmos, \u201epare sa fie crearea unei noi civilizatii\u201c, numita de autor multiculturala, \u201e\u00een care \u201enoul om occidental\u201c sa produca mijloacele materiale si organizationale menite sa \u00eentretina diversitatea culturala si a stilurilor de viata ale celorlalti\u201c. Si, pe de alta parte, \u201eemigrantii din Londra, Oslo sau Paris\u201c, care \u201epropovaduiesc si practica Jihadul, antisemitismul si antioccidentalismul\u201c, atac\u00e2nd \u201eidentitatea nationala a unor popoare\u201c. \u00cenainte de a comenta putin aceste idei fumate de catre cunoscutul filosof al istoriei Traian Ungureanu9 \u00eenca din timpul primului mandat al presedintelui, voi face un scurt excurs despre multiculturalism.
\nImigrantii \u00een Europa<\/strong>
\n\u00cen octombrie 2010, cancelarul german Angela Merkel declara ca multiculturalismul a esuat complet. La scurt timp dupa aceea, premierul britanic David Cameron \u00eei confirma spusele. Reusita multiculturalismului era, asadar, infirmata de la cel mai \u00eenalt nivel. Acum, \u00een functie de ce \u00eentelegem prin multiculturalism, putem considera propozitia ca exprim\u00e2nd un adevar sau o falsitate. \u00censa daca echivalam multiculturalismul doar cu adaptarea10 imigrantilor la societatile occidentale, atunci as afirma ca \u00een Europa multiculturalismul a fost o mare reusita. Cum spuneam, trebuie doar sa privim dintr-o \u201eperspectiva mai ampla\u201c.
\n\u00cencep\u00e2nd cu anii 1950, \u00een plin av\u00e2nt economic, statele occidentale si-au deschis granitele imigrantilor (proveniti \u00een mare parte din fostele colonii ori zone de influenta), una din parti fiind \u00een cautare de m\u00e2na de lucru ieftina, cealalta \u00een cautarea unui loc de munca. \u00cen termeni liberali, nimic problematic, ambele parti \u00eencheind un contract reciproc avantajos: societatile occidentale au devenit si mai productive si mai prospere inclusiv prin intermediul muncii prestate de acesti oameni, imigrantii au c\u00e2stigat mai mult, ceea ce le-a permis un standard de viata mai ridicat. Traind \u00een Occident (pentru ca muncind acolo), de voie sau de nevoie imigrantii au trebuit sa se adapteze conditiilor locului, iar aceasta adaptare a fost cu totul uimitoare: au \u00eenvatat limba si au preluat obiceiurile vestice, au mers la scoala si au deprins meserii, au adoptat stiluri de consum si de viata specifice societatii gazda (evident, corelate cu veniturile de care dispuneau) etc. \u00centr-un cuv\u00e2nt, s-au aclimatizat extraordinar, tin\u00e2nd cont de timpul foarte scurt care s-a scurs si de mediul de provenienta total diferit. Oric\u00e2t ne-ar uimi asta, imigrantii muncesc. Muncesc (fac\u00e2nd de obicei cele mai prost platite munci) si \u00eencearca din toate puterile sa se integreze, desi e aproape imposibil, \u00een societatile vestice. Oric\u00e2t de contraintuitiv ar fi, chiar problemele din cartierele sarace de imigranti sunt o dovada \u00een acest sens. Ce vor tinerii din acele periferii \u2013 descendenti ai primelor generatii de imigranti, nascuti \u00een tarile occidentale, deci cetateni ai respectivelor tari? Un loc de munca (unii) si consum (toti); exact ca europenii. Exact ce le-a promis, tuturor, societatea occidentala: muncind, va veti emancipa; adica: veti c\u00e2stiga mai mult, veti consuma mai mult, veti avea acces la servicii publice (medicale, educationale, sociale) mai bune si mai ieftine, copiii vostri vor avea mai multe sanse; altfel spus, prin munca va veti \u00eembunatati traiul si veti fi ca noi. \u00centre timp, desi societatile occidentale au devenit socialmente mult mai bogate dec\u00e2t \u00een urma cu douazeci sau cincizeci de ani, bogatia sociala a \u00eenceput sa se distribuie tot mai inegal dec\u00e2t \u00een urma cu douazeci sau cincizeci de ani, astfel \u00eenc\u00e2t, astazi, chiar si copiii clasei de mijloc sunt destinati sa traiasca mult mai precar si mai lipsiti de orizont dec\u00e2t parintii lor. Ca sa nu mai vorbim de saraci, ori de cei foarte saraci (de obicei imigranti sau urmasi lor), carora visul capitalist de emancipare le-a jucat o festa. Dupa toate indiciile (poate mai putin pentru specialistii de la CADI), saracia duce la marginalizare, marginalizarea la o si mai mare saracie, saracia si mai mare, la dificultati sporite de a-ti depasi conditia \u2013 si asa mai departe, \u00eentr-o spirala a degradarii accelerate. Iar \u00een momentul \u00een care educatia nu mai e astazi un mijloc de ascensiune sociala nici macar pentru clasa de mijloc, este cu totul ipocrit sa depl\u00e2ngem faptul ca tinerii imigranti si saraci nu merg la scoala. Dupa ce a militat ani de zile pentru \u201eflexibilizare\u201c si diminuarea rolului statului, pentru desfiintarea si privatizarea tuturor institutiilor publice \u201eneprofitabile\u201c (spitale si dispensare, scoli si cai ferate s.a.), dreapta se mira, dintr-odata, ca, puse \u00een aplicare, aceste idei au produs nu doar \u00eembogatirea c\u00e2torva \u201eantreprenori\u201c, ci si victime pe c\u00e2t de colaterale, pe at\u00e2t de vizibile: clasa mijlocie si cea de jos; si, \u00een primul r\u00e2nd, cele mai vulnerabile categorii sociale (iar de aici infractionalitatea si toate celelalte probleme): someri, imigranti, persoane cu handicap, pensionari. Dar, probabil, aceasta e o interpretare marxista. Adevarul se afla, probabil, altundeva. \u00cen sfera culturii.
\nUltima instanta<\/strong>
\nRecentele publicatii ale noilor conservatori \u00eeti pot lasa impresia ca departamentele de studii culturale din universitatile americane si-au deschis puncte de lucru la ISP, IICCMER, Fundatia Crestin-Democrata si alte lacasuri de cult si cultura. Si nu ma refer deloc la faptul ca aceste grupuscule de elita s-ar fi reprofilat pe ocrotirea specificului minoritatilor. Ceea ce \u00eempartasesc cu \u201erelativistii\u201c pe care \u00eei detesta e abandonarea ideii de universalitate si reinterpretarea lumii \u00een termeni religiosi-culturali-identitari. Prelu\u00e2nd o sintagma din literatura academica, am putea numi acest sport extrem \u201esociologie eterna\u201c11. Conform unei descrieri de ultima ora, aflata \u201e\u00eenca sub socul incidentelor de la Oslo\u201c, \u201evedem cum criza cultural-identitara sta gata sa erupa s\u00e2ngeros, pe fundalul problemelor de emigratie si al escaladarii presiunii islamiste\u201c. Deci: c\u00e2nd forta de munca este mai lipsita de drepturi si cu toate acestea dispusa sa munceasca mai mult ca oric\u00e2nd, c\u00e2nd locurile de munca sunt tot mai putine si mai prost platite, c\u00e2nd guvernele tarilor occidentale devin tot mai protectioniste \u00een legatura cu circulatia fortei de munca (nu a capitalului) si expulzeaza \u00een mod ilegal oameni cu un ten mai \u00eenchis si, simpla coincidenta, cu un portofel mai gol, dl Aligica, \u00eentr-o dispozitie malthusiana de zile mari, vede \u00een primul r\u00e2nd \u201epoliticile demografice, de emigratie si culturale occidentale\u201c, care \u201egenereaza tensiuni si probleme\u201c (\u00een traducere: \u201eataca identitatea nationala a unor popoare\u201c). Astfel, pentru dumnealui, imigrantii nu muncesc, nu platesc impozite, nu consuma \u00een Occident, ci doar \u201esubmineaza profund tesatura sociala a tarii gazda\u201c. Dincolo de folosirea unei metaforologii perimate, dl. Aligica nu se oboseste sa ne livreze si niste informatii empirice. Sa-l credem pe cuv\u00e2nt, ori sa intram \u00een \u201ejocul acuzelor si stigmatizarilor corect-politic, cu beneficii corect-politic, pentru agende corect-politic\u201c? Mai bine sa nu uitam de cea de-a doua problema, \u201epresiunea islamista\u201c. Dar care presiune? Ar fi fost asteptat ca descaltatul prin aeroporturi, campaniile militare ale Statelor Unite si toate masurile securitare demarate de tarile occidentale dupa 2001 sa fi linistit putin spiritele; a suna din nou alarma \u00een legatura cu \u201epresiunea islamista\u201c la care este supus Occidentul devine pe zi ce trece un hobby tot mai absurd \u2013 iar faptul ca un grup islamist a revendicat atentatul din Norvegia arata, de fapt, c\u00e2t de lipsit de forta este terorismul islamic. Ceea ce nu a scazut, \u00een schimb, dupa cum se observa, este presiunea stigmatizatoare asupra musulmanilor. Daca nu am trai \u00een plina criza economica, ne-ar fi greu sa \u00eentelegem de ce discursurile colorate etnic si religios au luat un av\u00e2nt at\u00e2t de puternic. \u201eCriza profunda a lumii vestice\u201c nu este deloc at\u00e2t de \u201ecomplexa\u201c pe c\u00e2t afirma dl Aligica; este doar o criza economica a capitalismului. Asadar, sa ne pastram cumpatul \u00een fata acceselor de pesimism antropologic. Caci, \u201e\u00een ultima instanta\u201c, pentru conservatorul de stil nou, odata invocata \u201enatura umana\u201c, totul poate fi demonstrat: si libertatea, si supunerea; si egalitatea, si inegalitatea; si legea, si forta. Conteaza doar cum travesteste o situatie de fapt \u00eentr-una de drept. Un truc la fel de vechi ca teama de interventiile menite, chipurile, sa ne atinga esenta, altminteri imuabila, refractara la devenirea istorica (citeste: la interventiile suspectate ca ar dori sa schimbe ceva din raporturile de opresiune ale prezentului). Poate nu e \u00eent\u00e2mplator ca frica de transformarile politice voluntare izvoraste dintr-o fascinatie fata de imaginea egoista, interesata, agresiva pe care au plasmuit-o reactionarii din totdeauna despre aceasta \u201enatura umana\u201c din care nu se poate scoate nimic bun \u2013 except\u00e2nd, bine\u00eenteles, sistemul capitalist (natural si pazit de politie). Asadar, nu este nevoie ca dl. Aligica sa justifice \u201eviolenta si agresivitatea\u201c. Este suficient sa \u00eenteleaga \u201esimpla idee ca natura umana ar putea reactiona violent la politici (…) percepute ca agresive si maligne de subiectii lor\u201c.
\nDespre retorica si implicatiile ideilor dlui Aligica si ale celorlalti enoriasi liberali de extrema dreapta a scris excelent Costi Rogozanu12. As adauga doar o observatie: desi intelectuali precum domnii Mihaies, Aligica si prea multi altii repeta mereu ca sf\u00e2nta lupta la care s-au angajat este o denuntare a diverselor idei nesanatoase, pe care marxismul le-a infiltrat insidios \u00een \u201etesatura\u201c imaculata a societatilor noastre capitaliste, nu marxismul e, de fapt, cel pe care \u00eel iau cu asalt dumnealor. Cel de care se debaraseaza acum discursul versatil si fara memorie al neoconservatorimii e o doctrina ceva mai veche si mai respectabila c\u00e2ndva, p\u00e2na nu demult, chiar si \u00een r\u00e2ndurile anticomunistilor rom\u00e2ni. Caci liberalismul democratic burghez si iluminist e cel care se ascunde sub denumirile de \u201emulticulturalism\u201c, \u201ecorectitudine politica\u201c, \u201emarxism\u201c, \u201est\u00e2ngism\u201c, pe care le folosesc, intersanjabil, cu at\u00e2ta aplomb. Liberalismul burghez, cu universalismul sau, \u00eembratisat c\u00e2ndva cu entuziasm si gasit chiar util de civilizatia europeana; liberalismul care a \u00eensufletit convingerea ca oamenii sunt egali \u00een libertatea lor politica si a debarasat, deci, baza drepturilor social-politice de toate determinatiile particulare (biologice, etnice, religioase si \u2013 teoretic \u2013 economice), tot asa cum i-a obligat pe toti oamenii sa fie liberi economic (adica liberi pentru economie) si sa faca parte, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, din una si aceeasi mare si universala piata. \u00censa alianta aparent tautologica a capitalismului cu democratia burgheza \u00eencepe sa se destrame. Pentru conservatorii recenti, drepturile civile \u00eencep sa depinda, din nou, de aceste determinatii: biologice, etnice, religioase si economice. Mai ales economice. Nu ei au inventat sintagme ca \u201eegalitate exagerata si utopica\u201c \u2013 acestea sunt la fel de vechi cum e contrarevolutia. Totusi, nu cred ca asistam la o \u00eentoarcere contrarevolutionara la o epoca similara Vechiului Regim, ci este un pas \u00eenainte. Aflat \u00een plina criza a vechilor forme de acumulare, capitalismul se debaraseaza de sistemul libertatilor formale, devenite \u00eempovaratoare si incompatibile cu cresterea profiturilor si cu urgenta de-a gasi noi forme de acumulare. Capitalismul nu mai poate si nici nu mai vrea sa produca emancipare. Si pentru ca totul sa aiba si o justificare, \u00eencep sa apara nuantarile.
\nNeoliberalismul de stat<\/strong>
\n\u00cen \u00eencheiere, poate merita amintit, \u00een treacat, si de o alta contradictie de care sufera pozitia neoliberalilor rom\u00e2ni. Margaret Thatcher, o doamna caracterizata de un istoric social-democrat drept \u201ea lower-middle class upstart with a soft spot for nouveau riche businessmen\u201c13 (pe rom\u00e2neste: \u201eo parvenita mic-burgheza cu o slabiciune pentru afaceristii nouveau riche\u201c), a sintetizat cel mai bine crezul neoliberal, tr\u00e2mbitat p\u00e2na de cur\u00e2nd de ideologii clasei de mijloc14: \u201eThere is not such thing as Society. There are only individual men and women, and there are families\u201c. Nu exista societate, ci doar indivizi (angrenati \u00een activitati economice); nu exista natiune, ci doar familii (pentru a transmite mai departe agoniseala). \u00cen Occident, timp de treizeci de ani, iar \u00een Rom\u00e2nia vreo douazeci, conservatorii de stil nou (adica exact acei conservatori care nu au nimic de conservat) au fost sedusi de o imagine \u201enaturala\u201c despre lume, una extrem de ispititoare, \u00een care orice baiat \u201edestept\u201c si \u201e\u00eentreprinzator\u201c (provenit dintr-o familie modesta, deci beneficiar al tuturor serviciilor sociale postbelice: \u00eenvatam\u00e2nt gratuit, asistenta medicala, transport public etc.), cu apucaturi de manager si cu ambitie pe masura, ajunge, prin forte proprii, pe nesimtite, milionar. Aceasta fresca trandafirie a \u00eenceput sa se demodeze \u00een ultima vreme, \u00eent\u00e2mplator dupa recenta criza economica. Atenti la zeitgeist si la momentul oportun de a-l urma \u00een orice directie ar lua-o, peste tot, inclusiv \u00een costisitoarele si ineficientele institutii ale statului (ministere si ambasade, institute culturale si de investigatie, universitati si centre de cercetare), intelectualii PDL-isti descopera \u201etesatura sociala\u201c si \u201eidentitatea nationala\u201c. Unde a disparut mediul privat, cel care abia asteapta sa ne realizeze potentialul uman? Dar piata libera, cea care, impartial si obiectiv masoara c\u00e2te parale facem fiecare? \u00cen loc sa sustina prin propriul exemplu ideile pe care le v\u00e2ntura, neoconservatorimea teoretizeaza pe bani publici; si nu vede nici o contradictie \u00een faptul ca lucreaza la stat, face cercetare prin contracte publice si se lasa milostivita de la buget. Doar n-o sa iasa pe piata libera, deschiz\u00e2ndu-si o afacere \u00een plina criza economica. C\u00e2t despre alte slujbe, am auzit ca \u00een mediul privat nu se mai fac angajari.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Institutii media cu impact, precum \u201eThe Sun\u201c (\u00een Marea Britanie), \u201eLe Monde\u201c (\u00een Franta) sau Fox News (\u00een Statele Unite ale Americii), au anuntat imediat, desi nu exista nici un indiciu \u00een acest sens, ca atentatul ar fi fost \u00eenfaptuit de o grupare terorista musulmana.
\n2 Mircea Mihaies, \u201eConspiratie \u00een padurea norvegiana\u201c, \u201eEvenimentul zilei\u201c, 25 iulie 2011.
\n3 Dragos Paul Aligica, \u201eDespre Oslo, incorect politic\u201c, revista \u201e22\u201c, nr. 1116, iulie-august 2011.
\n4 Vezi, de exemplu, Dragos Paul Aligica, \u201eRelevanta marxismului si degringolada intelectuala a st\u00e2ngii\u201c, revista \u201e22\u201c, nr. 996, aprilie 2009; Dragos Paul Aligica, \u201eExact ce ne lipsea: recuperarea marxismului!\u201c: http:\/\/www.hotnews.ro\/stiri-opinii-7630542-exact-lipsea-recuperarea-marxismului.htm.
\n5 \u00cenainte ca dl. Vladimir Tismaneanu sa se \u00eentretina cordial cu un politician despre care, acum, vorbeste cu prea putina eleganta \u2013 vezi \u201eMarele soc din finalul unui secol scurt (Ion Iliescu \u00een dialog cu Vladimir Tismaneanu)\u201c, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2004 \u2013, dl. Dragos Paul Aligica a publicat si el o serie de convorbiri cu un fost ministru liberal, la vremea respectiva \u00een \u201ecriza de imagine\u201c \u2013 vezi \u201eProvocari liberale (Valeriu Stoica \u00een dialog cu Dragos Paul Aligica)\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2003. De atunci, cei doi autori au recidivat cu un nou volum \u2013 vezi Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica, \u201eReconstructia dreptei\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2009 \u2013, considerat de prefatator (dl. Vladimir Tismaneanu) o lucrare epocala, iar de posfatator (dl. Adrian Miroiu) o realizare \u00eendoielnica. Daca trei sferturi din carte contine doar niste platitudini despre liberalism (cu care nu ai cum sa nu fii de acord, chiar daca nu le poti identifica, \u00een realitate, nici \u00een trecut, nici \u00een prezent), ultimul sfert al cartii, partea asa-zis originala, este pur si simplu o reverie.
\n6 Pentru o interpretare exacta, vezi Alex Cistelecan, \u201eBunavestire. Editia 2011 (Despre discursul presedintelui Basescu tinut la London School of Economics)\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/8054\/bunavestire-editia-2011\/.
\n7 Asadar, nimic despre dereglementarile masive (chiar \u00een logica statului national burghez), nimic despre saracirea tuturor claselor socialmente productive (muncitori si agricultori, ingineri si tehnicieni, medici si asistenti medicali, profesori si functionari etc.), nimic despre regresul clasei de mijloc (aflata, pretutindeni, \u00eentr-o declasare dramatica), nimic despre profiturile uriase (inclusiv prin scaderea impozitelor) realizate doar de catre cei deja foarte bogati.
\n8 State care au salvat din visteria publica numai una din partile contractante: sistemului financiar i s-a administrat rapid o injectie de capital, iar cetatenilor cu credit si ipoteci li s-a multumit pentru \u00eentelegere (si, bine\u00eenteles, au fost lasati sa se descurce singuri); state care, salv\u00e2nd bancile, nu doar ca nu au devenit proprietare sau co-proprietare (conform legilor pietei), dar nici macar nu au intervenit (prin reglementarea activitatilor, ori prin impozitarea profiturilor), \u00eencerc\u00e2nd macar sa limiteze un comportament economic ce s-a dovedit socialmente falimentar.
\n9 Vezi, de exemplu, Traian Ungureanu, \u201eRazboiul timpurilor. Declin occidental si asediu islamic\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2006.
\n10 Nu folosesc termenul \u201eadaptare\u201c ca pe un sinonim al integrarii; problema integrarii ar necesita o discutie aparte, pe care \u00eensa nu o pot deschide aici. Oricum, \u00een termenii formali ai societatii burgheze, imigrantului nu i s-a cerut niciodata sa se integreze, ci doar sa se adapteze: adica sa respecte legile, normele si reglementarile locului, si sa plateasca taxele. Faptul ca un cetatean ar putea sa nu fie \u00eenc\u00e2ntat de vecinatatea imigrantilor nu intra \u00een discutie, at\u00e2ta timp c\u00e2t acestia nu \u00eencalca legea; daca o \u00eencalca, atunci este treaba institutiilor statului. \u00cen aceeasi termeni, nimeni nu se preocupa de \u00eentrebarea daca imigrantul s-a adaptat mai mult dec\u00e2t formal (i.e., daca respecta legile, normele si reglementarile, si plateste taxele).
\n11 Vezi Traian Ungureanu, \u201eHuntington\u201c: http:\/\/tru.blog.cotidianul.ro\/2008\/12\/28\/huntington\/; pentru o sursa de inspiratie, vezi, de pilda, Paul Berman, \u201eTeroare si liberalism\u201c, traducere de Veronica Tomescu, Bucuresti, Curtea Veche, 2005.
\n12 Vezi Costi Rogozanu, \u201ePartidul lui Breivik \u00een Rom\u00e2nia. Si adevarata problema a lui Traian Basescu\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/partidul-breivik-in-romania-si-adevarata-problema-a-lui-traian-basescu-66040.html.
\n13 Vezi Tony Judt, \u201ePostwar. A History of Europe Since 1945\u201c, New York, The Penguin Press, 2005, p. 541.
\n14 Pentru o decriptare perfecta a ideologiei neoliberale, vezi Gabriel Chindea, \u201eEchivocul neoliberalismului: ideologia puterii sau opiul clasei de mijloc?\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/2390\/echivocul-neoliberalismului-ideologia-puterii-sau-opiul-clasei-de-mijloc\/.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O priveliste civilizationala Odata cu atacul din Norvegia, presa de pretutindeni1 a reusit din nou sa arate latura iresponsabila a simtului comun: fara ezitare, mass-media din toata lumea si-a transmis \u00een cor si \u00een direct obsesiile, fricile si limitarile. \u00censa daca din partea ziaristilor, obligati sa inventeze \u201einformatie\u201c \u00een timp record, poti avea doar pretentia… Cite\u0219te mai mult »Capitalism fara democratie: perspective neoconservatoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6383,4923,3613],"class_list":["post-9066","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-atacul-din-norvegia","tag-civilizatie","tag-mass-media"],"views":2356,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9066","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9066"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9066\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9066"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9066"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9066"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}