{"id":9063,"date":"2011-10-05T12:05:40","date_gmt":"2011-10-05T10:05:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9063"},"modified":"2011-10-05T12:05:59","modified_gmt":"2011-10-05T10:05:59","slug":"ideologi-si-hermeneuti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ideologi-si-hermeneuti\/","title":{"rendered":"Ideologi si hermeneuti"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen \u201eDilema veche\u201c (25-31 august 2011), Andrei Plesu face referire la revoltele londoneze \u00eentr-o maniera personala, ceea ce rezulta fiind un articol (\u201eIdeologia ca solutie\u201c) de un simplism dezarmant. O tratare de o imensa superficialitate, o abordare \u00een stilul \u00e0 la roumain, banale opinii pe o tema falsa.<br \/>\nCeea ce a \u00eenteles fostul ministru de Externe din dezordinea londoneza se refera la faptul ca ideologii angajati au acum suficient material pentru a c\u00e2nta partitura sf\u00e2rsitului capitalismului: \u201eCe poate fi o revolta de strada \u00eentr-o mare capitala occidentala? Pai, e simplu: un act de disperare \u00eempotriva capitalismului, o descarcare psihica a oropsitilor, dezavantajatilor, proletarilor, minoritarilor, exclusilor, saracilor, imigrantilor, exploatatilor, colonizatilor de altadata, \u00eempotriva restrictiilor, erorilor manageriale, legilor nedrepte, arogantei consumeriste, rasismului si inegalitatii sociale. Gata. Subiect \u00eenchis. Tulburarile din Anglia nu sunt dec\u00eet o nota de subsol, un exemplu \u00een plus, la pagina despre revolutie din manualul de socialism stiintific\u201c.<br \/>\n\u00cen prima parte a articolului, dl Plesu scrie ca tulburarile din insula vor \u00eensemna \u2013 pentru ideologii angajati, desigur \u2013 mana cereasca pentru studii academice impregnate de note de subsol. Putin mai \u00eencolo, domnia sa ne asigura ca aceiasi ideologi, spre deosebire de hermeneuti, nu au timp sa reflecteze, \u00eentruc\u00e2t respectivii au ca singura menire pe acest pam\u00e2nt sa constate ca tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul lor \u00eei confirma. Bine\u00eenteles, toate aceste asertiuni scrise cu emfaza nu au nevoie de nici un fel de exemplificari care sa sustina logica argumentatiei. Cine sunt acei ideologi care au c\u00e2ntat sf\u00e2rsitul capitalismului, ce au scris ei despre razmeritele londoneze si unde?<br \/>\n\u00cen acest punct, Andrei Plesu nu este un hermeneut, ci doar un simplu sofist, ajunge doar ca domnia sa sa scrie ceva, obligatoriu trebuie crezut pe cuv\u00e2nt, doar ne scrie de la \u00eenaltimea unui nume cu rezonanta \u00een spatiul autohton. Si daca \u201eideologul nu se \u00eempiedica de realitati\u201c (aici ni se prezinta un exemplu, Laura Johnson, fiica de multimilionar, care a participat la revolte, ergo ideea cu revolta saracilor nu se sustine; poate ar trebui sa amintim ca \u00een statistica nu se opereaza cu extreme, ci cu medii), nu ar fi mai indicat sa reflectam cumpanit \u201edespre natura umana si despre problema raului\u201c? O face Lordul Sacks, sef-rabinul Congregatiilor Evreiesti Britanice, de ce nu am face-o si noi? Problema naturii umane si a raului \u00een lume nu este una noua, o gasim pretutindeni, \u00een filosofie (homo homini lupus), \u00een literatura (Dostoievski), \u00een film<br \/>\n(A. Kurosawa, K. Mizoguchi), dar nu despre asta este vorba \u00een articolul din \u201eDilema veche\u201c.<br \/>\n\u00cen contradictie flagranta cu opiniile domnului Plesu despre g\u00e2ndirea \u00een clisee, \u201eideologii\u201c de la \u201eThe Guardian\u201c s-au preocupat si ei de revoltele din Anglia, numai ca dintr-o perspectiva putin diferita de ceea a publicistului rom\u00e2n. Pornind de la o afirmatie a premierului David Cameron (riots were not about poverty), trei jurnalisti de la cotidianul amintit (Mattew Taylor, Simon Rogers si Paul Lewis) se pun pe treaba, utilizeaza sumedenie de date statistice (nu degeaba rubrica respectiva se cheama In depth) si \u00eencearca sa dea o explicatie coerenta miscarilor din suburbii. \u00cen ce masura concluziile la care acestia au ajuns, prezentate \u00eenca din titlu (England rioters: young, poor and unemployed), sunt ghidate de pasiuni ideologice ram\u00e2ne sa va convingeti citind expunerea autorilor amintiti. Nu am citit nicaieri pe parcursul materialului din \u201eThe Guardian\u201c despre decesul capitalismului, despre revolutiile care vor veni si despre alte clisee invocate de domnul Plesu \u00een articolul din \u201eDilema veche\u201c. Am gasit \u00eensa cifre, date statistice, opinia unui universitar (Alex Singleton, specialist \u00een dezvoltare urbana la Universitatea din Liverpool) si alte asemenea argumente ce risca sa fie decazute, de la Bucuresti, \u00een categoria cliseelor ideologice. Spre exemplu, folosind date oferite de magistratii care \u00eei ancheteaza pe cei arestati, s-a putut observa o corelatie evidenta \u00eentre problemele economice si participantii la revoltele de strada, \u00een sensul \u00een care peste 41% dintre suspectii arestati locuiesc \u00een top 10% ale celor mai sarace zone din tara. O statistica seaca, fara nici un fel de urme ideologice. Ce ne\u00eendem\u00e2nare, st\u00e2ngistii de la \u201eThe Guardian\u201c sa nu aminteasca nimic despre sf\u00e2rsitul capitalismului si despre revolutia continua (Andrei Plesu probabil ca se arata dezamagit de st\u00e2ngacia acestora)!.<br \/>\nUn alt thinktank, Institute of Public Policy Research, a gasit aceleasi corelatii semnificative \u00eentre diferiti indicatori ai saraciei, zonele defavorizate si spatiile \u00een care violenta a avut amploarea cea mai mare. Concret, cei de la \u201eThe Guardian\u201c nu si-au pus problema raului din lume, ei au fost mai practici, au radiografiat lumea revoltatilor si au adus \u00een prim-plan nu sablonul, expresiile stereotipe, ci cifrele seci. Ce pacat ca jurnalistii englezi nu au asa prezenta de spirit ca politicienii si jurnalistii de la noi, sa le spuna ei revoltatilor ca, daca sunt saraci, sunt numai datorita lor (lenesi incurabili), iar daca nu le place Anglia, pot sa plece aiurea \u00een lume.<br \/>\nPe scurt, puse \u00een oglinda cele doua articole, unul din \u201eDilema veche\u201c, altul din \u201eThe Guradian\u201c, pornesc din acelasi punct: dezordinea din suburbiile engleze, dar apoi aleg trasee diferite. Primul stie de la \u00eenceput ce trebuie demonstrat, asa \u00eenc\u00e2t \u00eentreg materialul nici nu mai merita citit, \u00eentruc\u00e2t s-a spus totul din titlu (totusi poate ne spune domnul Plesu si cine sunt acei ideologi care au propovaduit \u2013 a c\u00e2ta oara? \u2013 \u00eenceputul decesului capitalismului). \u00cen acest context mai are rost sa ne \u00eentrebam carui articol \u00eei putem aplica eticheta ideologica si caruia cea hermeneutica, fie si la acest nivel al unor simple articole de presa?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen \u201eDilema veche\u201c (25-31 august 2011), Andrei Plesu face referire la revoltele londoneze \u00eentr-o maniera personala, ceea ce rezulta fiind un articol (\u201eIdeologia ca solutie\u201c) de un simplism dezarmant. O tratare de o imensa superficialitate, o abordare \u00een stilul \u00e0 la roumain, banale opinii pe o tema falsa. Ceea ce a \u00eenteles fostul ministru de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ideologi-si-hermeneuti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ideologi si hermeneuti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2940,437,2549,4572,6382],"class_list":["post-9063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-andrei-plesu","tag-ideologie","tag-ideologii","tag-revolte-de-strada"],"views":2373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9063"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9063\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}