\u00centr-un interviu din \u201eSalonul literar\u201c (nr.74\/2011) dl N. Manolescu i se confeseaza dlui Culita Ioan Usurelu cu privire la \u201epacatele tineretii\u201c. Observ\u00e2nd ca \u201ealaturi de altii (Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu etc.) sunteti prezent la Muzeul Comunismului din Bucuresti, la expozitia \u00abEpoca de aur \u00eentre realitate si propaganda\u00bb, la sectiunea \u00abProletcultura\u00bb cu c\u00e2teva din articolele dedicate omului nou\u201c, dl Culita Ioan Usurelu \u00eel iscodeste pe marele critic, \u00eentreb\u00e2ndu-l daca \u201eva supara, va enerveaza sau vi se par firesti asemenea actiuni? \u00cen fond, ce conteaza? Omul, care poate avea slabiciuni, sau opera?\u201c. Desi punctuala, \u00eentrebarea vizeaza si deschide tema obsedanta a asumarii trecutului, cu luminile si umbrele lui. N. Manolescu raspunde ocolind chestiunea, pitul\u00e2ndu-se sub mantaua \u201epacatelor tineretii\u201c \u00eentregii lui generatii. \u201eCe am scris \u2013 concede el \u2013 e bun scris. Problema nu e bine pusa: cele doua sau trei articole de pe c\u00e2nd aveam 22-23 de ani, \u00eenainte de orice speranta de \u00abliberalizare\u00bb a sistemului, pe care le-am publicat ar trebui raportate la cele c\u00e2teva mii pe care le-am publicat ulterior. E si cazul lui E. Simion si al tuturor criticilor generatiei noastre. Si, apoi, recititi-le: pacatul lor e unul venial: cliseul, limba de lemn.\u201c Venial, acest fel de pacat nu e, desigur, otravitor, ci unul usor, ne\u00eensemnat, fara gravitate si oarecum inevitabil, ca pojarul la copii. Cu totii suferim de pacate veniale, de bolile copilariei. \u00cen 1965, c\u00e2nd a publicat (\u00een colaborare) \u201eLiteratura rom\u00e2na de azi\u201c, plina de \u201epacate veniale\u201c, criticul nu mai era un tinerel de 22-23 de ani, ci un critic \u00een toata puterea cuv\u00e2ntului. Si, la urma urmei, problema nu e, vorba lui, bine pusa. C\u00e2nd se bizuie pe o adevarata vocatie \u2013 cum e cazul aici \u2013 \u00eendeletnicirea critica nu are nimic de-a face cu v\u00e2rsta ori tineretea. Ea nu cunoaste, biologic vorbind, v\u00e2rstele omului. Cronicarul literar se naste batr\u00e2n, n-are copilarie \u201efericita\u201c, tinerete \u201esenina\u201c: pe scurt, cronicarul este singurul individ literar fara evolutie. Critic te nasti, dar nu \u201edevii\u201c. Marii critici n-au, ca liricii si povestitorii, o \u201eevolutie\u201c, iar atunci c\u00e2nd apar, nu \u201epromit\u201c nimic: ei sunt, pur si simplu. C\u00e2nd a fost Maiorescu \u201et\u00e2nar\u201c? Mai era t\u00e2narul Lovinescu un \u201et\u00e2nar\u201c c\u00e2nd cronicarul E. Lovinescu scria cele trei prime cronici fulminante despre fostul sau coleg de scoala, Mihail Sadoveanu? C\u00e2t despre \u201etineretea\u201c unor Pompiliu Constantinescu ori Serban Cioculescu, \u201eSerban cel Rau\u201c, cum va fi supranumit \u2013 ce sa spunem? G. Calinescu \u201edetesta\u201c tineretea si contesta jurnalul \u201eanilor de ucenicie\u201c las\u00e2nd sa se \u00eenteleaga faptul ca autenticii critici n-au, ca si viitorul soldat al lui Nichita Stanescu, \u201eviata personala\u201c. Acesta este, mi se pare, genul proxim al marilor cronicari literari: si al lui N. Manolescu \u00eensusi, cu pacatele lui \u201eveniale\u201c cu tot. \u00centr-adevar, problema nu e bine pusa: \u201eproblema\u201c e cum ne asumam trecutul, iar nu cele doua-trei pacate veniale ne\u00eensemnate si neglijabile. Si nu toate \u00eencap, ca pacatele tineretii, sub mantaua generatiei … \u00cen confesiunile fugare \u00eencredintate lui Culita Ioan Usurelu, directorul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c se refera si la receptarea opiniilor critice la adresa lui si a scrierilor sale: \u201eVa dati seama ca, dupa o viata \u00eentreaga \u00een care i-am \u00abcriticat\u00bb pe altii, am \u00eenvatat macar at\u00e2ta, \u00eenc\u00e2t sa accept, la r\u00e2ndul meu, criticile. Stefanescu a plecat de la \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb de buna voie si nesilit de nimeni. Ca si Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu sau Ioana P\u00e2rvulescu. Lui Daniel Cristea-Enache i-am \u00eentrerupt colaborarea (el nu facea parte din redactie) pentru ca a abuzat de \u00eencrederea pe care i-am acordat-o\u201c. Despre divorturile \u201ede buna voie si nesilite de nimeni\u201c n-avem ce comenta. De-a dreptul sibilinica este explicatia cu privire la \u201e\u00eentreruperea\u201c colaborarii cu Daniel Cristea-Enache, critic matur si fara \u201etinerete\u201c, din acelasi gen proxim cu N. Manolescu \u00eensusi. Ce va fi \u00eensemn\u00e2nd \u00een cazul acestuia \u201eabuz\u201c de \u00eencredere? Ce va fi facut (scris!) criticul de n-a mai fost demn de \u201e\u00eencrederea acordata\u201c de N. Manolescu, un mare critic care, \u201edupa o viata \u00eentreaga \u00een care i-am \u00abcriticat\u00bb pe altii, am \u00eenvatat macar at\u00e2ta, \u00eenc\u00e2t sa accept, la r\u00e2ndul meu, criticile\u201c? \u00cen realitate, din nou problema este rau pusa: \u00eencrederea acordata unui critic matur, desi t\u00e2nar, onoreaza spiritul critic al revistei ce-l publica. Iar \u201eabuzul\u201c de \u00eencredere nu poate rasuna, \u00eentr-un astfel de caz, dec\u00e2t aidoma aceluia din \u00eendemnul lui Heliade: \u201eScrieti, baieti, numai scrieti!\u201c Restul e… nici macar literatura, ci istorie: istoria unui mare profesor si gazetar care i-a acordat toata \u00eencrederea sa, neconditionat, unui t\u00e2nar critic si care, ce sa vezi?, a \u201eabuzat\u201c din plin de generoasa \u00eencredere a aceluia… Nu-mi pot reprima pacatoasa nostalgie a anilor ’90, \u00een care \u201eAdevarul literar si artistic\u201c a avut onoarea de a fi victima \u201eabuzului\u201c comis de o m\u00e2na de tineri exceptionali, \u00eentre ei nu lipsea Daniel Cristea-Enache, care umpleau saptam\u00e2nal foile revistei! Nu atribui vreun merit iesit din comun revistei care, cum se spune, a contribuit la \u201econsacrarea\u201c lui; dimpotriva, cred ca tinerii intelectuali, maturi si eminenti ca acesta consacra ei publicatia pe care aleg s-o onoreze cu colaborarea lor.
\nA pune altfel chestiunea \u201eabuzului de \u00eencredere\u201c \u00een cei ce vin (au venit deja!) mi se pare o socoteala proasta si, pe termen lung, nec\u00e2stigatoare: nu abuzul de \u00eencredere, ci acela de putere merita sanctionat \u00een \u201eafacerile\u201c literare. Cine \u201ec\u00e2stiga\u201c de pe urma fericitului, obligatoriului si beneficului abuz de \u00eencredere \u00een talent? Desigur, critica literara si literatura rom\u00e2na \u00een general.
\nLectura \u2013 un viciu nepedepsit
\nPotrivit unui vechi cliseu despre viata literara, se afirma deseori ca scriitorii nu se citesc unul pe altul. Se ignora reciproc. E si nu e o prejudecata, e si nu e adevarat. Proba care infirma respectivul cliseu o face si dl Gabriel Chifu \u00eentr-o confesiune din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c intitulata \u201eTerapie prin lectura\u201c. \u00cenceputul articolului lasa impresia, falsa!, ca poetul se fereste sa citeasca proaspatul volum al unui confrate proeminent pentru ca, \u201elucr\u00e2nd\u201c el \u00eensusi la o carte de poezie, \u201em-am ferit sa ascult alte voci, cu \u00eensusiri remanente, p\u00e2na nu termin lucrul…\u201c Alaturat articolului semnat de Gabriel Chifu e cel al lui Nicolae Manolescu dedicat aceleiasi teme. Contrar \u201eferelii\u201c schitate de poet, criticul recunoaste utilitatea si fertilitatea si influenta lecturii \u00een redactarea propriilor carti: \u201eNu aveam cum sa cunosc romanul lui Dai Sijie c\u00e2nd lucram la cartea mea \u00abCititul si scrisul\u00bb, dar sunt sigur ca mi-ar fi folosit, ca si romanul de debut al lui Andrei Makine, \u00abTestamentul francez\u00bb, data fiind problematica volumului meu de memorii din 2002, urmat de acela intitulat chiar \u00abViata si carti\u00bb\u201c. Ambele opinii despre citirea confratilor sunt coincidente, \u00een ciuda aparentei \u201efereli\u201c a unuia de a se lasa \u201einfluentat\u201c de lectura. Din contra, Gabriel Chifu marturiseste si el ca, desi \u201ecu oarecarea \u00eent\u00e2rziere, am citit \u00abunelte de dormit\u00bb si marturisesc ca asteptarile mi-au fost rasplatite: si acest nou titlu al sau \u00eemi \u00eentareste convingerea ca ne aflam \u00een fata unui poet extraordinar (este vorba despre Ioan Es. Pop \u2013 n.n.), unul dintre cei mai puternici pe care \u00eei avem\u201c. Argumentelor proprii despre excelenta poeziei autorului \u201eIeudului fara iesire\u201c, Gabriel Chifu le adauga pe cele ale criticilor: \u201eChiar cei trei critici literari care \u00eensotesc cu frazele lor de pe coperta a patra aceste poeme lasa impresia ca vorbesc la unison: \u00abo puritate exceptionala a tragicului\u00bb (Nicolae Manolescu), sau \u00abo geografie hipnotica a mortii vii si a agoniei ca traire substantiala\u00bb (Dan C. Mihailescu), sau \u00abnuantele acestei nenorociri, ale dezastrului individual\u00bb (Daniel Cristea-Enache). Dezacordul, nepotrivirea fundamentala dintre ins cu interioritatea sa ultragiata si loc, dintre ins si ceilalti ori, chiar, dintre ins si el \u00eensusi ar fi sursa acestui lirism dens\u201c. E o definire corecta a sursei de lirism, cu mentiunea ca acest dezacord bine sesizat de poetul Gabriel Chifu nu e unul de \u201eetapa\u201c, ci fundamental si permanent, vizibil cu asupra de masura \u00eenca din extraordinarul volum de debut Ieudul fara iesire. Poetul \u00eesi poarta fara cr\u00e2cnire haina tragica a acestui dezacord, suficient de viril si de productiv ca lirismul sa nu poata fi suspectat de manierism. \u00centre preferatii lui Gabriel Chifu, pe care-i citeste \u201ecu bucurie\u201c, mai sunt excelentii Ion Muresan si Mircea Cartarescu: \u201eC\u00e2t adevar este \u00een asertiunea ca scriitorii rom\u00e2ni nu se citesc \u00eentre ei?\u201c, se \u00eentreaba Gabriel Chifu, si \u00eesi raspunde \u00eencep\u00e2nd cu vorbele lui Creanga: \u201eNu stiu altii cum sunt, dar eu, unul, ma straduiesc sa uit de mine din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si sa-i descopar pe ceilalti cu buna credinta, recunosc\u00e2nd izb\u00e2nzile c\u00e2nd exista. Mi se pare singura atitudine acceptabila\u201c. Aceasta frumoasa marturisire de credinta poate fi \u201ecorectata\u201c \u00eentr-un singur punct: citindu-i pe ceilalti, nu \u00eenseamna ca \u201euit de mine\u201c. Din contra, ne putem descoperi mai bine. Nici Robinson nu este singur. Mai observ un lucru de mare pret \u00een confesiunea poetului de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: constat, anume, ca, daca criticii nu s-or fi citind \u00eentre ei (n-o cred!), ei se pot aduna consensual, \u00eenteleg\u00e2ndu-se de minune unii cu altii pe coperta cartii unui mare poet pe care cu totii \u00eel pretuiesc si \u00eel admira.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un interviu din \u201eSalonul literar\u201c (nr.74\/2011) dl N. Manolescu i se confeseaza dlui Culita Ioan Usurelu cu privire la \u201epacatele tineretii\u201c. Observ\u00e2nd ca \u201ealaturi de altii (Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu etc.) sunteti prezent la Muzeul Comunismului din Bucuresti, la expozitia \u00abEpoca de aur \u00eentre realitate si propaganda\u00bb, la sectiunea \u00abProletcultura\u00bb cu c\u00e2teva din articolele dedicate… Cite\u0219te mai mult »Tineretea criticului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4718,4640,24,4492],"class_list":["post-9058","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-salonul-literar","tag-critici-literari","tag-daniel-cristea-enache","tag-n-manolescu"],"views":1673,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9058","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9058"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9058\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9058"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9058"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9058"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}