P\u00e2na la ora c\u00e2nd scriu acest text, \u00een afara de inaugurarea Stadionului National si de scandalul inevitabil \u00een jurul Imnului national, singura noutate din viata Capitalei este, nu am nici o \u00eendoiala, omida paroasa, Hiphantria Cunea. Dar nu pentru ca a aparut, deoarece la noi nimic nu e imposibil, aberant, de necrezut, ci fiindca autoritatile sustin ca ar putea fi distrusa \u00eenainte ca ploile toamnei si gerurile iernii sa-si faca datoria. Guvernantii nostri sunt maestri \u00een a distruge educatia, sanatatea, viitorul tarii, batr\u00e2nii si bolnavii, dar nu si niste fiinte marunte ca omizile, sobolanii sau t\u00e2ntarii care \u2013 daca nu cumva au fost declarate de dreapta! \u2013 sunt insensibile la aroganta, ura si bodyguarzi. Pe insula noastra ignorata de lume, nimeni nu \u00eenvata nimic desi, daca ar avea cultura sau macar curiozitatea sa priveasca dincolo de propria ograda, ar descoperi ca, \u00een momentul de fata, este un sezon foarte prost pentru dictatori. Si, desigur, pentru multimea de suporteri care, \u00eentotdeauna \u00eei \u00eemping \u00een fata pentru ca ei sa poata fura \u00een liniste. Oricum, este bizar ca, \u00een ciuda sutelor de exemple oferite de istorie, nici un amator de dictatura n-a \u00eenvatat ca distanta dintre aplauze si huiduieli este foarte mica. Cei ce te lauda, te si fluiera cu aceeasi pasiune \u00een momentele de cumpana. La Ceausescu, de exemplu, \u00een doar c\u00e2teva minute, aplauzele frenetice, entuziaste, au fost urmate de huiduieli. Gaddafi, caruia sefii celor mai importante state,\u00a0 precum si serviciile secrete ale acestora \u00eei satisfaceau toate capriciile, chiar si pe cele mai bizare, a fost abandonat fara remuscari, de parca nici n-ar fi existat.\u00a0 Un alt nume important al istoriei Egiptului, si nu numai, Hosni Mubarak, bolnav de cancer, cum se spune,\u00a0 a fost dus\u00a0 la Tribunal, nici mai mult , nici mai putin, dec\u00e2t \u00eentr-o cusca de fier, cu toate perfuziile \u00een functie. Si de asemenea exemple sunt pline istoriile, dar ciudat este ca niciunul dintre cei aflati \u00een fruntea vreunui stat nu se g\u00e2ndeste ca, av\u00e2nd aceleasi obiceiuri, ar putea avea un asemenea sf\u00e2rsit, ca va ajunge sa plateasca erorile facute, pentru dispretul fata de cei pe care pretind ca \u00eei guverneaza. Experienta arata ca nu exista subterfugiu la care sa nu se apeleze pentru pastrarea puterii, indiferent de treapta sociala pe care se afla amatorii. Mai nou, \u00een P.D.L. se intra contra trei p\u00e2ini, dar noutatea n-ar fi prea mare, caci calitatea de a fi membru s-a platit, nu prea\u00a0 demult, si cu maturi. Iata, chiar si \u00een aceste zile, partidul-stat face eforturi deosebite pentru a-si convinge membrii, iar apoi lumea, ca ar fi momentul sa se rebrenduiasca. Adica, sa-si piarda urma, ca nu cumva alegatorii sa-si\u00a0 aminteasca de taierea salariilor, a ajutoarelor de orice fel, de\u00a0 batjocura fata de o populatie exasperata, \u00een r\u00e2ndurile careia pensionarii sunt principala tinta a setei distructive a guvernantilor. De altfel, tentativa de schimbare treptata a culorii partidului din portocaliu \u00een verde nu poate mira pe nimeni: a fost socialist, este popular si, daca interesele o vor cere, se va da ecologist. Daca ar fi dupa fapte, partidul cu pricina trebuia demult sa adopte culoarea celei care-l tine la putere, mai ales ca i-a satisfacut unele dintre cele mai antirom\u00e2nesti nevoi: UDMR! Nu stiu ce ar mai trebui sa faca acestia pentru ca guvernul sa le comunice numele tarii \u00een care traiesc si \u00eesi construiesc fara nici o jena bantustanul. C\u00e2t despre amenzi, sa nu mai vorbim. Dar, indiferent sub ce culoare s-au asezat ori au luptat, pedelistii au aplicat fara nicio abatere o singura doctrina: pe cea a rabinului din Buhusi! Acesta \u00eesi sfatuia enoriasul sa-si umple\u00a0 casa cu tot mai multe animale \u2013 \u00een parabola noastra: dari, impozite, biruri \u2013, dupa care sa se elibereze de ele treptat. Cum se va \u00eent\u00e2mpla cur\u00e2nd si la noi \u00eenainte de alegeri. \u00cen rest, pe l\u00e2nga eterna propunere de schimbare a Constitutiei \u2013 pe care, se stie, nu o respecta nimeni \u2013 , ram\u00e2nem\u00a0 la vechile obsesii: campania electorala permanenta, regionalizarea, turismul si Muzeul comunismului. Din pacate, daca mergem cu sinceritatea p\u00e2na la capat, exista mai mult dec\u00e2t un muzeu, exista o adevarata rezervatie a comunismului care, deocamdata, poarta si un nume: Rom\u00e2nia.<\/p>\n
S-au imaginat\u00a0 romane despre tari conduse de maimute, de pitici sau de cai, de capete patrate sau numai tuguiate, de humanoizi ori de diversi roboti mai putin luminati, istoriile prostiei au \u00eenregistrat si faptele prostilor ajunsi \u00een fruntea unor state, dar Tara lui Nimeni si Nimic ar putea prezenta o curiozitate aparte pentru intelectualii iubitori de turism, mai ales ca ar avea sansa\u00a0 sa vada pe viu c\u00e2teva personaje din romanele latino-americane. O lume, asadar, fara legi, fara reguli, \u00een care\u00a0 fiecare face ce vrea, bate sau condamna dupa bunul plac, santajul si nerusinarea n-au limite, mitocanii si analfabetii s-au urcat de pe peluzele stadionului direct pe peretii bisericilor. Crimele si hotiile cotidiene, razboaiele cu sabii si pistoale dintre diferitele bande care \u00eenp\u00e2nzesc tara, sinuciderile datorate mizeriei, copiii abandonati sau rasp\u00e2nditi prin canale, numerosii politisti care, obligati de saracie, pactizeaza cu hotii si cu escrocii sau iau bataie de la acestia sunt c\u00e2teva detalii dintr-o tragedie sinistra \u00een care personajul principal este poporul rom\u00e2n. \u00cen urma cu douazeci de ani, toti acesti locuitori si-ar fi dat viata, unii au si facut-o la propriu pentru a scapa de comunism.\u00a0 Cine si-ar fi \u00eenchipuit ca tocmai capitalismul, societatea pe care o visau \u00eei va omor\u00ee, dar fara gloante, prin mizerie, umilinta si dispret. Intelectualii, ca de obicei, absenteaza, iar celor care sunt… prezenti, li se potriveste rugamintea celebrului Sapamurad Niazov despre care am scris si cu alt prilej. \u201e\u00cei rog pe lucratorii de creatie: nu ma laudati excesiv, nu ma preamariti, spunea presedintele. Suport cu greu aceasta. Daca aici ar fi o groapa, as cadea \u00een ea \u00een urma laudelor voastre. Ajutati-ma sa traiesc linistit\u201c. Ei \u00eensa, nu si nu! Niazov stia prea bine c\u00e2ta \u00eend\u00eerjire si consecventa zace \u00eentr-un asemenea tip de intelectual. Ma g\u00e2ndesc de pe acum la spectacolul pe care \u00eel vor oferi luptatorii anticomunisti de astazi c\u00e2nd mandatul presedintelui Basescu se va apropia de sf\u00e2rsit. Unii, eternii deschizatori de p\u00e2rtie, au si dat primele semne de…democratie! Dar cum poate fi definit un intelectual \u00een zilele noastre? \u00centr-un timp al hiperspecializarilor, multi dintre cei ce ne conduc au diplome universitare cumparate si obtinute \u00eenainte de a fi dat bacalaureatul. Nu au habar sau nu-i intereseaza ce se \u00eent\u00e2mpla la noi \u00een\u00a0 tara, dar pl\u00e2ng amarnic soarta americanilor, a nemtilor si spaniolilor, cumplita criza care-i \u00eencearca. Silicoanele, soldurile si manelele tin loc de cultura, iar analfabetii si fufele dau lectii de morala. Pe cele rasp\u00e2ndite \u00een lume, unii le doresc acasa pentru a \u201eproduce\u201c de dragul si spre binele patriei. Daca risipim aurul, macar sa ne recuperam \u201efetele\u201c, o avere nationala si ele, \u00een ipoteza ca cei ce nu obosesc a inventa noi biruri\u00a0 ar sti sa le foloseasca pentru a acoperi golurile lasate de exploatarea Rosiei Montane. Mai demult, \u00een vremea \u00een care activistii de partid sau oamenii politici, cum li se spune astazi,\u00a0 nu le stiau chiar pe toate, iar specialistii nu erau ignorati, una din marile noastre bogatii, apele minerale, era exploatata cum se cuvenea dat fiind ca noi, rom\u00e2nii, detinem o treime din apele minerale ale Europei, iar\u00a0 cel mai avantajos turism era\u00a0 cel balnear. Facultatile de Medicina\u00a0 aveau catedre de balneologie si pregateau foarte buni specialisti, iar c\u00e2nd e vorba de dob\u00e2ndirea sanatatii, a vigorii trupesti si spirituale sau de atenuarea unor afectiuni datorate v\u00e2rstei, oamenii nu fac mofturi, nu au mari pretentii, importanta este vindecarea. \u00cen vremea Anei Aslan, nume celebre ale artei si politicii internationale cunosteau drumul spre Bucuresti chiar daca\u00a0 aeroportul\u00a0 era sarac, fara produse si fara o circulatie mai mare dec\u00e2t al unui aeroport satesc din America. Care dintre pacienti era preocupat de faptul ca nu aveam sosele, m\u00e2ncare, libertate? Din pacate, unele statiuni care au dus \u00een Europa faima acestui spatiu geografic, dupa sute de ani de functionare, au ramas \u00een paragina si arata mai prost dec\u00e2t \u00eesi poate \u00eenchipui cineva. Alta, mai veche, de numai 2000 de ani, este tot cam pe acolo: Baile Herculane (Aqua Herculis, Herkulesbad). \u00cen locul unor branduri ineficiente, comice,\u00a0 este suficient sa pomenesti niste nume cunoscute \u00eentregii lumi ca statiunea respectiva sa fie privita cu interes.\u00a0 \u00cemparatul Traian,\u00a0 \u00een 102 d.H, a pus bazele Bailor Herculane, iar \u00eemparatul Franz Iosef, \u00eempreuna cu frumoasa si inteligenta sa sotie, \u00eemparateasa Elisabeta ( Sisi), au fost de mai multe ori la tratament, \u00eencredintati ca\u00a0 \u201eaici, pe valea Cernei, avem cea mai minunata statiune de pe continent\u201c. O fraza despre aceasta statiune din jurnalul lui Sisi, \u00eemparateasa at\u00e2t de pretuita si astazi, ar face mai mult dec\u00e2t toate eforturile celor ce \u00eencearca sa aminteasca lumii nu neaparat ca poporul rom\u00e2n\u00a0 are mari valori, ci ca exista ei! De fapt, istoria fiecarei statiuni balneare este \u00eenca un argument \u00een favoarea acestui tip de turism. De turism cultural\u00a0 nu cred ca se poate vorbi deocamdata. Doar de turism rural, cel mult. Oricum, cred ca este foarte important sa te \u00eentrebi carei categorii de turisti te adresezi. Si fiindca vorbim despre ce le-am mai putea arata turistilor, pe l\u00e2nga \u201etraseul rosu\u201c (pe urmele lui Ceausescu), una din marile aberatii ale acestui moment este tentativa unora de a \u00eenfiinta Muzeul comunismului, cel mai convingator argument ca\u00a0 enoriasii lui n-au nici o legatura cu realitatea. Care realitate ne demonstreaza cu cifre ca \u00een actualele conditii, Ceausescu ar c\u00e2stiga alegerile din primul tur! Priviti cu toata obiectivitatea, suporterii Muzeului nu sunt dec\u00e2t niste bieti propagandisti de partid care se bazeaza pe marea ignoranta a celor ce ar putea finanta un asemenea proiect. Iar apoi, c\u00e2nd dezafectezi spitale, c\u00e2nd comasezi\u00a0 universitati si desfiintezi scoli, c\u00e2nd o mare parte dintre acestea nu au aviz de functionare, numeroase cursuri tin\u00e2ndu-se \u201eprovizoriu\u201c \u00een case taranesti, iar multe dintre masinile ce ar trebui sa trasporte elevi sunt pe butuci, nu cred ca un asemenea muzeu este\u00a0 prioritar. Comunismul sau ce a fost el, este, fara \u00eendoiala, o parte a istoriei noastre, si nu va putea lipsi din niciun manual de istorie, dar important este si cine scrie acest delicat capitol. Oricum, studiul lui trebuie lasat \u00een seama cercetatorilor si nu a activistilor verzi-portocalii care, \u00een anii cei mai tristi, au trait prin zonele selecte ale Capitalei fara sa fi aflat ce au \u00eensemnat cartelele de carne, p\u00e2ine, ulei si zahar. Ca sa nu mai vorbim despre c.v.-urile parintilor acestora. Pentru istoria noastra, un Roller\u00a0 si un Raport Final\u00a0 sunt suficiente. De zeci de ani s-a cultivat at\u00e2ta ura si at\u00e2ta ignoranta \u00eenc\u00e2t avem nevoie de alte muzee, de multa cultura pentru a uita ce a fost si, mai ales, ce este. Iar apoi, nu ne grabeste nimeni si nici nu exista pericolul sa se re\u00eentoarca aceasta or\u00e2nduire \u00een conditiile feudalismului nostru si a sclavagismului spre care ne \u00eendreptam. Asadar, \u00eenainte de a face primul pas spre o asemenea aiureala propagandistica, ar trebui sa privim cu raspundere \u00een prezent, dar si \u00een trecut, spre a vedea ce a mai ramas din urmele trecerii noastre prin istorie, caci eroii adevarati\u00a0 au fost aruncati de pe socluri de catre niste bieti pigmei care n-au stiut niciodata ca, \u00eenainte de a fi europeni, am fi obligati sa fim rom\u00e2ni! Ca trebuie sa traim \u00eentr-o tara adevarata si nu \u00eentr-un spatiu al tuturor clanurilor si bisnitarilor. Si pentru ca avem at\u00e2tia judecatori si democrati care n-au facut nimic atunci c\u00e2nd era foarte greu, nu pot uita sfatul unui adevarat sf\u00e2nt, Alexandr Soljenit\u00een, sfat valabil pentru toti cei din Est: \u201eO, voi, urmasi ai nostri,\u00a0 fiti cu bagare de seama atunci c\u00e2nd \u00eei judecati pe cei ce au trait \u00een Rusia \u00een acesti cumpliti saizeci de ani sovietici\u201c. Textul acesta a fost scris \u00een toamna lui 1978. Peste un timp, alungat din tara sa,\u00a0 Soljenit\u00een spune urmatoarele: \u201eP\u00e2na la discursul rostit la Harvard credeam cu naivitate\u00a0 ca traiesc \u00eentr-o societate \u00een care poti vorbi ce g\u00e2ndesti si nu trebuie sa o lingusesti. Se vede treaba ca si democratia asteapta sa o lingusesti. At\u00e2t timp c\u00e2t spuneam \u00een URSS <sa nu traim \u00een minciuna> era bine, dar c\u00e2nd spun \u00een Statele Unite <sa nu traim \u00een minciuna>, mi se raspunde: \u00abCarabaneste-te de aici!\u00bb\u201c. De unde\u00a0 se vede ca adevarul nu este nicaieri un oaspete dorit. Ca marile puteri economice si propagandistice v\u00e2nd, \u00eenainte de toate, legende. Ceea ce am aflat si noi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
P\u00e2na la ora c\u00e2nd scriu acest text, \u00een afara de inaugurarea Stadionului National si de scandalul inevitabil \u00een jurul Imnului national, singura noutate din viata Capitalei este, nu am nici o \u00eendoiala, omida paroasa, Hiphantria Cunea. Dar nu pentru ca a aparut, deoarece la noi nimic nu e imposibil, aberant, de necrezut, ci fiindca autoritatile… Cite\u0219te mai mult »De trei p\u00e2ini democra\u0163ie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[410,6381,4,278],"class_list":["post-9051","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-democratie","tag-dezvoltare","tag-editorial","tag-societate"],"views":1795,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9051","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9051"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9051\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9051"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9051"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9051"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}