Cu doar c\u00e2teva luni \u00eenainte de \u00eemplinirea v\u00e2rstei de nouazeci de ani, unul dintre ultimii reprezentanti ai generatiei v\u00e2rstnice din folcloristica rom\u00e2neasca, Alexandru I. Amzulescu (4 decembrie 1921 \u2013 9 august 2011) a plecat, la vremea concediilor si a vacantelor, discret, cu delicatetea lui caracteristica, \u00eentr-o ultima si fara de \u00eentoarcere calatorie, lu\u00e2nd drumul mai v\u00e2rstnicilor sau mai tinerilor sai colegi de la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Rom\u00e2ne, retrasi si ei \u00een linistea eternitatii \u2013 Ovidiu B\u00e2rlea, Corneliu Barbulescu, Adrian Fochi, Mihai Pop, Romulus Vulcanescu, Andrei Bucsan, Constantin Costea, Emilia Comisel, Mariana Kahane si multi altii. Lupt\u00e2ndu-se, cu d\u00e2rzenia si \u00eenversunarea olteanului de la Valea Stanciului-Dolj, cu o boala perfida si necrutatoare, Domnul Amzulescu \u2013 nu am putut niciodata sa-i spun altfel \u2013, gasea puterea, la sf\u00e2rsitul \u00eent\u00e2lnirilor noastre din ultimii ani, sa glumeasca trist, raspunz\u00e2nd\u00a0 urarilor mele de bine si de sanatate de la despartire (\u201eSanatate, sa ne vedem cu bine\u201c), cu un \u201ecitat\u201c din zicerile \u201eunuia de la noi\u201c, adica un oltean de-ai lui: \u201emultumesc, dar nu prea cred!\u201c
\nLuciditatea, care este, de ce sa nu o spunem, o grea povara, l-a \u00eensotit toata viata, fac\u00e2ndu-l sa-i priveasca pe toti si pe toate cele care i-au luminat sau, dimpotriva, i-au \u00eennegurat existenta, \u201e\u00eencr\u00e2ncenat si vesel totodata\u201c, cum scria \u00eentr-un \u201eepilog t\u00e2rziu\u201c la una din marturiile sale poetice: \u201eFusei si eu din fire un cinic, o gloaba neast\u00e2mparata (si un bicisnic!)\u201c, \u201ecinic\u201c fiind \u00eensotit de o nota explicativa: \u201eNu \u00eent\u00e2mplator cuv\u00e2ntul provine de la c\u00e2ine (gr.)\u201c (iar bicisnic, completez eu, de asemenea subliniat \u00een text, \u00eenseamna \u201ecare nu-i bun de nimic; nevoias, slabanog; pacatos, misel\u201c, din slv. becisniku, ‘fara cinste’,\u00a0 Cf. Saineanu).
\nAl. Amzulescu era foarte rezervat \u00een ceea ce priveste propria viata \u2013 toate \u00eencercarile, nu numai ale mele, de a-l face sa se \u201espovedeasca\u201c \u00een fata microfonului au esuat; probabil ca, vreodata, a regretat el \u00eensusi aceasta atitudine retractila, pe care si-o impunea chiar si \u00een discutiile strict particulare, c\u00e2nd, \u00een toiul evocarii (era un povestitor fermecator), se oprea, zic\u00e2nd, dupa caz, fie \u201esa lasam asta\u201c, fie \u201eda-i dracului si pe astia\u201c. Asa se face ca mici fragmente din biografia sa si, mai larg, din istoria zbuciumata a folcloristicii rom\u00e2nesti din ultimii saizeci de ani, vor ram\u00e2ne pe veci obscure.
\nDin triunghiul stelar al cercetatorilor sectorului de literatura populara de la Institutul de Folclor (Institutul de Etnografie si Folclor) \u2013 Al. I. Amzulescu, Ovidiu B\u00e2rlea, Adrian Fochi \u2013, Amzulescu s-a dovedit a fi cel mai consecvent misiunii sale, ram\u00e2n\u00e2nd neclintit, \u00een scaunul sau de cercetator, timp de putin peste treizeci de ani c\u00e2nd a fost pensionat, printr-o decizie administrativa (el zice \u201eliberarea mea din functie\u201c) \u00eenainte de a fi \u00eemplinit v\u00e2rsta de saizeci si doi de ani, cu gradul stiintific de cercetator II! (aceasta era una dintre \u00eennegurarile sale). Si B\u00e2rlea (1917-1990) a fost la fel de consecvent, scurta perioada c\u00e2t a functionat ca profesor de folclor la Universitatea din Timisoara fiind trecuta cu vederea \u00een biografia sa, iar Fochi (1920-1985) a \u201emigrat\u201c, din varii motive, tot spre un Institut de cercetari al Academiei, de unde a revenit la IEF, fiind pensionat si el, tot la fix\u00a0 saizeci si doi de ani, ca si colegul Amzulescu.
\nCei trei au scris istorie \u00een cercetarea folcloristica rom\u00e2neasca, merg\u00e2nd cu cerbicie fiecare pe drumul sau: Ovidiu B\u00e2rlea s-a dedicat studiului prozei populare, Al. I. Amzulescu a insistat asupra epicii populare \u00een versuri, iar Adrian Fochi a fost preocupat de studiile comparatiste \u00een domeniul folclorului versificat mai ales. Fiecare a dat opere fundamentale, marc\u00e2nd decisiv dezvoltarea studiilor din domeniile respective. Toti trei au publicat aproape tot ce au produs \u00een decursul celor patruzeci-cincizeci-saizeci de ani de viata activa, Amzulescu fiind cel mai longeviv dintre ei toti (l-a \u00eentrecut doar Mihai Pop, nascut \u00een 1907 si decedat \u00een anul 2000, la aproape nouazeci si trei de ani, relatia celor trei corifei ai folcloristicii rom\u00e2nesti postbelice, angajati ai Institutului de Etnografie si Folclor, cu fostul lor director stiintific, director adjunct si director plin ar putea face, c\u00e2ndva, obiectul unei istorii critice si anecdotice a disciplinei; dintre toti, Amzulescu \u00eei era cel mai atasat, prelu\u00e2nd, \u00een lungile si desele absente ale \u201esefului\u201c toate obligatiile acestuia, caruia \u00eei zicea, la revenire, \u201emon colonel\u201c; ceilalti doi i-au fost fatis (B\u00e2rlea) sau mai discret (Fochi) ostili).
\nDar nici \u00eentre cei trei, apartin\u00e2nd, practic, aceleiasi generatii si m\u00e2nc\u00e2nd, \u00een fapt, aceeasi p\u00e2ine amara a Razboiului, a \u201eeliberarii Patriei de catre trupele sovietice\u201c si a marilor schimbari sociale si politice din deceniile urmatoare, nu au existat relatii foarte cordiale: de citit, \u00een acest sens, paginile consacrate de Barlea lui Amzulescu \u00een \u201eIstoria folcloristicii rom\u00e2nesti\u201c (1974, p. 555-556) \u2013 alt prilej de \u00eennegurare a de cur\u00e2nd disparutului, mai ales ca, \u00eemi spunea c\u00e2nd venea vorba despre acesta, \u00eei era recunoscator, fiindca, zicea, \u201em-a dus de m\u00e2na la Institut\u201c, dar care uitase, nu se stie de ce, ca \u2013 si citez din nou, din memorie, desigur \u2013 \u201el-am culcat cu noi \u00een pat\u201c c\u00e2nd venise din prizonierat.
\nConstantin Eretescu, coleg cu toti trei la I.E.F., face c\u00e2te un portret obiectiv fiecaruia, pun\u00e2nd diferenta de comportament si de mod de viata pe predispozitiile native, legate de locul de ob\u00e2rsie. Lui Amzulescu \u00eei recunoaste \u201evitalitatea olteneasca\u201c si, poate, un fel de usuratate care \u00eel face sa nu dramatizeze prea mult o \u00eent\u00e2mplare din tinerete care i-ar fi marcat, totusi, viata (despre care mie nu mi-a vorbit niciodata). Consecinta acelei experiente era ca Al.I.A. \u201eaccepta repede sa \u00eendeplineasca dispozitiile care veneau de sus. Altminteri, un om prietenos, cu umor, vorba iute si judecata limpede. s\u2026t Era \u00een acelasi timp un om de stiinta cu o mare deschidere. Lui \u00eei datoram clasificarea si organizarea \u00eentregului fond rom\u00e2nesc de balade si cele mai bune antologii ale genului, pe l\u00e2nga multele studii \u00een mai toate ariile folclorului\u201c.
\nDedicat trup si suflet studierii baladei populare rom\u00e2nesti, despre care a scris tomuri fundamentale: \u201eBalade populare rom\u00e2nesti\u201c, vol. I-III, 1964; \u201eC\u00e2ntece batr\u00e2nesti\u201c, 1974; \u201eC\u00e2ntecul epic eroic. Tipologie si corpus de texte poetice\u201c, 1981; \u201eBalada familiala. Tipologie si corpus de texte poetice\u201c, 1983; \u201eC\u00e2ntecul nostru batr\u00e2nesc\u201c, 1986; \u201eValori de patrimoniu ale c\u00e2ntecului batr\u00e2nesc din Oltenia\u201c, 2000; \u201eMiorita si alte studii si note de folclor rom\u00e2nesc\u201c, 2001; \u201eMiorita\u201c, 2005, lui Al. I Amzulescu nu-i erau straine nici alte sectiuni definitorii ale literaturii orale rom\u00e2nesti, memorabile fiind studiile din vol. \u201eRepere si popasuri \u00een cercetarea poeziei populare\u201c, 1989, antologia \u201eCapodopere ale literaturii populare rom\u00e2nesti. Frunza verde, floare m\u00e2ndra\u2026\u201c, 2003, \u00een fine, \u201eC\u00e2ntecul poporan din Muscel\u201c, \u00een \u201eColectia Nationala de Folclor\u201c (coeditor Marian Munteanu, 2010).
\nLiniile portretul pe care i l-am facut la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de saptezeci si cinci de ani (\u201eLucida si statornica iubire\u201c, \u201eREF\u201c, tomul 41, nr. 5-6, 1996) nu s-au modificat esential; dimpotriva, vreau sa cred, s-au mai ad\u00e2ncit: \u201eDistins, elegant, cordial, afis\u00e2nd o civilitate usor ostentativa care poate sa induca, la prima vedere, o oarecare raceala si sa astearna \u00eentre interlocutori o oarecare distanta, Al. I. Amzulescu se dovedeste a fi, pe masura ce \u00eel cunosti mai bine, un bucurestean sadea, locuind de c\u00e2teva decenii, \u00eempreuna cu atasata sa sotie, \u00een chiar \u2013 cum se zice \u2013 buricul t\u00e2rgului, un orasean deci, care nu si-a uitat radacinile oltene, un intelectual rafinat, cu o solida cultura filologica, apt sa comunice mai bine dec\u00e2t altii cu interpretii de folclor, tarani, lautari; un \u00eenvatator, \u00een traditia parintilor sai, al colegilor de la Institutul de Etnografie si Folclor pe care i-a scolit cu pricepere si tact timp de peste treizeci de ani (1950-1983), c\u00e2t a functionat aici pe post de cercetator stiintific principal (din 1956), de secretar stiintific (1958-1969), de sef al sectiei de folclor si al sectorului de literatura populara (1969-1983)\u201c.
\nMutat, de acum, pe Tar\u00e2mul Nemuririi, Alexandru I. Amzulescu ram\u00e2ne printre noi, cu noi, prin cartile si studiile sale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu doar c\u00e2teva luni \u00eenainte de \u00eemplinirea v\u00e2rstei de nouazeci de ani, unul dintre ultimii reprezentanti ai generatiei v\u00e2rstnice din folcloristica rom\u00e2neasca, Alexandru I. Amzulescu (4 decembrie 1921 \u2013 9 august 2011) a plecat, la vremea concediilor si a vacantelor, discret, cu delicatetea lui caracteristica, \u00eentr-o ultima si fara de \u00eentoarcere calatorie, lu\u00e2nd drumul mai… Cite\u0219te mai mult »Al. I. Amzulescu s-a mutat \u00een Tinutul Nemuririi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6380,6379],"class_list":["post-9038","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-alexandru-i-amzulescu","tag-folcloristica-romaneasca"],"views":3240,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9038","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9038"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9038\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9038"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9038"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9038"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}