Pentru putinii dintre noi, cei care mai suntem \u00een mod real interesati de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een cel mai democratic for al Rom\u00e2niei (stiu ca n-o sa ma credeti, dar chiar despre Parlamentul Rom\u00e2niei vorbesc!; este cel mai democratic for, nu pentru ca este populat cu oameni integri, cultivati si inteligenti, ci pentru ca ne reprezinta \u00een cel mai exact mod cu putinta, ca natiune civica, postmoderna si europeana, tot asa cum domnii George Becali ori Corneliu Vadim Tudor sau domnisoara Elena Basescu \u2013 asta, numai ca sa dau c\u00e2teva exemple la \u00eendem\u00e2na \u2013, ne reprezinta \u00een Parlamentul European), nu mai este de mirare ca prezentarea motiunilor, de pilda, fie ele simple sau de cenzura, este urmata de un adevarat scandal \u00eentesat de verbe vecine cu injuria si adjective apropiate de insulte. Si totusi, generic vorbind, toate aceste vorbe rastite si uneori rostite agramat alcatuiesc ceea ce \u00een jargonul parlamentar se numeste \u201edezbatere\u201c. Desigur, dezbaterile ar trebui sa fie unele de… idei; ar fi normal ca vorbitorii sa \u00eesi prezinte cu decenta convingerile, cunostintele si opiniile si sa asculte cu respect parerile celorlalti, fie ei adversari politici sau nu, urm\u00e2nd ca abia dupa aceea sa decida cu privire la votul pe care urmeaza a-l da, \u00een deplina cunostinta de cauza. Ei bine, nu este asa! Dupa cum \u00eemi spunea un parlamentar \u00een 1995, dupa ce a ascultat cu atentie (lucru extrem de rar si atunci ca si acum), o motiune de cenzura, \u00een mod normal ar fi trebuit sa o voteze. Dar s-a g\u00e2ndit ca nu va mai fi reales, \u00een cazul unor alegeri anticipate si… a votat contra.
\nCam la fel se \u00eent\u00e2mpla \u00een toate domeniile vietii noastre sociale. Nu conteaza c\u00e2t de valabila este ideea, ci numele celui care o expune si interesul direct al receptorului \u00een chestiune.
\nMuzeele au arareori \u201esansa\u201c de a se afla \u00een lumina reflectoarelor \u201eopiniei publice\u201c, iar acest lucru se \u00eent\u00e2mpla \u00een primul r\u00e2nd pentru ca \u00een Rom\u00e2nia nu exista cu adevarat o opinie publica. \u00cen viata lor de toate zilele, \u00een bucatarie, la serviciu, la cina sau \u00een dormitor, la o bere sau la o cafea, cetatenii Rom\u00e2niei nu discuta nici despre amantii Biancai nu-stiu-cum, nici despre celulita Andreei nu-stiu-care, chiar daca \u00eesi pierd vremea citind asemenea gunoaie prin h\u00e2rtiile tiparite pe care le cumpara zilnic, pentru a-si omor\u00ee timpul si a-si alunga g\u00e2ndurile negre. Conform principiului ca o stire adevarata este doar aceea despre un om care a muscat un c\u00e2ine, trebuie ca un muzeu sa iasa \u00een evidenta ori printr-o performanta internationala (cele nationale nu mai sunt de interes pentru jurnalisti de c\u00e2nd toate organizatiile din scara blocului acorda premii \u201ede excelenta\u201c), ori printr-o nenorocire (furt, dezastru etc.) sau printr-un scandal (gen demitere ori demisie). Recent, se vorbeste despre un muzeu prin paginile gazetelor doar pentru ca el \u00eencinge spiritele unor intelectuali afirmati si \u00een politica sau al unor demnitari ai momentului. Interesant este faptul ca muzeul la care ma refer, cel al \u201ecomunismului\u201c, nu exista \u00eenca. Despre el vorbesc \u00een diverse articole din saptam\u00e2nale sau de pe bloguri, ori \u00een declaratii politice, ba Andrei Plesu sau Teodor Baconschi, ba Vladimir Tismaneanu ori Marius Oprea. Am avut prilejul \u00een paginile gazduite cu generozitate de \u201eCultura\u201c sa \u00eemi spun opiniile cu privire la ideea \u00eenfiintarii unui \u201emuzeu al comunismului\u201c \u00een Rom\u00e2nia si am si ramas la ele acum, aproape un an mai t\u00e2rziu. Desi cred ca recentele luari de pozitie nu au adus ceva realmente nou \u00een discutia propriu-zisa cu privire la \u00eenfiintarea acestui propus muzeu, exista, totusi, c\u00e2teva particularitati care ar merita reliefate aici.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, am aflat care ar fi locul \u00een care urmeaza sa fie amplasat viitorul muzeu: este Hala Filaret din apropierea primei gari bucurestene (fosta Gara de Sud), construite (abia) \u00een 1869. Fara \u00eendoiala, ne putem \u00eentreba daca \u00eentre Hala Filaret si istoria comunismului rom\u00e2nesc exista mai multe legaturi dec\u00e2t \u00eentre orice alta cladire edificata \u00eenainte de 1990 si existenta \u00eenca si regimul instaurat prin ocupatia sovietica. Nefiind tocmai la curent cu situatia juridica a tuturor cladirilor din Bucuresti, marturisesc faptul ca nici macar nu stiu ce se \u00eentelege prin \u201eHala Filaret\u201c. Daca este cladirea despre care cred ca se vorbeste, ei bine, ea se afla, cred, \u00een proprietate privata. Daca nu, nu stiu. Dar, oricum ar sta lucrurile, consier ca la fel de legitim ar fi fost sa se amplaseze viitorul muzeu \u00een Palatul Cotroceni sau \u00een blocul ARO, \u00een Muzeul Satului sau \u00een mijlocul lacului Pantelimon. Si, pentru ca Rom\u00e2nia nu \u00eenseamna doar Bucurestii, la fel de bine se puteau alege Babele sau Palatul episcopal din Oradea. Pur si simplu, cineva a decis ca locul amintit poate fi eliberat din sarcina actualilor proprietari, pentru a se amenaja acolo viitorul muzeu. Ma g\u00e2ndesc oarecum nostalgic la discutiile \u00eendelungate pe care le-am avut \u00een 2005 \u00een Ministerul Culturii cu privire la alegerea locului \u00een care urma sa se ridice Memorialul Victimelor Holocaustului din Rom\u00e2nia. Vreo treizeci de oameni ne-am batut capul sa alegem cea mai buna varianta, tin\u00e2nd cont de semnificatia locului: asa am ajuns la solutia amplasarii lui acolo unde Peter Jacobi l-a si proiectat si realizat, p\u00e2na la urma, \u00een spatele fostului sediu al Ministerului de Interne, pe malul D\u00e2mbovitei.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, interesanta mi se pare si configurarea institutionala a viitorului asezam\u00e2nt cultural. El va fi, se pare, o sectie a viitorului institut creat prin unificarea actualului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria (sic) Exilului Rom\u00e2nesc (\u00eenfiintat, la r\u00e2ndul sau, printr-o decizie fara noima de comasare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului \u00een Rom\u00e2nia cu Institutul National pentru Memoria Exilului Rom\u00e2nesc; nu am sa cobor acum \u00een \u201earheologia\u201c chestiunii pentru a povesti c\u00e2nd, de catre cine si \u00een ce scop au fost \u00eenfiintate respectivele institute Si care a fost justificarea comasarii lor) si Institutul Revolutiei Rom\u00e2ne din Decembrie 1989 (trec si peste istoria acestui alt institut, cunoscut drept IRRD, de altfel, la fel de interesanta ca si a celorlalte amintite mai sus). Las\u00e2nd la o parte faptul ca viitorul mega-institut va trebui musai creat prin lege (\u00eentruc\u00e2t asa-numitul IRRD a fost \u00eenfiintat prin Legea 556\/2004 si, \u00een consecinta, nu poate fi desfiintat, comasat, compresat, comprimat, condensat sau cum vreti dumneavoastra sa spuneti, printr-o banala hotar\u00e2re a Guvernului) sau prin ordonanta de urgenta (si nu m-ar mira sa se gaseasca cineva care sa justifice urgenta adoptarii unei asemenea ordonante, \u00eentruc\u00e2t \u201es-au mai vazut cazuri\u201c), mie, ca vechi muzeograf, povestea asta cu muzeul care este sectie a unui institut \u00eemi aduce aminte de Muzeul de Istorie a Partidului Comunist Rom\u00e2n si a Miscarii Revolutionare si Democratice din Rom\u00e2nia, care era sectie a Institutului de Studii Istorice si Social-Politice de pe l\u00e2nga C.C. al P.C.R., care, la r\u00e2ndul sau, depindea direct de Sectia de Propaganda a C.C: al P.C.R.. Nu dau cu parul, dar cred ca pentru anumiti oameni caile batatorite sunt cele mai sigure si mai simplu de abordat.
\n\u00cen fine, interesant mi se pare si faptul ca desi preconizatul institut ar urma sa se afle \u00een subordinea Ministerului Culturii si Patrimoniului National, care este, de altfel, de drept autoritatea publica centrala responsabila de soarta muzeelor ca institutii publice, cei care s-au pronuntat cu privire la viitorul institut si deci viitorul muzeu nu sunt nici ministrul Kelemen Hunor, nici secretarul de stat Vasile Timis, nici directorul Mircea Victor Angelescu si nici presedintele Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, Ernest Oberl\u00e4nder-T\u00e2rnoveanu \u2013 cu totii \u00een mod direct responsabili de muzeele Rom\u00e2niei. Asa \u00eenc\u00e2t ma \u00eentreb daca ceea ce se planifica a se construi va fi, cu adevarat, o institutie de cultura (asa cum ar trebui si asa cum, eu, unul, mi-as dori sa fie) sau una de \u2013 scuzati vorba ur\u00e2ta si proasta \u2013, \u201epropaganda\u201c. Cu speranta ca cele mai rele presimtiri ale mele vor fi, p\u00e2na la urma, contrazise de realitate, nu \u00eemi ram\u00e2ne dec\u00e2t sa ma bucur ca vom avea de contabilizat \u00eenca un muzeu \u00een Rom\u00e2nia! Si, poate ca macar atunci vom avea si o adevarata dezbatere despre acest subiect. Poate…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru putinii dintre noi, cei care mai suntem \u00een mod real interesati de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een cel mai democratic for al Rom\u00e2niei (stiu ca n-o sa ma credeti, dar chiar despre Parlamentul Rom\u00e2niei vorbesc!; este cel mai democratic for, nu pentru ca este populat cu oameni integri, cultivati si inteligenti, ci pentru ca… Cite\u0219te mai mult »Despre ce mai dezbatem?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3194],"class_list":["post-9035","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-comunismului"],"views":1876,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9035","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9035"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9035\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9035"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9035"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9035"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}