{"id":9032,"date":"2011-09-22T17:05:08","date_gmt":"2011-09-22T15:05:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9032"},"modified":"2011-09-22T17:06:10","modified_gmt":"2011-09-22T15:06:10","slug":"bine-platit-sau-disperat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bine-platit-sau-disperat\/","title":{"rendered":"Bine platit sau disperat?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Intr-o sala de teatru trebuie sa fie liniste. Ca sa auzim respiratia actorilor, soaptele, tacerile lor. Si pentru ca propria noastra emotie \u2013 provocata de respectivele respiratii, soapte, taceri \u2013 sa se desfasoare in voie. Intr-o sala de teatru, p\u00e2na si un sc\u00e2rt\u00e2it de strapontina poate sa deranjeze. Ca sa nu mai vorbim de alte zgomote, fie ca vin din afara salii ori dinauntru. Cum ar fi ca, in clipa in care lui Hamlet i se arata ilustra intrebare, sa auziti f\u00e2s\u00e2itul ce marcheaza deschiderea cu succes a unei doze de cola? Sau ca, atunci c\u00e2nd Nina Zarecinaia se decide sa ne comunice ca e un pescarus, vecinul dumneavoastra sa-si umple gura cu chipsuri? <\/strong><\/em><br \/>\nSi totusi, actul teatral nu s-a bucurat intotdeauna de respect. In epoca elisabetana, spectatorii infulecau si sorbeau cu pofta din bere, infierb\u00e2ntati de macelul din \u201eTitus Andronicus\u201c. Ori contaminati de apetitul insatiabil al lui Falstaff.<br \/>\nAstazi, insa, urmasii contemporanilor lui Shakespeare au doze de cola si pungi zgomotoase de junk food. A, si telefoane mobile de pe care relateaza uneori in direct ce se mai int\u00e2mpla pe scena. Ei sunt pusi la punct cu priviri mustratoare sau cu c\u00e2te un \u201eSssst!!!\u201c incruntat. In sala de teatru, zgomotul e de regula oprit de furia justificata a iubitorului de teatru.<br \/>\nExista insa si situatii in care sursa zgomotului se afla in afara ariei de actiune a spectatorului. Locuri in care zgomotul e inevitabil. In care acesta se manifesta cu furie \u2013 de exemplu, sub forma de muzica. Ca in mica localitate de vacanta (ex?)neo-hippiota Vama Veche. Acolo, la lasarea serii, terasele, aflate una l\u00e2nga alta, incep sa se bombardeze reciproc cu basi pe ritmuri tehno. Sau house. Sau dance. Sau (ce ironie!) minimal. Sa faci teatru, intr-un astfel de loc, pare o cauza pierduta.<br \/>\nFaptul ca lucrul acesta se int\u00e2mpla totusi, ne provoaca unele intrebari.<br \/>\nC\u00e2t de bine trebuie sa fie platiti artistii care accepta sa joace aici? Sau c\u00e2t trebuie sa fie de disperati?<br \/>\nLa \u201eMonoloagele vecinului\u201c, de Laurentiu Banescu, un bilet a costat 6 (sase) lei. Din incasari, un procent ii revine terasei care i-a pus la dispozitie spatiul si curentul electric, probabil si statia de amplificare. Din aceleasi incasari urmau sa fie platiti si tehnicianul si fetele care au jucat rolurile de casiere si plasatoare. Noroc ca autorul, regizorul si actorul sunt una si aceeasi persoana&#8230; Sa fie Laurentiu Banescu un artist disperat?<br \/>\nMarginit, pe o latura, de un zid al restaurantului, pe alta, de aleea de acces in restaurant (pe care, in timpul reprezentatiei, clientii intrau si ieseau) iar pe celalte doua \u2013 de p\u00e2nza neagra, \u201eteatrul\u201c in care Laurentiu Banescu si-a jucat piesa avea podeaua din nisip, partial acoperit de sc\u00e2nduri. C\u00e2t despre tavan \u2013 acesta era chiar \u201ecerul instelat de deasupra noastra\u201c, cum ar scrie un cronicar cu carte multa. Printre stativele celor c\u00e2teva microfoane din spatiul de joc si printre picioarele spectatorilor si ale actorului mai b\u00e2ntuia, indiferent, unul din c\u00e2inii fara stap\u00e2n care-si fac veacul pe plajele din Vama si de la 2 Mai. De la o terasa de peste drum, muzica parea hotar\u00e2ta sa-i faca si pe bulgari sa se zb\u00e2ntuie.<br \/>\nDin clipa in care a inceput spectacolul, insa, niciunul dintre spectatori nu a auzit si nu a vazut altceva dec\u00e2t ceea ce a jucat Laurentiu Banescu.<br \/>\nPersonajele lui sunt, asa cum o spune si titlul (evoc\u00e2nd deliberat derutant \u201eMonoloagele vaginului\u201c de Eve Ensler), vecini de-ai nostri. Sau oameni care ne-ar putea fi vecini. Un batr\u00e2n decrepit si ciudat, dialog\u00e2nd, prin usa inchisa, cu un (fictiv?) solicitant de gazduire caruia ii propune cele mai absurde conditii (pretext de relatare a propriei existente). Un adolescent adres\u00e2ndu-se celor trei-patru membri de aceeasi v\u00e2rsta ai organizatiei sale paramilitare ce se pregateste sa izbaveasca poporul rom\u00e2n. Un alt pusti, povestindu-si o experienta teatrala la care l-au supus obligatiile vietii de elev. Un ciudat, filosof\u00e2nd intr-un wc public intr-o maniera care probabil ca-i pune pe fuga pe cei care mai intra acolo cu treaba. Un guru in spatele caruia identificam, fragmentar, si unele atitudini prin care s-au remarcat cel putin doi artisti rom\u00e2ni de renume.<br \/>\nBazate pe un simt al observatiei iesit din comun, pe o priza ferma la real, construite cu impecabila rigoare (poate doar David Esrig, celebru si datorita \u201ede ce\u201c-urilor sale, le-ar gasi vreo fisura) si debord\u00e2nd de un umor niciodata gratuit, niciodata cautat, niciodata fortat, povestile din \u201eMonoloagele vecinului\u201c sunt at\u00e2t de convingatoare, inc\u00e2t ar trece oric\u00e2nd drept fragmente de realitate surprinsa de o camera ascunsa.<br \/>\nImpresia e intarita de jocul lui Laurentiu Banescu. Actor fara studii, cum aud ca-i place sa se recomande (rabdarea i s-a terminat dupa vreun semestru si jumatate la principala facultate rom\u00e2neasca de profil), el lasa impresia ca a absolvit Actors&#8217; Studio. Caci talentul sau de exceptie e dublat de o tehnica impecabila. Nu stiu daca e vorba de instinct sau de ratiune, dar una dintre ele \u2013 sau am\u00e2ndoua \u2013 il impiedica sa cada in exces, in sarja.<br \/>\nSi inca ceva. El nu consuma emotia pe scena, nu ne arata c\u00e2t de bine stie el sa joace o emotie sau alta, ci mai lasa si pentru public: se opreste exact in punctul in care trebuie, pentru ca aceasta sa fie preluata si traita mai departe de catre spectator. Specifica actorilor cu scoala anglo-americana, aceasta stiinta a dozajului si a filtrarii prin inteligenta are din pacate valoare de raritate la noi.<br \/>\nExcelent in compozitii, Banescu trece fara efort de la personaje de v\u00e2rsta a treia la adolscenti tembeli ori ciudati de varii categorii. Dezaxarea, de pilda, o joaca in asa fel inc\u00e2t, o buna bucata de timp, nu bagi m\u00e2na in foc ca personajul din fata ta nu e totusi un tip normal. Iar normalitatea ne e prezentata in asa fel inc\u00e2t suntem ispititi sa-i alocam conotatii clinice.<br \/>\nPrin urmare, conditiile vitrege pot fi anihilate pe durata unui spectacol de teatru. Cu conditia ca talentul artistului sa fie pe masura \u201edisperarii\u201c lui. Mai ram\u00e2ne sa definim disperarea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Intr-o sala de teatru trebuie sa fie liniste. Ca sa auzim respiratia actorilor, soaptele, tacerile lor. Si pentru ca propria noastra emotie \u2013 provocata de respectivele respiratii, soapte, taceri \u2013 sa se desfasoare in voie. Intr-o sala de teatru, p\u00e2na si un sc\u00e2rt\u00e2it de strapontina poate sa deranjeze. Ca sa nu mai vorbim de alte&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bine-platit-sau-disperat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Bine platit sau disperat?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6377,6378,86],"class_list":["post-9032","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actori","tag-spectacol","tag-teatru"],"views":3637,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9032","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9032"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9032\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9032"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9032"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9032"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}