Jumatate interviuri, jumatate confesiuni si micro-eseuri, \u201eRevelatii\u201c-le lui Adrian Popescu (Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2001) sunt reductibile la ceea ce spune subtitlul: \u201eCuvinte despre poezie\u201c. Fireste ca unele cuvinte sunt despre poet, iar altele despre literatura mai in general, ba chiar unele (putine) despre societatea rom\u00e2na si starea ei morala, dar cartea poate fi luata, fara mari sacrificii de cuprins, drept o poetica explicitata. Selectia de interviuri merge din 1983 p\u00e2na-n 2000 (era, deci, la zi in momentul aparitiei) si e, in parte, redundanta, dar asta mai degraba din cauza intrebarilor, cam aceleasi la toata lumea. Din partea lui, poetul se straduieste sa nu se repete ori macar sa nuanteze, dar in intregul ei cartea declama acelasi crez poetic de esenta crestina, recitat deopotriva cu tarie si smerenie. Taria e a convingerii, a credintei in fundamente, smerenia e a dictiunii, a omului \u2013 acelasi sfios in fata a toate, inclusiv a intrebarilor. Unitatea de crez si actiune poetica nici nu mai trebuie subliniata la Adrian Popescu, intruc\u00e2t ea este mai mult dec\u00e2t evidenta, e axiomatica: nu exista nici o fisura intre conceptul poetic si textul poetic. Adrian e poetul laudelor, al beatificarilor de umile, un franciscan in civil care percepe tusa divina in orice detaliu al realului si imnifica mireasma divina din orice lucru. Rostul poetului, dupa cum ii spune el lui Leo Butnaru, e acela de a pune \u201ein evidenta\u201c \u201etextura\u201c mirabila si divina a lumii.
\nAceasta poetica de evidentiere a mirabilitatii functioneaza chiar de la inceput, cu toate ca poetul inca nu stia ca e unul crestin; sau, ma rog, nu un crestin definitiv si definit, ci mai degraba unul inocent, practicant din structura, nu din datorie. Cel putin asa se incrimineaza el, vorbind despre \u201eo perioada \/…\/ de ratacire, de indiferenta religioasa\u201c, pe care a curmat-o printr-o \u201ecriza de constiinta\u201c in pragul v\u00e2rstei de 32 de ani (prag precristic, desigur, greu de trecut), c\u00e2nd si-a dat seama, acut, \u201eca viata de om ratacit\u201c ii st\u00e2rnea \u201etot mai mult nostalgia unei vieti autentic crestine\u201c. \u201eSomatia\u201c aceasta \u201ereligioasa\u201c, \u201ede intoarcere la mine insumi\u201c, nu face insa, in planul poeziei, dec\u00e2t sa adauge o linie explicita religiozitatii implicite de p\u00e2na atunci. O stie bine si poetul, recunoscator ca \u201ea pornit\u201c \u201ecu o anumita stare de gratie\u201c, ca \u201ea primit niste daruri nemeritate\u201c. Cultul si cultivarea acestor \u201edaruri\u201c sunt, de fapt, poezia sa, indiferent de c\u00e2ta articulare a capatat credinta sau de c\u00e2t de spontan si structural se manifesta ea in perioada de \u201eratacire\u201c. (Problema, in asemenea ecuatii ce implica un salt in limpezire, e ca spontaneitatea si genuitatea sentimentului sa nu fie afectate de doctrina iar religiozitatea viziunii sa nu decurga din catehism). Atitudinea era, in fond, aceeasi, cu si fara dogma. Ea era in intregime pre-simtita in \u201eUmbria\u201c, unde, in comuniune anticipata cu Jacopone da Todi si Francesco d’Assisi, \u201eterestrul devenea \u2013 si la el \u2013 purtatorul unor semnificatii spirituale\u201c iar \u201eomul era asezat ca fiinta mediatoare intre teluric si astral\u201c. Reveria \u201eUmbriei\u201c e un reportaj de armonice si de armonii melancolizate, dar sentimentul decisiv este cel al cooperarii armonioase dintre poet, lucruri si cuvinte (o stare, asadar, de binecuv\u00e2ntare, de sens care circula plenar in toate directiile). Adrian nu acuza limbajul de inconsistenta, ba nici macar de insuficienta; \u201ecuvintele \u2013 zice el \u2013 imi ajung, ma reprezinta indestul, nu simt un dezacord intre limbaj si starile de suflet complicate\u201c. Aceasta solicitudine a limbajului sau aceasta capacitate a sa de a satura reprezentarea\/proiectia de sine se datoreaza, fireste, faptului ca el e intotdeauna plin de sens (ca si lumea, de altfel) si participa la visul tuturor poetilor: \u201evisul integrarii armonioase in ordinea ascunsa a lumii\u201c. Cum misia poetilor e \u201esa exercite\u201c \u201enobila arta a reconectarii la Unitatea Primordiala a Cuv\u00e2ntului\u201c (misie, deci, de calauza in spiritualizare, de cristificare sub comanda \u201eca toti sa fie una\u201c), limbajul care li s-a daruit nu poate fi unul vanificat, ci unul eficace. Nici poezia, prin consecinta, nu se poate pierde in gratuitati si jocuri, intruc\u00e2t trebuie sa-si respecte responsabilitatea (care, oric\u00e2t de ignorata in lumea de azi, e una esentiala, intruc\u00e2t poetul \u2013 si el \u2013 e un curator al omului. Ba ea e cu at\u00e2t mai acuta cu c\u00e2t omenirea sta sa moara de buna-voie: \u201enu stiu daca omul postistoric nu e deja o imagine a euthanasiei colective, un om al umbrelor traind printre umbre\u201c; e limpede ca poezia nu-l poate lasa in starea asta). De aceea Adrian refuza \u201epoezia ca joc\u201c (sau, ma rog, se bucura ca aceasta \u201eincepe sa-si piarda din prestigiu\u201c), opun\u00e2ndu-i \u201epoezia ca stare de sarbatoare, ca spatiu privilegiat unde freamatul inefabilului si ordinea eterna \/…\/ intersecteaza trairea comunitara, elogiul lumii si al intelesului sau profund, comunicarea luminata de bucuria renasterii sufletesti\u201c.
\nNici tragicul nu intra in misiunea crestineasca a poeziei, intruc\u00e2t un bun crestin \u201erefuza lipsa sensului\u201c: \u201eDe vreme ce avem un M\u00e2ntuitor \/…\/ nu trebuie sa disperam, nu suntem sf\u00e2siati de alegeri contrarii, egal indreptatite, ca in tragicele situatii precrestine\u201c. Tragicul e un ethos entropic, care duce la dizolvarea fiintei, scot\u00e2nd-o de sub \u201esemnul datoriei morale (morala presupune posibilitatea unui dialog divin si uman)\u201c si pun\u00e2nd-o \u201esub cel al esecului perpetuu si inevitabil\u201c. Fireste, nu acesta e proiectul divin; si nici cel poetic, obligat \u2013 prin gratie \u2013 sa-l urmeze pe cel dint\u00e2i. (Adrian zice ca \u201ea ocolit\u201c tragicul oarecum cu buna stiinta, ceea ce ar duce la ideea unei optiuni premeditate ori macar reflectate; e insa mai degraba o optiune \u201estructurala\u201c, din profunzimea de dincolo de norme si conceptii; poetul s-a nascut fericit, cu inaderenta structurala la tragisme). Asta nu exclude insa suferinta, durerea, vazute insa de poet, dupa codul crestin, ca \u201eprobe\u201c si experiente pregatitoare, deci in perspectiva unui sens purificator ori salvator. Nici poetul, nici omul nu trebuie sa dispere, intruc\u00e2t asistenta divina e asigurata permanent: \u201eDumnezeu intotdeauna ne sopteste, ne spune cu glas tare, ne imbr\u00e2nceste uneori, dar este prezent\u201c. Semnele, vazute si nevazute, ale acestei prezente sunt repertoriul adevarat al poetului, un hermeneut al Prezentei. Nu-i de mirare ca Adrian e un \u201emedieval\u201c: \u201eam simtul mirabilului natural, concep asemeni medievalilor lumea drept o Carte deschisa\u201c. Poetul e, prin urmare, un bun cititor de sacre in cotidian (iar Adrian e si literalmente bun cititor c\u00e2nd e vorba de poezie; dar cum totul e pentru el o carte\/Carte, nu-i de mirare ca, dupa cum zice, \u201eam mai mult o mentalitate de cititor dec\u00e2t de autor\u201c; daca lectura sacrelor ascunse e treaba poetului, devine ca orice autor nu e dec\u00e2t un cititor), e turnesolul care releva substanta divina a lumii, care expune dimensiunea ei de miracol: \u201eMiracolul e chiar in banal, se travesteste in cotidian. Cred ca ne-ar orbi, definitiv, apar\u00e2nd in stralucirea Sa pura, fara lentila protectoare a aparentei int\u00e2mplari sau a scandalului logic\u201c. Daca prezenta divina se \u201etravesteste\u201c, devine ca poetul trebuie s-o demaste, s-o dezvaluie, s-o traduca profanilor. Nu poate face asta, fireste, fara un simt special al miracolului, fara un cod miracolistic. Acest cod e gratia daruita poetului, o vedere cu acces subit la minuni si la semne, menita \u201ea degaja sacrul din profan \/…\/, a ghici mastile, chipurile, oglinda, semnele si circumstantele in care int\u00e2iul acesta se travesteste, se ascunde si se dezvaluie in acelasi timp\u201c. Practic, poetul nu imagineaza, nu fantazeaza, nu inventeaza; el doar traduce, face o inefabila hermeneutica. Translatorul divin si hermeneutul de sacre din cotidian se simt, insa, macar uneori, c\u00e2nd gratia ii copleseste, instrumente in m\u00e2na Domnului, creioane cu care acesta se descrie: \u201eNu stiu altii cum sunt, dar eu, in fiecare an, de Paste, ma simt un creion nou, abia ascutit de m\u00e2na Creatorului. \/…\/ Ne slefuieste prin durere si ne da tarie si subtilitate, ca unui v\u00e2rf de ac\u201c. E un fel de a spune ca inspiratia divina inca circula si ca duhul sufla si acum prin poeti. De altfel, Adrian se straduie sa reabiliteze \u201einspiratia\u201c si-i pare tare rau ca unele concepte s-au perimat, desi ele, in realitate, continua sa functioneze. Dac-ar fi dupa el, multe din cele \u201etraditionale\u201c, ajunse desuete, ar trebui refunctionalizate. in orice caz, desi face eforturi pentru a simpatiza postmodernismul (ori macar pe postmodernisti), etica acestuia ii e cam nesuferita si deseori o afuriseste (cu bl\u00e2ndete, totusi).
\nPoetica lui vine din si merge spre credinta, cu dialectica unui revelator; acesta fiind circuitul poeziei, comandamentele care o dirijeaza nu pot fi slabite iar devotiunea pe care o slujeste nu poate fi relativizata. Si nici misiunea poetului \u2013 bagatelizata; doar ignorata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Jumatate interviuri, jumatate confesiuni si micro-eseuri, \u201eRevelatii\u201c-le lui Adrian Popescu (Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2001) sunt reductibile la ceea ce spune subtitlul: \u201eCuvinte despre poezie\u201c. Fireste ca unele cuvinte sunt despre poet, iar altele despre literatura mai in general, ba chiar unele (putine) despre societatea rom\u00e2na si starea ei morala, dar cartea poate fi… Cite\u0219te mai mult »Revelatiile unui poet crestin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6368,5489],"class_list":["post-9005","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-revelatii","tag-adrian-popescu"],"views":1474,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9005","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9005"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9005\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9005"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9005"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9005"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}