{"id":9001,"date":"2011-09-22T16:16:37","date_gmt":"2011-09-22T14:16:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9001"},"modified":"2011-09-22T16:16:54","modified_gmt":"2011-09-22T14:16:54","slug":"cartea-intelepciunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cartea-intelepciunii\/","title":{"rendered":"Cartea intelepciunii"},"content":{"rendered":"

Constantin Virgil Banescu, Zidul de matase,<\/em> Bistrita, Casa de Editura Max Blecher, 2011, 224 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Se int\u00e2mpla un fapt bizar cu volumele ingrijite la Casa de Editura Max Blecher. Semnatarii notitelor de pe coperta a patra (Rita Chirian, Gabriel Dalis, Claudiu Komartin, Octavian Soviany, Radu Vancu) ating o dubla performanta. Surprind trasaturile predominante,\u00a0 anul\u00e2nd comentariile ample. De la regula nu se abate nici integrala poeziei lui Constantin Virgil Banescu \u2013 \u201eZidul de matase\u201c. Ram\u00e2n totusi de discutat c\u00e2teva lucruri legate de incadrarea scriitorului.<\/strong><\/em>
\nDe veghe in lanul poeziei<\/strong>
\nCartile sale dezvaluie un douamiist numai din punct de vedere cronologic. Nu contin tangente cu neoexpresionismul sau cu fracturismul. Reprezinta rezultatul unor experiente culturale care pareau epuizate in spatiul rom\u00e2nesc prin exemplele tiranice ale lui Eminescu si Eliade. Douamiistii din nucleul dur nu prelucreaza filozofie, desi c\u00e2tiva, sub influenta lui Gellu Naum, sunt atrasi de ocultism. Refuzul realului si al mizerabilismului se transforma in gesturi programatice: \u201euite ce e:\/ viata cotidiana ma impiedica sa merg pe puntile cosmice\u201c (\u201eKartari\u201c, p. 20). Declaratia precedenta, inclusa in debutul editorial (\u201eC\u00e2inele, femeia si ocheada\u201c, 2000), isi gaseste cauza at\u00e2t in biografie, c\u00e2t si in arta, in entuziasmul juvenil si in extaz ca modalitate de comunicare. Constantin Virgil Banescu se intoarce la intelepciunea indica si egipteana. Opereaza cu simboluri specifice acelor culturi. De aici deriva si dificultatea intelegerii poemelor. Problema principala nu consta in aflarea cifrului corect, ci in a discerne daca autorul a scris pentru avizati ori s-a aratat dezinteresat de receptare. Caracterul livresc ar conduce spre cea dint\u00e2i optiune. Numai ca, desi accesibil unui grup limitat, orice mesaj ezoteric priveste intreaga umanitate. Prin urmare, int\u00e2mplarea poetica individuala devine general-valabila.
\nPrimul volum aduce c\u00e2teva similitudini de suprafata cu visceralitatea definitorie pentru generatia douamiista. Maniera de abordare difera substantial. Congenerii vad in carne un indiciu al conditiei degradate, mizerabile. Prelucr\u00e2nd scene din \u201eKamasutra\u201c, dupa cum el insusi recunoaste prin titlurile poeziilor, Constantin Virgil Banescu construieste momente sadice si masochiste, care ating si apogeul propriei valori. Insingurarea se asociaza cu nevoia de placere. Aranjate ca versuri de legatura, ca digresiuni si ca umpluturi parantetice menite sa orienteze sensul, repetitiile atrag atentia asupra unor microtexte sapientiale: \u201eO sa-mi cumpar un c\u00e2ine\/ Ba o sa-l fur.\/ (macar sa incep direct cu pacatul;\/ ce at\u00e2ta pregatire pentru pacat\/ ce at\u00e2tea prepacate!)\/\/ O sa-l fur,\/ o sa-i scot dintii, unul c\u00e2te unul,\/ o sa-i smulg ghearele, una c\u00e2te una,\/ si o sa-i dau drumul. (dar nu de tot!)\/\/ O sa-l intar\u00e2t si o sa-mi faca placere (placere o sa-mi faca)\/ sa-i simt gingiile pe grumazul meu, pe ceafa mea cea groasa,\/ incerc\u00e2nd sa-mi iste s\u00e2ngele.\/ (placere o sa-mi faca).\/\/ De-aia i-am lasat ochii:\/ ca sa vada\/ si sa nu poata\u201c (\u201eC\u00e2inele\u201c, p. 11). Joaca de copil se transforma intr-un exercitiu pregatitor pentru inlaturarea oricarui sentiment. Chinuirea animalului inlatura mila si-l pregateste pe t\u00e2nar de lupta cu barbaria semenilor. Tortura lenta duce la invatarea unui precept: razbunarea trebuie savurata in doze constante.
\nNicaieri nu intervine chestiunea moralitatii. Fiecare situatie, senina sau cruda, se cuvine acceptata, pentru ca este indispensabila. Calitatea poemelor rezida in abilitatea de a masca momente de criza, de ruptura si de regenerare, prin intermediul unor pilde straine de orizontul unui european. Dar si miturile europene stau ascunse cu atentie, hibridiz\u00e2ndu-se. Galateea, Pygmalion, Oedip, nasterea Atenei din capul lui Zeus si androginul fojgaiesc sub tesuturile desprinse. Durerea creatorului o naste pe iubita interzisa. Copilaria perpetua, asezata sub autoritatea materna, impiedica maturizarea erotica: \u201eO sa-mi iau o femeie\/ (nu de alta, dar prea mi s-au inmultit substitutele de\/ sensibilitate)\/\/ s\u2026t O sa ma asez si o sa-mi pregatesc femeia:\/\/ cu pielea si carnea de pe piept o sa-i astup urechile (asa ca-mi smulg pielea si carnea de piept)\/\/ cu pielea si carnea de pe umeri o sa-i acopar ochii\/ (asa ca-mi smulg cu pielea si carnea de pe umeri)\/\/ cu pielea si carnea m\u00e2inilor o sa-i infund gura\/ (asa ca-mi smulg cu pielea si carnea m\u00e2inilor)\/\/ Dar aburul asta cu miros de mama…\/ (aburul asta cu miros de mama)\/\/ Degeaba toate gramezile de carne si piele smulsa:\/ aburul asta cu miros de mama\/ iti aminteste\/ ca, din momentul in care mirosi mirosul mamei tale,\/ lumea femeilor ti se inchide\u201c (\u201eFemeia\u201c, p. 13). De multe ori, poemele nu necesita o hermeneutica sofistica, deoarece modifica insesizabil scenarii consacrate, precum visul lui Holden Caulfield din \u201eThe Catcher in the Rye\u201c, romanul lui J. D. Salinger. Exista un conflict insolubil intre autoclaustrarea intr-o v\u00e2rsta de aur, asociata cu deprinderea tuturor mecanismelor universului, si cresterea (imbatr\u00e2nirea), considerata o pacoste in recuperarea relatiei cu planul vertical. Prezentele feminine din copilarie sunt partenere de joaca sau, cel mult, figuri eterate ca in opera lui Bacovia sau de un exotism straniu ca in versurile lui Constant Tonegaru: \u201ede c\u00e2teva nopti ma visez cu Lideea\/ la marginea unui lan de gr\u00e2u\/\/ e cald\/\/ gr\u00e2ul e inalt\/ e si galben e si verde\/ iar noi imaginam un copac de care sa ne putem rezema bicicletele\/\/ copacul apare\/\/ ne rezemam bicicletele\/ intram in lanul de gr\u00e2u\/ trecem lanul\/ si ajungem la casa de caramida rosie\/\/ acolo, eu si Lideea o vedem pe Lideea\/ z\u00e2mbind de la fereastra cu tam\u00e2ioare\u201c (\u201eSvapna\u201c, p. 27). Imaginatia se confunda cu realitatea. Iar arborele crescut cu puterea g\u00e2ndului functioneaza ca ax al lumii.
\nInchis in paradis<\/strong>
\nIncep\u00e2nd cu a doua carte \u2013 \u201eFloarea cu o singura petala\u201c (2002) \u2013, Constantin Virgil Banescu a ales forma sententioasa, pun\u00e2nd laolalta cuvinte cu multiple conotatii. Predomina motivele ascensionale, uraniene, semnific\u00e2nd deopotriva moartea si invierea, infr\u00e2ngerea si izb\u00e2nda. G\u00e2ndirea poetica se bazeaza pe dihotomii. Reteaua este aparent perturbata de acele vietati terestre care, prin miscarile lor cotidiene, produc analogii cu drumul discului solar de la rasarit la apus, cu ciclurile vietii. Depun\u00e2ndu-si ouale in bulgari de lut, scarabeul isi cara puii intr-un uter-surogat, care va rodi cu ajutorul caldurii: \u201enu noi ne veghem\/ lumina ne vegheaza\/\/ lumina vegheaza\/ p\u00e2na si ultimul scarabeu\/ de pe armura t\u00e2narului invins\/ la marginea c\u00e2mpiilor uscate\u201c (\u201ejagrat (lumina ne vegheaza)\u201c, p. 86). Scriitorul isi plaseaza poemele in tiparele unei r\u00e2nduieli unanim cunoscute c\u00e2ndva. De aceea, unele dintre asertiuni pot nedumeri prin lejeritatea enuntarii credintelor ancestrale: \u201eastazi\/ cerul are alta armura\/ dec\u00e2t cea veche cea albastra\/ pe care o stim cu totii\/ astazi cerul e galben\/ cerul e soarele\u201c (\u201ejagrat\u201c (astazi), p. 88). Dificultatea criptarilor sporeste. Se pastreaza insa lejeritatea plierii pe structuri mitice. Discursul se esentializeaza si, in ciuda absentei bruiajelor sintactice, se instaleaza o oglinda opaca intre text si receptor: \u201eacela\/ care va pleca dintre noi\/ va avea de indurat zorile\/ singur\u201c (\u201eacela\u201c, p. 118). In citatul precedent, banuim ca verbul initial primeste conotatie funerara. Urmatoarea propozitie si-ar conserva ambiguitatea, daca n-am cunoaste ca, in permanenta, limbajul este filtrat de latura forte, sacra a semanticii. Misterul se dilueaza daca ne amintim de drumul hristic de la Ana la Caiafa, in care niciun apostol nu l-a insotit, iar Petru l-a abjurat pe Invatator de trei ori p\u00e2na la incheierea noptii.
\n\u201eFloarea cu o singura petala\u201c (2002) marcheaza reconcilierea materiei cu spiritului, refacerea unitatii: \u201esemnul\/ si devenirea semnului\/\/ poemul nu se lasa domolit\/\/ si spun\/ si nu voi inceta niciodata sa spun:\/ trupul meu\/ este sufletul meu\u201c (\u201ekartari\u201c (\u201esemnul\u201c), p. 145). Aceasta etapa, ca si celelalte, este obligatorie in configurarea traseului desav\u00e2rsirii. Fara impacarea contrariilor n-ar fi fost posibila bucuria din \u201eAcelasi cer ce nu e\u201c (2006). Mistica se preschimba in religiozitate. Poezia se consuma in ritualuri de purificare. Dragostea isi pierde corporalitatea (sarutul ca duel al amantilor), fiind conceputa ca o impartasanie inchinata si celuilalt membru al perechii, si divinitatii: \u201esunt o masa intinsa tie\/ Zie\/\/ esti o masa intinsa mie\/ Zie\/\/ doar m\u00e2nc\u00e2ndu-ne unul pe altul\/ intindem o masa soarelul\u201c (\u201eZia (trei mese)\u201c, p. 158). Sentimentul intemeietor asaza orice fragment in locul corespunzator. Calea catre Cer se atinge prin poeme. Iar smerenia scriitorului vine din indoiala perfectiunii propriilor aptitudini. Artistul nu-l concureaza pe Creator. Creatorul nu-l invidiaza pe artist. Accepta sa colaboreze, sa-si alunge unul celuilalt temerile: \u201ete m\u00e2ng\u00e2i asa cum pot\/ copacule infipt de tata l\u00e2nga mine\/\/ si pe Tine\/ Dumnezeule vesnic dorindu-ti sa fii m\u00e2ng\u00e2iat\/ Te m\u00e2ng\u00e2i asa cum pot\/\/ tot aerul intra in pam\u00e2nt\/ dar nu ma duc dupa el\u201c (\u201easa cum pot\u201c, p. 180).
\nPoezia lui Constantin Virgil Banescu pare a fi redactata pentru a le da batai de cap criticilor macar p\u00e2na la urmatoarea istorie completa a literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Virgil Banescu, Zidul de matase, Bistrita, Casa de Editura Max Blecher, 2011, 224 p.   Se int\u00e2mpla un fapt bizar cu volumele ingrijite la Casa de Editura Max Blecher. Semnatarii notitelor de pe coperta a patra (Rita Chirian, Gabriel Dalis, Claudiu Komartin, Octavian Soviany, Radu Vancu) ating o dubla performanta. Surprind trasaturile predominante,\u00a0 anul\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Cartea intelepciunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6366,3117,6367],"class_list":["post-9001","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-virgil-banescu","tag-poezie-romaneasca","tag-zidul-de-matase"],"views":1526,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9001","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9001"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9001\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9001"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9001"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9001"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}