{"id":8996,"date":"2011-09-22T16:04:38","date_gmt":"2011-09-22T14:04:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8996"},"modified":"2011-09-22T16:13:07","modified_gmt":"2011-09-22T14:13:07","slug":"roia-montana-blackjack-17","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roia-montana-blackjack-17\/","title":{"rendered":"Rosia Montana, Blackjack 17"},"content":{"rendered":"

Marginalii la o vizita in Apuseni<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Vara trecuta am fost la Rosia Montana, din curiozitate. Citisem multe articole despre competitia si dezbinarea provocate de perspectiva aplicarii proiectului minier RMGC, vizionasem c\u00e2teva interviuri si filme documentare cu acelasi peisaj dramatic (vezi \u201eUj Eldorado\/Noul El Dorado \u2013 blestemul aurului de la Rosia Montana\u201c, regizor Tibor Kocsis, 2004). M-am dus fara prea multa tragere de inima. Aceeasi devitalizare m-a cuprins si de c\u00e2te ori doream sa scriu despre ceea ce am vazut si am simtit la Rosia Montana. Am tot am\u00e2nat, ma sf\u00e2sia tragedia locului, o simteam prea intens si imi doream sa o uit. Intre timp, o parte dintre imagini si sentimente s-au estompat p\u00e2na am inceput sa analizez cu luciditate, p\u00e2na c\u00e2nd o parte dintre imaginile colorate intens au devenit sepia. Intens sepia. Si totusi, si acum, c\u00e2nd scriu, simt o tristete fara leac, aceeasi m\u00e2hnire ad\u00e2nca ce ma cuprinde ori de c\u00e2te ori sunt martora disparitiei unor locuri unice, spatii in care natura si istoria au creat universuri inefabile.
\nC\u00e2nd muntii se rup in doua<\/strong>
\nDar, intre timp, a ajuns sa ma apese un soi de responsabilitate, desi nu am nici o legatura cu Rosia sau cu vreun grup civic care ii apara dreptul la continuitate istorica, identitatea; martorul unor evenimente din categoria implacabilului nu are voie sa uite, mai mult, trebuie sa prezerve si sa transmita ceea ce crede ca a patruns si retinut din substanta faptului petrecut. Astfel, probabil, din Rosia, in c\u00e2tiva ani, o sa ram\u00e2na doar imagini de arhiva, amintiri folclorizate, c\u00e2teva artefacte muzeificate, ecourile ind\u00e2rjirii unor localnici care au vrut sa-si salveze trecutul si matca (nu sunt patetisme ieftine acestea, eu insami, de c\u00e2te ori mergeam in satul in care m-am nascut, si priveam, din fundul gradinii, linia orizontului si dealurile impadurite, eram contaminata de energiile locului). Rosia are, asa cum am mai spus, ceva inefabil; sa fie responsabila oare linistea aceea ades invocata de satenii care vor ca lumea lor traditionala sa nu se piarda? Sau faptul ca revad, prin ea, fragmente din Transilvania t\u00e2rgurilor multietnice descrise de Ag\u00e2rbiceanu, fragmente din viata cotidiana a locului, surprinse in filmele lui Dan Pita si Mircea Veroiu? O lumina unica, ampla, precum aceea de deasupra oceanelor, este strecurata si in cimitirul romano-catolic desfasurat imprejurul unei biserici de dimensiunile unei catedrale, cimitir cu monumente funerare elaborate si graitoare, cu referire la standardele sociale ale unora dintre locuitorii vechi ai Rosiei; aceeasi lumina creste in jurul casei lui David Francisc, varuita in alb, cu feroneria complicata \u2013 casa acum parasita; apoi, urcusul spre Taul Mare, ce iti scoate sufletul, te strecoara printre casele de munte, cele mai multe fiind cu un cat si cu porti inalte, cu ferestre subliniate de stucaturi neoclasice, victoriene, cu feronerii exemplare, printre cladirile vechilor scoli (germana si maghiara). P\u00e2lcuri de brazi par ca ascund cimitirele comunitatii, doar in cel mai inalt cimitir, in cel reformat, pasc dou\u00e3 vaci placide.
\nIn restul c\u00e2mpului, care din c\u00e2nd in c\u00e2nd fragmenteaza asezarea, c\u00e2tiva fagi sunt rataciti prin iarba foarte inalta; p\u00e2na la tau se insira casele pustii si ajutate sa moara \u2013 proprietarii lor s-au mutat in cartierul rezidential din Alba Iulia, dar si-au pastrat actele de identitate cu vechea adresa, constituind masa de presiune favorabila proiectului, acestia fiind precum toti rom\u00e2nii care isi doresc sa moara si capra vecinului. Am picat dupa F\u00e2nfest 2010, participantii isi str\u00e2ngeau lucrurile din spatiul amenajat, in jurul bisericii unitariene, pentru expunerea produselor artizanale si agricole. Doar preotul, care m-a vazut ca privesc cu interes biserica si cimitirul, a intrat in vorb\u00e3 cu mine; desi maghiar, Arpad Palfi, devenit titularul local al cauzei, as zice al rezistentei, era inspirat si incurajat de atitudinea Academiei Rom\u00e2ne cu referire la proiectul RMGC (2)\u2026 intre timp, in februarie 2011, Gold a reusit sa sparga si consecventa forului academic. Documentarele realizate inainte de 2008 infatiseaza oameni d\u00e2rzi, opozanti entuziasmati si patetici, un preot ortodox cu atitudini mesianice, destui localnici hotar\u00e2ti sa se opuna celor care vor sa le schimbe lumea. Intre timp, unii dintre antigoldisti s-au linistit, indeosebi vocalii reprezentanti ai BOR, pare ca nu le mai pasa ca proiectul \u201ele rupe muntii in doua\u201c (proiectul presupune retezarea a patru munti), le distruge paradisul; nu se mai g\u00e2ndesc insistent la oferta de solutii alternative care vizeaza reluarea activitatii miniere cu forme mai putin distructive, nu mai discuta despre procesele pe care, dupa 1989, le-au avut cu statul pentru dreptul de proprietate asupra unor mori de apa, despre problematica privatizare a minei de stat din 1996.
\nEcologizare \u00e0 la Gold Corporation<\/strong>
\nLocalnicii sunt tulburati de dezradacinare, de stricarea cultului stramosilor si a lumii mortilor prin presupusa stramutare a cimitirelor, mai putin de perspectiva disparitiei patrimoniului cultural ca manifestare a trecutului istoric, colectiv. Comunismul a distrus o anumita constiinta a istoricitatii, a specificului regional, ca mai apoi \u2013 dupa 1989 \u2013 acumularea primitiva de capital si natura umana sa comploteze pentru pierderea inefabilului de la Rosia. Fatalismul a inceput sa erodeze si cele mai indraznete spirite. Aspectul martian al carierei de la Rosia Poieni le ofera acestor oameni imagini dezolante, asa ca isi pot imagina felul in care o sa arate o parte din lumea lor, daca proiectul Gabriel Resources va avea succes. Destui stiu ca si promisiunile cu referire la ecologizarea (sau, ma rog, re-ecologizarea zonei) sunt desarte. Un exemplu de ecologizare il constituie felul in care s-au mascat, in maniera \u201epotemkiana\u201c, haldele de steril de la Abrud; concret, solutia pentru ecologizarea acestui spatiu, dupa cum o cer si normele UE, a presupus acoperirea haldei cu o prelata de nailon, peste aceasta asez\u00e2ndu-se un strat de pam\u00e2nt (adus din alta parte), iar mai apoi, deasupra acestui strat, goldistii au pus alt strat, de data aceasta unul de gazon… si uite asa, s-a realizat \u201eecologizarea\u201c haldelor!
\nRezistenta de la Rosia este erodata, zi de zi, de dezbinarea cultivata de RMGC. Satul si comunitatea constituie astazi o structura bizara. \u201eCred ca acolo este unica localitate din lume in care oamenii spun c\u00e3 nu vor ca patrimoniul lor istoric s\u00e3 fie integrat in sistemul UNESCO, singurul loc in care localnicii nu sunt de acord cu un festival care, de bine de rau, aducea c\u00e2teva mii de turisti care, pentru c\u00e2teva zile, dorm, man\u00e2nca in casele localnicilor si admira comunitatea, chiar daca patrimoniul a fost cumparat de RMGC\u201c, mi-a spus t\u00e2narul istoric Razvan Pop dupa ce s-a intors de la ultima editie F\u00e2nFest.
\nIn legatura cu problematica dificila (culturala, economica si umanitara) nascuta dupa privatizarea minei de stat la Rosia Montana si dupa manifestarea tuturor efectelor adiacente, ma exaspereaza faptul ca exista o puternica secesionare a discursului despre destinul localitatii; astfel, ecologistii vorbesc doar despre salvarea naturii, istoricii despre prezervarea siturilor arheologice, mai ales a galeriilor romane, iar geologii despre epuizarea zacam\u00e2ntului de aur prin tipul de exploatare agresiva si nociva propus de RMGC (exploatarea prin procesul de cianurare). Dar Rosia este unica, cel putin pentru mine, si prin faptul ca este o manifestare a interculturalitatii transilvanene. Rosia este un loc al memoriei vizavi de formularea moderna a identitatii ardelene a comunitatilor multietnice; in acest context, Rosia este o localitate care demonstreaza, acum doar prin cladirile de patrimoniu si prin mormintele biconfesionale ale cimitirelor, ca in Transilvania, dincolo de orice fel de discurs nationalist, exista o singura Transilvanie, colorata, contradictorie si simultana cu imaginile Transilvaniilor promovate de mentalitati reziduale, de discursurile politice si istoriografice militante.
\nSentimentul Apocalipsei<\/strong>
\nRosia este o parte din Transilvania copilariei mele, acea partea colorata viu si neafectata (inca) profund de edilitarismul ceausist, partea in care se vorbeau mai multe limbi, se imprumutau obiceiuri, existau familii mixte, deci mixaje culturale, partea care demonstra posibilitatea coexistentei. Acum, guvernantii Romaniei, precum si Presedintele devenit si cel mai incisiv lobbyist al proiectului minier al Goldului, vor sa pustiasca totul si aici… Aici, dar la alta scara, si in alta maniera, se distruge identitatea transilvaneana, se int\u00e2mpla ceea ce a fost sav\u00e2rsit si in Banatul Montan (mai ales la Anina), in Muntii Apuseni (la Zlatna, la Abrud). Simti parca mirosul descompunerii acestor orase miniere, a ramasitelor unei istorii singulare…<\/p>\n

Dupa ce stai o zi la Rosia, cu greu doua, traiesti sentimentul Apocalipsei. Acolo se distruge ceea ce ar demonstra, asa cum am mai afirmat, ca in Transilvania a existat nu doar multiculturalitate, ci si iterculturalitate. Acum insa se int\u00e2mpla ceva paradoxal si hilar, ceva ca la vreme de razboi, viata se trece alaturi de moarte; locurile sociale din centrul istoric \u2013 cr\u00e2sma, numita popular \u201eLa Craci\u201c, magazinul mixt \u2013, locuri inca active, sunt inconjurate de ruine, de bisericile romano-catolica si unitariana, de cladiri de patrimoniu acoperite cu prelate impermeabile care, prin simularea arhitecturala si texte ipocrite, sustin ca, daca proiectul minier intra in functiune, Gold va restaura respectivele cladirile \u2013 oricum, prezervarea si restaurarea (ar trebui sa scriu reconstructia) era\/este responsabilitatea companiei miniere care, p\u00e2na in 2008, a achizitionat o parte semnificativa din cladirile de patrimoniu, acestea intr\u00e2nd in proprietatea ei. Atunci, cine si ce ii impiedica pe cei de la RMGC sa le \u201ereconsidere\u201c cultural inca de pe acum?
\nO forma de ipocrizie extrema<\/strong>
\nFrumusetea pustiita si mutilata a Rosiei te bulverseaza\u2026 desigur, daca esti empatic, daca stii si ceva istorie. Cele noua cimitire, mai ales cel catolic, catedrala romano-catolica, dar si toate bisericile reprezentative pentru cultele crestine din Transilvania vorbesc, inca, despre caracterul multicultural al vechiului oras minier. Acum, parca o forta ascunsa, o v\u00e2lva neagra \u2013 de fapt, rapacitatea umana, febra aurului \u2013, usuca totul. Gold Corporation practica o forma, inedita pentru noi, de santaj sentimental si de ipocrizie extrema. Mesajele subliminale fixate pe cladirile de patrimoniu conditioneaza refacerea, restaurarea, conservarea si integrarea patrimoniului provenit din secolele XVIII-XIX in circuitul turismului cultural \u2013 patrimoniu edilitar aflat in stare avansata de degradare \u2013,de aplicarea proiectului companiei; desigur, aceste mesaje coexista cu hartile care ofera solutii pentru stramutarea comunei, caci, si acest lucru se omite in orice explicatie, cariera de exploatare agresiva a minereului se va deschide chiar sub spatiul actual al localitatii.
\nInformatiile contradictorii sunt lansate spre a crea confuzie, incertitudine, abandon. Dar cine vrea sa fie informat poate afla ca un astfel de loc devine (inevitabil) un desert; in acest context, nimeni nu este interesat sa faca turism cultural intr-o geografie culturala compromisa, nociva\u2026. acum ma g\u00e2ndesc ca acolo ar merge o telegondola, ca te chinui tare ca sa ajungi, pe jos, in urcus, la Taul cel Mare, care, si el, a devenit, in mare parte, proprietatea companiei.
\nC\u00e2nd am plecat de la Rosia parca aveam cenusa in gura. Reeditam starile traite in Tara Hategului, in Banatul Montan, in Tara Fagarasului. Eram martora decadentei, nu a modernizarii. Am sentimentul ca rapacitatea si iresponsabilitatea manifestate la Rosia Montana nu sunt altceva dec\u00e2t v\u00e2rful aisbergului. Doar realizarea echilibrului intre trecut si viitor este calea atingerii prosperitatii.
\nCe mai este Rosia Montana. Ipocrizia PR-ului goldist si cine pe cine minte<\/strong>
\nDespre ceea ce se va numi, cu certitudine, peste ani, Afacerea (veroasa) Rosia Montana s-a scris mult, s-au oferit date si detalii cu privire la aspectele geofizice, la impactul ecologic, la minciunile institutionalizate vizavi, mai ales, de ceea ce ar insemna exploatarea aurului de la Rosia prin metodele drastice ale proiectului minier propus de Rosia Montan\u00e3 Gold Corporation. Despre aceste aspecte s-a scris in \u201eDeclaratia Academiei Rom\u00e2ne\u201c din februarie 2006 si in articol documentat si amplu, publicat inca din 2007 de Armand Gosu (vezi revista \u201e22\u201c, art. \u201eRosia Montana, pretul corect\u201c; www.revista22.ro)
\nIntre anii 1997-2002, RMGC a intreprins explorari geologice pentru determinarea cantitatii de minereu aflat la Rosia Montana si a finantat, mai ales din 2000, cercetari arheologice in zona (a implicat specialisti de la Muzeul National al Unirii Alba Iulia si de la Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural National, in scopul declarat de a evalua potentialului arheologic si arhitectural al Rosiei Montane). Arheologi implicati in sapaturi mi-au vorbit despre \u201edeschiderea\u201c Goldului spre descoperirea si conservarea unor situri arheologice. Astfel, RMGC si-a asigurat si un numar de lobbyisti, mai mult sau mai putin activi, impresionati de \u201egenerozitatea\u201c Goldului, caci, dupa cum se stie, investitiile in arheologia rom\u00e2neasca sunt minimale, iar echipamentele sunt primitive.
\nCu referire la sapaturile efectuate, unii arheologi afirma ca peste tot, dar mai ales in zona Corna, au descoperit, pe l\u00e2nga urme istorice remarcabile, si celebra \u201epiatra de cioara\u201c care demonstreaza prezenta minereului pretios. Ca urmare a evaluarilor (indeosebi investigarii geologice) care au semnalat existenta unor cantitati impresionante de zacam\u00e2nt aurifer, RMGC a achizitionat intre 2002 si 2008 proprietati in zona localitatii Rosia Montana, pe baza unui Plan de actiune pentru stramutare si relocare a localitatii, actiune controversata si fara justificare legala, intruc\u00e2t proiectul minier Rosia Montana nu avea aprobarile legale pentru inceperea exploatarii la suprafata. Primele rezistente la proiect s-au manifestat inca din aceasta perioada.
\nDe c\u00e2nd am calcat in Rosia Montana, mi-a retinut atentia o casa modesta, de culoarea p\u00e2clei, pe care se prafuise un banner cu un mesaj categoric: \u201eAceasta casa nu este de v\u00e2nzare\u201c. Am inteles imediat si astfel am reusit sa percep si lipsa de credibilitate a mesajelor Goldului, care afirmau repetitiv: \u201e…noi vom restaura aceasta cladire daca se aplica proiectul minier\u201c. Or, dupa cum am mai sustinut anterior, RMGC este proprietarul cladirilor de patrimoniu din Rosia; dupa ce Goldul a achizitionat aceste bunuri imobiliare, a aplicat o politica distructiva, a abandonat si a distrus, prin demolare, peste 150 de case exemplare pentru arhitectura specifica zonei (vezi foto: ruinele casei parohiale romano-catolice).
\nCred ca explicatiile si demersurile initiate de ARA (Asociatia Arhitectura. Restaurare. Arheologie), in special actiunea de restaurare a casei parohiale unitariene (operatiunea a fost realizata intre 2007-2010), sunt cele carora trebuie sa le acordam credit c\u00e2nd discutam despre specificitatea arhitecturii Rosiei si despre starea si statutul patrimoniului (manifestarile responsabile ale grupului de specialisti sunt expresia respectului pentru spiritul locului). Cladirile vechi ale Rosiei nu sunt, dupa cum se afirma pe site-urile Goldului, expresii ale arhitecturii populare, ci constituie un peisaj cultural unic in istoria t\u00e2rgurilor si a oraselor miniere din Transilvania si Banat. Edificiile publice, bisericile din secolul al XVIII-lea (vezi si Biserica de Zid, care apartine cultului ortodox, dar si bisericile unitariana si romano-catolica, refacute dupa rascoala condusa de Horea), cladirile industriale, locuintele si anexele gospodaresti \u201epoarta semnele particulare ale arhitecturii culte transilvanene filtrate prin fondul vernacular al arhitecturii montane a Apusenilor\u201c; fondul construit istoric si inca viabil al Rosiei Montane \u201eeste o parte de neinlocuit a zestrei culturale a tarii si, in acelasi timp, o resursa cu adevarat consistenta si sanatoasa pentru dezvoltarea comunitatii pe termen nelimitat, pentru o dezvoltare durabila. Acest patrimoniu trebuie revitalizat, refunctionalizat, reintergrat unei comunitati care nu trebuie sa dispara. Intr-un cuv\u00e2nt, SALVAT\u201c (vezi www.simpara.ro ).
\nPresiuni continue, cu<\/strong>
\n complicitatea autoritatilor<\/strong>
\nCombinatia dintre promovarea prin spoturi publicitare cu mesaje impregnate de optimism economic, cu formule despre escatologia economica\u00a0 \u2013 vezi frecventa, cu efect hipnotic, a termenilor \u201edezvoltare durabila\u201c, \u201enoi locuri de munca\u201c, \u201ecresterea rezervelor de aur ale Rom\u00e2niei\u201c, prin punerea in aplicare a proiectului minier RMGC \u2013 si asa-zisele restaurari finantate si finalizate de Gold (mai mult c\u00e2rpeli si zugraveli, cosmetizari de suprafata, chiar falsificari ale structurii istorice; in schimb, nu se face nimic in vederea evidentierii unor edificii de secol XVIII, cladiri aflate pe drumul care urca de la Casa Casina la cimitirul reformat) ar exemplifica buna credinta a RMGC, mai mult chiar, vocatia culturala a Goldului. Insa realitatea confirma existenta unui razboi de durata, preponderent psihologic, care implica politica de presiune exercitata asupra locuitorilor inca din perioada guvernarii Nastase (de la penele de curent si defectiunile provocate programatic in sistemul de pompare a apei potabile, la complicitatea autoritatilor locale, care fac imposibil orice demers ce vizeaza dezvoltarea alternativa, deschiderea unui restaurant in centrul istoric, incurajarea agroturismului si a turismul cultural).
\nDesigur, povestile despre raporturile cu compania miniera sunt spuse in soapta, sub camerele de supraveghere ale Goldului; dar cel mai mult ma revolta formele insolente prin care RMGC incearca sa convinga strainul, autoritatile, mass-media cu referire la interdependenta dintre procesul de exploatare miniera si restaurarea patrimoniului istoric (vezi continutul placutelor care marcheaza monumentul si subliniaza importanta patrimoniala a edificiului, uneori subevalu\u00e2nd-o). Astfel, in timp ce site-urile Goldului afirma ca in 2011 \u201e35 de case monument istoric si trei biserici din Rosia Montana vor fi restaurate de compania miniera Rosia Montana Gold Corporation, una dintre ele fiind deja finalizata\u201c, aceleasi surse sustin ca, in viitorul apropiat, se va restaura si vechea scoala si biblioteca, respectiv vechea primarie, iar pentru 11 cladiri din centrul comunei \u201esunt deja finalizate proiectele de reabilitare\u201c (vezi www.rmgc.ro;www.rmgc.ro\/media\/informatii-proiect-rosia-monanta.html; www.rmgc.ro\/media\/comunicate-de-presa.html). Insa, in fapt, peste tot, pe cladirile care poarta sigla care inregistreaza bunul patrimonial, precum si pe site-urile companiei se comunica faptul ca procesul de reabilitare a patrimoniului este conditionat de aplicarea \u201eprogramului propus de compania miniera Rosia Montana Gold Corporation\u201c si ca doar o data cu debutul acestuia incepe, cu adevarat, procesul de restaurare a patrimoniului imobil.
\nCe ne cere RMGC: un credit de incredere nelimitat!<\/strong>
\nCe mai tura-vura, conform piaristilor Goldului, ar trebui sa mergem pe incredere, sa ii acordam companiei care s-a prefacut ca restaureaza patrimoniul pe care are de c\u00e2nd sa-l dar\u00e2me sau sa il stramute un credit de incredere nelimitat! Citez, la int\u00e2mplare, fragmente din continutul optimist si adesea ambiguu al acestor placute fixate pe cladirile cu valoare istorica: \u201eDupa restaurarea cladirii, finantata de RMGC, obiectivul va fi repus in circuit public\u201c (este vorba despre vechea scoala germana, obiectiv marcat cu nr. 342, complex de cladiri ridicat in jur de 1830, cu zid exterior inalt, sustinut, ca sa nu se prabuseasca, printr-un sistem primitiv). La nr. 395, la Casa Kovacs, placuta de inregistrare ofera informatii despre vechimea fostului atelier de croitorie care a functionat in casa alba si inalta, si se incheie cu formula devenita clasica: \u201eCladirea va fi restaurata odata cu demararea proiectului minier\u201c. Casa Henes, de la nr. 409, ne ofera aceeasi \u201eperspectiva\u201c, aceleasi cuvinte-cheie care fac parte din strategia piarista a Goldului. Desigur, aceleasi vorbe cu mesaj subliminal sunt cu insistenta rasp\u00e2ndite si prin publicatia sustinuta financiar de companie \u2013 \u201eZiarul Muntilor Apuseni\u201c (vezi si www.ziare.com\/rosia-montana\/…\/vechea-scoala-si-primaria).
\nIn Rom\u00e2nia, pozitia ARA imi pare exemplara, stiintifica. Si ma refer la o scrisoare deschisa adresata Primului Ministru, intitulata \u201eAtac final la Rosia Montana\u201c. Autorii acesteia acuza faptul ca RMGC, prin GIPMPCRM (asa-zisul Grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Rosia Montana, in fapt, o asociatie lobbyista) determina \u201edestinul patrimoniului cultural rom\u00e2nesc\u201c; e tragic, si subliniez acest lucru si eu, ca oamenii de cultura din GIPMPCRM si chiar membrii ai Comisiei Nationale de Arheologie (CNA), precum si inaltii functionari din Ministerul Culturii \u201eintorc spatele realitatii, calific\u00e2nd drept intentii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC\u201c. Eu as spune poate mai mult si mai altfel, pornind de la expunerea finalitatilor, prezentate transparent de acest grup de profesionisti lobbyisti care afirma ca isi asuma responsabilitatea de a oferi \u201e\u2026un raspuns la preocuparile si ingrijorarile exprimate de asociatiile profesionale, de Academia Rom\u00e2na, de asociatiile neguvernamentale si de reprezentanti ai societatii civile in legatura cu situatia actuala si cu viitorul patrimoniului cultural de la Rosia Montana\u201c. In fapt, s-a dus o campanie antistiintifica de minimalizare a interesului istoric al Rosiei Montane. Machetarea complexului amenajarilor miniere romane din Masivul C\u00e2rnic, realizarea unor copii cu caracter muzeistic ale acestui sit arheologic este un act superficial, iresponsabil si manipulativ facut pentru a crea impresia de echilibru si de credibilitate, desi, in mod inevitabil, aceste urme istorice de exceptie vor fi sacrificate prin \u201eexploatarea la zi a masivului\u201c.
\nManipulare si iresponsabilitate vs Raportul prezidential din 2008<\/strong>
\nAutoritatile centrale si locale, chiar si Presedintele coparticipa la agresivitatea sistemului de manipulare a opiniei publice, exploat\u00e2nd ca pe o oportunitate criza actuala, leg\u00e2nd in maniera iresponsabila soarta patrimoniului, o dovada a identitatii, de ceea ce ar insemna spectrul problemelor economico-sociale ale Rom\u00e2niei si ale zonei. Stupefianta este, mai ales, atitudinea Presedintelui, care face lobby activ, din aceasta vara (a declarat insa si in timpul competitiei electorale din 2009 ca agreeaza proiectul RMGC). Astfel, Presedintele a uitat de recomandarile si concluziile avansate cu referire la afacerea Rosia Montana de Comisia Prezidentiala pentru patrimoniul construit, siturile istorice si naturale, comisie infiintata prin Decizia Presedintelui Rom\u00e2niei din 18 aprilie 2008. Concret, Raportul prezidential \u201ePatrimoniul construit si natural al Rom\u00e2niei in pericol\u201c afirma ca:
\n\u201eRosia Montana este unul dintre cele mai expresive si mai cunoscute situri istorice din Rom\u00e2nia. (…) Situl, cu valoare de peisaj cultural, cuprinde 43 de monumente istorice clasate, la care se adauga numeroase alte zone arheologice, investigate sau doar reperate, si doua monumente ale naturii s\u2026t Rosia Montana este supusa astazi unei amenintari grave: reluarea la o scara mult mai mare a exploatarii miniere de suprafata, prin cianurare. Situatia Rosiei Montane exemplifica in cel mai inalt grad posibilitatea de atingere a securitatii nationale prin distrugerea patrimoniului subteran si suprateran (istoric si natural), in numele unei investitii economice prezentate ca unica varianta pentru o dezvoltare durabila. s\u2026t Demararea proiectului de exploatare a aurului, deocamdata suspendat, ar atrage dupa sine: distrugerea in totalitate a patrimoniului arheologic si istoric, reprezent\u00e2nd argumente fundamentale ale istoriei si identitatii nationale; anularea marturiilor diversitatii culturale si a dreptului la memorie; o grava atingere, pe termen lung, adusa mediului natural, precum si pericolul unei catastrofe ecologice de proportii; distrugerea coeziunii sociale; anularea perspectivelor de ecologizare a zonei, intr-un viitor previzibil, si a dezvoltarii durabile a acesteia; distrugerea ireversibila a unui peisaj cultural de prim ordin pentru Rom\u00e2nia si pentru patrimoniul cultural si natural european\u201c.
\nAsadar, prin aplicarea controversatului proiect minier s-ar sav\u00e2rsi un act genocidal; oricine citeste definirile si asertiunile din repertoriul juridic cu privire la natura actului genocidal sau la genocid cultural se lamureste definitiv, vizavi de o astfel de abordare severa. Si atunci ma intreb, pur retoric, in forul interior: ce\/cine manifesta un comportament public, national sau antinational, in problema disparitiei unui sit de exceptie, cu rol semnificativ in constructia noastra identitara\u2026? Cred ca orice comentariu este inutil.
\nLovitura de gratie pentru<\/strong>
\n Rosia Montana<\/strong>
\nIntre timp, Rosiei i se mai pregateste ceva. Acel lucru va desfiinta orice opozitie cu referire la aplicarea proiectului RMGC; oric\u00e2te eforturi ar depune ong-urile, cadrul legislativ realizat prin modificarea Legii minelor va anihila orice demers generos cu referire la supravietuirea localitatii Rosia. Toni Grebla (senator PSD si presedintele Comisiei juridice din Senat) si Ion Ruset (senator PDL) au initiat, in iunie 2009, un proiect legislativ de modificare a Legii minelor 85\/2003, in favoarea intereselor concesionarilor de mine, adica in favoarea Gabriel Resources – Rosia Montana Gold Corporation; expunerea de motive pledeaza pentru eliminarea dificultatilor judiciare int\u00e2mpinate de RMGC in ultimii ani (avize de mediu, avize de urbanism, anularea sau invalidarea acestora, certificate de descarcare de sarcini arheologice, exproprieri, preluarea proceselor pentru proprietate a unor terenuri si instalatii revendicate de localnici, lipsa de finantare a autoritatilor centrale sau locale).
\nProiectul de lege al celor doi lobbyisti propune, in primul r\u00e2nd, usurarea procesului de expropriere a unor obiective \u201ede importanta strategica nationala\u201c; exproprierea s-ar realiza in numele statului rom\u00e2n, de catre titularul licentei, care poate fi si o societate privata. Proiectul de modificare a Legii minelor mai prevede si accelerarea scoaterii terenurilor arabile din circuitul agricol, ceea ce ofera oportunitati pentru speculatiile imobiliare si nu numai; proiectul de modificare a Legii minelor 85\/2003 a fost adoptat de Senat in 27.10.2009; dupa ce a trecut de Senat, proiectul legislativ a ajuns in noiembrie 2009 (in campania electorala pentru prezidentiale) la Camera Deputatilor (camera decizionala pe acest proiect legislativ) si a reusit sa primeasca aviz favorabil; si guvernul Boc 1 si-a dat acordul pe proiectul lui Toni Grebla si Ion Ruset.
\nAstfel, guvernantii au acceptat ideea ca exproprierea sa poate realiza direct prin titularul de licenta. Proiectul de modificare a Legii minelor se afla pe lista scurta a proiectelor care urmeaza sa fie aprobate de plenul Camerei Deputatilor, la inceputul sesiunii parlamentare din septembrie. Dupa declaratiile politice de la sf\u00e2rsitul lunii august 2011, sunt convinsa ca firma Rosia Montana Gold Corporation va fi principala beneficiara a demersului legislativ si va intra in posesia aurul din Muntii Apuseni. De altfel, Compania mai are inca sase proiecte in Patrulaterul de Aur al Rom\u00e2niei. Si Goldul va invinge, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t statul, disfunctional in alte probleme vitale pentru comunitate, devine interesat si eficient in aprobarea proiectelor care satisfac interesele de grup, afacerile sponsorilor electorali. Institutiile statului sunt cei mai buni lobbyisti.
\nAsa va lua sf\u00e2rsit razboiul din Rosia Montana, razboiul dintre progoldisti – minierii companiei; fostii locuitori care si-au mai pastrat viza de resedinta si care fac, in maniera agresiva, propaganda RMGC si pentru ca nu mai sunt legati de destinul localitatii, ci de compensatiile\/recompensele pecuniare promise de Gold; administratia locala; nationalisti rom\u00e2ni radicali carora le sur\u00e2de ideea disparitiei unei localitati multietnice, a unei dovezi istorice a specificitatii transilvane; acestia din urma merg cu atacurile impotriva rezistentei antigoldioste p\u00e2na la a acuza ong-urile de \u201eextremism ecologisto-marxist\u201c – si antigoldisti, tot mai putini printre localnici (dupa ce am revazut documentarul \u201eUj Ekdorado\u201c, m-am intrebat de ce preotul ortodox care profetea venirea urgiei ceresti pentru Gold nu mai este implicat in apararea locului, ca doar Biserica Ortodoxa de Zid este si ea edificiu de secol XIX, iar in cimitirele ortodoxe inscriptiile chirilice ale unor pietre tombale dau indicii despre vechimea comunitatii crestin-ortodoxe din Rosia).
\nDezbinarea a devenit astfel cel mai eficient produs RMGC; pentru a o permanentiza, compania miniera si-a fabricat propria ei societate civila, un oficios (mai inainte amintit), festivitati poporane mineresti (vezi Ziua Minerului, care isi propune sa contracareze emulatia F\u00e2nFest), asociatii si fundatii care functioneaza in casele Goldului si care isi asuma rolul de centre de informare (vezi Pro-Dreptatea, Sindicatul Viitorul Mineritului, Pro-Rosia Montana, Asociatia Maghiarilor din Rosia Montana).
\nSunt eforturi substantiale, av\u00e2nd in vedere ca Gold a cumparat aproape tot (nu o s\u00e3 uit cur\u00e2nd cum arata malurile Taului Mare, altadata locuri de agrement si de pescuit; o parte din spatiu este proprietatea companiei si e amenajata ostentativ, numai pentru angajatii Goldului; malurile m\u00e2loase si apele tulburi sunt la dispozitia celorlalti; asistam astfel la un act de segregare); doar 20% dintre oameni si case nu ii apartin inca companiei…
\nDoar introducerea Rosiei Montane pe lista tentativa a UNESCO poate crea contextul favorabil salvarii, restaurarii si valorificarii comunitatii si patrimoniului, din perspectiva turismului cultural.
\nAderarea la proiectul RMGC are si \u201ecalitatea\u201c de a compromite. Citesc textele progoldiste, si cred ca visez c\u00e2nd vad retoricile gaunoase si autiste, emfaza lobbyistilor, pretentiile escatologice; indeosebi, animatorii academici ai proiectului vorbesc\/propun microproiecte culturale himerice, in special cu caracter muzeistic (un Muzeu al Tarii Motilor, o rezervatie arheologica etc), vorbesc despre \u201epoliticile culturale ale RMGC\u201c, despre cele \u201e70 de milioane de euro alocate patrimoniului cultural local, in toate formele sale, de catre compania miniera… o investitie fara precedent, de natura sa salveze si sa puna in circuit obiective culturale, care, in conditiile perpetuarii starii de fapt, ar fi sortite disparitiei. Aceasta majorare substantiala de buget pe care Ministrul Culturii a obtinut-o in urma negocierilor cu compania miniera ne face si mai increzatori in capacitatea si buna credinta a investitorului de a concretiza in mod exemplar recomandarile pe care i le-am adresat recent\u201c.
\nAsadar, sa intelegem ca exista o relatie parteneriala solida in Afacerea Gold Corporation intre stat si RMGC. Astfel de asertiuni sunt expresia \u201eplenara\u201c a duplicitatii specifice epocii si locului. Ideea de a-l impovara pe celalalt cu efectele reprobabile ale propriilor actiuni, cu responsabilitati inchipuite este si ea o strategie politica uzata, dar inca viabila; astfel, in discursul progoldist al anului 2011 se vorbeste despre reactia antigoldista, despre rezistenta la schimbare ca rudiment conservator, ca act iresponsabil si las, care ar avea ca efect \u201eprelungirea artificiala a crizei in zona si in Rom\u00e2nia\u201c (vezi retorica GIMPCRM exprimata in scrisoarea din 17 iulie 2011, adresata Primului Ministru; de altfel, obsesiv, in toate declaratiile de presa ale grupului, se afirma ca \u201eo buna conservare a patrimoniului nu se poate face in conditiile unei dezvoltari economice precare a zonei in care se afla Rosia Montana\u2026vocatia localitatii este una miniera, dar aceasta presupune o abordare moderna, durabila, responsabila fata de mediu si patrimoniu\u201c.
\nIn loc de concluzie:<\/strong>
\n coruptul care corupe<\/strong>
\nIn acest context at\u00e2t de dramatic, argumentele unui discurs lucid par inutile. Cineva, oricine, se poate intreba de ce am (mai) scris militant despre soarta Rosiei, mai ales ca eu una cred ca, din pacate, sistemul Goldului va avea in final c\u00e2stig de cauza. As putea raspunde precum in filmele cu copii razg\u00e2iati : \u201eD-aia\u201c sau as putea sa repet o banalitate consacrata, ceva de genul \u201esperanta moare ultima\u201c. Dar, nu e asa… pur si simplu, am simtit ca am de platit \u201eo datorie de onoare\u201c pentru darul oferit mie, un spirit blazat, de frumusetea si spiritul locului.
\nProbabil, Rosia Montana va muri, indiferent de cine vine sau pleaca de la putere. In joc sunt bani, multi bani, care, sub o forma sau alta, au ajuns la politicienii din toate partidele, din toate institutiile politice si culturale cu vreun rol sau rolisor in problema aflata in discutie. Companiile occidentale respecta si aplica in tari ca Rom\u00e2nia \u201eobiceiuri ale pam\u00e2ntului\u201c, cunosc aspectele vulnerabile ale societatii si le exploateaza.
\nIn ultimii ani, am ajuns, cu greu, la o explicatie simpla si tragica, privitor la natura int\u00e2mplarilor prin care trecem; astfel, imi explic cum un capitalist care se poarta corect in lumea occidentala, unde democratia este functionala si se impune ca axiologie, se manifesta diferit, chiar in maniera veroasa, intr-o lume guvernata de arbitrar, de rapacitate si de indiferenta vizavi de prezervarea bogatiilor nationale; aici, in acest cadru, se manifesta astfel natura umana corupta, iar capitalistul occidental devine \u2013 cu usurinta, fara probleme\/complexe de constiinta \u2013 coruptul care corupe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marginalii la o vizita in Apuseni   Vara trecuta am fost la Rosia Montana, din curiozitate. Citisem multe articole despre competitia si dezbinarea provocate de perspectiva aplicarii proiectului minier RMGC, vizionasem c\u00e2teva interviuri si filme documentare cu acelasi peisaj dramatic (vezi \u201eUj Eldorado\/Noul El Dorado \u2013 blestemul aurului de la Rosia Montana\u201c, regizor Tibor Kocsis,… Cite\u0219te mai mult »Rosia Montana, Blackjack 17<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6365,6222,6363,6220,6364],"class_list":["post-8996","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-ecologizare","tag-gold-corporation","tag-roiectului-minier-rmgc","tag-rosia-montana","tag-tibor-kocsis"],"views":2059,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8996","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8996"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8996\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8996"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8996"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8996"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}