Scriu aceste r\u00e2nduri contrariat de lansarea recenta, la Sulina, a unei opinii rom\u00e2nesti privind crearea Statelor Unite ale Europei. Obiectivul ar trebui atins rapid, \u00een doi-trei ani, afirma presedintele de azi al Rom\u00e2niei, prin sacrificari \u00een sfera suveranitatii. Formularea (vara, caldura mare!) este ambigua, gresita chiar, de aceea o redau ca atare: \u201eNumai prin cedare masiva de suveranitate Europa mai poate ram\u00e2ne o putere economica si militara\u201c. Cum adica, cui trebuie sa cedeze Europa masiv din suveranitate? De ce fel de suveranitate dispune Europa Germaniei, Rusiei, Frantei, Ucrainei, Marii Britanii, Belarusului, Monaco-ului, Andorrei, Maltei? Si, de unde aceasta initiativa \u00een materie de concepte politice? Ne-a cerut cineva sa ne pronuntam \u00eentr-o problema at\u00e2t de complicata? Fusese suficient de disputata \u00een timpul pregatirii Constitutiei europene. Cum formularea este ambigua, confuza, \u00eemi permit sa observ ca atacarea unor concepte politice majore merita sa se bucure de mai multa rigoare. Ele nu se lanseaza \u00een blugi la Sulina, nici daca uitata localitate ar fi devenit peste noapte un Porto Franco pentru ideile politice. La urma-urmei, la ce ar folosi sa avem noi initiative \u00een directia asta? C\u00e2nd aveau ocazia, posibilitatea si dreptul sa se pronunte \u00een privinta Constitutiei Europei, rom\u00e2nii s-au remarcat prin tacere. Unele state, venite chiar de pe banca politica pe care o ocupasera cu noi p\u00e2na \u00een 1989, au facut greu unele concesii pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona. Ele au \u00eenteles p\u00e2na la urma sau au fost constr\u00e2nse sa \u00eenteleaga necesitatea consolidarii Uniunii Europene. Ulterior, aceste concesii nu s-au dovedit piedici \u00een discutiile care priveau interesele particulare. Azi chiar, \u00een plina criza, unele state membre cauta cai de salvare prin valorificarea avantajelor comunitare ce izvorasc din transferul de suveranitate. Pentru ca, da, trebuie sa primesti ceva atunci c\u00e2nd cedezi ceva. Cine stie, cine poate exploateaza inteligent acest tip de transfer fort\u00e2nd solidaritatea comunitara sa compenseze cedarea de suveranitate. Iar acestia nu sunt neaparat nemtii, francezii, britanicii, care duc povara materiala a solidaritatii, ci popoarele din tarile mici care au ajuns la prosperitate, cele din Austria, Olanda, Suedia, chiar si din Republica Ceha sau Polonia. Pe de alta parte, se stie, nemtii nu agreeaza sa traiasca mai prost pentru ca Germania sa salveze Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda si Italia. Rom\u00e2nia trebuie sa reflecteze serios la conceptele pe care le \u00eembratiseaza iar celor care ne conduc le pretindem un efort pentru a \u00eentelege ideile mari politice ale Europei. Problema revizuirii atitudinii fata de suveranitate exista, dar pe continent \u00eenca nu sunt clare directiile revizuirii. Acum, \u00een plina criza unii cred ca au solutii. Iluzie! Uneori numai apropierea de principiul suveranitatii poate rascoli lumea la fel de mult ca un razboi. Chiar la nivelul unei structuri comunitare ca aceea pe care este fondata Uniunea Europeana abordarea transferului de suveranitate ridica suficiente suspiciuni. Oricum, este o chestiune de tratat nu prin improvizatii, ci de catre forurile comunitare europene. Statele Unite ale Europei, daca ar fi posibil sa fie create, necesita clarificarea formulei de constituire. Vom fi o uniune de natiuni sau una de popoare? Diferenta o dau optiunile Parisului si Berlinului si nu cred ca cineva \u00eesi imagineaza ca Europa comunitara politica poate fi construita \u00een afara vointei Germaniei si Frantei.
\nSa intram putin \u00een subiect.
\nAmericanul Francis Fukuyama, parinte al \u201esf\u00e2rsitului istoriei\u201c \u2013 nefericit sintagma! \u2013, ceruse europenilor sa depaseasca obsesia suveranitatii, care ar fi fost responsabila pentru cele Doua Razboaie Mondiale, si sa substituie modelul suveranitatii cu unul fundamental de drept: negocierea. El este, \u00een plus, adeptul tezei \u201estatului minimal\u201c ca produs al suprematiei liberalismului.\u00a0 nu sunt fara legatura cu opinia \u201ecedarii masive de suveranitate\u201c. Aceste concepte, at\u00e2t de familiare \u00een mentalitatea americana, sunt tulburate, \u00een chiar \u00een Statele Unite, de realitate. Fukuyama a fost pus \u00een situatia de a-si verifica opiniile nu de o modificare politico-ideologica, ci de catastrofa naturala provocata de uraganul Katrina, \u00een statul Louisiana, la 23 august 2005. Atunci, el si multi altii au vazut ce \u00eenseamna ca statul sa nu aiba capacitatea de interventie pentru salvarea propriilor cetateni. Catastrofa facuse ca jumatate din orasul New Orleans sa fie \u00eenghitit de ape iar interventia la timp a statului \u2013 daca ar fi avut institutiile adaptate pentru astfel de situatii \u2013, ar fi salvat sute, poate mii de vieti. Cazuri similare l-au determinat pe Fukuyama sa revina asupra convingerilor lui iar unele dintre constatari au facut substanta studiului State Building\u201c. El recunoaste ca a simtit nevoia reabilitarii ideii de stat. Trimiterile sunt la stari generale, la conflicte, la razboiul din Irak si nu este locul sa le dezvolt. Dau numai un citat: \u201e\u00cen lumea a treia \u00een Africa, \u00een particular, slabiciunea statului este cauzata de subdezvoltare\u201c iar astazi \u201estatele slabe din Orientul Apropiat si Mijlociu sunt la originea marilor probleme planetare: criminalitatea, terorismul, migratiile salbatice, pandemiile \u00een fata carora comunitatea internationala nu poate ram\u00e2ne pasiva \u00een numele suveranitatii de stat\u201c. Deci putem discuta despre o abordare noua a principiului suveranitatii de stat, dar, dupa cum se vede, nu \u00een numele puterii militare. Un alt american, Jeremy Rifkin, fost presedinte al Foundation on Economics Trends, vorbeste despre obsesia unor europeni pentru un model de organizare politica. \u00cen cartea lui \u201eThe European Dreams\u201c (titlul este lung, \u00eel redau \u00een rom\u00e2neste: \u201eVisul american. Cum eclipseaza discret viziunea Europei asupra viitorului visului american\u201c). Nu intru \u00een detalii, reproduc unul dintre rationamente pentru a putea reda concluzia celebrului economist american. El spune ca \u201evisul european\u201c, adica modelul de organizare dorit de acestia, urmareste \u00eenlocuirea \u201eautonomiei individuale\u201c cu \u201erelatiile comunitare\u201c, ca europenii pretuiesc \u201ediversitatea culturala\u201c, o conserva si o asaza deasupra \u201easimilarii\u201c, iar \u201ecalitatea vietii\u201c o pun \u00eenaintea \u201ebogatiei materiale\u201c. Desigur, lucrurile se potrivesc destul de putin cu optiunile celor care reconstruiesc capitalismul \u00een Rom\u00e2nia, dar Rifkin nu porneste \u2013 bine face! \u2013, de la experienta rom\u00e2neasca, ci de la tendinta culturii politice continentale europene. Aceasta sinteza a modelului, a \u201evisului european\u201c, este pusa \u00een oglinda cu modelul american. Rifkin trage o concluzie pe care o redau \u00eentocmai (pentru ca am vazut amatori de vorbe care pun, dupa ureche, aceasta concluzie \u00een gura altora): \u201eeu am ajuns la concluzia, afirma Rifkin, ca americanii traiesc pentru a munci \u00een timp ce europenii muncesc pentru a trai\u201c.
\nSi, acum, o mica incursiune \u00een chestiunea Statelor Unite ale Europei.
\nProiectul Statelor Unite ale Europei este vechi. \u00centre multi, foarte multi altii, despre uniunea sau unirea politica a continentului au vorbit renascentistul Dante Alighieri, romanticul Victor Hugo, rationalistul Immanuel Kant. Napoleon tot o Europa unita, supusa \u00eensa prin razboi, urmarea. Winston Churchill a avut viziunea lui despre viitorul Europei, viziune legata str\u00e2ns de prabusirea Imperiului britanic. Hitler a avut halucinatiile lui europene. Dar realist, \u00een sensul constructiv al istoriei, unitatea europeana a fost initiata de fostii beligeranti. Ea era sursa reconcilierii si a pacificarii continentului. Primele nuclee au fost create de ministrul francez de externe Robert Schuman si de cancelarul german Adenauer. Drumul institutiilor europene comunitare era deschis. O alta etapa, mai viguroasa, a fost posibila dupa caderea regimurilor comuniste din Europa de Est si unificarea Germaniei. P\u00e2na astazi, utopice sau realiste, proiectele porneau de la concepte sau viziuni pacifiste, \u00een nici un caz de la ratiuni de competitie militara ?i \u00een nici un caz nu presupuneau, cel putin \u00een forme \u201emasive\u201c, sacrificarea esentei statului: suveranitatea.
\nEuropenii au fost din totdeauna preocupati de constructia politica a continentului lor iar proiectele nu au lipsit. Astfel de fram\u00e2ntari au avut greutate atunci c\u00e2nd au venit din partea unor state care puteau sa dea garantie si credibilitate discutiei. Nu au trecut prea multi ani de c\u00e2nd Europa a fost martora la o dezbatere \u2013 eleganta, dar ferma \u2013, pe marginea cadrului politic al constructiei europene. Ea a fost declansata de un discurs al ministrului de externe al Germaniei reunificate, Joschka Fischer, la Universitatea Humboldt, \u00een 2000. Fostul extremist turbulent de st\u00e2nga, acum \u00eenalt demnitar, a avansat ideea metamorfozarii Uniunii Europene \u00een Statele Unite ale Europei pornind de la modelul experientei federalismului Germaniei. Parisul\u00a0 nu a lasat nici o speranta unui astfel de curs si nici nu cred ca va lasa vreodata. Conceptia generalului Charles de Gaulle a unei cooperari care trebuie sa prezerve \u201eEuropa statelor-natiune\u201c este fundamentala \u00een politica oricarui guvern de la Paris. Este un concept care tine de istorie, chiar daca nu este astfel explicitat, si care nu se identifica deloc cu \u201eEuropa popoarelor federale\u201c. Pentru ca prezinta interes \u00een contextul lansarii \u201eopiniilor personale\u201c ale presedintelui Rom\u00e2niei facute la Sulina, voi \u00eent\u00e2rzia putin asupra pozitiei Frantei peste care, ca putere \u00eenvingatoare \u00een razboiul Coalitiei \u00eempotriva Germaniei, nu se poate trece. Deocamdata. Ce vrea Parisul? Vrea sa nu paraseasca \u2013 si nu accepta sa fie \u00eendepartat de la \u2013, p\u00e2rghiile de decizie la conducerea Uniunii Europene. Oric\u00e2t de puternica \u2013 poate ca tocmai de aceea \u2013 a devenit, dupa reunificare, Germania. Daca gresesc, vom vedea, dar mai clar eu nu as putea sa formulez obiectivele Parisului. Fostul presedinte Jacques Chirac a expus \u00een Parlamentul german, tot \u00een 2000, pozitia Frantei \u00een privinta directiilor politice \u00een care, prin compromis, se poate ajunge la concilierea conceptului german cu cel francez. Franta nu va accepta nici o masura restrictiva \u00een privinta identitatii nationale, nu va accepta realizarea unui stat supranational european, accepta uniune de state, nu federatie de state, agreeaza o noua repartizare a competentelor Uniunii, realizarea unei specificitati a institutiilor europene si participarea parlamentelor nationale la activitatea comuna. Acestea marcheaza \u00eentregul corpus al Tratatului de la Lisabona. Restul poate fi discutat, eventual convenit daca masurile punctuale nu contravin acestor orientari.
\nEuropa unita ram\u00e2ne un obiectiv politic major al statelor membre, mai ales al marilor puteri, Germania, Franta, Marea Britanie. Criza financiara si amenintarea unei noi recesiuni mondiale fac ca aceste state cu putere, ambitie si vocatie de decizie sa caute formule convenabile de integrare care sa convina si sa respecte lectiile istoriei, intereselor actuale si perspectivelor continentului. Exista \u00eenca diferente de abordari. Este suficient sa revedem negocierea Constitutiei Europei ca sa ne dam seama ca acestea nu sunt superficiale. A demonstrat-o respingerea, prin referendum, de catre francezi si olandezi, \u00een 2005, a primului proiect al Constitutiei. Cred ca Tratatul de la Lisabona reprezinta maximum ce se putea obtine si ca pe baza lui \u00eenca mai pot fi gasite solutii de solidaritate si de integrare. Cine ar accepta acum, \u00een aceste conditii, sa mai cedeze ceva? Mai ales sa cedeze masiv suveranitate!
\nSi acum, despre un mare spirit care a avut, si el, un vis european: Victor Hugo. Merita sa ne \u00eentoarcem la trecut, merita sa deschidem cartea. \u00cen 1849, la un Congres al pacii tinut la Paris, \u00een plina glorie, Victor Hugo vorbeste despre Statele Unite ale Europei astfel: \u201eVa veni o zi c\u00e2nd armele va vor cadea si voua din m\u00e2ini! Va veni o zi c\u00e2nd razboiul va parea si el absurd si va fi de neconceput \u00eentre Paris si Londra, \u00eentre Petersburg si Berlin, \u00eentre Viena si Torino, ca va fi imposibil si va parea absurd astazi \u00eentre Rouen si Amiens, \u00eentre Boston si Philadelphia. Va veni o zi c\u00e2nd Franta, Rusia voastra, Italia voastra, Anglia voastra, Germania voastra, voi toti, natiuni ale continentului, fara a va pierde calitatile voastre distincte si glorioasa voastra individualitate, va veti aduna str\u00e2ns \u00eentr-o unitate superioara si veti constitui fraternitatea europeana, asa cum Normandia, Bretania, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre s-au topit \u00een Franta\u201c. \u00cenflacarat, cum \u00eei sta bine unui romantic, bun orator, ca orice mare francez, Victor Hugo \u00eesi proiecteaza convingerile care sunt primite cu ropote de aplauze de cei peste opt sute de participanti din toata lumea: \u201eVa veni o zi c\u00e2nd cele doua grupuri imense, Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, aflate fata \u00een fata, \u00eesi vor \u00eentinde m\u00e2na pe sub mari…\u201c. Ce trebuiau sa faca europenii pentru a atinge acest obiectiv, se \u00eentreaba Hugo: \u201eLegea lumii nu este si nu poate fi despartita de legea lui Dumnezeu. Or, legea lui Dumnezeu nu este razboiul, este pacea\u201c… \u201eFrancezi, englezi, belgieni, rusi, slavi, europeni, americani ce avem noi de facut pentru a ajunge c\u00e2t mai repede posibil la aceasta zi?\u201c Si raspunde: \u201eSa ne iubim!\u201c.
\nPuterea lui Dumnezeu este mare. Dar peste douazeci Si unu de ani, Dumnezeu privea din \u00eemparatia lui cum francezii si germanii se ucideau din nou \u00een Alsacia. Nici acest macel, nici pe cele \u00een care Europa a antrenat lumea \u00een Primul si Al Doilea Razboi Mondial nu a putut sa le \u00eempiedice. Politica si puterea au alte legi dec\u00e2t cele ale iubirii. Nu pot sa nu ma entuziasmez \u00een fata discursului acestui mare scriitor pacifist care a fost Victor Hugo. Si el visa la Statele Unite ale Europei. Ca romantic, visa chiar frumos.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scriu aceste r\u00e2nduri contrariat de lansarea recenta, la Sulina, a unei opinii rom\u00e2nesti privind crearea Statelor Unite ale Europei. Obiectivul ar trebui atins rapid, \u00een doi-trei ani, afirma presedintele de azi al Rom\u00e2niei, prin sacrificari \u00een sfera suveranitatii. Formularea (vara, caldura mare!) este ambigua, gresita chiar, de aceea o redau ca atare: \u201eNumai prin cedare… Cite\u0219te mai mult »Si Victor Hugo visa la Statele Unite ale Europei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6360,6362,6361],"class_list":["post-8992","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-crearea-statelor-unite-ale-europei","tag-ideile-politice","tag-putere-economica"],"views":18806,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8992","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8992"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8992\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8992"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8992"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8992"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}