{"id":8984,"date":"2011-09-22T15:43:03","date_gmt":"2011-09-22T13:43:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8984"},"modified":"2011-09-22T15:43:19","modified_gmt":"2011-09-22T13:43:19","slug":"dreapta-moralista-si-stanga-sentimentala-in-marginea-actualitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dreapta-moralista-si-stanga-sentimentala-in-marginea-actualitatii\/","title":{"rendered":"Dreapta moralista si st\u00e2nga sentimentala: \u00een marginea actualitatii"},"content":{"rendered":"

Parabole cu natura umana englezeasca<\/strong>
\n\u201eNu cautati explicatii prea savante \u00een saracie sau altele\u201c1, \u00eesi sfatuia dl. Dan Tapalaga, ziarist, cititorii surprinsi de trepidanta viata de noapte din c\u00e2teva orase britanice. Pentru publicistul de la Hotnews, lucrurile sunt transparente: zilele trecute s-a dezlantuit infractionalitatea pura, simpla si \u00eennascuta, una ce nu tine seama de clasa, v\u00e2rsta, gen, specie, culoare, miros sau educatie. O infractionalitate \u00eenteleasa ca meteorologie sociala; natura umana. Totusi, oric\u00e2t s-a straduit sa se pastreze \u00een limitele neutralitatii, dl. Tapalaga a parasit p\u00e2na la urma zona verde a descrierii stiintifice, risc\u00e2nd unele judecati de valoare cu titlu de explicatie: \u00een definitiv, nu ratiuni specifice, ci chiar lumea \u00een ansamblul sau, \u201elumea deformata de sofisme democratice care au dus \u00een final la aberatii egalitariste si colectiviste (credit si prosperitate pentru toti) \u00een interiorul unor sisteme economice construite, doar teoretic, pe individualism si performanta\u201c, este adevarata cauza a razmeritelor. Astfel, pentru un cetatean timid, putina dezordine este suficienta pentru ca democratia sa devina un sofism, egalitatea o aberatie, iar prosperitatea tuturor un fapt \u00eemplinit. Cuprins de remuscare si de sentimentul unei vinovatii eterne \u201epentru nefericirea altora si mereu raspunzator pentru faradelegile comise \u00een straturile joase\u201c, dl. Tapalaga revine cu un text2 mai nuantat: \u00een premiera, aflam ca ceea ce \u201ealimenteaza din plin dezechilibrele de azi\u201c nu sunt doar \u201eineptiile marxiste\u201c, asa cum eram convinsi cu totii p\u00e2na acum, ci si \u201eexcesele capitalismului\u201c. Despre ce excese-i vorba nu aflam din acest articol \u00eencheiat \u00eentr-o tonalitate dubitativa: \u201eP\u00e2na la urma, si st\u00e2nga are obligatia sa g\u00e2ndeasca putin, macar din solidaritate cu victimele borfasilor. \u00eentreaga Europa se vede silita sa-si revizuiasca \u00een graba perceptele socialiste pe care s-a cladit\u201c. Asadar, mai multa politie, mai multe scoli, mai multi psihologi? Dar aceasta \u00eenseamna mai multi bugetari, iar pe val sunt disponibilizarile! Dupa aplaudarea hit-ului austeritatii, clasa de mijloc (toata numai \u201eindividualism si performanta\u201c) se vede brusc, la miezul noptii, amenintata: integritatea personala si proprietatea privata, marea cultura si micile economii sunt asaltate de \u201emanifestari nihiliste\u201c. Curajoasa, renunta imediat la initiativa privata si cheama statul \u00een ajutor. \u00eensa statul, asa cum afirma toate ziarele \u00een aceasta perioada, se afla sub presiunea pietelor financiare3. C\u00e2t despre politie, se pare ca este altundeva; \u00een somaj.
\nRecenta criza economica a sistemului capitalist a scos la iveala un nou talent al intelectualilor rom\u00e2ni de dreapta: usurinta de a transforma societatea \u00een cultura si relatiile sociale \u00een naratiuni. De exemplu, \u00eentr-un eseu recent4, dl. Mihail Neamtu considera ca \u201ereflectia de ordin moral trebuie sa precumpaneasca\u201c daca vrem sa \u00eentelegem ceva despre evenimentele din Anglia si, mai general, despre lumea \u00een care traim. Prin urmare, \u00een loc sa ne plictiseasca, precum \u201ealti analisti\u201c, cu \u201eo corelatie \u00eentre miscarile anarhice si masurile de austeritate economica anuntate de Guvernul britanic\u201c, dl. Neamtu ne bine-dispune cu o serie de aforisme: \u201eRespectul pentru proprietate e una din regulile de aur ale conduitei umane\u201c; sau: \u201ePretutindeni, urmasii lui Cain si Abel sunt urmariti de umbra \u00eentunecata a crimei fondatoare\u201c; ori: \u201eSocietatile contemporane promoveaza cultura gratificarii instantanee\u201c; si asa mai departe, \u00eentr-o sf\u00e2nta indignare \u00een fata \u201edeclinului religiei\u201c, a \u201edezagregarii familiilor traditionale\u201c si a \u201eprabusirii autoritatii juridice si politienesti\u201c, totul culmin\u00e2nd cu faptul ca \u201estatuia unei Lady Gaga este pusa pe acelasi soclu cu Mozart\u201c5. Sa vedem cum s-ar putea raspunde pe scurt acestor pl\u00e2ngeri, trec\u00e2nd peste maniera precara \u00een care au fost deghizate. Acum, presupun\u00e2nd ca afirmatiile descriu totusi realitatea ca atare, secundul capitanului Ahab6 nu face nici un efort sa se uite putin \u00een jur. Daca ar renunta pentru o clipa la reflexele de olimpic tentat mereu sa arate c\u00e2t de vaste-i sunt cunostintele, poate ar descoperi ca traim \u00eentr-un sistem capitalist, care a reusit mai mult dec\u00e2t oricare altul7 sa dezmembreze familia traditionala, sa erodeze orice fel de autoritate si sa distruga cultura \u00eenalta, religiile sapientiale si valorile morale8. \u00eensa dl. Neamtu priveste \u00eentr-o alta directie, spre \u201ealianta \u00eentre mass-media progresista si politicienii utopismului st\u00e2ngist\u201c. Dar, oric\u00e2t am inventaria candidatii, nici \u00een Occident, nici \u00een Rom\u00e2nia nu se zareste vreun politician sau vreun partid al \u201eutopismului st\u00e2ngist\u201c care sa ne ameninte. Cine pune sub semnul \u00eendoielii consensul capitalist? Presedintele Statelor Unite ale Americii, care \u00een utopismul sau st\u00e2ngist a transferat capitalului resursele publice p\u00e2na au \u00eenceput capitalistii sa nu se mai multumeasca cu filantropia si sa ceara impozite mai mari? Ex-candidatul socialistilor francezi, pe moment retinut pentru alte imbolduri, fost sef al unei institutii considerate \u00een Rom\u00e2nia mai infailibila dec\u00e2t Papa? Victor Ponta? C\u00e2t despre \u201emass-media progresista\u201c, nu-mi amintesc sa se fi opus serios noilor politici publice \u2013 si asta \u00een Occident, pentru ca \u00een Rom\u00e2nia, de pilda, mai toata presa9 a nechezat de \u00eenc\u00e2ntare c\u00e2nd puterea si-a \u201easumat\u201c noul cod al muncii. Apoi, cine sunt \u201eapostolii multiculturalismului\u201c, pe care intelectualii de dreapta \u00eei invoca din oficiu drept adevaratii inamici ai pacii sociale? Si despre ce politisti \u201ecare au interiorizat complexul post-colonial\u201c vorbim, c\u00e2nd fortele de ordine sunt mai irascibile ca niciodata?
\nDin pacate, dl. Neamtu a ramas prea marcat de \u201egeografia paradisiaca din povestile fratilor Grimm sau scrierile lui Ion Creanga\u201c, pentru ca altfel nu-mi pot explica v\u00e2natoare de vrajitoare st\u00e2ngiste hegemonice. O probeaza destule deductii de-a dreptul \u00eenduiosatoare; de exemplu, ideea ca \u201esursele delicventei juvenile trebuie cautate mereu \u00eentr-o criza a autoritatii\u201c. \u00eentr-adevar, poate ca bataia e rupta din rai, dar nici societatea10 nu sta degeaba. Revelatia autoritatii pierdute este cea mai recenta amagire a conservatorului de stil nou. Orice vechi conservator stia foarte bine ca adevarata autoritate se impune (uneori mai direct, cu siguranta, ba chiar cu superbia \u00eengrozitoare pe care i-o conferea un nume, o avere sau o stiinta, alteori mediat, prin intermediul unor institutii care macar mimau nepartinirea si binele comun). \u00een societatea contemporana, apelul mic-burghez la \u201ebun-simt si constiinta\u201c devine cu totul caraghios: nu vad de ce ar trebui sa fim stresati de \u201eprabusirea autoritatii juridice\u201c, c\u00e2nd sistemul juridic e astazi principalul protector al tuturor infractorilor bogati11. C\u00e2nd \u201ene permitem tot soiul de ambiguitati, complicitati, am\u00e2nari, compromisuri\u201c, cum recunoaste candid dl. Neamtu, nu avem nici o \u00eendreptatire sa fim moralisti. Daca luam doar cultura \u00eenalta ca exemplu, vom descoperi ca nici un \u201erelativism\u201c, nici un \u201esocialism\u201c nu a siluit-o vreodata cum o face astazi capitalismul. Acum, capitalul \u00eesi bate joc pe fata p\u00e2na si de burghezie12. Iar ideologii de dreapta, \u00een loc sa conspecteze din Ernst Kantorowicz ori din Leo Strauss, completeaza disciplinat \u201erapoarte de cercetare\u201c, \u00eesi \u201ecoteaza\u201c publicatiile dupa ultimele directive, \u201eaplica\u201c pentru granturi si \u201edeconteaza\u201c radiere si ascutitori; birocratia neoliberala o eclipseaza p\u00e2na si pe cea socialista. Totusi, \u00eentr-un fel, starea de lucruri \u00eencepe sa fie resimtita si de clasa de mijloc rom\u00e2neasca, pentru ca altfel nu-mi explic ezitarile, de neimaginat p\u00e2na de cur\u00e2nd: sanction\u00e2ndu-i pe \u201exenofobii de azi si de ieri\u201c, dl. Neamtu e sigur ca \u201evirusul violentei nu tine cont de granitele etnice\u201c; iar asta, vorba dumnealui, \u201eo putem spune chiar fara sa idealizam epoca lui Margaret Thatcher\u201c. E, \u00eentr-adevar, un progres.
\nSemnalizari dinspre dreapta<\/strong>
\n\u00cen septembrie 2005, dl. Cristian Ghinea facea munca de pionierat \u00een spatiul publicistic autohton: interviul cu Ovidiu Tichindeleanu publicat \u00een revista \u201eDilema (veche)\u201c13 este, dupa c\u00e2te stiu, prima tentativa a dreptei de a invita st\u00e2nga (intelectuala) rom\u00e2neasca \u00een sufragerie. De atunci, presa culturala redescopera subiectul la intervale mai regulate dec\u00e2t succesiunea anotimpurilor, masur\u00e2nd temperatura \u201est\u00e2ngistilor\u201c locali de fiecare data c\u00e2nd subiecte precum soarta limbii rom\u00e2ne, lecturile estivale, reforma \u00eenvatam\u00e2ntului sau Bucurestiul interbelic \u00eencep sa moleseasca publicul. De-a lungul vremii, intelectualii de st\u00e2nga s-au exprimat \u00een diverse locuri si \u00een registre diferite14; asadar, cu putina rabdare, cu acces la internet si cu permisul de biblioteca vizat se poate afla ce-i \u00een mintea lor. Dar intelectualii de dreapta vor altceva: ei doresc un dialog. Nu stiu daca sunt de vina interesele stiintifice ori impulsurile pasoptiste, din c\u00e2te am citit15 foarte la moda \u00een diaspora academica, dar \u00een ultimul timp universitarii americani de origine rom\u00e2na sunt cei care vor sa-i cunoasca mai bine, \u201efara menajamente\u201c, pe intelectualii de st\u00e2nga aflati \u00een pozitii de putere \u00een toate institutiile publice. Unul dintre acestia este dl. Alin Fumurescu, care a dedicat recent doua trilogii16 derizorii si jucause pericolului politico-filologic reprezentat de \u201e\u00eemburghezirea\u201c st\u00e2ngii intelectuale din tara noastra. Mai precis, dl. Fumurescu e c\u00e2t se poate de speriat c\u00e2nd descopera ca \u00eentr-o publicatie \u201ese vorbeste cu seriozitate despre \u00abclasa proletara\u00bb\u201c (Ioana Vrabiescu), \u00eenc\u00e2t nici macar ideea ca \u201elupta dintre clase trebuie sa fie facuta vizibila, performata, transformata \u00eentr-o problema politica\u201c (Norbert Petrovici) nu are darul de a-l linisti. C\u00e2t despre \u201efarmecul unui intelectual de rasa\u201c pe care-l emana un filosof maghiar, acesta \u00eei trezeste profesorului de stiinte politice sentimente amestecate: \u201emi-e drag G. M. Tam\u00e1s, dupa cum mi-e drag si John Lennon. Mi-s dragi visatorii, dar ma sperie visatorii care se iau \u00een serios. Astia \u00eemi dau cosmaruri\u201c. Nu \u00eendraznesc sa polemizez cu dl. Fumurescu, \u00een primul r\u00e2nd pentru ca nu am fost capabil sa depistez \u00een textele domniei sale trei fraze consecutive care sa aiba legatura una cu alta si toate cu un argument. E limpede ca dl. Fumurescu este cu adevarat proprietarul unui laptop si al unui automobil (deci nu e proletar), si ca-l trec fiorii de fiecare data c\u00e2nd filosofii vor sa st\u00e2rpeasca toate diferentele; si, mai ales, ca doreste sa comunice, \u201edraga Costi, draga Vasile\u201c si \u201edraga Ciprian\u201c. Cam at\u00e2t. Un alt academic pe cale sa electrizeze dezbaterea publica este dl. Dragos Paul Aligica. Despre unul din textele domniei sale am avut neplacerea sa ma pronunt17, asa ca voi trece c\u00e2t pot de repede la alte probleme. Dar nu \u00eenainte de a mai zabovi pret de un paragraf.<\/p>\n

Cu aproape un an \u00een urma, dl. Aligica \u00eesi informa publicul18 ca n-ar fi rau \u201edaca reprezentantii dreptei intelectuale din Romania si cei ai st\u00e2ngii ar dialoga mai mult\u201c, mai ales ca intelectualii de st\u00e2nga insista \u201esa se angajeze \u00eentr-o discutie critica a economiei de piata si capitalismului\u201c cu omologii si totodata superiorii lor de la dreapta. \u00eensa autorul se vede nevoit sa fie sincer: \u201eCu toata simpatia pentru ei, trebuie sa spunem ca de prea multe ori lasa impresia ca au, asa, o\u00a0 suparare generala pe viata si ca negasind un mod mai bun de a o conceptualiza si verbaliza, \u00eei zic \u00abcapitalism\u00bb.\u201c<\/p>\n

Petrecerea, negociata luni de zile, nu se mai tine. Asta p\u00e2na anul urmator, c\u00e2nd analistul de la revista \u201e22\u201c mai face o \u00eencercare, public\u00e2nd un nou apel19. Cu aceleasi concluzii, de aceasta data mondializate: \u201eCei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuv\u00e2nt ai st\u00e2ngii. (…) un \u00eentreg univers doctrinar, \u00eentreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste. Confuzia, dezorientarea, panica sunt palpabile de sus p\u00e2na jos\u201c. Dupa aceasta punere \u00een abis urmeaza doua comentarii: primul, tricot\u00e2nd \u00een jurul emergentei unui \u201enou tip de comentariat jurnalistic \u2013 onest, cu valorile pe masa, la vedere\u201c, vadit de dreapta si cu siguranta bugetar; al doilea, glos\u00e2nd despre \u201ecalitatea intelectuala precara a publicisticii st\u00e2ngistilor rom\u00e2ni si a prezentei pe internet a st\u00e2ngismului\u201c. Dupa mai multe consolari de felul acesta, urmeaza si \u00eencurajarile: \u201eExista si c\u00e2tiva tineri rom\u00e2ni care au potential de st\u00e2nga decent dar momentan nu \u00eesi pot face loc \u00een prima linie datorita veleitarilor sau oportunistilor sub acoperire\u201c. Ba chiar aflam si disponibilitatea domniei sale de a ocroti viitoarele talente literare, \u201etinerii st\u00e2ngisti purtatori ai unui discurs daca nu corect cel putin inteligent si decent\u201c. \u00eensa daca este un mister cine sunt nefericitii deconspirati ca fiind \u201elipsiti de constiinta propriilor limitari informationale si intelectuale\u201c, ca sa nu mai vorbim de fericitii care vor fi \u00eenvatati cum \u201esa iasa \u00een fata\u201c, aflam, totusi, un lucru cert: \u201eideile sunt cele care schimba lumea\u201c, \u201emotorul istoriei\u201c nefiind altceva dec\u00e2t \u201elupta de idei\u201c. \u00een apararea acestei concluzii pe care p\u00e2na si t\u00e2narul Schelling ar fi avut retineri s-o formuleze at\u00e2t de concis, dl. Aligica bolboroseste ceva despre Marx si Weber20, amintindu-l si pe Mark Blyth21. Concluzia care mi se impune dupa acest dialog exemplar este urmatoarea: dezbaterea intelectuala \u00eentre dreapta si st\u00e2nga e lipsita de orice miza, iar cititorii \u00eesi cam pierd vremea asist\u00e2nd la un schimb de idei care nu misca o spr\u00e2nceana, daramite lumea. \u00een legatura cu intelectualitatea de dreapta, at\u00e2t de sigura pe ea \u00eenc\u00e2t nici macar nu se oboseste sa indice vreun referent, nu \u00eenteleg un lucru simplu: de ce nu se adreseaza direct unui Occident care, cum spune dl. Aligica, \u201eare \u00een continuare nume si surse de calitate pentru idei si retorica de st\u00e2nga\u201c; de ce prefera sa-si risipeasca talentul fac\u00e2nd morala unor epigoni? Sau, si mai profitabil, de ce nu discuta \u00eentre ei problemele locale ale omenirii. Parca nu-mi vine sa cred ca toata dreapta se afla fix pe aceeasi frecventa. La st\u00e2nga, de exemplu, am senzatia ca \u00eencep sa apara si dezacorduri.
\nDiapozitive optimiste <\/strong>
\n\u00cen continuare, intentionez sa pun sub semnul \u00eentrebarii luciditatea c\u00e2torva pozitii exprimate pe platforma CriticAtac, articolele cu pricina22 fiind despre interpretarea revoltelor din Marea Britanie. Am sa \u00eencep cu vestea buna: toate materialele subliniaza faptul ca exista o legatura \u00eentre politicile mai vechi si mai noi ale guvernului englez si nemultumirea populara, care a luat \u00een anumite cartiere forma incendiului si jafului. \u00eensa aici se opreste explicatia si \u00eencep solidarizarile problematice. De exemplu, dna Victoria Stoiciu scrie ca \u201enedreptatitii sortii sunt figuri pozitive numai atunci c\u00e2nd vine vorba de trecut\u201c, pe c\u00e2nd \u201eazi nu avem dec\u00e2t jefuitori, infractori si \u00abscursuri\u00bb\u201c. Ideea aceasta \u00eemi pare a fi cam imprecisa, pentru ca \u201erascoalele care au avut loc \u00een istorie\u201c nu au fost doar a celor care \u201etrudeau \u00een sudoarea\u00a0 fruntii\u201c. Istoria a \u00eenregistrat si suficiente \u201efermentatii confuze\u201c (sintagma e a unui filosof neamt), nu doar apolitice sau asociale, ci de-a dreptul obscurantiste23. Prin urmare, constatarea saraciei si a ignorantei protestatarilor nu trebuie sa ne \u00eempinga automat la declaratii de amor. Este adevarat, cum spune dna Stoiciu, ca \u201eprotestul poate fi si un cocktail Molotov aruncat \u00eentr-un imobil, fara un mesaj colectiv exprimat coerent\u201c si ca \u201eviolenta si criminalitatea sunt direct corelate cu nivelul de inegalitate dintr-o societate\u201c, dar acestea sunt doar constatari \u2013 iar tinta miscarilor de strada nu-i indiferenta, oric\u00e2t de incoerent ar fi exprimata nemultumirea. Sigur, trebuie luptat \u00eempotriva inegalitatii sociale, dar lupta trebuie dusa numai de pe pozitii progresiste. Si nu e vorba despre \u201eformule suculente si abstracte gen Jos capitalismul\u201c, ci despre faptul ca lumpenproletariatul si zonele freak ale societatii nu au (si nu au avut niciodata) un potential emancipator. Clasa muncitoare (\u00een special clasa de mijloc, astazi), clasa cea mai productiva si mai \u00eenaintata a societatii trebuie convinsa ca sistemul capitalist lucreaza \u00eempotriva intereselor ei si ca trebuie sa actioneze colectiv \u00eempotriva capitalului. Constiinta de clasa nu-i o formula filosofica. Cei care muncesc, cei care produc bogatie sociala sunt acum, \u00een acest sistem, deposedati de rodul muncii lor, umiliti, speriati si prostiti ca situatia \u00een care am ajuns se datoreaza statului, imigrantilor, romilor, politicilor de st\u00e2nga ori lipsei de productivitate. Din acest punct de vedere, ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Israel, unde sute de mii de oameni (majoritatea din clasa de mijloc) au scos steagul rosu \u00een strada, are o semnificatie infinit mai importanta dec\u00e2t tulburarile generate de catre nenorocitii din Anglia. Acestia din urma24, fara o socializare progresista, pot fi oric\u00e2nd atrasi de partea celor mai reactionare forme de expresie politica. De pe urma rebeliunilor britanice ne putem astepta la consecinte foarte neplacute: un stat mai represiv, o populatie cu idei mai la dreapta si un capital mai profitor. Putem spera chiar si la cresterea v\u00e2nzarilor de televizoare dupa ce o viitoare campanie publicitara va adresa cumparatorilor un mesaj de genul: \u201eunii sparg magazine pentru a avea marca XYZ; cumparati si voi p\u00e2na nu se dispare stocul!\u201c
\nSi textul d-nei Iulia Popovici se situeaza \u00een acelasi registru al amestecului planurilor, al trecerilor bruste de la consideratii perfect justificate (severele probleme sociale din Marea Britanie, mitul nemuncii s.a.) la justificari foarte precare: si nu e vorba ca actiunile rasculatilor sunt \u201eilegale\u201c si \u201eimorale\u201c, ci ca nu au nimic eliberator; sunt gesturi care duc la o si mai accentuata desocializare. Faptul ca cei care au dat foc si au furat nu au facut dec\u00e2t sa-si \u201e\u00eensuseasca filozofia individualismului capitalist, modelat pe ocolirea regulilor comune\u201c nu ar trebui sa ne bucure prea tare; dimpotriva, atomizarea sociala si conflictul mocnit \u00eentre cei care muncesc si cei care, \u00een absenta locurilor de munca, devin treptat parte a unei lumi pe care o putem numi fara retinere interlopa, ar trebui sa ne dea de g\u00e2ndit; la fel, stirea ca \u201eafro-caribienii din Londra sfideaza corectitudinea politica lingvistica si de fatada autonumindu-se \u00abnigros\u00bb\u201c nu are nimic provocator \u2013 e mai cur\u00e2nd un gest autodenigrator \u00eendoielnic. La r\u00e2ndul sau, dna Mihaela Michailov propune o interpretare c\u00e2t se poate de conformista \u00een presupusul ei nonconformism. Strategia de generare a textului e una dupa reteta: se ia un eveniment recent si se amesteca cu termeni-cheie, de aceasta data \u201ecorp\u201c \u2013 rezulta \u201erevolte corpo-critice\u201c, \u201ecorpuri scet invadeaza teritoriul ocupat de drepturi univoce si de legi stabilizatoare\u201c, \u201ecorporalizarea sistemului\u201c, \u201ecorpuri \u00een hanorace cu glugi\u201c, \u201ecorpul colectiv de control\u201c, poate si altele, pentru ca nu am facut inventarul complet; bine\u00eenteles, puse \u00een legatura cu \u201eautoreprezentarea\u201c, \u201ehiperproductia\u201c, \u201eanarhia de constientizare\u201c. Dupa acest delir semantic, urmeaza concluzia: \u201eAnarhia marginalilor needucati educa maturizarea constiintei sociale\u201c. Personal, nu as fi prea sigur. \u00eentr-o societate tot mai saracita material si moral, cu institutii sociale tot mai firave, cu un discurs public tot mai irational, optimismul ca ne ram\u00e2n totusi limbaje private cu care sa ne jucam nu e deloc molipsitor. Se pare ca rezistenta prin cultura (clasica) a fost cu succes \u00eenlocuita cu rezistenta prin arta (contemporana).
\n\u00cen \u00eencheiere, voi face doua consideratii \u00een marginea eseului despre rasism si modernitatea capitalista publicat de catre dl. Norbert Petrovici. \u00eentruc\u00e2t intentionez sa reiau tema \u00eentr-un alt context25, ma voi limita acum nu at\u00e2t la o analiza, c\u00e2t la exprimarea unor rezerve serioase fata de acest demers. Cea dint\u00e2i porneste de la titlu: daca rasismul este un mecanism constitutiv al modernitatii capitaliste, atunci capitalismul nu poate fi g\u00e2ndit \u00een afara acestei trasaturi. Or, ideea este mai mult dec\u00e2t discutabila: este falsa. E adevarat ca la aparitia sa capitalismul a folosit si chiar a generat rasismul, at\u00e2t pentru acumularea primitiva, c\u00e2t si pentru sporirea profiturilor; o mai face si astazi \u00eentr-o anumita masura. \u00eensa rasismul, cred, nu-i \u00een nici un fel substantial capitalismului. La fel cum, de pilda, nici persecutia minoritatilor sexuale, ori distrugerea mediului \u00eenconjurator nu-i sunt. Toate acestea tin de anumite trepte de dezvoltare (termen suspect, am impresia): sociala, educativa, tehnica etc. Nu spun ca nu exista discriminari pe baza de rasa sau orientare sexuala, ori ca poluare-i o fantezie. Dar nu cred ca sunt inerente capitalismului. Pe Wall Street probabil ca nu vom \u00eent\u00e2lni astazi doar caucazieni; la fel, un capitalism care sa integreze minoritatile sexuale poate fi pe deplin functional: homosexualii pot sta la servici dupa program (se presupune ca familia nu le ocupa timpul de munca) si exista prezumtia ca sunt foarte interesati de cariera si de recunoastere, deci pot fi, la limita, preferati de angajatorul \u00een cautarea unei m\u00e2ini de lucru emancipata de anumite prejudecati burgheze; c\u00e2t despre mediul ambiant, ce poate fi mai ecologic dec\u00e2t speculatia financiara? Cea de-a doua rezerva priveste chiar interpretarea \u201einsurectiilor populare\u201c din Anglia, o sintagma nepotrivita \u00een legatura cu evenimentele: nu a fost nici insurectie (pentru ca organizarea de care au dat dovada nu urmarea rasturnarea vreunui regim), nici populara (\u00eentruc\u00e2t nu a fost reprezentativa pentru mai nimeni). Putem numi insurectii populare protestele din timpul \u201eprimaverii arabe\u201c, sau ce se \u00eent\u00e2mpla acum \u00een Siria, nu aventurile nocturne din Anglia. Ca si \u00een cazul celorlalte texte discutate \u00een aceasta sectiune, eseul d-lui Petrovici reuseste sa combine descrieri cauzale foarte corecte (\u201eprotest violent al unei mase de tineri care nu au sanse la educatie sau ocupatie, care nu au posibilitate de mobilitate, care sunt prinsi \u00een cartierele si comunitatile lor, tot mai sarace, scoase din logica redistributiei, ceea ce produce inegalitati si diviziuni sociale insurmontabile\u201c) cu efecte deziderative ireale; de exemplu, referitor la jafurile din magazine: \u201eMarfa a fost defetisizata. Aici avem de a face cu un Marx practicat.\u201c Dimpotriva \u2013 este exact invers! Odata cu respectivele raiduri, lumpenproletarii si asociatii au fetisizat marfa la o cota nemai\u00eent\u00e2lnita p\u00e2na acum. C\u00e2t despre \u201epracticarea\u201c lui Marx \u00een acest mod, ma \u00eendoiesc ca dl. Petrovici poate oferi o singura indicatie din opera lui Karl Marx (sau din cea a clasicilor marxismului) care sa-i sustina ipoteza.
\nAsadar, dupa halucinatiile pe care le-au avut comentatorii de dreapta cu privire la dezordinea din orasele englezesti, confuziile si chiar iluziile intelectualilor de st\u00e2nga nu sunt deloc reconfortante.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1 Dan Tapalaga, \u201eCine sunt noii vandali\u201c: http:\/\/www.hotnews.ro\/stiri-9735832-cine-sunt-noii-vandali.htm.
\n2 Dan Tapalaga, \u201eC\u00e2teva observatii despre st\u00e2nga. Noii vandali si sentimentul vinovatiei eterne\u201c: http:\/\/www.hotnews.ro\/stiri-opinii-9761265-cateva-observatii-despre-stanga-noii-vandali-sentimentul-vinovatiei-eterne.htm.
\n3 O afirmatie pe c\u00e2t de adevarata, pe at\u00e2t de comica atunci c\u00e2nd vine dinspre dreapta: p\u00e2na acum, ideologia liberala ne povestea despre armonia deplina care domneste \u00een cuplul format de stat (interes public) si de piata (interese private); brusc, avem un \u00eencornorat falit care \u00eencearca din rasputeri sa reziste \u201etensiunii\u201c.
\n4 Mihail Neamtu, \u201eVandalii din Marea Britanie. Zece capete de acuzare\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/vandalii-din-marea-britanie-zece-capete-de-acuzare\/.
\n5 Dl. Mihail Neamtu nu este la prima incursiune pe tar\u00e2mul muzicologiei. Acum doi ani s-a \u00eencumetat sa descifreze cultura pop cu aparatul conceptual al lui Traian Ungureanu, formul\u00e2nd \u00een trecere si c\u00e2teva interogatii la care, probabil, nu s-a mai g\u00e2ndit nimeni: \u201eV-as \u00eentreba, pe fuga: c\u00e2te carti credeti ca a citit Michael Jackson? Care literatura? Din c\u00e2te limbi? Din ce secol?\u201c; vezi Mihail Neamtu, \u201eDeclinul apusean la moartea unui idol: Michael Jackson\u201c: http:\/\/www.hotnews.ro\/stiri-opinii-5871923-declinul-apusean-moartea-unui-idol-michael-jackson.htm.
\n6 Pentru explicatii, vezi Mihail Neamtu, \u201eWilliam Bligh & Traian Basescu: despre profilul psiho-politic al ofiterului de nava\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/cultura\/william-bligh-traian-basescu-despre-profilul-psiho-politic-al-ofiterului-de-nava\/.
\n7 Observatie valabila inclusiv pentru fostele regimuri comuniste din Est, instituite si blocate \u00een logica statului national burghez. Pentru caracterul comunismului real, vezi, de exemplu, G. M. Tam\u00e1s, \u201eUn capitalism pur si simplu\u201c, traducere de Alexandru Polg\u00e1r, \u201eIDEA arta + societate\u201c, nr. 19, 2004.
\n8 Idee enuntata de Karl Marx & Friedrich Engels \u00eenca din 1848, \u00een \u201eManifestul comunist\u201c (unde autorii foloseau ca sinonimi termenii \u201eburghezie\u201c si \u201ecapital\u201c): \u201eBurghezia a desfiintat, pretutindeni unde a ajuns la putere, toate relatiile feudale, patriarhale, idilice. Ea a rupt fara mila pestritele legaturi feudale care-l legau pe om de \u201esuperiorul sau firesc\u201c si nu a lasat alta legatura \u00eentre om si om dec\u00e2t interesul gol, dec\u00e2t ne\u00eenduratoarea \u201eplata \u00een bani pesin\u201c. Ea a \u00eenecat fiorul sf\u00e2nt al extazului pios, al entuziasmului cavaleresc, al sentimentalismului micului burghez \u00een apa \u00eenghetata a calculului egoist. Ea a facut din demnitatea personala o valoare de schimb si \u00een locul nenumaratelor libertati dob\u00e2ndite si chezasuite de hrisoave ea a pus unica libertate, lipsita de scrupule, a comertului. \u00eentr-un cuv\u00e2nt, ea a pus, \u00een locul exploatarii voalate de iluzii religioase si politice, exploatarea deschisa, nerusinata, directa si brutala\u201c.
\n9 Printre exceptii se numara unele materiale publicate pe o platforma de st\u00e2nga; vezi, de exemplu, Cornel Ban, \u201eFalsele profetii ale flexibilizarii Codului Muncii\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/3871\/falsele-profetii-ale-flexibilizarii-codului-muncii\/; Alina Petrovici, \u201eCe e cu adevarat revoltator la propunerea de modificare a Codului muncii\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/3556\/ce-e-cu-adevarat-revoltator-la-propunerea-de-modificare-a-codului-muncii\/; Victoria Stoiciu, \u201eNoul Cod al Muncii sau legiferarea vechilor coduri nescrise\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/3223\/noul-cod-al-muncii-sau-legiferarea-vechilor-coduri-nescrise\/; Liviu Voinea, \u201eFlexibilizarea pietii muncii \u2013 o fraza de d\u00e2nsii inventata\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/5035\/flexibilizarea-pietii-muncii-o-fraza-de-dinsii-inventata\/.
\n10 Sau, \u00een exprimarea pudica a d-lui Neamtu, \u201emecanismele impersonale de producere a raului social\u201c.
\n11 \u00een treacat fie spus, este foarte relevant ca \u00een Rom\u00e2nia ultimilor ani toate masuratorile indica faptul ca justitia este o institutie a statului \u00een care populatia are extrem de putina \u00eencredere; \u00een schimb, toti dregatorii si negustorii care ajung, din \u00eent\u00e2mplare, la tribunal, declara automat ca au toata \u00eencrederea \u00een obiectivitatea actului juridic.
\n12 Vezi, ca simpla exemplificare: http:\/\/smartwoman.hotnews.ro\/dupa-criza-economica-vine-criza-culturii-marile-muzee-ale-lumiii-isi-vand-fata-pentru-a-supravietui.html.
\n13 Vezi Cristian Ghinea, \u201e\u201cCarausi culturali ai noilor simboluri dominante\u201c. Interviu cu Ovidiu Tichindeleanu, editor la Indymedia Rom\u00e2nia\u201c, \u201eDilema veche\u201c, nr. 89, septembrie 2005.
\n14 Pentru c\u00e2teva articulari (foarte diferite \u00eentre ele \u00een privinta ideilor, pozitionarilor, referintelor sau stilului), vezi, de exemplu, Alex Cistelecan, \u201eDe unde \u00eencepe gramada?\u201c, \u201eDilema veche\u201c, nr. 186, august 2007; Adrian T. S\u00e2rbu, \u201eCultura, subcultura de st\u00e2nga si contracultura critica universala \u00een arena legitimitatii (Sau ceva despre conditiile concrete ale unei practici critice)\u201c, \u201eIDEA arta + societate\u201c, nr. 29, 2008; Ovidiu Tichindeleanu, \u201eC\u00e2te ceva despre anticomunism, st\u00e2nga sa si o alta st\u00e2nga\u201c: http:\/\/revistacultura.ro\/blog\/2010\/08\/cate-ceva-despre-anticomunism-stanga-sa-si-o-alta-stanga-o-seama-de-raspunsuri-de-la-ovidiu-tichindeleanu\/. De asemenea, vezi si volumele colective: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Siulea, Ovidiu Tichindeleanu (coord.), \u201eIluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu\u201c, Chisinau, Cartier, 2008; Adrian T. S\u00eerbu, Alexandru Polg\u00e1r (coord.), \u201eGenealogii ale postcomunismului\u201c, Cluj, Idea Design & Print, 2009; Alex Cistelecan, Veronica Lazar (coord.), \u201eGhid practic de teorie critica\u201c (vol. I), Cluj, Protokoll, 2010.
\n15 Vezi Ciprian Siulea, \u201eCe mizerii mai patroneaza BNR zilele astea\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/ce-mizerii-mai-patroneaza-bnr-zilele-astea-65928.html si Alexandru Toma Patrascu, \u201eEmanatia lui Zamolxe\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/emanatia-lui-zamolxe\/.
\n16 Vezi Alin Fumurescu, \u201e… Atac Critic la CriticAtac: Comunismul postmodern ca masturbare intelectuala (I)\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/%E2%80%A6-atac-critic-la-criticatac-comunismul-postmodern-ca-masturbare-intelectuala-i\/; Alin Fumurescu, \u201e… Atac Critic la CriticAtac: Comunismul postmodern ca masturbare intelectuala (II)\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/%E2%80%A6-atac-critic-la-criticatac-comunismul-postmodern-ca-masturbare-intelectuala-ii\/; Alin Fumurescu, \u201e… Atac Critic la CriticAtac: \u00abImagine\u00bb \u2013 cu G. M. Tam\u00e1s \u00een rolul lui John Lennon\u201c: http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/%E2%80%A6-atac-critic-la-criticatac-%E2%80%9Cimagine%E2%80%9D-%E2%80%93-cu-g-m-tamas-in-rolul-lui-john-lennon\/; cu o reactie a lui Vasile Ernu, \u201eC\u00e2nd la dreapta se suna \u00eencolonarea, se cauta dusmanii. Un raspuns lui Alin Fumurescu\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/7690\/cind-la-dreapta-se-suna-incolonarea-se-cauta-dusmanii-un-raspuns-lui-alin-fumurescu\/. Vezi si al doilea triptic: Alin Fumurescu, \u201e… rafuiala lui Siulea cu elitele si cuvintele (scrisoarea unui misticoid, anacronic si ridicol)\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/%E2%80%A6-rafuiala-lui-siulea-cu-elitele-si-cuvintele-scrisoarea-unui-misticoid-anacronic-si-ridicol-66140.html; Alin Fumurescu, \u201e… Rafuiala lui Siulea cu elitele \u2013 \u00abbai, elito, tu de ce n-ai basca\u00bb (II)\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/%E2%80%A6rafuiala-lui-siulea-cu-elitele-%E2%80%93-bai-elito-tu-de-ce-n-ai-basca-ii-66216.html; Alin Fumurescu, \u201e… G\u00e2lceava lui Siulea cu elitele: Discriminati, nu va lasati! (III \u2013 si ultimul)\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/%E2%80%A6galceava-lui-siulea-cu-elitele-discriminati-nu-va-lasati-iii-%E2%80%93-si-ultimul-66268.html; plus replicile foarte exacte ale interpelatului: Ciprian Siulea, \u201eRaspuns lui Alin Fumurescu. La ce bun at\u00e2ta cazna si stropseala\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/raspuns-lui-alin-fumurescu-la-ce-bun-atita-cazna-si-stropseala-66197.html si Ciprian Siulea, \u201eRafuiala lui Fumurescu cu logica: o lupta evident inegala\u201c: http:\/\/voxpublica.realitatea.net\/politica-societate\/rafuiala-lui-fumurescu-cu-logica-o-lupta-evident-inegala-66272.html.
\n17 Andrei State, \u201eCapitalism fara democratie: ultimul racnet al neoconservatorimii\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9118\/capitalism-fara-democratie-ultimul-racnet-al-neoconservatorimii\/.
\n18 Dragos Paul Aligica, \u201e\u00centre dreapta si st\u00e2nga politica\u201c: http:\/\/www.revista22.ro\/font-colorblackintre-dreapta-si-stanga-politica-font-8967.html.
\n19 Dragos Paul Aligica, \u201eDreapta contra St\u00e2nga \u00een dezbaterea publica, fara menajamente. Si o \u00eentrebare pentru cititori\u201c: http:\/\/www.revista22.ro\/articol-11135.html.
\n20 Recent, un sociolog chiar s-a straduit sa-i explice d-lui Aligica cam ce voia Max Weber sa zica; vezi Cristina Rat, \u201eMar(r)x Weber. \u00abNeutralitatea\u00bb analizei sociale\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9499\/marx-weber-%E2%80%9Cneutralitatea%E2%80%9D-analizei-sociale\/.
\n21 Invocarea lui Mark Blyth \u00een textul d-lui Aligica este c\u00e2t se poate de bizara. Din c\u00e2te pricep, pozitia sustinuta de profesorul de la Brown University nu poate fi confundata cu idealismului absurd formulat de cercetatorului de la George Mason University. Cartea lui Blyth este despre modul \u00een care institutiile sunt modelate de anumite idei (si credinte) economice si despre masura \u00een care ideile, nu singure, extrase \u00een mod abstract dintr-un context social, ci mediate si traduse institutional au impact asupra configurarii perceptiei publice asupra realitatii. C\u00e2nd vorbeste de ascensiunea ideilor neoliberale \u00een Statele Unite ale Americii si \u00een Suedia (cele doua studii de caz), autorul remarca \u00een mod explicit rolul central al organizatiilor patronale si think-tank-urilor asociate cu ele \u00een rasp\u00e2ndirea acestor idei economice. Nu e vorba, asadar, de un fel de competitie strict stiintifica \u00eentre diferite idei economice, ci de un proces mai complex, \u00een care ideile economice schimba interesele muncii si capitalului \u00een conditii de incertitudine extrema generata de conjuncturi de criza si pe fundalul mobilizarii politice a capitalului si muncii \u00een sprijinul unor idei economice. \u201eIdeas matter because they can actually alter people\u2019s conception of their own self-interest\u201c (Ideile conteza, pentru ca ele pot \u00eentr-adevar sa modifice conceptia oamenilor despre propriul lor interes.) \u2013 Mark Blyth, \u201eGreat Transformations. Economic Ideas and Institutional Change in the Twentieth Century\u201c, Cambridge, Cambridge University Press, 2002; citatul se gaseste la p. vii. Spusa \u00een felul acesta schematic, ideea este chiar o banalitate; prin urmare nu vad cum a ajuns o arma de lupta \u00eempotriva \u201emarxismului si altor determinisme structuraliste\u201c, cum se exprima dl. Aligica. Fara a fi \u00een vreun fel marxista, conceptia lui Blyth nu intra \u00een coliziune cu marxismul, daca prin acesta \u00eentelegem altceva dec\u00e2t marxismul vulgar cunoscut drept materialism dialectic si istoric, ce a avut ca surse de inspiratie nu \u201eCapitalul\u201c lui Marx sau \u201eIstorie si constiinta de clasa\u201c a lui Luk\u00e1cs, ci metamorfoze ale ideilor lui Engels si Lenin. Si \u00een ceea ce priveste situatia economica actuala si posibilele masuri \u00een vederea iesirii din criza, pozitia lui Mark Blyth, \u00eenradacinata \u00een traditia keynesiana, se afla la antipodul interpretarilor \u00eendragite de catre promotorul revolutiei neoliberale \u00een Europa de Est; vezi, de exemplu, \u00een limba rom\u00e2na, \u201eInterviu cu Mark Blyth\u201c: http:\/\/www.cogitus.ro\/economie\/interviu-cu-mark-blyth.
\n22 Am \u00een vedere urmatoarele texte: Victoria Stoiciu, \u201eVandalism sau proteste? Reflectii pe marginea unor scene londoneze\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9277\/vandalism-sau-proteste-reflectii-pe-marginea-unor-scene-londoneze\/; Iulia Popovici, \u201eMitul nemuncii, Londra si Celalalt-criminal\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9308\/mitul-nemuncii-londra-si-celalalt-criminal\/; Mihaela Michailov, \u201eSansa anarhiei. Al cui e timpul revoltatilor \u00abneeducati\u00bb?\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9375\/sansa-anarhiei-al-cui-e-timpul-revoltatilor-needucati\/; Norbert Petrovici, \u201eRasismul, un mecanism constitutiv al modernitatii capitaliste\u201c: http:\/\/www.criticatac.ro\/9434\/rasismul-un-mecanism-constitutiv-al-modernitatii-capitaliste\/. Si \u00een alte materiale pe acelasi subiect am identificat anumite interpretari pe care le consider eronate, \u00eensa ma voi limita la citarea si discutarea doar acestor patru articole.
\n23 Regret aceasta trimitere deplasata, \u00eensa cred ca ar merita citita lucrarea clasica a lui Norman Cohn, \u201eThe Pursuit of the Millennium. Revolutionary Millenarians and Mystical Anarchists of the Middle Ages\u201c (revised and expanded edition), New York, Oxford University Press, 1970.
\n24 Pentru argumentul de fata, prea putin conteaza, \u00een definitiv, faptul ca revoltatii din Anglia nu sunt principalii vinovati pentru situatia sociala existenta, desi nu cred ca libertatea chiar nu joaca nici un rol; altminteri, cadem \u00eentr-un determinism cu totul caricatural. Nu afirm ca ei sunt de vina pentru faptul ca nu exista locuri de munca sau pentru educatia precara pe care au primit-o; nu afirm ca orizontul social si posibilitatea de mobilitate sociala sunt deschise. Spun doar ca exista undeva si libertatea, macar sub forma libertatii de a nu confunda un coafor cu un sediu de banca.
\n25 Dupa aparitia manifestului pentru noua o teorie critica pe care Ovidiu Tichindeleanu \u00eel va publica \u00een numarul viitor din revista \u201eIDEA arta + societate\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Parabole cu natura umana englezeasca \u201eNu cautati explicatii prea savante \u00een saracie sau altele\u201c1, \u00eesi sfatuia dl. Dan Tapalaga, ziarist, cititorii surprinsi de trepidanta viata de noapte din c\u00e2teva orase britanice. Pentru publicistul de la Hotnews, lucrurile sunt transparente: zilele trecute s-a dezlantuit infractionalitatea pura, simpla si \u00eennascuta, una ce nu tine seama de clasa,… Cite\u0219te mai mult »Dreapta moralista si st\u00e2nga sentimentala: \u00een marginea actualitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6355,424,6354,2211],"class_list":["post-8984","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-afro-caribienii-din-londra","tag-dan-tapalaga","tag-filozofia-individualismului-capitalist","tag-g-m-tamas"],"views":1928,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8984","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8984"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8984\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8984"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8984"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8984"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}