Ca o jumatate de om calare pe o jumatate de iepure schiop \u2013 asa pare interbelicul pe care elita oficiala din postcomunism doreste sa-l lase mostenire celor mai tinere generatii de azi si, prin ele, celor ce vor urma: o mostenire mutilata ca o statuie fara cap. Constituita din amintirile inevitabil duioase ale ultimilor locuitori din acel paradis pierdut, dar si din nostalgiile si bovarismele celor nascuti mai apoi \u00een \u201einfern\u201c \u2013 infernul dictaturii comuniste, se \u00eentelege! \u2013 imaginea epocii interbelice a fost si \u00eenca mai este captiva bicefala a unei priviri ideologice exclusive si exclusiviste: asa sau asa, nicidecum si asa. \u00cen propozitia ce defineste continutul si profilul ei lipseste c\u00f2pula, vorba ce leaga subiectul unei propozitiuni cu predicatul ei. Un maniheism ce pare ireductibil apasa greu asupra uneia din cele mai complexe perioade din istoria Rom\u00e2niei, o epoca de o eclatanta diversitate sub toate aspectele: social, politic, spiritual si cultural. Revista \u201eObservator cultural\u201c \u00eencearca din nou sa detoneze aceasta imagine monolitic-maniheista pun\u00e2nd putina dinamita sub subredele ei temelii. \u201eInterbelicul, asa cum \u00eenvatam \u00een scoala si cum e el construit discursiv \u00een imaginarul public \u2013 atrage atentia chapeau-ul revistei \u2013 nu e doar idilic, ci si \u00abneterminat\u00bb. E un tablou selectiv, ce raspunde, \u00een mare parte, unor nevoi de legitimare a prezentului. Si tocmai pentru ca trecutul recent si prezentul concret pot fi mai usor, mai complet \u00eentelese prin apelul la \u00abetalonul\u00bb epocii dintre cele doua razboaie, propunem acum o extindere a privirii: interbelicul nu a fost numai Eliade, Cioran, Ionesco si Noica, o economie \u00eenfloritoare, dezbateri de idei de dreapta si politica rafinata, a fost si miscarea feminista, st\u00e2nga intelectuala militanta, experiment artistic asumat marginal, dinamica problematica a drepturilor cetatenesti etc., Camil Petrescu si Alexandru Vilara. Satul mitic unde s-a nascut vesnicia si satul concret studiat de Scoala Gusti. Vulcanescu filozoful si Vulcanescu economistul. Regina Maria si Ella Negruzzi.\u201c Reductionismul maniheist caruia \u00eei datoram actuala imagine falsificata a interbelicului \u00eesi are radacina, potrivit reflectiilor de o mare pertinenta ale lui Zolt\u00e1n Rost\u00e1s, \u00een \u201etrecutul din prezent\u201c, fac\u00e2ndu-ne astfel sa ne amintim ceea ce prea des uitam: \u201ecei morti poruncesc celor vii\u201c. Un sondaj de opinie printre cei \u201escoliti\u201c \u00een ultimii 20 de ani asupra preeminentei unor autori si perioade ale culturii rom\u00e2ne i-ar scoate \u00een evidenta pe primele locuri pe Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Constantin Noica, iar ca \u201eperioada cea mai prolifica a Rom\u00e2niei\u201c, cea dintre cele doua razboaie \u2013 spune Zolt\u00e1n Rost\u00e1s. Eminentul sociolog socoteste aceasta situatie \u201ecel putin reductionista, daca nu si falsificatoare\u201c. El fixeaza una din radacinile acestei configuratii \u00een perioada imediat urmatoare schimbarii din decembrie 1989 c\u00e2nd reactia fata de regimul comunist a luat \u201eforme viscerale si la cei care avusesera de suferit, si la cei care profitasera de el\u201c. \u00cen ce fel a plonjat elita intelectuala dominanta a momentului \u00een interbelic? \u2013 se \u00eentreaba Zolt\u00e1n Rost\u00e1s. Un prim raspuns pune \u00een cauza fara niciun echivoc maniheismul: \u201eFac\u00e2nd abstractie de lucrarile istorice pertinente, avalansa de reeditari, exegeze si, mai ales, publicistica despre tinerii \u00abeseisti\u00bb, carti despre stralucirea clasei de mijloc, despre Micul Paris fericit, bogat si lipsit de griji de orice fel au construit \u00een mentalul colectiv al ultimilor 20 de ani o imagine de model demn de urmat pentru viata culturala de zi cu zi. Evident, aceasta strategie pare sa reflecte o incapacitate de a raspunde adecvat la provocarile prezentului, o solutie de criza la o \u00eentrebare evidenta: ce e de facut? Oricum, noua \u00abreabilitare\u00bb postdecembrista a interbelicului a avut doua urmari certe: a derutat prezentul (prin modele inadecvate) si a falsificat trecutul (prin selectarea simplista si tendentioasa a faptelor)\u201c. A doua treapta a raspunsului-reflectiei asupra radacinilor maniheismului divulgat consta \u00een precizarea unei reactii de \u00eenteles, oarecum inevitabila: \u201eSa ne \u00eentelegem: interbelicul nu a fost abordat plenar pentru valoarea sa intrinseca ci \u00een opozitie (presupusa) cu modul comunist de a-l trata. Prin aceasta noua abordare a rezultat imaginea unei vieti sociale lipsite de conflicte, a unei emulatii ne\u00eengradite, a unei vieti politice constitutionale periclitate doar de zurbagiul de Carol al II-lea, imaginea unei vieti spirituale \u00eennoite de generatia ’27 patronate de profesorul Nae Ionescu\u201c. Desi \u00een ultimii 20 de ani cenzura (oficial inexistenta) n-a \u00eengradit recuperarea integrala si nuantata a interbelicului, \u201eceea ce a rezultat \u00een constiinta culturala a publicului scolit a fost amintita configuratie deosebit de restrictiva\u201c \u2013 constata cercetatorul. \u201eCum se poate dezlega enigma acestui paradox? Dupa parerea mea doar prin analiza sine ira et studio a perioadei comuniste. Nu spun nicio noutate. Antropologii americani atrageau atentia \u00eenca din anii ’90 ca, pentru a \u00eentelege tranzitia din Rom\u00e2nia, trebuie \u00eenteles mai \u00eent\u00e2i regimul comunist. Acest regim, contrar credintei tinerei generatii \u2013 credinta formata de scoala contemporana si de mass media \u2013 nu a fost nici unitar nici omogen. Mai ales \u00een privinta bazei de legitimare a partidului comunist. Daca \u00een anii ’50 referintele istorice erau reprezentate de trecutul glorios al luptei de clasa si de personalitatile legate de valorile acesteia, \u00een anii ’60 a \u00eenceput sa prevaleze dimensiunea nationala. A debutat astfel seria de reabilitari ale unor personalitati de prima importanta \u00een cultura interbelica, ca Lucian Blaga, Nicolae Iorga, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, Dimitrie Gusti si scoala sa, ca sa ma refer numai la dimensiuni socio-umane. Ca sa folosim sintagma populara \u00een politica artistica a vremii: \u00abs-a dat drumul la peisaj\u00bb. Evident, era vorba nu de recuperari critico-stiintifice, ci de constructii acceptabile din punctul de vedere al ideologiei partidului comunist. Au fost reabilitati si reeditati Eliade si Noica, apoi Cioran \u2013 \u00een proportii si intensitati diferite.\u201c S-ar prea putea, e o simpla prezumtie, ca dorinta eminentului cercetator de studiere sine ira et studio a comunismului sa-i atraga eticheta de \u201ecomunist\u201c rezidual. \u00cen fond, ce spune domnia sa? Propune, recomanda, staruie \u2013 cum face orice veritabil om de stiinta \u2013 ca \u00eenainte de a condamna, sa \u00eentelegem. Sa \u00eentelegem, bunaoara, ca, dupa ce l-a condamnat pe Noica si l-a trimis \u00een puscarie si domiciliu fortat, tot comunismul este acela care, departe de a-l \u201emarginaliza\u201c pe Noica i-a oferit posibilitatea sa aleaga el \u00eensusi de a fi un \u201emarginal\u201c, stabilindu-se \u00een pustnicia laica a \u201eScolii de la Paltinis\u201c. De ce? \u00cen istoria legitimarii, regimul evoluase de la \u201elupta de clasa\u201c si internationalism, la sensibilitatea nationala si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. C\u00e2ndva, dupa ’90, dl Gabriel Liiceanu a facut o observatie extraordinar de pertinenta cu privire la Constantin Noica si la \u201erasucirea\u201c lui. Iesirea din \u00eenchisoare \u2013 spunea fostul t\u00e2nar filozof scolit socratic de pustnicul de la Paltinis \u2013 \u201emarcheaza o rasucire\u201c, potrivit careia Noica \u00eencepe sa creada \u201eca esenta comunismului s-a schimbat si ca \u00eencepe o noua etapa a istoriei \u00een care se pot face lucruri, ca se poate pregati, spiritual si cultural, o noua generatie pentru istoria ce va veni, mai buna, c\u00e2ndva\u201c. \u00cen vederea acestei \u201eistorii\u201c \u00een care esenta comunismului se va fi schimbat, C. Noica pregateste (antreneaza) la Paltinis tineri exceptionali din noua generatie. Acelasi filozof observa cu rara perspicacitate ca Noica, \u201eatunci c\u00e2nd a scris, \u00een 1969, \u00abRostirea rom\u00e2neasca\u00bb, se \u00eent\u00e2lnea cu filonul de nationalism real al politicii partidului comunist din acea vreme. Drept care, \u00eentre el si linia oficiala de tip nationalist nu era o contrazicere\u201c, conchide exceptional Gabriel Liiceanu. \u201eRasucirea\u201c lui C. Noica de care vorbea \u00een aceeasi emisiune TV pe care o evoc aici, s-a produs, nu \u00eencape \u00eendoiala, la auzul unui sunet cunoscut \u00een \u201elinia melodica oficiala\u201c: urechea foarte fina a t\u00e2narului filozof prinsese bine acel \u201esunet\u201c. Asemenea marturii ale unui apropiat, daca nu si discipol al filozofului ne ajuta enorm, cred, ca \u00eenaintea cuvenitei condamnari, sa \u00eentelegem, sine ira et studio, perioada comunista \u00een toate etapele si fazele ei de evolutie: ea nu este, asa cum spuneau antropologii americani si cum stie de pe teren un istoric si un sociolog precum Zolt\u00e1n Rost\u00e1s nici unitara si nici omogena. O jumatate de secol din istoria fram\u00e2ntata a Rom\u00e2niei nu este reductibila la un \u201edeceniu satanic\u201c si nici la legenda unui nou \u201e\u00eentunecat ev mediu\u201c si cu at\u00e2t mai putin la legenda poleita a unei \u201esocietati socialiste multilateral dezvoltate\u201c din imaginarul fanaticilor incurabili sau al populatiei prostite. Imperfecte si intens politizate, metodele de cercetare si viziunile proiectate asupra acelei lungi perioade din istoria poporului rom\u00e2n nu pot face obiectul unui raport reductionist, c\u00e2t ar fi el de prezidential. Asa si cu interbelicul: formele si metodele de cercetare menite sa \u00eennegreasca ori, din contra, sa poleiasca o epoca at\u00e2t de complexa, diversa si contradictorie nu pot duce la o imagine veridica si credibila. Reclam\u00e2nd metodele mai noi ale istoriografiei combinate cu sociologia si antropologia culturala si subliniind necesitatea \u201ereabilitarii\u201c si scoaterea din uitare a Scolii sociologice a lui Dimitrie Gusti cu institutiile ei aferente, proeminentul cercetator din \u201eObservator cultural\u201c spera ca asa vom putea lua cunostinta nu doar cu un alt interbelic, \u201emai putin triumfalist, mai dramatic si, \u00een orice caz, mai nuantat\u201c, dar vom putea avea si \u201e\u00eentelegerea mai buna a perioadei comuniste, fiindca oric\u00e2t de uniformizator ar fi fost acest regim \u00een Europa Rasariteana, specificul celui rom\u00e2nesc rezida tocmai \u00een cultura politica mostenita din interbelic. Altfel spus, perioada comunista nu se poate \u00eentelege numai prin contextul international est-european de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ceea ce ar fi foarte tentant pentru unii), ci prin \u00eentelegerea interbelicului. Mutatis mutandis, perioada postdecembrista este o continuare (cu mari fracturi) a anilor ’60, ’70\u201a ’80 ai secolului al XX-lea\u201c. Si, \u00een fine, o eleganta aruncare de manusa: \u201eSi, ca sa revin la personalitatile amintite la \u00eenceputul acestui articol, as vrea sa vad o analiza pertinenta a rolului lor \u00een contexul tabloului complet al cercului Criterion, cu toti invitatii (si neinvitatii) sai. As vrea sa vad capitole, segmente uitate sau chiar necercetate ale interbelicului si, mai ales, o receptare responsabila a recuperarilor dintre cele doua razboaie mondiale\u201c. O receptie suspicioasa a reflectiilor \u201erazlete\u201c dar profunde, precum si a revendicarilor si recomandarilor sale pertinente le-ar putea pune, fie si partial, pe seama nostalgiei dupa o scoala disparuta, \u201eScoala Gusti\u201c, fac\u00e2nd astfel dintr-o privire obiectiva una vag \u201eresentimentara\u201c. Ar fi o (noua) meschinarie… \u00cen completarea temeinica a reflectiilor sociologului si cu o salutara receptivitate la diversitate vin cu articole exceptionale despre un alt interbelic Paul Cernat (\u201eTertium datur: zona moderata a unei generatii \u00abextremiste\u00bb\u201c), Ionut Butoi (\u201eUn altfel de Mircea Vulcanescu?\u201c) si Theodora-Eliza Vacarescu (\u201eCauza feminismului va triumfa\u201c). De o certa \u00eensemnatate \u00een miscarea ideilor actuale, dezbaterea interbelicului din \u201eObservator cultural\u201c poate deveni \u00eenceputul unei noi despartiri: despartirea de maniheism, de Micul Paris si de paradisul pierdut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca o jumatate de om calare pe o jumatate de iepure schiop \u2013 asa pare interbelicul pe care elita oficiala din postcomunism doreste sa-l lase mostenire celor mai tinere generatii de azi si, prin ele, celor ce vor urma: o mostenire mutilata ca o statuie fara cap. Constituita din amintirile inevitabil duioase ale ultimilor locuitori… Cite\u0219te mai mult »Despartirea de maniheism?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4927,1596,6353,6352],"class_list":["post-8977","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-observator-cultural","tag-elite","tag-literatura-interbelica","tag-postcomunism"],"views":1933,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8977","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8977"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8977\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8977"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8977"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8977"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}