In \u201eClipa\u201c, magazinul actualitatii culturale rom\u00e2nesti de sub directia prozatorului Dinu Sararu, ne atrag atentia cuvintele memorabile, cu valoare testamentara, ale lui Nicolae Carandino: \u201eIn imprejurari grele, ziaristii platesc totdeauna cei dint\u00e2i. Asa cere onoarea meseriei\u201c . Aceasta deviza c\u00e2t o profesiune de credinta e scoasa in titlul unui articol semnat de Vartan Arachelian, publicist de rang inalt cu o veche si bogata experienta pe frontul celei de-a patra puteri in stat. O \u201eputere\u201c ce nu-si pierduse chiar de tot continutul nici in trecutul regim, pentru multi \u201ede trista amintire\u201c. N-au lipsit, nici atunci, sub dictatura, veritabile campanii de presa puse in slujba adevarului, a combaterii nedreptatii si a scoaterii la lumina a paginilor ocultate din istoria rom\u00e2nilor. Ca intotdeauna in lunga lui activitate jurnalistica, Vartan Arachelian alege si azi sa scrie despre subiecte dificile, controversate si riscante. Isi asuma, potrivit codului formulat de N. Carandino, consecintele abordarii acestor subiecte incomode pentru dezvaluirea carora adesea opinia publica nici nu este pregatita. Un astfel de subiect incomod se ivise indata dupa evenimentele din 1989: readucerea in discutia publica a temei monarhice si a monarhului exilat. A fost printre primii jurnalisti care, dupa \u201890, l-au scos din uitare pe rezidentul de la Versoix, risc\u00e2nd sa-si puna lumea in cap cu un subiect ramas doar in amintirea unor batr\u00e2ni nostalgici. A tulburat apele cu buna stiinta aduc\u00e2nd intr-o actualitate incinsa de dispute si controverse un episod important din istoria Rom\u00e2niei: in imprejurari grele, vorba lui Carandino, ziaristii platesc cei dint\u00e2i! Alt \u201esubiect\u201c tras in actualitate de incomodul jurnalist era acela al fostilor puscariasi ai regimului comunist: Corneliu Coposu si ceilalti. Nu de dragul senzationalului ieftin si nici ca semn al unei noi \u201eoptiuni\u201c si orientari convenabile face un ziarist pur s\u00e2nge astfel de gesturi, ci din convingerea ca opinia publica, putin sau deloc pregatita, trebuie sa afle cu orice pret adevarul despre ceea ce a fost asa cum a fost. In acest tip de subiecte alese potrivit constiintei lui profesionale se inscrie si articolul (serialul) de la care am pornit. Este, anume, vorba despre ziarul \u201eRom\u00e2nia\u201c condus de Cezar Petrescu si Nicolae Carandino: \u201eAparitia pe piata presei cotidiene a ziarului \u00abRom\u00e2nia\u00bb s-a facut ca urmare a schimbarii de regim pe care Carol o efectuase, inlocuind sistemul pluripartidist cu dictatura personala… Ca o prima consecinta a abolirii democratiei a fost lichidata presa democratica…\u201c. Nu de tot. Sacrificarea breslei sub dictatura regala nu i-a inchis gura. Cei mai buni gazetari fac atunci, ca si intr-unele episoade din viitorul ce se apropia, dovada ca poti fi performant si credincios tie insuti chiar si \u201eimbratis\u00e2nd idei conjuncturale\u201c. O dovedesc istoria, performantele si semnaturile din \u201eRom\u00e2nia \u2013 oficiosul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Cei doi ziaristi, Cezar Petrescu si Nicolae Carandino,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 erau, scrie V. Arachelian, \u201eziaristi de st\u00e2nga, o st\u00e2nga europeana, din acea stirpe pentru care \u201eziarul oferea puterea la indem\u00e2na talentului… Intr-o viata publica in care marile principii erau calcate in picioare \u2013 spune N. Carandino \u2013 nu ziaristii aveau puterea de a le salva. Ei se grabeau insa sa denunte nedreptatea, rautatea, monstruozitatea artistica si morala, ascult\u00e2nd parca de o lege nescrisa si sfid\u00e2nd uneori chiar interesele lor personale\u201c. Semnaturile din \u00abRom\u00e2nia\u00bb dictaturii regale sunt elocvente prin ele insele: pe l\u00e2nga Cezar Petrescu si N. Carandino, semnau Leon Kalustian, Perpessicius, Radu Boureanu, \u201eamericanul\u201c Titus Podea, Radu Vasilescu (ginerele lui Liviu Rebreanu \u2013 el insusi prezent cu reclama noului roman \u00abGorila\u00bb), Jack Paleologu, Eugen Jebeleanu, Al. Busuioceanu. Nu lipsea insusi Carol al II-lea, fie si prin c\u00e2teva cuvinte demne de \u201evoievodul culturii\u201c: \u201eMi-ar fi placut sa fiu profesor, daca n-as fi fost rege\u201c. Un asemenea ziar, chiar si produs sub dictatura, nu moare la o ora dupa ce rotativa il livreaza cititorilor \u2013 cum crede un personaj al lui Mihail Sebastian. Oficiosul dictaturii regale avea, ca si \u00abSc\u00e2nteia\u00bb si ca toate revistele literare si culturale postbelice, editorialul sau de propaganda: \u201eIn fiecare numar al ziarului \u2013 spune N. Carandino \u2013 un publicist ardelean, Septimiu Bucur, asigura articolul de \u00abdoctrina\u00bb. Nimeni nu-l citea, nici din redactie, nici din afara. Fiindca nimeni nu era curios. Doctrina Frontului Renasterii Nationale (FRN), cine sa se intereseze de asemenea amalgam, in care intrau tot felul de rezidii ale fascismului, ideologie la moda in Europa?! Numai el, Septimiu Bucur, nu se descuraja. Scria mereu si devenea din ce in ce mai trist. P\u00e2na intr-o buna zi, a murit parca intoxicat de propria sa secretie.\u201c La propriu sau la figurat, asa au murit din ce in ce mai tristi, intoxicati de propria lor secretie, destui editorialisti postbelici. Nici cu cei mai multi dintre editorialistii de azi lucrurile nu par sa stea altfel, desi nu ne aflam, deocamdata, dec\u00e2t intr-o dictatura de opereta schioapa, cu un picior pe scena si cu altul cobor\u00e2t pe strada. \u201eRom\u00e2nia\u201c, ziarul interbelic al dictaturii regale merita, crede socant Vartan Arachelian, o monografie ca \u201eun elogiu meritat\u201c. Elogiul dictaturii?! Nici vorba, ci elogiul meritat de un corp profesional care, in respectiva conjunctura, si-a facut datoria. Fiul unei rom\u00e2nce si al unui tata grec, Nicolae Carandino, si-a facut cu prisosinta datoria sub dictatura, aleg\u00e2ndu-si subiectele si dedic\u00e2ndu-si talentul promovarii unor mari artisti ca Haricleia Darcl\u00e9e, dar si popularului si celebrului Constantin Tanase, caruia ii scrie admirabil \u201epovestea\u201c nu lipsita de raspar si impotriviri chiar in paginile oficiosului dictaturii regale.\u00a0 Jurnalist incomod, cu un talent special de a rascoli subiecte mari si controversate, acoperite de\u00a0 ingratitudine si uitare Vartan Arachelian continua dupa \u201890 sa-si faca meseria, scandaliz\u00e2ndu-se, la temperaturi ridicate, de nedreptatile pe care ochiul sau exersat le descopera in realitatea de azi. Readuce in actualitate \u201ecazul\u201c complex al unui istoric temeinic, armean de-al sau, incetatenit ca rom\u00e2n, prin pretuirea maxima de care s-a bucurat din partea marelui istoric si \u201eapostol al neamului\u201c Nicolae Iorga: Hagop Djololian Siruni. Dupa un sir de articole publicate in presa armeneasca si de profil in care incearca sa restituie istoriografiei rom\u00e2nesti un mare si nedreptatit slujitor al ei, el publica o carte extraordinara, \u201eSiruni. Odiseea unui proscris\u201c. Avem de-a face din nou cu un subiect delicat si incomod din seria celor pe care acest jurnalist le-a abordat inainte si dupa 1989. De ce si pentru cine este Siruni un\u00a0 subiect incomod vom vedea in foiletonul viitor. Destul sa spunem acum ca volumul \u201eSiruni. Odiseea unui proscris\u201c este o investigatie captivanta ca un roman politist si, totodata, reconstituirea unei existente zbuciumate si a unui destin tragic care p\u00e2na acum a \u201ezacut\u201c literalmente in morm\u00e2ntul unor arhive nedesfacute si necercetate. O face Vartan Arachelian cu o acribie demna de un istoric si un arhivist si cu o rara devotiune izvor\u00e2ta din credinta ca, potrivit memorabilelor vorbe ale lui Nicolae Carandino, \u201eziaristii platesc totdeauna cei dint\u00e2i\u201c. Nelipsita de riscuri, cartea eminentului jurnalist este din mai multe pricini o veritabila \u201ebomba cu explozie int\u00e2rziata\u201c …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In \u201eClipa\u201c, magazinul actualitatii culturale rom\u00e2nesti de sub directia prozatorului Dinu Sararu, ne atrag atentia cuvintele memorabile, cu valoare testamentara, ale lui Nicolae Carandino: \u201eIn imprejurari grele, ziaristii platesc totdeauna cei dint\u00e2i. Asa cere onoarea meseriei\u201c . Aceasta deviza c\u00e2t o profesiune de credinta e scoasa in titlul unui articol semnat de Vartan Arachelian, publicist… Cite\u0219te mai mult »O bomba cu explozie int\u00e2rziata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6600,6278],"class_list":["post-8958","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-clipa","tag-vartan-arachelian"],"views":1821,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8958","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8958"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8958\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8958"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8958"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8958"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}