{"id":8955,"date":"2011-09-01T18:27:35","date_gmt":"2011-09-01T16:27:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8955"},"modified":"2011-09-01T18:28:41","modified_gmt":"2011-09-01T16:28:41","slug":"%e2%80%9ecu-ochii-in-zare%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecu-ochii-in-zare%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eCu ochii \u00een zare\u201c"},"content":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Cu ochii in zare, Editura Paideia, 2011<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Inspirat, sugestiv, profund vorbitor titlul pe care Constantin Eretescu \u00eel da cartii sale aparute la Editura Paideia anul acesta. Subtitlul \u00eel face si mai explicit: \u201eExilati, emigranti, pribegi\u201c, arat\u00e2nd perspectiva din care sunt scrise articolele, studiile, interviurile adunate \u00een cele 270 de pagini ale volumului. \u201eCu ochii \u00een zare\u201c evoca starea de asteptare, de nadejde si disperare a naufragiatului de pe o insula pustie, a marinarului plutind \u00een deriva pe o ambarcatiune fara v\u00e2sle, a celui aflat solitar \u00eentr-o mansarda cu o ferestruica deschisa spre cer, a singuraticului astept\u00e2nd, cu m\u00e2na streasina la ochi, sa se iveasca, din zare, p\u00e2nza alba a corabiei salvatoare. Este, s-ar putea zice, imaginea rasturnata a versului eminescian \u2013 \u201eSi se duc, pe r\u00e2nd, pe r\u00e2nd,\/Zarea lumii-ntunec\u00e2nd\u201c, pasarelele se duc, codrul ram\u00e2ne, chiar daca \u00eei \u201etrece vremea\u201c , las\u00e2ndu-l \u201epustiit\/Vestejit si amortit\u2026\u201c. <\/strong>
\nTema exilului se regaseste \u00een multe dintre cartile publicate de C. Eretescu\u00a0 dupa 1990, de la \u201ePensiunea Dina (Jurnal de emigratie)\u201c, 1995, la romanul epistolar \u201eDraga Maria\u201c, 2009, care relua, \u00een plan epic, finalul volumului autobiografic \u201ePeriscop\u201c (2003): \u201eAstazi \u00eemi reprosez mie \u00eensumi ca am \u00eentins prea tare arcul \u00een coarda caruia mi-am pus viata. Sageata a zburat peste ocean si m-a aruncat \u00een mijlocul unei lumi care-mi ram\u00e2ne straina si la inima careia nu ajung. Pe de alta parte, comunitatile bine constituite, luate cu asalt de noii intrusi, se apara si ele ca niste organisme atacate de corpi straini care le primejduiesc existenta. Se \u00eenchid, devin inaccesibile. Slabeste, \u00een timp si vointa intrusului de a patrunde \u00een teritoriul bine proteguit de localnici. Frontierele au fost marcate \u00een chip definitiv si nu mai pot fi mutate. Strainul \u00eesi accepta conditia de venetic. Marginas care ram\u00e2ne p\u00e2na la capat martorul propriei sale vieti\u201c.
\nDar, as zice, un martor activ, nu doar al propriei vieti, dar si al vietii celorlalti, a celor din jur, a grupului alcatuind emigratia, de data aceasta emigratia rom\u00e2neasca din America (S. U. A.), unde Constantin Eretescu s-a stabilit, la \u00eenceputul anilor ’80, \u00eempreuna cu sotia sa, Sanda Golopentia. Nu stiu daca intra \u00een proiectul lor existential, odata luata hotar\u00e2rea plecarii, ideea de a se integra partii active a emigratiei intelectuale rom\u00e2nesti, de a se \u00eenregimenta \u00een frontul luptatorilor pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia lui Ceausescu sau, mai t\u00e2rziu, \u00een aceea a lui Iliescu, Nastase, Petre Roman, Vacaroiu etc., de dupa decembrie 1989. Cert este ca cei doi oameni de stiinta \u2013 el folclorist, etnolog, antropolog, ea lingvist, folclorist, sociolog \u2013 au patruns, cu prestigiul cu care veneau din tara de origine, \u00een lumea plina de suspiciuni si de disensiuni a rom\u00e2nitatii transatlantice, au pastrat o linie de echilibru de la care nu s-au abatut niciodata, au evitat polemicile fara sens si au mentinut un standard al discursului obiectiv si corect.
\nPentru cineva care a suferit un dublu exil \u2013 \u00eent\u00e2i mutarea din Basarabia \u00een Rom\u00e2nia, la Bucuresti, \u00een cartierul Ferentari, pe care o evoca \u00een termeni tragicomici \u00een vol. \u201ePeriscop\u201c, apoi translatia, dramatica si ea, din Rom\u00e2nia lui Ceausescu \u00een tara Unchiului Sam, via pensiunea Dina din Italia \u2013 experienta mutarii capata accente dramatice, transpuse literar \u00een romanul epistolar \u201eDraga Maria\u201c, \u00eencheiat cu fraza de un umor negru \u201eVai de curu’ nostru\u201c, \u201etradusa\u201c, pentru t\u00e2nara americanca, necunoscatoare a limbii rom\u00e2ne, printr-o fraza care ascunde crudul adevar.
\nCa intelectual si scriitor de fictiune, Constantin Eretescu nu doar traieste exilul, dar \u00eel si analizeaza, conceptualizeaza, comenteaza cu mijloacele etnologului, antropologului, sociologului, politologului.
\nCartea \u201eCu ochii \u00een zare\u201c sustine, sper, opiniile de mai sus. Ea contine colaborari ale lui Constantin Eretescu la publicatii ale emigratiei rom\u00e2nesti, aparute, cele mai multe, \u00een \u201eLupta\u201c, versiunea pentru America si Canada a periodicului respectiv, editata de autor, dar si \u00een\u00a0 \u201eOrigins. Romanian Roots\u201c, ori \u00een reviste si ziare rom\u00e2nesti, dupa 1990. Ele sunt grupate \u00een doua sectiuni \u2013 \u201eCei de dincolo\u201c si \u201eOameni si carti\u201c \u2013 de dimensiuni inegale, dar perfect complementare.
\nTema centrala a eseurilor din prima parte este exilul \u00eensusi, starea de exilat\/emigrant, relatia cu \u201ecei de dincolo\u201c, titlu intentionat ambiguu, pentru ca orice \u201edincolo\u201c trebuie neaparat raportat la un \u201eaici\u201c, la un \u201edincoace\u201c. Trebuie sa \u00eentelegem, oare, ca pentru Constantin Eretescu \u201eaici\u201c \u00eenseamna \u201epatria muma\u201c, tara de origine, iar \u201edincolo\u201c tara de adoptie? Asa se pare \u2026
\nEseurile \u00eensumate \u00een acest volum sunt rezultatul unor reflectii \u00eendelungi si profunde asupra exilului, vazut, \u00eent\u00e2i de toate, ca \u201einadecvare\u201c.\u00a0 \u201eInadecvarea este starea de baza a emigrantului\u201c, scria, sententios, autorul, \u00een debutul primului articol din acest volum, aparut initial \u00een \u201eMartor\u201c, nr. 8-9 din 2003-2004, dupa, deci, peste doua decenii de viata \u201edincolo\u201c, de experienta directa si dureroasa a exilului. Coca Eretescu este, asa cum \u00eel arata si relativ putinele studii de specialitate publicate \u00eenainte de plecare, un spirit analitic, riguros, ceea ce se regaseste si \u00een comentariile \u00eensumate aici. Afirmatiei initiale i se aduc amendamente: \u201e\u00cen diversele ei grade, de la excentricitate la sminteala, inadecvarea nu este, Doamne fereste, o caracteristica absoluta a exilului. I-am nedreptati pe semenii nostri din tara. \u00cen mediul exilului ea este doar, procentual, mai mare.\u201c
\nDominanta psihologica a exilului pare a fi \u201enostalgia edenului\u201c, eseu \u00een care aflam o sensibila meditatie despre patriotism, \u00een sensul superior al cuv\u00e2ntului, ca \u201eiubire si respect pentru locurile natale\u201c, care fac ca dorul (subl. mea \u2013 N.C.) sa vina peste voi (cei plecati \u2013 n.n. N. C.) ca un tsunami\u201c (p. 52). De aici, pledoaria pentru apararea specificului rom\u00e2nesc de falsa modernizare, americanizare, globalizare prin asezarea lui \u201esub scutul limbii materne\u201c.
\nCeea ce atrage \u00een mod special atentia este pendularea continua \u00eentre aici si acolo\/ dincolo, cu semnele schimbate, cum am vazut, pentru ca, desi situat, fizic, \u00een spatiul american, comentatorul se revendica, mental, spatiului din care a plecat. Inadecvarea nu-i este proprie numai europeanului, at large, dar si ruralului mutat, cu forta, \u00een noile asezari urbane, centre muncitoresti, santiere, \u00een baraci sau la bloc: \u201e\u00centre manifestarile taranilor deveniti peste noapte cetateni ai oraselor si cei care \u00eesi parasesc etnia si intra \u00eentr-o cultura straina nici nu sunt deosebiri prea mari. Lucrul nu se petrece \u00een grupurile si societatile omogene, unde comportamentul individual este validat \u00een permanenta de cei din jur\u201c.
\nCazul pictorului rus Chagall, emigrat dintr-un orasel din Bielorusia \u00een inima Europei, la Paris, unde devine, dupa un timp, celebru, tocmai pentru ca nu renunta la imaginile lumii \u00een care se formase, \u00eel conduce pe comentator la c\u00e2teva concluzii pline de substanta. \u00cent\u00e2i premisa: \u201eUn deceniu dupa ce paraseste Rusia, amintirea Vitebskului e \u00eenca vie. \u00centr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t nudul pe care \u00eel picteaza, \u00eentors cu spatele, \u00een spiritul scolii franceze din epoca, pluteste peste una din strazile t\u00e2rgului natal, deasupra bisericii cu trei turle si carutelor trase de cai. Scenele vazute \u00een tinerete s-au imprimat pe pelicula memoriei\u201c. Apoi, concluzia: \u201eSe poate spune ca, la niveluri diferite de fidelitate, lucrurile se repeta cu fiecare om care, de voie, de nevoie, \u00eesi lasa locurile cunoscute pentru a se arunca \u00een alta lume. Limba si amintirile sunt bunuri usor de transportat si la care nu renunti \u00een pripa. Asa cum nu abandonezi lesne obiceiurile si credinta. Mai cu seama atunci c\u00e2nd emigratia ia aspectul unei migratii, un proces \u00een care sunt angrenate multimi\u201c.
\nLa fel de frecvente ca si glisarile \u00een spatiu sunt si deplasarile pe scara timpului, pentru ca \u201eexilati\u201c, \u201eemigranti\u201c, \u201epribegi\u201c au existat dintotdeauna, de la Ulisse la Ovidiu, de la Dimitrie Cantemir la Balcescu si de la acestia la Cioran si Vintila Horia, de la oierii transilvaneni asezati \u00een Dobrogea ori \u201edincolo de Bug\u201c la \u201ecapsunarii\u201c zilelor noastre din Spania. Tema eterna si mereu actuala, emigratia, migratia, exodul etc. si-au gasit \u00een Constantin Eretescu un comentator sagace.
\nCei mai multi dintre poetii, prozatorii, eseistii comentati \u00een studiile si articolele din sectiunea a doua a volumul (\u201eOameni si carti\u201c) par sa fi aderat la formula emblematica a Poetului: \u201eLimba rom\u00e2na e patria mea\u201c. Ca si Chagall, poetul Stefan Baciu a luat \u00een \u201eranita\u201c Brasovul natal, iar Aron Cotrus \u00eesi imagineaza patria ca pe o femeie, careia i s-a dedicat \u201ecu patima si voluptate\u201c. Se alatura celor doi poeti, evocati cu caldura si multa \u00eentelegere, alti condeieri mutati, \u00een osebite vremuri, \u201edincolo\u201c, \u00een Europa de Vest si pe\u00a0 continentul american: Gabriela Marin-Thorton, Dominik Nicol, Silvia Cinca, Horia I. Groza, Mirela Roznoveanu, Valeria Mocanasu, Virgil Nemoianu, Alexandra T\u00e2rziu, Nicholas Dima, Paul Miron. Din povestirile acestuia din urma extrage C. Eretescu o suma de consideratii cu privire la exil ca \u201esminteala\u201c: \u201e\u2026putini dintre cei care au sarit din matca geografica de care tineau au ramas \u00eentregi. Socotind ca normalitatea era situatia care a precedat luatul lumii \u00een cap. Daca lucrurile stau asa, se pune \u00eentrebarea daca rom\u00e2nii sunt tulburati mai mult sau mai profund dec\u00e2t alte neamuri. Raspunsul este ca nu. Orice desprindere violenta si brusca de locurile familiare produce fenomene asemanatoare\u201c. Si \u00een final, introspectia: \u201eLa capatul acestor reflectii despre sminteala emigrantilor, nu-mi pot \u00eenfr\u00e2nge dorinta de a sti cum le suna altora sticletii mei\u201c. Nici eu, as zice, \u00een spiritul ludic care nu lipseste unora dintre eseurile din volumul \u201eCu ochii \u00een zare\u201c, altminteri grave, \u00een esenta lor, dupa cum grava, serioasa, tulburatoare este \u00eentreaga experienta a exilului, pe care fiecare o traieste \u201epe cont propriu\u201c, dar care se revarsa \u00eentr-un suvoi ale carui ape le amesteca, le amalgameaza, le decoloreaza uneori, le amplifica sau le aplatizeaza, dupa caz. Sa-l citam pe Stefan Baciu cu poemul Exil: \u201eExil e c\u00e2nd astepti. Si suna la poarta\/Deschizi. Si-i un orb cer\u00e2nd de pomana.\/Exil e c\u00e2nd c\u00e2nti si-ti aduci aminte\/ca-n c\u00e2ntecul tau pl\u00e2ng sute de morti. \/ \u2026 \/ Exil e c\u00e2nd te uiti pe fereastra si vezi\/familii unite \u00een jurul supei de seara.\/Exil e c\u00e2nd spui exil si este exil\/c\u00e2nd dincolo de tot, nimic nu-ti apartine\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Cu ochii in zare, Editura Paideia, 2011   Inspirat, sugestiv, profund vorbitor titlul pe care Constantin Eretescu \u00eel da cartii sale aparute la Editura Paideia anul acesta. Subtitlul \u00eel face si mai explicit: \u201eExilati, emigranti, pribegi\u201c, arat\u00e2nd perspectiva din care sunt scrise articolele, studiile, interviurile adunate \u00een cele 270 de pagini ale volumului.… Cite\u0219te mai mult »\u201eCu ochii \u00een zare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3882,6350],"class_list":["post-8955","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-eretescu","tag-cu-ochii-in-zare"],"views":3640,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8955","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8955"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8955\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8955"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8955"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8955"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}