{"id":8938,"date":"2011-09-01T18:12:59","date_gmt":"2011-09-01T16:12:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8938"},"modified":"2011-09-01T18:14:26","modified_gmt":"2011-09-01T16:14:26","slug":"salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-iv\/","title":{"rendered":"Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (IV)"},"content":{"rendered":"

Marele Protocol<\/strong>
\nDiscurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011<\/strong><\/p>\n

Galateo<\/strong>
\n\u00cen iunie 1972 eram la Hotelul Ritz din Barcelona \u00eempreuna cu Dali si cu un grup de tineri snobi, de o gentilete afectata, pregatiti ca la cinco de la tarde sa mergem la Toros Monumental pentru a asista la o corrida cu Diego Puerta, matador vedeta pe vremea aceea.
\nDali, care se amuza sa identifice cuplurile ce pareau a se fi format \u00een acele zile de vacanta pe Costa Brava, spune dintr-odata: \u201eNumai de mine nu e \u00eendragostita niciuna dintre voi\u201c. O frumoasa din Andorra raspunde cu farmec: \u201eCum nu, eu sunt \u00eendragostita de dumneavoastra\u201c. Asta chiar \u00een clipa \u00een care sosea sotul ei. Dali se grabeste sa-l asigure, cu acea arta a gratuitatii si a deriziunii \u00een care exceleaza: \u201eNu va preocupati, caci eu sunt total impotent\u201c. Si \u00een sotto-voce: \u201eDar nu at\u00e2t pe c\u00e2t o spun ca sa ma laud!\u201c.
\nDin instinct, Dali \u00eentelesese ca \u00eensusi conceptul de geniu nu poate exista fara un calc\u00e2i al lui Achille, asa cum au observat Zielsel si Capuano, si m\u00e2nuia cu stralucire acea arta inventata \u00een Florenta secolului al optsprezecelea numita galateo, arta de a-ti etala public defectele si slabiciunile, exager\u00e2nd c\u00e2t mai mult cu putinta \u00een prezentarea lor, pentru a-ti demobiliza astfel adversarii.
\nFiindca a venit vorba de acea corrida, la cel de-al doilea animal rapus, Diego Puerta primeste din partea Juriului o ureche a taurului si se \u00eendreapta spre Dali cu un aer triumfator pentru a i-o oferi ca omagiu, \u00een timp ce fanfara intoneaza foarte sonor un celebru passo doble. Dali \u00eemi cere s-o iau eu, caci lui \u00eei e frica. \u201eBine zic, dar ma tem ca asta ar declansa furia publicului\u201c. Asa ca \u00een numele propriei glorii, Dali accepta urechea taurului si ovatiile generale. Ceva mai t\u00e2rziu el \u00eemi organiza o \u00eent\u00e2lnire la Arles cu marele matador Dominguin \u00een vederea unei corride la Tomis, menita sa re\u00eenvie pe la noi ritualurile greco-romane.
\nMuzica<\/strong>
\nDaca Picasso a schimbat statutul picturii, e tot at\u00e2t de adevarat ca Dali a schimbat statutul pictorului si al artistului. El a impus de timpuriu ideea ca nu numai operele, ci si atitudinile si comportamentele sunt purtatoare de revelatii poetice. Campion la bursa viselor, el era pasionat de stiinta, de matematica, de tehnologie si, spre deosebire de suprarealisti, care detestau muzica, el, Dali, o iubea.
\nDupa un spectacol la New York cu opera \u201eFaust\u201c, cu La Gran Diva Rumana \u00een rolul Marguerite, el oferea la Russian Tea Room un supeu \u00een onoarea artistei, c\u00e2nt\u00e2ndu-i cu vocea lui frumoasa de bariton pagini \u00eentregi din opera lui Gounod. \u00cei placea Mozart. Citez: \u201eun mic Dali\u201c.
\nLa un moment dat el \u00eemi telefoneaza \u00eentreb\u00e2ndu-ma daca e adevarat ca \u00een Rom\u00e2nia unii c\u00e2nta la solzi de peste. \u00cei spun ca da. Vroia ca acompaniamentul muzical la filmul \u201eCalatorie \u00een Mongolia Exterioara\u201c, la care lucra cu regizorul Montes Baquer, sa fie la solzi de peste. Oricine \u00eesi \u00eenchipuie ca n-a fost usor sa-i procur din tara \u00een anii ’70 solzii de peste necesari si nici modul de \u00eentrebuintare. Am reusit \u00een cele din urma sa-i trimit peste o suta de solzi, cu explicatiile cuvenite. A \u00eenmuiat el c\u00e2tiva dintre acestia \u00een apa calda sarata, a pus unul sub limba, a suflat si n-a iesit niciun sunet. \u00cei era chiar frica, mi-a spus, nu cumva sa \u00eenghita solzul respectiv. Mi-a zis mie sa \u00eenvat. \u201eImposibil, i-am raspuns, am \u00eencercat, degeaba\u201c. \u201eAtunci, sa gasim victima\u201c.
\nVictima am gasit-o. Un oarecare Virgil, muzicant popular. \u201eVirgil, zic, stii sa c\u00e2nti la solzi de peste?\u201c \u201eSe poate, Domnu’ Radu?\u201c Trec aici peste mai multe peripetii si, \u00een fine, \u00eel duc la Dali, \u00eentors de cur\u00e2nd la Paris. C\u00e2nta Virgil din solzi: o f\u00e2s\u00e2iala oribila, niciun sunet nobil, nimic. \u201eCredeam ca e mai interesant\u201c, \u00eemi zice Dali, \u00een timp ce eu cautam sa-l acompaniez c\u00e2t mai rapid pe Virgil spre iesire.
\n\u201eDe ce n-ai spus, mai nemernicule, ca habar n-ai sa c\u00e2nti din solzi de peste?\u201c. La care Virgil mi-a raspuns: \u201eLasati, Domnu’ Radu, si dumneavoastra, sa ma aduceti la un babal\u00e2c ca asta care nici nu mai e \u00een stare sa vorbeasca rom\u00e2neste ca lumea!\u201c. Virgil era deceptionat de Dali! Dali, care se straduise sa-i vorbeasca \u00een limba catalana, at\u00e2t de apropiata de limba noastra, vaz\u00e2nd ca limba franceza Virgil n-o stia!
\nAram Haciaturian, autorul faimosului si ametitorului \u201eDans al sabiilor\u201c, era invitat \u00een Spania si singura lui dorinta era sa-l \u00eent\u00e2lneasca pe Salvador Dali. Rendez-vous-ul e fixat la chindie \u00een casa Dali de la Port Lligat, pe malul Mediteranei. Compozitorul e invitat \u00een Salonul Oval, cu un ecou \u00eenfiorator. \u201eSuperstitii\u201c, mi-a spus Dali c\u00e2nd i-am vorbit de acel ecou. Haciaturian a fost rugat sa ia loc pe un fotoliu \u00eendreptat cu fata spre usa. Se \u00eentunecase afara c\u00e2nd \u00een salon se stinge brusc lumina. Din vestibul, unde lumina era \u00een continuare aprinsa, apare o forma de fantoma, \u00eentr-un cearsaf alb, \u00eenarmata cu sabii \u00een ambele m\u00e2ini, dans\u00e2nd \u00een jurul fotoliului pe care era asezat Haciaturian, pe ritmurile dementiale ale \u201eDansului sabiilor\u201c rasun\u00e2nd la maxim. Dupa doua-trei minute fantoma paraseste \u00eencaperea, lumina se aprinde si apare secretarul lui Dali care-i spune compozitorului: \u201eDomnule Haciaturian, \u00eent\u00e2lnirea dumneavoastra cu Maestrul Salvador Dali a luat sf\u00e2rsit\u201c.
\nStiinta<\/strong>
\nCel mai mult, lui Dali \u00eei placea teoria catastrofelor a lui Ren\u00e9 Thom, laureat al Medaliei Fields, Premiul Nobel al matematicienilor. Dar \u00eel pasiona si Logica dinamica a Contradictoriului trat\u00e2nd despre devenirea tripolara a materiei-energie, a lui St\u00e9phane Lupasco (Stefan Lupascu). Acestea \u00eensa n-aveau o implicatie directa asupra artei.
\n\u00cen schimb, conceptul de spatiu-timp nu-l considera strain picturii sale. Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, l-a \u00eentrebat pe Dali daca pict\u00e2nd Ceasurile moi se g\u00e2ndise la Einstein. Dali i-a raspuns ca \u201enotiunea de spatiu-timp era at\u00e2t de evidenta\u201c \u00een mintea sa, \u00eenc\u00e2t a \u201ereprezentat-o ca pe o br\u00e2nza ce se prelinge ca un fel de Camembert paranoiac-critic curg\u00e2nd melancolic si savuros\u201c.
\nMult mai la obiect, \u00eemi face impresia, el a spus altadata ca un ceas poate sa fie si moale, cu conditia sa indice ora exacta.
\nHolografia, descoperire a lui Dennis Gabor, laureat si el al Premiului Nobel pentru Fizica, \u00eel preocupa de asemenea, \u00een masura \u00een care permitea obtinerea imaginii complete a unui obiect, ceea ce pentru el, Dali, \u00eensemna deschiderea unui orizont nemarginit.
\nDar, p\u00e2na una alta, se multumea cu pictura stereoscopica, aceasta presupun\u00e2nd existenta a doua tablouri practic identice care, privite printr-o prisma asezata \u00eentr-un unghi potrivit, ofera iluzia celei de a treia dimensiuni. Prima prezentare, la care am asistat, a avut loc la Muzeul Guggenheim din New York si marturisesc ca n-am \u00eenregistrat nici o a treia dimensiune, \u00een timp ce altii se extaziau \u00een fata ultimei inventii daliniene.
\nAcelasi lucru la Paris, unde prezentarea a avut loc la Galeria Fran\u00e7ois Petit, \u00een Saint Germain-des-Pr\u00e9s, unde nu erau invitate dec\u00e2t c\u00e2teva persoane, printre care Eugen Ionescu, atins de unda bahica la punctul ca nu prea stia ce spune \u00een micul discurs pe care s-a simtit obligat sa-l pronunte. \u00cen timpul acesta Dali \u00eemi soptea la ureche: \u201eNu-mi place deloc compatriotul dumitale. A zis de rau de rinocer la care, dimpotriva, eu tin foarte mult pentru ca are spinarea acoperita de circuite imprimate\u201c.
\n\u00cemparatul Traian. Din nou si din nou \u00cemparatul Traian<\/strong>
\n\u00cemprejurarea cu solzii de peste a suscitat la timpul ei un interes extraordinar, \u00een masura \u00een care era o curiozitate pentru toata lumea, dar mai ales pentru ca mai toti credeau ca e vorba de o noua operatiune suprarealista daliniana, \u00een timp ce el se omora sa-i convinga pe fiecare de contrariul. Epuiz\u00e2ndu-si argumentele, i-a servit Amandei Lear urmatoarea sentinta, care a pus capat oricarei discutii: \u201eChestia cu solzii mi-a confirmat-o Varia, care e cea mai serioasa persoana \u00een materie stiintifica si istorica\u201c.
\nNu stiu ce avea stiintific sau istoric povestea respectiva, \u00eensa Dali, vaz\u00e2nd efectul imediat al argumentului, a \u00eenceput sa-l utilizeze sistematic, exasper\u00e2nd-o \u00een primul r\u00e2nd pe Gala. C\u00e2nd lucrurile se \u00eempotmoleau \u00een diferite discutii, \u00eemi telefona si ma \u00eentreba ce g\u00e2ndesc de subiectul \u00een litigiu. Ce afirma el era de cele mai multe ori absurd si asta o stia prea bine. \u00cei raspundeam \u00eentotdeauna ca si eu g\u00e2ndesc ca el, ceea ce-l \u00eenc\u00e2nta. \u00cen secunda urmatoare continuam spun\u00e2nd: \u201eDar trebuie sa tinem totusi seama de cutare sau cutare fapt\u201c si astfel anulam prima afirmatie. Foarte rapid el a \u00eenteles mecanica aceasta, asa \u00eenc\u00e2t dupa ce-i spuneam ca si eu g\u00e2ndesc ca el, Dali \u00eenchidea brusc telefonul anunt\u00e2ndu-i pe preopinenti ca a fost confirmat de Varia, persoana cea mai serioasa din lume \u00een materie stiintifica si istorica!
\nDaca era sa ne luam dupa Dali, nu era nimeni ca mine \u00een acele domenii, \u00eensa aveam si eu un punct vulnerabil, pe care mi-l amintea cu regularitate: nu reuseam sa gasesc o imagine sau o macheta a Podului lui Traian. P\u00e2na c\u00e2nd, \u00eentr-o dupa amiaza torida de vara, am gasit-o \u00een sf\u00e2rsit. Mare victorie, ma g\u00e2ndeam eu c\u00e2nd i-am telefonat. \u00cei spun despre ce era vorba, iar el ma \u00eentreaba: \u201eDar ce s-a \u00eent\u00e2mplat, ce nu e \u00een ordine?\u201c \u201eTotul e \u00een ordine\u201c, continuam eu care, contrar tonusului meu alert dintotdeauna, se vede ca eram topit de caldura si fara energie. Continuam sa-i spun ca Podul lui Traian avea peste un kilometru lungime si 11,35 metri latime, daca tin bine minte. Dar el tot nu ma asculta. Nu-l interesa ce-i spuneam, dupa ce ma tachinase ani de-a r\u00e2ndul cu Podul lui Traian! \u201eRevino-ti\u201c, mi-a zis, vorbim mai t\u00e2rziu si a \u00eenchis telefonul.
\nPe mine m-a bufnit r\u00e2sul si energiile mi-au revenit. Dincolo de comedia pe care o juca, dincolo de orice rol pe care-l asuma, Dali avea o dimensiune umana camuflata, dar de o rara noblete.
\nAnii treceau readuc\u00e2nd periodic \u00een universul dalinian figura mitica a \u00cemparatului Traian, optimus princeps, cum \u00eel acreditase Senatul Romei \u00een anul 114. \u00centre timp Dali a aflat ca autenticitatea Monumentului de la Adamclisi nu era discutabila si avea sa declare la New York ca \u00cemparatul Traian este: \u201euna dintre cele mai poetice si suprarealiste fiinte care au existat vreodata. Traian, spunea el, vroia ca lucrurile sa fie realizate \u00een modul cel mai desav\u00e2rsit, asa cum pictez eu\u201c. Iar atunci c\u00e2nd i s-a propus sa construiasca un pod de vase peste Dunare, pentru a trece \u00een Dacia, el s-a opus \u00een modul cel mai categoric: \u201e\u2013 Vreau un pod de piatra, ar fi spus \u00cemparatul, caci ar fi inimaginabil sa vezi un consul sau o legiune romana balans\u00e2ndu-se pe un pod precar si pierz\u00e2nd astfel prestigiul \u00een fata populatiei locale! De aceea a si facut apel la marele arhitect Apolodor din Damasc\u201c.
\n\u00cen afara unor desene demne de Rafael si de Ingres, \u00een care e reprezentat, \u00eel vedem pe \u00cemparatul Traian calarind ca v\u00e2ntul si ca g\u00e2ndul spre Dacia Felix, \u00eentr-o sculptura \u00een bronz realizata de Dali \u00een 1974, sculptura de o exceptionala anvergura reprezent\u00e2nd-o pe \u201ecea mai poetica fiinta care a existat vreodata\u201c, pe care-mi place sa mi-o imaginez \u00eennobil\u00e2nd una dintre pietele Bucurestiului.
\nSubiectul Traian e proclamat de Dali de utilitate cotidiana. \u00cen 1978 la New York el declara: \u201eDaca oamenii, \u00een loc sa citeasca \u00een fiecare zi coloanele jurnalelor, \u00een care nu gasesc nici urma de informatie, ar citi \u00een schimb Columna lui Traian de la Roma, atunci ei ar \u00eentelege \u00eentreaga semnificatie a monumentului de la Adamclisi!\u201c.
\n\u00cen februarie 1978 eram invitat sa iau cuv\u00e2ntul la Primul Congres Mondial al Civilizatiei Celtice, organizat de Universitatea din Toronto. Profesorul Robert O’Driscoll ma ruga insistent sa-l determin pe Dali sa vina si el, ca Oaspete de Onoare, ceea ce era desigur exclus. Dali accepta \u00eensa, la rugamintea mea, sa trimita Congresului un mesaj, pe care aveam sa-l citesc \u00een seara inaugurala, cre\u00e2nd evenimentul zilei. Continutul acestuia era urmatorul: \u201eSunt extrem de onorat de invitatia dumneavoastra. \u00censa studiul pasionat si urgent asupra \u00cemparatului Traian nu-mi lasa nici o zi de ragaz\u201c. Etc., etc. \u00a0\u00a0\u00a0 n
\n(continuare \u00een numarul viitor)<\/p>\n

 <\/p>\n

Copyright\u00a9Radu Varia.2011<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marele Protocol Discurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011 Galateo \u00cen iunie 1972 eram la Hotelul Ritz din Barcelona \u00eempreuna cu Dali si cu un grup de tineri snobi, de o gentilete afectata, pregatiti ca la cinco de la tarde sa mergem la Toros Monumental pentru a asista la o corrida cu Diego… Cite\u0219te mai mult »Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6342,6200],"class_list":["post-8938","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dali-si-romania","tag-salvador-dali"],"views":1354,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8938","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8938"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8938\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8938"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8938"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8938"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}