{"id":8935,"date":"2011-09-01T18:09:35","date_gmt":"2011-09-01T16:09:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8935"},"modified":"2011-09-01T18:09:56","modified_gmt":"2011-09-01T16:09:56","slug":"apokaliptein-apocalipsis-cum-figuris","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/apokaliptein-apocalipsis-cum-figuris\/","title":{"rendered":"Apokaliptein (Apocalipsis cum figuris)"},"content":{"rendered":"

Ecou la o dezbatere din revista \u201eCultura\u201c<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

O dezbatere din revista \u201eCultura\u201c (nr. 28\/iunie a.c.) mi-a adus aminte de faptul ca nu stim aproape nimic despre Apocalips(a). Iar cele opt luari de pozitie, care de care mai docta si mai competenta, mi-au intarit aceasta convingere. C\u00e2ta vreme cautam sa ne apropiem de acest subiect cu armele\/uneltele rationalismului umanist nu avem nici o sansa. Cei mai multi dintre participantii la dezbatere sunt doctoranzi in filozofie sau istorie si privesc problema din aceste unghiuri de vedere. Prea putin se discuta problema pe baze biblice \u2013 desi avem in agora si un teolog (indragostit de stiintele politice!)
\nFilosofia istoriei \u2013 opineaza prima participanta \u2013 \u201eamesteca filosofia cu teologia si cu politicul\u201c. \u201eOamenii nu mai cred in a doua venire a lui Hristos\u201c (Ana Petrache) \u2013 aici credem noi ca e buba! Apocalipsa se laicizeaza pe zi ce trece, oamenii se emotioneaza (?) la g\u00e2ndul ca tot ce vad in jur \u2013 creatii ale omului (\u201ecatedrale, scoli, fabrici\u201c), dar si munti, dealuri, paduri, creatia Domnului, va disparea intr-o zi subit si fara urma. Mai toti referentii ajung la concluzia ca lumea de azi a facut o pasiune pentru subiectul apocaliptic, atragator mai cu seama pentru cei rai, care prefera ca \u201ebarca\u201c sa se scufunde intr-o zi, iar ei sa nu fie singuri in aceasta experienta finala\/fatala!
\nPe de alta parte, Marx si-a dorit \u201esa permanentizeze eshatonul\u201c, dar nu in sensul religios, in care primii crestini asteptau revenirea Domnului lor in chiar timpul vietii lor, ci in acela al construirii \u201esocietatii socialiste multilateral dezvoltate\u201c, ca alternativa laica la Mileniul crestin \u2013 sau chiar la Imparatia lui Dumnezeu. Comunismul a fost o religie politica si nu o erezie crestina, o religie fara Dumnezeu. Tot dupa modelul primilor crestini, el a vrut sa intemeieze o societate fara proprietari. Dar comunizarea proprietatii (mijloacelor de productie) nu s-a putut realiza nici pe principii crestine, dec\u00e2t precar si temporar; cu at\u00e2t mai putin avea sorti de izb\u00e2nda o atare intreprindere intr-o societate atee.
\nUn alt aspect important al problemei este relativismul acut al civilizatiei actuale, cu toate celelalte \u201eisme\u201c din corolar. Daca in lume\/viata nu exista repere, etaloane, ci numai jaloane provizorii \u2013 nu exista Adevar absolut -, totul se prabuseste in jurul meu, sau se poate prabusi intr-o zi in neant. Relativistii contemporani, adepti ai \u201ejemanfisismului\u201c existential, sunt lipsiti de un etalon moral-social real si atunci, buni urmasi ai epicureilor antichitatii (\u201esa m\u00e2ncam si sa bem, caci m\u00e2ine vom muri\u201c), proclama si ei dupa mine potopul!
\nApocalipsa vesela <\/strong>
\n(mai multe apocalipse)<\/strong>
\nDupa unii exista mai multe apocalipse, in sensul ca fiecare om isi proiecteaza in felul lui asupra lumii conflictele si frustrarile proprii. Din nevoia de \u201eizbavire si purificare\u201c (Dan Niculescu), oamenii cer pedeapsa cerului asupra intregii umanitati, in speranta ca astfel vor trai si ei un soi de catharsis. (Conform Bibliei, primul potop planetar \u2013 acel faimos diluviu cunoscut in mai toate culturile si literaturile antice \u2013 a fost prin apa, cel de-al doilea va fi prin foc).
\nDupa viziunea cel putin glumeata \u2013 ceva intre frivol si bizar \u2013 a panteonului greco-roman, in care zeii se amestecau zilnic cu muritorii, trag\u00e2nd la chiolhanuri in care nectarul si ambrozia erau preschimbate in vin sau absint, d\u00e2nd un exemplu negativ de morala \u201edivina\u201c muritorilor, monoteismul iudeo-crestin a fost in stare sa restaureze morala planetara, introduc\u00e2nd ideea m\u00e2ntuirii generale a omului prin jertfa personala a Fiului lui Dumnezeu. Cuv\u00e2ntul S-a facut trup, Dumnezeu devine Om \u2013 Adevarul e o Persoana \u2013, iar crestinismul devine astfel, din religie \u2013 relatie. Prin Omul-Dumnezeu se instituie o legatura personala intre Creator si creatie. Pe c\u00e2nd grecilor si romanilor (cu exceptia lui Platon, care personalizeaza, apropriaza Zeul) nici macar nu le-a trecut prin minte asa ceva.
\nDar, de fapt, in materie de credinta nici nu poate fi vorba de imaginatie (religioasa), ci doar de in(de)plinirea unor comandamente. Ordinea vine de Sus, de la Creatorul ei (cosmos egal ordine). Dar, cum bine zice teologul indragostit de stiintele politice (Bogdan Duca), \u201e impurile din urma L-au scos pe Dumnezeu din ecuatia salvarii\u2026 Dumnezeu a fost evacuat din istorie si din morala\u201c; omul a cerut si a obtinut o mare autonomie morala \u2013 Domnul nu obliga pe nimeni la ascultare! Insa fara o ascultare deplina de legile Lui suntem niste biete fiinte pierdute si ratacite in imensitatea acestui Univers.<\/p>\n

Exista, dupa Mihaela Grancea si dupa modelul Cimitirului vesel de la Sap\u00e2nta, o apocalipsa vesela, dar veselia, in ambele cazuri, pare putin macabra. Omul trage speranta (o \u201edisperata speranta\u201c \u2013 Bogdan Duca) ca cel putin o parte din scenariile apocaliptico-cinematografice se vor adeveri, dar ca (singur) el va scapa.
\nApocalipsa vesela este, desigur, cea de la Hollywood, cu cele peste o suta de mii de filme de gen, filme care incearca cu disperare (si care chiar reusesc) sa acrediteze ideea unui apocalips laic, profan, geofizic. Dar noi dorim sa tragem urgent un semnal de alarma, accentu\u00e2nd alternativa serioasa a unui Apocalips eminamente religios, insotit desigur de toate semnele fizice si astrofizice, pe care de altfel Scriptura le mentioneaza expres (doritorii sunt invitati sa \u201eviziteze\u201c Evangheliile). Dar nu aceasta \u2013 aspectul catastrofic \u2013 este esenta fenomenului apocaliptic.
\nDoua aspecte caracteristice are \u201eapocalipsa laica\u201c: 1. Lumea nu va fi salvata din catastrofele naturale\/umane\/ecologice de Dumnezeu, ci de om. Un erou exemplar salveaza intotdeauna in filmele SF apocaliptice civilizatia umana de vreun asteroid, de vreo eruptie vulcanica, deplasarea placilor tectonice etc.; si 2. Pam\u00e2ntul este la discretia oricarui nebun \u201egenial\u201c, care gaseste oric\u00e2nd posibilitatea sa declanseze incarcatura de trinitrotoluen care at\u00e2rna, sabie a lui Damokles, deasupra capului bietului locuitor. Or, Biblia, daca o cercetam si o \u2013 si \u2013 credem, afirma cu totul altceva: \u201eIar cerurile si pam\u00e2ntul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuv\u00e2nt, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti\u201c (2 Petru 3:7 \u2013 subl. n.)
\nConform unui alt opinent (Mihaela Grancea), \u201eiminenta Apocalipsei ameninta sa se transforme in permanenta Apocalipsei\u201c. Un lucru e clar ca lumina zilei: traim vremuri (pre)apocaliptice \u2013 dar nici acesta nu e un motiv de alarma generala: va mai exista si o epoca post-apocaliptica, pe care Origen o numeste apocatastaza. E bine sa fin constienti de lucrul acesta, dar el sa nu devina pentru noi o obsesie. E bine, de asemenea, de stiut ca fenomenul apocaliptic este un proces indelungat si reparatoriu\/restaurator, nu un singur moment fatal. Nu intoarcerea brusca a comutatorului (\u201estingerea luminii\u201c), nici o poarta grea de fier care se tr\u00e2nteste definitiv cu un zgomot infernal. Totusi, aceasta nu trebuie sa ne creeze nici false impresii, sa ne dea sperante desarte daca am dus o viata independenta, straina de viata lui Dumnezeu.<\/p>\n

*<\/p>\n

Productiile de serie hollywoodiene nu fac dec\u00e2t sa \u201eindustrializeze frica\u201c, \u201esa valorifice spaima Celuilalt\u201c (Mihaela Grancea); \u2013 o frica devenita, oricum, generala. Cu efecte benefice doar pentru buzunarul producatorului. Desi au inca la baza \u2013 majoritatea \u2013 lupta dintre Bine si Rau (Hristos vs. Antihrist), ele sunt centrate pe egoul uman, pe \u201evictoria finala a mintii umane\u201c, ca rezultat ale unei g\u00e2ndiri pozitiviste, materialiste si antropocentriste. Dupa caderea comunismului in tarile est-europene am constatat ca situatia internationala, echilibrul de forte nu s-a prea schimbat si ca acest capitalism globalist este tot un drac cu vechiul st\u00e2ngism internationalist care nu are de g\u00e2nd sa piara.
\n\u201eNorocosi\u201c si \u201enenorocosi\u201c<\/strong>
\nCel mai puternic m-a impresionat articolul \u201eSf\u00e2rsitul tuturor scuzelor: Apocalipsa in sens etic\u201c, semnat Lavinia Marin, doctorand in filozofie. Scris pe intelesul tuturor, eseul dovedeste multa cunoastere, dar si o doza egala de naivitate religioasa. Dintre toate interventiile dezbaterii, mi s-a parut cea mai sincera, mai putin \u201efilozofica\u201c, in sensul contrafacerii prin contaminarea cu toate avatarurile culturii.
\nArticolul incepe cu o asertiune pertinenta, mai mult dec\u00e2t valabila: \u201ePrivind apocalipsa ca pe un fenomen exclusiv religios, nicio teama nu isi are rostul\u201c (n.n., cu o conditie: ca omul in cauza sa fie cu adevarat religios!). Dupa autoarea acestei interventii, intregul fenomen religios, cu toata varietatea si complexitatea lui, se reduce la o loterie, la un loz c\u00e2stigator sau nec\u00e2stigator. Aici ma simt dator cu o declaratie care s-ar putea sa para socanta tuturor participantilor la dezbatere si onoratilor lor cititori: dupa umila-mi parere, toata confuzia in care traim la ora actuala, in materie de religie, in general, si Apocalipsa, in special, provine din necunoasterea\/nesocotirea Bibliei, numita si Sf\u00e2nta Scriptura. Acum, desigur, vor sari la mine toti istetii (atei sau teisti, agnostici-agnostici) si vor spune, pe buna dreptate, ca toate religiile au scripturile lor sacre: Islamicii Coranul, evreii mozaici (alaturi de Tora, Profeti, Scrieri, adica Vechiul Testament al Bibliei crestine) au Cabala si Talmudul, impreuna cu alte scrieri rabinice, hindusii Vedele si Upanisadele\u2026 Dar nici o religie din lume nu are un fondator al carui morm\u00e2nt e gol (care a fost mort si a inviat). Mai toate au la baza un om devenit zeu (Zamolxis, Osiris, Adonis), pe c\u00e2nd crestinii Il au pe Dumnezeul care s-a facut Om. Toate se revendica de la acelasi Dumnezeu (mai cu seama cele trei mari religii ale lumii contemporane: mozaismul, islamul si crestinismul) \u2013 dar intrebarea de baraj este daca avem de-a face intr-adevar cu Dumnezeul Bibliei. Si, la urma urmei, cine-i impiedica pe budisti, mahomedani, islamisti, cu toate ca s-au nascut in religia lor, sa creada in Dumnezeul revelat, inteleg\u00e2nd in final ca al lor era un surogat? (si multi chiar fac lucrul acesta, fara sa se uite la consecinte!). Nimeni nu va fi \u201elepadat la gunoiul istoriei\u201c fac\u00e2ndu-se \u201evinovat ca s-a nascut si a fost botezat in religia incorecta\u201c. P\u00e2na la revelarea lui Iisus Hristos, Logosul intrupat in istorie, existau (probabil) mai multe posibilitati de m\u00e2ntuire, dar, de la Golgota incoace, nu mai exista scuze. Biblia are raspuns pentru toate intrebarile lumii, filosofice sau practice; ea se ocupa si de cei care au trait fara o lege a Dumnezeului Atotputernic: \u201eToti cei care au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei care au pacatuit av\u00e2nd legea vor fi judecati dupa lege\u2026 si ei dovedesc ca lucrarea legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre aceasta marturisesc cugetul lor si g\u00e2ndurile lor\u2026\u201c (Epistola catre Romani 2:14).
\nO salvare colectiva nu este posibila, nu din cauza urii si controverselor dintre diferitele grupari religioase (care i se pune in spate lui Dumnezeu!), ci tot din cauza nepasarii colective fata de cele sfinte. Hristos Domnul vorbeste in termeni clari despre doua cai: una larga \u2013 autostrada intregii umanitati, a dorintelor proprii, pe care circula toata lumea -, si una ingusta \u2013 cararuia celor putini dispusi sa asculte de Dumnezeu, nu doar \u201esa faca prezenta\u201c la biserica de Pasti si de Craciun. (Daca este sa fiu intrebat \u2013 luati-o cu rezerva unei pareri personale \u2013 eu cred ca din cele sapte miliarde actuale ale planetei vor fi salvate c\u00e2teva sute de milioane de suflete. Si asta nu din motive sofisticate, inchipuite, ci din alegere proprie. Ei sunt aceia care isi pun serios problema, astept\u00e2nd revenirea unui M\u00e2ntuitor. Multi \u2013 evreii mozaici \u2013 Il asteapta sa vina int\u00e2ia oara, iar cei mai multi s-au saturat sa mai astepte ceva de genul acesta. Dar \u201eDumnezeu nu int\u00e2rzie in implinirea promisiunilor Lui, cum cred unii\u201c; \u201esi vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de c\u00e2nd au adormit parintii nostri, toate ram\u00e2n asa cum erau de la inceputul zidirii\u201c (2 Petru 3:4, etc.)
\nT\u00e2nara doctoranda scapa, la un moment dat, porumbelul din gura: \u201eAm trait ca sa ne distram\u201c. Dar \u201erostul pe acest pam\u00e2nt\u201c nu-l putem justifica in nici un fel prin puterile proprii (nici chiar fac\u00e2nd binele cel mai mare!); putem eventual sa ni-l intelegem intr-o viata de om. Desi sunt nascut intr-o familie neoprotestanta, eu nu mi-as putea permite nicidecum sa intimez in acesti termeni Ortodoxia rom\u00e2neasca in ansamblul ei, pretinz\u00e2nd ca \u201eintr-o tara in care forma rituala tine loc de orice continut spiritual, oamenii au motive de optimism\u201c. Descifrez aici sarcasmul t\u00e2narului contemporan nu-prea-trecut pe la biserica; el striga in gura mare, acuza, dar nu stiu c\u00e2te continuturi spirituale (biserici, calugar, oameni duhovnicesti) a vizitat in viata. Autoarea vorbeste despre \u201emecanizarea vietii (duhovnicesti, n.n.) prin ritualuri neintelese\u201c, dar pare a fi din categoria celor care isi dau cu parerea despre un cult religios fara a calca prea des pragul vreunui lacas al acestuia. Binele in sine nu este esenta religiozitatii: \u201eTot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, dec\u00e2t pentru nouazeci si noua de drepti care n-au nevoie de pocainta\u201c (Luca 15:7). Dar Biblia are un cuv\u00e2nt si pentru caldiceii \u201edusi la int\u00e2mplare de curentul istoriei\u201c: \u201eDar fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea\u201c (Apoc. 3:16).
\nIata asadar ca m\u00e2ntuirea nu este o loterie, nici macar c\u00e2t o casnicie. Ea este o optiune personala, constienta si responsabila. Aspectul etic al fenomenului apocaliptic este cel mai important aspect al sau \u2013 altfel decadem in laicitate, secularism sau chiar satanism: tot soiul de spiritualisme asiatice pasiviste si paseiste, nocive spiritului european, care este prin excelenta unul activ.
\nVorbind de aspectul etic al fenomenului apocaliptic trebuie intr-adevar sa accentuam necesitatea unei moralitati constiente si asumate pentru toata generatia care asteapta Apocalipsa. In materie de religie nu functioneaza principiul majoritatii (\u201eunde merg ceilalti merg si eu\u201c), dar nici minoratul moral al lui Kant. Omul trebuie sa se slujeasca de inteligenta proprie daruita de Dumnezeu, dar in acelasi timp sa fie atent sa nu iasa din limitele voii lui Dumnezeu. Comunistii defineau libertatea ca fiind o necesitate inteleasa (acceptata); crestinii, ca pe o deplina cunoastere a Adevarului: \u201eVeti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi\u201c. Octavian Paler spunea intr-un poem ca nu stim sa iubim in viata, c\u00e2t suntem tineri; o facem abia inainte de moarte. De aceea Dumnezeu ne da \u2013 unora dintre noi \u2013 sansa sa imbatr\u00e2nim frumos\u2026 Un exercitiu elementar al g\u00e2ndirii umane ar trebui sa-l indrepte pe fiecare om spre problema spirituala, spre rezolvarea crizei sufletului\/a constiintei. Iar aceasta se poate realiza doar printr-o hranire constanta si consistenta a sufletului (dupa modelul hranirii trupesti). In acest sens, o lectura zilnica a Bibliei este un act terapeutic, ea (El) fiind si Apa Vietii si P\u00e2inea Vietii, dar si Lumina Lumii. Dar noi preferam in continuare apele tulburi, p\u00e2inea mucegaita si becul chior al stiintei fara Hristos, intr-o epoca in care descoperirile stiintifice confirma tot mai mult religia.
\nNu vreau sa se creada ca urmaresc sa dau solutii unei probleme insolubile, incerc doar sa schitez o cronologie aleatorie a evenimentelor sf\u00e2rsitului; nu dau date \u2013 schitez etape. Dupa parerea unor teologi, pre-apocalipsa este marcata de fondarea statului Israel, fapt petrecut deja de o jumatate de secol. In int\u00e2mpinarea evenimentelor finale, criza evreiasca se va acutiza in asa masura, inc\u00e2t \u201eimensa nedreptate\u201c sav\u00e2rsita in problema palestiniana va determina toate tarile sa constituie o coalitie anitiisraeliana. Un razboi va avea loc (Al Treilea Razboi Mondial? Armaghedon? \u201eGog si Magog\u201c din Ezechiel 38?), iar la sf\u00e2rsitul lui insusi Hristos Mesia va interveni in favoarea poporului Sau. Aceasta va fi a Doua Venire, Parousia asteptata de 20 de veacuri de adevarata Biserica (Ecclesia).
\n(Calamitatile naturale \u2013 cutremure mari au fost mai multe in ultimii 10 ani dec\u00e2t in ultima suta! \u2013 tsunami-uri, modificari ale scoartei terestre si ale mecanicii ceresti \u2013 explozii solare, asteroizi, comete \u2013 sunt prinse cronologic inainte de revenirea Domnului, in perioada de 7 ani numita Necazul cel Mare.)
\nIisus Hristos se va instaura ca rege mondial in capitala lumii, Ierusalim, de unde va conduce popoarele timp de o mie de ani (Mileniu: adevaratul milenarism). La sf\u00e2rsitul Mileniului, fortele raului se vor coaliza iarasi impotriva imperiului teocratic si vor fi infr\u00e2nte definitiv. Atunci va incepe vesnicia, prin abolirea timpului, se va ivi ceea ce Apocalipsa lui Ioan, in ultimele doua capitole ale sale, numeste \u201eun cer nou si un pam\u00e2nt nou\u201c.
\nApocalipsis cum figuris<\/strong>
\nCam de o suta de ani incoace, apocalipsul mitic\/mitologizant s-a cam folclorizat. A intrat in folclorul cult si urban prin seria de carti, tablouri, filme si jocuri pe calculator dedicate lui. Dar daca mitul pastreaza o doza, un s\u00e2mbure de realitate, in folclor acesta e foarte redus, o parodie de apocalipsa, vaga si fada ca orice parodie. Subiectul e mereu si mereu diluat, e distorsionat, diminuat si dinamitat.
\nEscaladarea fenomenului extraterestru si a \u201eint\u00e2lnirilor de gradul III\u201c, frenezia ET este menita a contraface adevaratul advent \u2013 asteptarea revenirii lui Hristos. Dar, daca vrem sa ne apropiem cu onestitate de subiect, cartea Daniel din V.T., supranumita \u201eApocalipsa Vechiului Testament\u201c, corelata si coroborata cu Apocalipsul lui Ioan, poate lamuri orice teolog amator.
\n\u201eTraim ceea ce s-ar putea numi efectul psihocultural al industrializarii fricii\u201c; (Mihaela Grancea, doctor in istorie, care mai vorbeste si despre \u201eefectele ireversibile ale iresponsabilitatii umane, despre vocatia autodistrugerii\u201c).
\nAdopt\u00e2nd acest subtitlu, m-am g\u00e2ndit la Apocalipsa lui Ioan ilustrata pe la 1500 de Albrecht D\u00fcrer (si nicidecum la volumul de proza scurta al lui Artur Silvestri, care l-a imprumutat mai mult sau mai putin justificat).
\nDespre ilustrarea in vreun fel a Apocalipsei este vorba in cele ce urmeaza, c\u00e2t si despre iluzia stap\u00e2nirii timpului, \u201esecreta dorinta (a omului) de a se sustrage devenirii implacabile care duce la moarte\u201c (Mircea Eliade). Societatea de consum este si o societate a spectacolului, spectacol care poate produce eliadesca revenire la mit, sau care se poate constitui intr-un drog existential. Daca inainte vreme aveam in lectura un \u201etimp concentrat\u201c, acum acesta a cazut in desuetudine, iar de stricta actualitate sunt Internetul, jocurile video, filmele. \u201eIn societatea de consum, omul este condus spre consumul de produse culturale\u201c. (Dragos Sdrobis).
\nUn critic de film (Alin Ludu Dumbrava) enumera succint cele mai dese cauze posibile ale Sf\u00e2rsitului lumii, reflectate in speta in domeniul sau (insiruind o lista impresionanta de filme; \u201eHollywood-ul va continua sa distruga lumea c\u00e2t timp ea va exista\u2026\u201c): cauze naturale interne, cum ar fi eruptii, cutremure, scufundari ale scoartei terestre; cauze externe: meteoriti, asteroizi, comete; zombi, clone, extraterestri, roboti, c\u00e2t si boli incurabile produse de virusi creati in laborator. Spre deosebire de restul lumii, pentru producatorii in serie de la amintita Padure Sf\u00e2nta, unde \u201einfloreste o veritabila industrie a sf\u00e2rsitului\u201c, semne bune Apocalipsa are\u2026 Dar cine sa fie oare consumatorii acestor productii hilare? Se pare ca \u201eparadigma sf\u00e2rsitului\u201c este totusi \u201eat\u00e2t de seducatoare, inc\u00e2t trezeste curiozitatea unui public vast\u201c (Adelina Stefan). Pentru marea majoritate a populatiei, \u201eapocalipsa e un mit care s-a transmis de-a lungul istoriei\u201c, \u201emai puti o amenintare a fortelor necunoscutului (\u2026a divinitatii) si mai mult un bun comercial cu afinitati mitologice\u201c (subl. n.). Duma modelul societatii de consum, noi am simplificat\/comodificat si Apocalipsa (termenul, putin fortat, apartine autoarei). Cum lumea in care traim este una secularizata, demonizata, dupa acest model am transformat si evenimentele legate de Sf\u00e2rsitul lumii. Dar, daca este sa folosim o exprimare perifrastica, parafraza dupa o asertiune celebra, Apocalipsa va fi religioasa sau nu va fi defel!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ecou la o dezbatere din revista \u201eCultura\u201c   O dezbatere din revista \u201eCultura\u201c (nr. 28\/iunie a.c.) mi-a adus aminte de faptul ca nu stim aproape nimic despre Apocalips(a). Iar cele opt luari de pozitie, care de care mai docta si mai competenta, mi-au intarit aceasta convingere. C\u00e2ta vreme cautam sa ne apropiem de acest subiect… Cite\u0219te mai mult »Apokaliptein (Apocalipsis cum figuris)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1343,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8935"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8935\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}