{"id":8932,"date":"2011-09-01T18:06:28","date_gmt":"2011-09-01T16:06:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8932"},"modified":"2011-09-01T18:06:49","modified_gmt":"2011-09-01T16:06:49","slug":"8932","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/8932\/","title":{"rendered":""},"content":{"rendered":"

Laura Restrepo, „Dulce companie”,<\/em> traducere de Cornelia Radulescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Premiate, comentate din cele mai diverse puncte de vedere, ajung\u00e2nd rapid la statutul de best seller in intreaga America de Sud \u2013 si nu numai \u2013 romanele scriitoarei columbiene Laura Restrepo, de la cel de debut, \u201eIsla de pasi\u00f3n\u201c (1989) si p\u00e2na la cele mai recente, \u201eLa multitud errante\u201c (2001) sau \u201eDelirio\u201c (2004), reprezinta un punct de reper esential in ceea ce priveste proza latino-americana contemporana. Autoarea demonstreaza o extraordinara capacitate de a conduce, de fiecare data, mai multe fire narative, de a include chiar si in textele cele mai legate de actualitatea columbiana pasaje lirice de cea mai buna calitate, dar si stiinta de a imbina, deopotriva convingator si gratios, dialogurile ironice \u00e0 la Jos\u00e9 Saramago cu o naratiune, dupa caz, alerta, molcoma sau dramatica.
\nToate aceste date se regasesc si in \u201eDulce companie\u201c, cartea aparuta in anul 1997, si care se distinge intre celelalte creatii ale Laurei Restrepo nu doar prin modalitatea de tratare a subiectului \u2013 lirismul de substanta fiind, aici, una dintre coordonate, spre deosebire de naratiunile experimentale sau de stilul frust din alte romane ale sale \u2013 ci si prin subiectul in sine. Caci, desi actiunea este plasata in capitala Columbiei, Bogot\u00e1, mai precis intr-unul dintre cartierele cele mai sarace ale acestui oras, Restrepo isi uimeste cititorii inca din primele pagini, c\u00e2nd devine evident ca accentul nu va fi pus doar pe descrierea unui univers uman defavorizat, ci mai cu seama pe neasteptata si strania aparitie a unei fapturi care tulbura linistea locuitorilor din Galileea, acesta fiind numele cartierului unde se petrece totul. Si, desi \u201eColumbia e tara cu cele mai multe minuni pe metru patrat din lume\u201c, dupa cum aflam de la bun inceput, sus-numita faptura tot reuseste sa st\u00e2rneasca numeroase controverse si sa ajunga, peste noapte, la o faima care pune pe loc in umbra prestigiul nenumaratelor regine ale frumusetii (cu talie de viespe si creier asijderea!) si influenta traficantilor de droguri sau arme, caci este \u2013 sau, cel putin, asa se spune \u2013 nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t un inger! Iar o reportera a unui periodic din capitala columbiana (\u201eSomos\u201c) este desemnata a investiga acest caz si de a publica, ulterior, un articol pe tema respectiva, sfatul redactorului-sef fiind, desigur \u2013 si suficient de previzibil… \u2013 acela de a inventa, la nevoie, o poveste captivanta, in caz ca ingerul va ezita sau va refuza sa se mai arate ori sa se lase fotografiat. Si, chiar daca singura legatura cu ingerii a jurnalistei, care va deveni, de altfel, si naratorul cartii, e o rugaciune pe care o spunea c\u00e2nd era mica, \u201eInger, ingerasul meu, dulce companie, pazeste-ma noapte si zi\u201c, ea va ajunge nu doar sa fie fascinata \u2013 impotriva convingerii sale initiale si impotriva tuturor principiilor care o animasera p\u00e2na atunci \u2013 de strania faptura, ci chiar sa se implice afectiv in aceasta istorie angelica mult mai mult dec\u00e2t ea insasi si-ar fi putut imagina vreodata, Laura Restrepo prezent\u00e2nd, aici, si o cu totul neobisnuita poveste de dragoste intre o fiinta umana si o aparitie celesta. Povestea este cu at\u00e2t mai stranie \u2013 dar, fara indoiala, cu at\u00e2t mai captivanta pentru cititor \u2013 cu c\u00e2t ingerul acesta, care se dovedeste a exista cu adevarat in Galileea columbiana, are si o familie, locuieste intr-o casa modesta, insa e de o frumusete supranaturala, care sporeste cu fiecare criza de epilepsie pe care o traieste, oamenii din jur incep\u00e2nd sa considere boala sa drept un semn definitoriu al sfinteniei care-l caracterizeaza pe celestul locuitor cu o mie de nume sau, dimpotriva, cu nici unul.
\nDesigur, acei cititori familiarizati cu universul prozei latino-americane a ultimelor decenii vor recunoaste in aceste elemente prezente in romanul Laurei Restrepo influenta profunda a povestirilor lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, caci pretextul narativ, oric\u00e2t de socant, nu este deloc nou in acest spatiu cultural: astfel, mai multe texte din volumul de proza scurta intitulat \u201eFantastica si trista poveste a candidei Er\u00e9ndira si a nesabuitei sale bunici\u201c aduc in prim plan stranii aparitii ce modifica echilibrul unei lumi care, altfel, parea incremenita in propriile reflexe si obiceiuri devenite de-a dreptul mecanice. Iar daca, in \u201eCel mai frumos inecat din lume\u201c e vorba despre un t\u00e2nar si foarte frumos mort, tin\u00e2nd de domeniul lumii acvatice, intr-un alt text, \u201eUn domn batr\u00e2n cu niste aripi enorme\u201c, gasim chiar un inger cazut, imbatr\u00e2nit si amar\u00e2t, ale carui aripi nu fac altceva dec\u00e2t sa-l incurce si sa-i provoace suferinte. Desigur, Laura Restrepo porneste de aici, insa semnificatiile romanului sau se dovedesc a fi mult mai profunde dec\u00e2t o prima si, poate, grabita lectura ar putea descoperi. Caci, fara sa accentueze mai mult dec\u00e2t e cazul elementul (de) senzational, autoarea reuseste sa vorbeasca, prin intermediul acestui element si utiliz\u00e2nd numeroase simboluri si imagini semnificative, la inceput tangential si indirect, iar mai apoi c\u00e2t se poate de clar, tocmai despre prezentul Columbiei si despre o societate aflata intr-o profunda criza de valori. De aici si multiplele implicatii ale descentrarii universului citadin prezentat, si tot de aici privilegierea mecanismelor textuale intelese de scriitoare drept veritabile mijloace de mediere, menite a oferi cel putin o cheie de interpretare pentru realitatile contemporane ale Columbiei. Tocmai de aceea, actiunea romanului \u201eDulce companie\u201c incepe exact in momentul in care existenta protagonistei pare a fi, intr-un mod din ce in ce mai clar, pusa sub semnul intrebarii in contextul universului ostil din Bogot\u00e1. Cartea deschide, practic, un soi de nou spatiu, cu valente securizante, care incearca sa puna la adapost de insidioasele atacuri ale violentei lumi exterioare fragilitatea personajelor privilegiate, dar si, implicit, pe aceea a cititorului, care va fi provocat la tot pasul sa patrunda pe teritoriul fictiunii ca si cum s-ar afla in cea mai obisnuita dintre toate lumile posibile…
\nTreptat, se va structura, oric\u00e2t de paradoxal ar putea sa para acest lucru, si un adevarat univers carnavalesc, personajele cartii ajung\u00e2nd sa cunoasca (sa inteleaga) lumea in care traiesc si sa se raporteze la ea mai cu seama prin intermediul mastilor, al celor mai neverosimile travestiuri si, nu in ultimul r\u00e2nd, prin recursul la r\u00e2sul capabil sa elibereze fiintele umane de toti demonii ce par a le domina la un moment dat. In egala masura, capacitatea Laurei Restrepo de a descrie cu lux de amanunte neintelegerile dintre vecinii ingerului, casele din Galileea \u2013 evident, un nume deloc int\u00e2mplator in contextul int\u00e2mplarilor relatate \u2013 si de a surprinde, de cele mai multe ori cu un sarcasm plin de luciditate, chipul realitatii de zi cu zi confirma nu doar talentul de scriitoare al acesteia, ci si abilitatea sa de a se situa intr-o ilustra descendenta literara si de a se raporta, implicit, la notele neorealiste din opera lui Ciro Alegr\u00eda sau R\u00f3mulo Gallegos. Pe de alta parte, insa, prin fabulosul ce domina toate descrierile si aparitiile minunatului inger, \u201eDulce companie\u201c trimite direct nu doar la povestirile lui Garc\u00eda M\u00e1rquez, ci si la cele mai bune pagini ale lui Borges sau Julio Cort\u00e1zar. Iar tehnica narativa utilizata, implic\u00e2nd relatarea la persoana int\u00e2i, ofera acestui text romanesc un aer de veridicitate care contrasteaza puternic tocmai cu nemaipomenita aparitie a unui inger in cea mai sarmana zona din Bogot\u00e1. Laura Restrepo procedeaza, in fond, partial asemanator cu Garc\u00eda M\u00e1rquez, care, in romanul sau, \u201eDespre dragoste si alti demoni\u201c, avea nevoie de un soi de naratiune mediata si oarecum indirecta, c\u00e2ta vreme si acolo subiectul si istoriile ce marcau existenta personajelor tineau de fabulosul autentic. Numai ca leg\u00e2ndu-si protagonista de lumea presei, ea cunosc\u00e2nd bine toate procedeele jurnalistice de captare a atentiei cititorului, autoarea de fata se raporteaza, implicit, si la lumea prezentului, a actualitatii latino-americane. O lume pe care romanul \u201eDulce companie\u201c nu ezita sa o priveasca, cel mai adesea, critic si sa o trateze fara menajamente. Iar elementele carnavalesti pe care le aminteam anterior vor structura si un excelent nivel parodic, viz\u00e2nd numeroase dintre resorturile p\u00e2na atunci ascunse ale universului uman din cartierul Galileea si, printr-o extensie simbolica, din intreaga Columbie. Insa strategiile narative ale Laurei Restrepo se diversifica pe parcursul cartii, astfel ca, incetul cu incetul, alaturi de vocea protagonistei incep sa se auda si altele, \u201eDulce companie\u201c dob\u00e2ndind o structura polifonica si o complexitate neasteptata. Ia nastere, treptat, o linie paralela a naratiunii principale, iar centrul de greutate al acesteia este reprezentat de numeroase comentarii \u2013 c\u00e2t se poate de subiective \u2013 ale personajelor secundare care iau contact cu ingerul, de meditatii filosofice sau de fragmente lirice. Atentia oricarui cititor va fi, deci, impartita, pe de o parte ea indrept\u00e2ndu-se spre firul narativ principal, iar pe de alta, spre nivelul metatextual al judecatilor de valoare emise de personajele secundare sau chiar de cele episodice. Marea tema din \u201eDulce companie\u201c se dovedeste, astfel, a fi aceeasi cu a altor carti ale Laurei Restrepo, si anume cautarea adevarului ascuns in spatele tuturor aparentelor. Numai ca exista un element in plus, de care trebuie sa tinem seama in descifrarea sensurilor cartii, si anume caietele Doamnei Ara, folosite de protagonista pentru a intelege mai bine esenta \u2013 si existenta \u2013 frumosului inger din Galileea. Conventia manuscrisului gasit e adesea prezenta in literatura latino-americana contemporana, de la Julio Cort\u00e1zar la Garc\u00eda M\u00e1rquez sau Alejo Carpentier, insa Laura Restrepo aduce, in acest context, un amanunt care o singularizeaza. Caci, in cazul romanului sau, manuscrisele Doamnei Ara au darul de a constitui inca o voce narativa, de asta data una prin excelenta livresca, dar care nu se poate confunda nici o clipa cu aceea a discursului dominant din \u201eDulce companie\u201c, fiind, insa, de natura a sublinia at\u00e2t densitatea epica, c\u00e2t si fluiditatea lirica a unui text situat, dupa cum autoarea a subliniat nu o data, \u201eundeva la mijloc, intre poezie si cronica\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Laura Restrepo, „Dulce companie”, traducere de Cornelia Radulescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009.   Premiate, comentate din cele mai diverse puncte de vedere, ajung\u00e2nd rapid la statutul de best seller in intreaga America de Sud \u2013 si nu numai \u2013 romanele scriitoarei columbiene Laura Restrepo, de la cel de debut, \u201eIsla de pasi\u00f3n\u201c (1989) si… Cite\u0219te mai mult »<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6341,6340],"class_list":["post-8932","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dulce-companie","tag-laura-restrepo"],"views":1994,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8932"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8932\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}