{"id":8920,"date":"2011-09-01T17:56:11","date_gmt":"2011-09-01T15:56:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8920"},"modified":"2011-09-01T17:56:44","modified_gmt":"2011-09-01T15:56:44","slug":"asul-de-trefla","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asul-de-trefla\/","title":{"rendered":"Asul de trefla"},"content":{"rendered":"

Dragos Varga, \u201eRadu Stanca: sentimentul estetic al fiintei\u201c,<\/em> prefata de Radu Vancu, editia a doua, Sibiu, InfoArtMedia, Iasi, Timpul, 2010, 242 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Desi Cercul Literar de la Sibiu a st\u00e2rnit dupa Revolutie un interes constant, concretizat in c\u00e2teva monografii necesare pentru stabilirea cadrelor g\u00e2ndirii gruparii si a contextului generativ (realizate de Petru Poanta, Ovid S. Crohmalniceanu in colaborare cu Klaus Heitmann, Gabriela Gavril si, cel mai recent, de Dan Damaschin), ram\u00e2ne totusi deschisa problema descrierii poeziei practicate de Radu Stanca si Stefan Aug. Doinas. Privit astazi, baladescul (i. e. tiparul textului) pe care il promovau s-ar putea sa para anacronic pentru deceniul al cincilea, at\u00e2t in comparatie cu linia lirica impusa de Arghezi si de Blaga, c\u00e2t si cu linia realist-socialista a baladei de falsa extractie folclorica, servind interesele propagandei comuniste, practicata, printre altii, de A. E. Baconsky, Dan Desliu sau Ion Brad. De fapt, presupusul epic are un efect paradoxal. Produce lirism, in ciuda aparentei ca avem in fata povesti. Desigur, in special la Doinas, observatia anterioara este intruc\u00e2tva indreptatita, prin titluri ca \u201eBalada printului nesarutat\u201c, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c, \u201eNunta\u201c, \u201eRegele, fiul copacului\u201c, \u201eSf. Gheorghe cel fals\u201c sau \u201eTrandafirul negru\u201c. Dar acolo, naratiunea intereseaza prin deznodam\u00e2nt, nu prin derulare. Iar deznodam\u00e2ntul echivaleaza cu faptul extraordinar, exemplar, care, prin sublimare, ajunge \u201esituatie poetica\u201c (vezi volumul de eseuri \u201eLampa lui Diogene\u201c, 1970). De aceea, poetii cerchisti nu provoaca o ruptura, ci reprezinta o continuitate, o sinteza curmata brutal de instaurarea \u201edemocratiei populare\u201c.
\nDezbateri (post)moderne<\/strong>
\nStudiul lui Dragos Varga despre opera lui Radu Stanca, singura contributie notabila dupa cea semnata de Ion Vartic (\u201eRadu Stanca: poezie si teatru\u201c, 1978), merge in directia expusa anterior. Teza volumului se dovedeste inconturnabila ca orice punere la punct a unei probleme tergiversate sau atacate cu mijloace necorespunzatoare\/ deficitare: \u201eBalada, specie cultivata programatic in r\u00e2ndul cerchistilor, ar reprezenta deci o solutie viabila pentru revigorarea lirismului, presupun\u00e2nd comunicarea, in interiorul ei, a celor trei genuri (epic, liric si dramatic), cel din urma oferind liricului sansa exprimarii altor efecte estetice, precum tragicul sau comicul s\u2026t Baladescul constituie practic evenimentul, de natura epica, un instrument numai, un propulsor, la fel ca si dramaticul, al incarcaturii lirice\u201c (p. 131). T\u00e2narul critic si-a propus evaluarea ponderii si a locului \u201easului de trefla\u201c, cum figura in tabloul intocmit in 1946 de I. Negoitescu, Cornel Regman si Stefan Aug. Doinas, intr-o istorie a formelor poetice. Iar demersul necesita, ca in orice disputa pentru clarificarea unor chestiuni supralicitate sau lipsite de temei, calm si argumentatii largi. Inlaturarea perspectivelor false, lipsite de acel indemn la cultura necesar oricarei relecturi, nu coboara in artag. Universitarul sibian nu face dec\u00e2t sa apere principiul exegetic potrivit caruia afinitatile tipologice nu conduc neaparat la relatii de interdependenta: \u201eInt\u00e2lnirea dintre Radu Stanca si postmodernism, in ciuda c\u00e2torva puncte comune care ar putea justifica asocierea, ram\u00e2ne, in ultima instanta, doar o extravaganta interpretativa\u201c (p. 73). In disputa cu opiniile lui Mircea Cartarescu, dreptatea ii apartine, indubitabil, lui Dragos Varga. Nu doar prin invocarea ideii principale ca, spre deosebire de promotorii postmodernismului din Statele Unite ale Americii, din Italia sau din Rom\u00e2nia, poetul crede in valoarea existentiala a literaturii, in forta ei de a anula haosul si de a impune o noua viziune gnoseologica, fiind, in acest sens, un adept al orfismului, in descendenta lui Rainer Maria Rilke si a lui Blaga. De altfel, asa se si justifica subtitlul volumului: \u201esentimentul estetic al fiintei\u201c. Scrisul porneste la indemnul unui demon interior. Se adauga, asa cum ilustreaza exegetul in analiza poemului \u201eCorydon\u201c, neincadrarea lui Radu Stanca in tiparul cartarescian de raportare la categoria kitschului: \u201eAtitudinea kitsch nu este insa la Radu Stanca efectul unei mentalitati de tip postmodern, deoarece nu presupune ambitia convertirii ur\u00e2tului si a prostului gust in contrariul lor, ci tine de un cult exacerbat al diferentei, al individualizarii extreme, fiind, in acelasi timp, si un comportament disimulatoriu; sub poleiala orbitoare, cu tenta (auto)ironica, persista imaginea poetului invadat de presimtiri sumbre\u201c (p. 77). De aici se desprinde a doua coordonata a personalitatii sale creatoare: dandismul ca masca lirica si sociala.
\nDin punctul meu de vedere, alte doua trasaturi decisive impun disocierile de mai sus. Int\u00e2i, faptul ca aparenta narativitate nu constituie un indiciu al integrarii in paradigma postmodernitatii. Ar insemna ca si epicul din \u201eFlori de mucigai\u201c si din \u201ePoemul invectiva\u201c i-ar apropia pe Arghezi si pe Bogza de modelul teoretizat de autorul \u201eLevantului\u201c. Intervine apoi problema tratarii livrescului. Postmodernii sunt ironici, privesc toata literatura ca pe o imensa baza de date din care se pot crea o infinitate de mutanti. In schimb, modernii, agasati de transcendenta goala, cauta sa refaca legatura cu sacrul, sa atinga \u201ev\u00e2rsta de aur\u201c cu sprijinul mitologiei si a codurilor cavaleresti. Asa se explica reluarea unor scenarii consacrate: \u201eAtras, ca si colegul sau de generatie Stefan Aug. Doinas, de originaritatea faptului literar, mai mult dec\u00e2t de originalitatea lui, Radu Stanca traieste din rasfatul unei culturi care-i permite sa se miste cu deplina usurinta prin spatiul literaturii universale, practic\u00e2nd un soi de \u00abmimetism\u00bb elevat din punct de vedere al realizarii artistice, intruc\u00e2t \u00abaluziile\u00bb culturale, mai mult sau mai putin transparente, nu reprezinta piatra de incercare pentru intelegerea cititorului\u201c (p. 168).
\nUn fanatic al literaturii<\/strong>
\nTocmai abilitatea de a purta masti succesive l-a ajutat sa aiba o cariera macar interesanta ca dramaturg si ca regizor. C\u00e2stigator al Premiului \u201eSburatorul\u201c (1947) pentru manuscrisul piesei \u201eDona Juana\u201c, acordat de asociatia \u201ePrietenii lui E. Lovinescu\u201c, Radu Stanca nu si-a putut vedea lucrarea publicata la Fundatiile Regale din pricina disparitiei institutiei in c\u00e2teva luni. Asemenea lui Doinas, al carui \u201eAlfabet poetic\u201c nu s-a mai tiparit in forma primara din aceleasi motive, a intrat in etapa \u201eexilului interior\u201c, nereusind sa debuteze in volum. In ciuda piedicilor editoriale pricinuite de apropierea de Blaga, autorul n-a renuntat la scris. Si, paradoxal, maladia l-a incurajat sa-si utilizeze energia ramasa in varii directii. Dragos Varga il recupereaza pe Radu Stanca in ipostaza de fanatic al literaturii, de vitalist in pofida organismului atrofiat: \u201eIn tulburatoarea afirmatie din epistolarul cu Negoitescu (\u00abTrebuie sa scriu, sa scriu, sa scriu, aceasta este m\u00e2ntuirea…\u00bb) deslusim semnificatia ontologica a acestei predestinari: exista o vocatie artistica mai presus de sine (incontestabila, in pofida scepticismului sau) care il defineste, il motiveaza si il implineste in acelasi timp\u201c (p. 87-88).
\nDragos Varga lasa sa se intrevada ca adeziunea la tragic provine si din acceptarea propriei conditii. Renunt\u00e2nd la texte programatice, spre deosebire de Nicolae Balota si Doinas, Radu Stanca a fost preocupat sa-si imbogateasca repertoriul, sa-si valideze estetic obsesiile sub impulsul iminentei disparitii. Sa nu ne inselam consider\u00e2nd ca biograficul se strecoara in piese. Pe de o parte, la fel ca in conceptia autorului \u201eFuneraliilor lui Demetrios\u201c, unica marturie privire la viata artistului este numai opera. Pe de alta parte, miz\u00e2nd pe redescoperirea unui gen pur, fostul profesor la Conservatorul Popular din Sibiu avea de respectat c\u00e2teva constr\u00e2ngeri: \u201eAt\u00e2t eroii stancieni, c\u00e2t si cei camilpetrescieni se conduc dupa deviza \u00abtotul sau nimic\u00bb, excluz\u00e2nd \u00abiesirile de gradul al treilea\u00bb. Totusi, lucizii eroi ai lui Camil Petrescu apartin cu totul dramei, si nu tragediei, deoarece, oric\u00e2t de exemplari ar fi, se desprind din viata de toate zilele, nu din atemporalitatea mitului, precum cei stancieni, deosebire de perspectiva ce atrage modalitati diferite de tratare: analiza psihologica, in primul caz, argumentatie poematica, in cel de-al doilea\u201c (p. 158).
\nDestinsa, documentata si precisa in majoritatea laturilor, monografia lui Dragos Varga, a carei reeditare era necesara at\u00e2t din cauza dificultatii de a o procura, c\u00e2t si datorita abordarii iscusite, are meritul de a clarifica unele controverse referitoare la personalitatea unui scriitor blocat inca de clisee interpretative.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dragos Varga, \u201eRadu Stanca: sentimentul estetic al fiintei\u201c, prefata de Radu Vancu, editia a doua, Sibiu, InfoArtMedia, Iasi, Timpul, 2010, 242 p.     Desi Cercul Literar de la Sibiu a st\u00e2rnit dupa Revolutie un interes constant, concretizat in c\u00e2teva monografii necesare pentru stabilirea cadrelor g\u00e2ndirii gruparii si a contextului generativ (realizate de Petru Poanta,… Cite\u0219te mai mult »Asul de trefla<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6339,6338],"class_list":["post-8920","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-radu-stanca-sentimentul-estetic-al-fiintei","tag-dragos-varga"],"views":3843,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8920","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8920"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8920\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8920"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8920"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8920"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}