{"id":891,"date":"2009-12-24T00:08:41","date_gmt":"2009-12-23T22:08:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=891"},"modified":"2009-12-24T00:09:18","modified_gmt":"2009-12-23T22:09:18","slug":"graham-greene-credinta-constiinta-putere-si-glorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/graham-greene-credinta-constiinta-putere-si-glorie\/","title":{"rendered":"Graham Greene. Credinta, constiinta, putere si glorie"},"content":{"rendered":"

Graham Greene, Al zecelea om, traducere de Anca-Gabriela S\u00eerbu, Polirom, 2008.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Vorbind despre Graham Greene si imprevizibilele reactii ale acestuia, Anthony Burgess a povestit cum, atunci c\u00e2nd l-a \u00eentrebat direct pe Greene c\u00e2nd crede ca va primi Premiul Nobel, acesta i-a replicat ca, la aceeasi \u00eentrebare care i-a fost adresata de un jurnalist suedez, singurul raspuns pe care l-a putut gasi (si care, desigur, l-a pus \u00een \u00eencurcatura pe ziarist) a fost ca el asteapta, \u00een realitate, un alt premiu, mai important dec\u00e2t Nobelul. Burgess, \u00eensa, a insistat sa afle despre ce premiu putea fi vorba, dar a ramas si el fara replica, raspunsul lui Greene fiind: \u201eMoartea\u201c. Burgess nu povestea \u00eent\u00e2mplarea aceasta fara rost, momentul fiind de natura a caracteriza, dupa parerea lui, mai bine dec\u00e2t numeroase asertiuni savante ale criticii, nu doar atitudinile personale ale lui Graham Greene, ci si, \u00een mare parte, \u00eensusi stilul acestuia, ating\u00e2nd, tangential, chiar si marile teme ale creatiei sale. Caci \u00een proza lui, lumea, \u00eentreaga lume, pare a se afla, nu \u00een putine situatii, de-a dreptul sub asediu \u2013 la fel cum el \u00eensusi se vedea pe sine, asediat de \u00eentrebarile nenumarate ale jurnalistilor dornici sa afle orice putea fi transformat \u00eentr-un fapt divers senzational. Iar situatia aceasta ce caracterizeaza multe din creatiile lui Greene reprezinta, \u00een fond, si o perfecta fuziune a elementului senzational ori morbid cu cel sentimental, trimit\u00e2nd cititorul la imaginea cu profunde semnificatii a unui razboi perpetuu, de natura a determina scriitorul sa transforme chiar si elementele cele mai (aparent!) stabile si sigure ale unei naratiuni, \u00een fragmente ce pot face ca lumea fictionala sa sara pe neasteptate \u00een aer. Iar aceasta caracteristica, dincolo de mult discutatul catolicism al lui Graham Greene, influentat mai mult sau mai putin de apropierea scriitorului de Evelyn Waugh sau de tendintele oarecum \u201eeretice\u201c, cele acuzate ca l-ar fi determinat sa instituie, \u00een unele din romanele sale, o adevarata \u201emistica a pacatului\u201c, reprezinta situatia esentiala ce poate fi regasita chiar si \u00een textele considerate marginale sau secundare ale autorului.
\nGreene porneste mereu de la premisa raului ce exista \u00een fiinta umana si care determina si convingerea sa \u2013 reflectata si la nivelul multor personaje \u2013 ca viata nu are un sens bine definit, ci ca tocmai ea este aceea care poate induce \u00een eroare protagonistul sau, daca nu, \u00eel poate pune \u00een fata unor dificile probleme de constiinta, imposibil de rezolvat \u00een termenii simpli ai unui adevar religios consacrat. De aici permanenta lupta dintre credinta si constiinta, dar tot de aici si tentatia ce l-a animat mereu pe autor de a-si pune personajele sa dea piept tocmai cu o serie de probleme pastrate, \u00een general, \u00een zonele cele mai ascunse ale sufletului, \u00eentr-un dificil proces de autocunoastere si de testare a adevaratelor lor abilitati ori capacitati de supravietuire. Iar acest fapt este evident nu doar \u00een creatiile consacrate ale lui Graham Greene, cum ar fi \u201ePuterea si gloria\u201c sau \u201eBrighton Rock\u201c, ci si \u00een mult mai putin cunoscutul text intitulat \u201eAl zecelea om\u201c \u2013 preferat, \u00eensa, de autor chiar si unei creatii oarecum similare precum \u201eAl treilea om\u201c.
\nPreferinta aceasta este determinata, cel putin partial, si de adevarata \u201eistorie\u201c care se afla \u00een spatele cartii \u00eensasi \u2013 istorie extrem de palpitanta si de neasteptata, \u00eenc\u00e2t pare si ea scrisa tot de Graham Greene… Astfel, \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tem\u00e2ndu-se ca va avea de \u00eenfruntat o situatie financiara precara, c\u00e2ta vreme, desi \u201eBrighton Rock\u201c, carte aparuta \u00een 1938, fusese un relativ succes, \u201ePuterea si gloria\u201c (1940) s-a v\u00e2ndut abia \u00een trei mii cinci sute de exemplare, autorul se \u00eendreapta spre lumea filmului si scrie, pentru studiourile Metro-Goldwyn-Mayer, un scenariu pe care \u00eel va regasi, la capatul unor stranii \u00eent\u00e2mplari, dupa patruzeci de ani, \u00een 1985, si \u00eel va transforma \u00eentr-un concentrat roman, \u201eAl zecelea om\u201c, care s-a bucurat de mare succes mai ales \u00een Marea Britanie, echilibr\u00e2nd, astfel, balanta, fata de situatia \u00een care s-a aflat celebrul sau roman din 1940. Actiunea cartii, plasata \u00een timpul razboiului, \u00eencepe brusc, cu siguranta si acuratetea unui adevarat haiku, toate detaliile de prisos fiind excluse: \u00een Franta aflata sub ocupatie nazista, treizeci de prizonieri trebuie sa ispaseasca un atac al rezistentei franceze asupra trupelor germane. Astfel, trei dintre ei urmeaza sa fie executati, dar nemtii le dau posibilitatea celor \u00eencarcerati sa-i aleaga singuri pe acestia. Sortii decid ca una dintre victime sa fie Louis Chavel, un avocat bogat care nu poate suporta g\u00e2ndul ca \u00eesi va pierde viata \u00een acest fel, prefer\u00e2nd sa-si piarda averea, pe care o cedeaza celui dispus sa-i ia locul \u00een fata plutonului de executie, un t\u00e2nar de conditie modesta, Janvier, decis ca, \u00een acest fel, sa le ajute pe mama si pe sora sa sa duca, dupa moartea sa, o viata \u00eendestulata. Paginile acestea sunt absolut remarcabile, fiind evidenta, aici, nu doar o subtila arta a ambiguizarii \u2013 si a ambiguitatii \u2013 \u00een care Greene a excelat \u00eenca de la debut, ci si o bine marcata capacitate de a sublinia, doar prin aluzii, mediul social, \u00een contextul unei proze alerte, pastr\u00e2nd, \u00eensa, si note metaforice, bine dozate si perfect adecvate la structura de profunzime a personajelor. Dar \u201epovestea\u201c \u00eencepe, practic, abia de aici, caci, dupa razboi, Chavel, calatorind sub numele de Charlot, nu poate rezista tentatiei de a-si revedea casa, asa \u00eenc\u00e2t va merge la Brinac si se angajeaza ca servitor bun la toate \u00een fosta sa resedinta, \u00een slujba lui Th\u00e9r\u00e8se, cea care afirma la tot pasul ca-l uraste pe lasul din cauza caruia fratele ei a murit, dar \u00een casa caruia, totusi, traieste… Notele de melodrama hollywoodiana sunt evidente, desigur, caci dupa prima parte a cartii, romanul abunda \u00een clisee tipice lumii filmului \u2013 de altfel, versiunea cinematografica (de success!) a creatiei lui Greene i-a avut \u00een rolurile principale pe Kristin Scott-Thomas si Anthony Hopkins. Problema este \u00eensa ca, sub influneta scrierilor sale anterioare, marcate de profunde probleme de constiinta ce afectau protagonistii, Greene \u00eencearca sa aduca accente filosofice si \u00een \u201eAl zecelea om\u201c, numai ca, din pacate, acest lucru se \u00eent\u00e2mpla, uneori, nu tocmai \u00een cele mai potrivite momente \u2013 a se vedea, aici, aparitia preotului si sfaturile moralizatoare ale acestuia, inadecvate perfectei strategii narative utilizate \u00een prima parte a cartii, remarcabila, \u00een concizia si precizia sa. Apoi, mai cu seama dupa aparitia lui Carosse, actorul urmarit de autoritati, cel care \u00eesi asuma identitatea lui Chavel pentru a-si \u00eembunatati situatia, textul lui Greene coboara prea adesea la nivelul spectaculosului celui mai comun \u2013 si, fara \u00eendoiala, lipsit de plauzibilitate, fie ea si hollywoodiana. \u00cen fond, cea mai reusita secventa din \u201eAl zecelea om\u201c ram\u00e2ne tocmai cea de la \u00eenceput, \u00een principal \u00een dialogul dintre Chavel si Janvier, imediat dupa semnarea \u00eentelegerii care urma sa le schimbe am\u00e2ndurora existenta. \u00cen comparatie cu acesta, discutiile ulterioare dintre personaje par lipsite de consistenta si, nu o data, artificiale, fapt care se poate observa si la nivelul reactiilor protagonistilor, inclusiv la acela al subitei pasiuni pe care Th\u00e9r\u00e8se o desteapta \u00een Chavel-Charlot, indecis \u00eentre impulsul de a lupta pentru a cuceri mai \u00eent\u00e2i inima fetei sau vechea sa casa si pozitie sociala… Tocmai de aceea, finalul, neasteptat si el \u2013 dar perfect pentru o creatie a lui Greene, salveaza textul de caderea completa \u00eentr-un si mai melodramatic happy-end si ne trimite cu g\u00e2ndul, oarecum, la deznodam\u00e2ntul dintr-un roman de \u00eenceput al lui Graham Greene, \u201eA Gun for Sale\u201c (1936), sau chiar la unele dintre paginile reusite ale lui Hemingway.
\nDesigur, la un anumit nivel al interpretarii, si \u201eAl zecelea om\u201c este o carte de si despre initierea \u00een tainele profunde ale existentei, reprezent\u00e2nd transformarea fiintei umane la capatul unor experiente care, nu o data, pot aduce cu ele, \u00een afara de o \u00eentelegere superioara a lumii si lucrurilor din jur, deopotriva, dezamagirea cea mai ad\u00e2nca, dovada a \u00eentunecatei convingeri, exprimate nu o data de scriitor, ca, de la un anumit punct \u00eencolo, binele si raul nu mai pot fi deosebite \u2013 cel putin \u00een anumite conditii. Dar si dovada ca, dincolo de nivelul declarat ca atare de Greene \u00eensusi, de \u201eentertainment\u201c al textului de fata, se gasesc si alte accente (nu putem pierde din vedere suspansul excelent realizat sau notatiile ce caracterizeaza extrem de succint o situatie sau un personaj) pe care un cititor obisnuit, fie si partial, cu modul sau de a scrie, le poate identifica cu usurinta si aprecia ca atare.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Graham Greene, Al zecelea om, traducere de Anca-Gabriela S\u00eerbu, Polirom, 2008. Vorbind despre Graham Greene si imprevizibilele reactii ale acestuia, Anthony Burgess a povestit cum, atunci c\u00e2nd l-a \u00eentrebat direct pe Greene c\u00e2nd crede ca va primi Premiul Nobel, acesta i-a replicat ca, la aceeasi \u00eentrebare care i-a fost adresata de un jurnalist suedez, singurul… Cite\u0219te mai mult »Graham Greene. Credinta, constiinta, putere si glorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[500,499],"class_list":["post-891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-zecelea-om","tag-graham-greene"],"views":2578,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}