{"id":8909,"date":"2011-09-01T17:45:45","date_gmt":"2011-09-01T15:45:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8909"},"modified":"2011-09-01T17:46:42","modified_gmt":"2011-09-01T15:46:42","slug":"hipsteri-si-bad-boys","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hipsteri-si-bad-boys\/","title":{"rendered":"Hipsteri si bad boys"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201ePoker\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 200 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Putini debutanti au avut in ultima vreme succesul de public al lui Bogdan Cosa. La doar c\u00e2teva zile de la aparitie, romanul \u201ePoker\u201c figura deja pe lista celor mai v\u00e2ndute titluri Cartea Rom\u00e2neasca de la Bookfest 2011, devans\u00e2nd scriitori consacrati. Sigur ca responsabila e, in primul r\u00e2nd, promovarea eficienta pe site-uri si pe diferitele retele sociale \u2013 care vor deveni, daca nu sunt deja, un mecanism mediatic extrem de eficient, cu consecinte si in receptarea literaturii. Promovarea de tip vechi, cu lansari de carte sau cu publicarea de foiletoane in reviste, aproape ca nu mai are niciun impact. Daca vrea sa fie c\u00e2t de c\u00e2t citit, noul scriitor va trebui neaparat sa se transforme intr-un blogger, un twitterist, un facebooker \u2013 pe scurt, intr-o prezenta carismatica in mediile internautice. Mai interesant e ca incep sa apara si la noi scriitori tineri consacrati direct de aceste medii, inainte de a trece pragul propriu-zis al debutului editorial. Cel mai evident exemplu in acest sens e, probabil, Andrei Ruse, care inverseaza logica \u2013 cel putin cea cunoscuta p\u00e2na acum \u2013 afirmarii in circuitul literar: pentru el, publicarea volumului la cea mai mare editura rom\u00e2neasca e o consecinta a notorietatii pe Internet, nu invers, asa cum ar fi fost \u201enormal\u201c. Aproape ca nici nu se mai vede, dincolo de aceasta ceata mediatica densa (critici si scriitori seriosi au inghitit gogoasa) ca \u201eDilar pentru o zi\u201c e un roman sters si rau scris, care ar fi putut sa faca in continuare anticamera editurilor.
\nNiste interlopi simpatici<\/strong>
\nCu Bogdan Cosa lucrurile stau insa diferit. A atras, la cartea lui, nu-i vorba, o tematica la moda \u2013 titlul romanului e simplu, dar provocator \u2013, dar si realele calitati ale autorului. Bun cunoscator de literatura, debutantul de doar 22 de ani e proaspat iesit de pe bancile atelierelor de creative writing de la Brasov, unde au mai facut scoala scriitori precum Dan Taranu, Stefania Mihalache, Adriana Barbat sau Naomi Ionica. Ce-l individualizeaza pe Bogdan Cosa in acest grup (si, probabil, in intreaga proza t\u00e2nara) e economia de mijloace si lipsa aproape totala de anxietati livresti. Un stil succint, straight, care vine stilistic in descendenta unor Norman Mailer \u2013 Bret Easton Ellis, face ca romanul sau, destul de scurt ce-i drept, sa poata fi citit dintr-o suflare. Nimic din fitele debutantilor de artisti neintelesi, doritori sa-si puna mereu in scena optiunile literare, nu transpare in scriitura lui Bogdan Cosa. Si e ciudat cum acest stil modest si usor dezabuzat reuseste sa acopere o serie de naivitati de conceptie, cre\u00e2nd, per total, senzatia de maturitate a scriiturii. Ceea ce surprinde de fapt la \u201ePoker\u201c e buna gestionare stilistica a unei povesti senzationaliste, usor de scapat din m\u00e2na altminteri. Romanul lui Bogdan Cosa functioneaza in subtext dupa principiul unei dinamici compensative, in care exagerarile naratiunii propriu-zise sunt mereu moderate de o retorica simpla si directa.
\nPe scurt, \u201ePoker\u201c spune povestea unui t\u00e2nar dezorientat, aflat permanent la limita dintre doua lumi. Pe de o parte, e dominat de o identitate nocturna, din care nu lipsesc jocurile de noroc, banii, femeile periculoase si amicii care de care mai aventurosi, iar pe de alta parte, de o dimensiune diurna, a poeziei, a confortului casnic si a aspiratiilor familiale. Ceea ce-ar fi putut devia intr-o antiteza stridenta sau macar suparatoare se contureaza mai degraba ca un conflict mocnit, ramas undeva in fundalul naratiunii. Cel mai adesea universurile paralele comunica la mai multe niveluri. Odata, pentru ca dracul gambler-ilor nu e chiar at\u00e2t de negru cum ar fi putut sa para la prima vedere. De la Misu si Matei, apropiatii protagonistului, p\u00e2na la mai turbulentii Paraschiv sau Dragos, toti sunt niste interlopi simpatici, mucaliti, patrunsi de cultul camaraderiei. Daca insala, acesti haiduci ai \u00abPoker\u00bb-ului, \u201etrisori curati in acte\u201c, o fac cu tact si cu grija de a nu v\u00e2na dec\u00e2t \u201epestii\u201c cei mari sau miscarile speculative de capital online. Nici \u201eobsedati de bani\u201c, cum mustra Alexandru Musina de pe una din mansetele cartii, nu prea sunt eroii lui Bogdan Cosa, caci banul e important doar in masura in care poate aduce o plus-valoare de aventura. Din aceasta cauza, profitul nici nu se prea prinde de ei \u2013 nu se transforma, adica, in proprietate: \u201eAstia c\u00e2nd aveau zeci de milioane la ei, c\u00e2nd n-aveau nici bani de tigari\u201c. In fond, toti viseaza la marea rascumparare din limburile unei lumi in care au fost aruncati provizoriu: Dragos \u201eimprumuta\u201c de la fratele mai mare doar pentru a-si demonstra virtuozitatea intr-ale poker-ului si a-si c\u00e2stiga independenta, Misu pune deoparte pentru un masterat, personajul central triseaza pentru construirea familiei pe care n-a avut-o niciodata. Astfel inc\u00e2t \u201epoker\u201c-ul e, in cartea lui Bogdan Cosa, nu doar (sau nu at\u00e2t) simbolul dependentei patologice sau al dorintei de parvenire, ci motor vital, proba de umanitate si prilej de incrucisari cavaleresti.
\nProzatorul reface, de altfel, fara a plictisi si fara a crea senzatia ca ataseaza \u201eburti\u201c inutile naratiunii, o intreaga fenomenologie a jocului de poker, de la reguli si sanse de c\u00e2stig, p\u00e2na la tipologia si gesticulatia jucatorilor. Episodul cel mai lung din carte, o partida la pensiunea Albert\u2019s \u2013 de altfel, intreaga actiune se petrece in doar doua zile \u2013 e un test de eficienta deopotriva intr-ale poker-ului si intr-ale regiei narative. Fara a uita sa ne serveasca cu lingurita normele si dinamica jocului, t\u00e2narul prozator pune, pe r\u00e2nd, reflectorul pe fiecare personaj. E, acest fragment, o reprezentare metonimica a intregii povesti, in masura in care poker-ul solicita in mai mare masura dec\u00e2t alte jocuri personalitatea jucatorilor. Cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t protagonistul il defineste intr-un contrast implicit cu ruleta, un gamble care degradeaza si de-personalizeaza prin excelenta: \u201ePunctul critic e in momentul in care, vaz\u00e2ndu-se in rahat p\u00e2na la g\u00e2t, ruletistul se panicheaza si isi pierde capul. Face un imprumut, vinde un bun important sau face o prostie imensa, ia bani de la camatari. Acum e disperat, se g\u00e2ndeste ca daca mizeaza totul pe rosu sau pe negru are o sansa din doua sa recupereze tot si sa iasa curat din mizeria asta. Si crede in sansa lui. Dar daca ii iese, nu se poate orpi, se g\u00e2ndeste ca nu il impiedica nimic sa se imbogateasca, crede cu nebunie in norocul lui si pierde tot. Se poate int\u00e2mpla sa piarda tot chiar dupa prima runda. Atunci treaba e mai sensibila: ori isi ia g\u00e2tul, ori innebuneste. Putini isi mai pot reveni\u201c.
\n\u201ePoker\u201c-ul din fictiunea lui Bogdan Cosa echivaleaza, in schimb, cu un revelator al initiativei tineresti si al libertatii absolute a instinctelor. Energizant tare mai degraba dec\u00e2t drog, el nu e doar motorul tuturor actiunilor eroului central, ci si, in mod indirect, factor de distantare fata de cele lumesti. Frenezia vietii de noapte (ce solicita, dar nu distruge personalitatea) isi gaseste contrabalansul intr-o serie de reculuri prin care personajul central isi regenereaza simturile. Pierderea in detaliile unui hedonism casnic \u2013 de la o baie fierbinte acompaniata de un Henry Miller sau la meditatia cu motanul Jack (aka Dilaru?) pe genunchi, p\u00e2na la lectura ziarelor \u201ede ieri\u201c \u2013 tradeaza si un prozator intimist, sensibil la tabieturile si ritualurile singuratatii. Toate, descrise insa cu acelasi ochi econom si febril. Alternanta episoadelor de actiune cu cele oblomoviene, dotate cu digresiuni senzoriale, nuanteaza romanul lui Bogdan Cosa. Si, cel mai important lucru, scoate personajul central din tipologia aventurierului lipsit de ad\u00e2ncime si-l transforma intr-un icon al sensibilitatii recente. Caci \u2013 asa se poate explica, pe alt palier, succesul de public al romanului \u2013 stilul de viata al protagonistului incifreaza toate datele sensibilitatii hipster: pustanul din \u201ePoker\u201c e un tip activ doar in masura in care e reflexiv si invers (\u201eun gambler pasionat de literatura\u201c, se zice undeva), dotat cu o impulsivitate perfect compatibila cu o mina ironica. Anticorporatist prin vocatie \u2013 poker-ul bruiaza circuitele rationaliste ale Capitalului \u2013, mai e si educat in spiritul atentiei pentru defavorizati sau marginali. Traieste periculos, dar se bucura si de micile placeri ale vietii, insesizabile sensibilitatii conformiste. Citeste Henry Miller sau Ioan Es. Pop si asculta in masina The Doors sau Clint Mansell. Toate ar fi fost insa doar ingrediente accidentale daca n-ar fi plutit deasupra lor acel aer de efortless cool, de lejeritate nitel studiata, teoretizata de altfel de narator atunci c\u00e2nd studiaza apartamentul unei iubite de ocazie: \u201ePe peretii cafenii, niste desene pe foi A4, tusuri, in general prinse cu piuneze. Inca un fotoliu-perna in forma de minde de rugby in fata mea. Ma uit in jur, pe pereti, pe jos si-mi place ce vad. Cu exceptia c\u00e2torva detalii, mansarda legitima a unui burlac. Mult lemn, putine culori, penumbra, o dezordine minima ce ma asigura ca Andreea e o tipa normala, stabila psihic. Nimic prea strident, nimic dominant, un oarecare echilibru dezinteresat. Un comfort simplu, intuit\u201c.
\nLiceenii rock-n-roll<\/strong>
\nSi n-ar fi nicio problema ca prin venele personajelor lui Bogdan Cosa curge s\u00e2nge de hipster \u2013 e vorba aici de un (stereo)tip social la fel de manipulabil fictional ca altele \u2013, daca naratiunea insasi nu s-ar fi contaminat subtil de psihologia revoltatului cuminte. Desi are deja ceva din ritmul si nervul realist al prozatorilor americani contemporani, plus un gust sigur pentru suspans, t\u00e2narul prozator prefera deocamdata sa se pastreze intr-o zona calduta a plot-ului si a ideii. Ceva din cumintenia si poza pokeristilor cu aspiratii familiste se transfera unui scriitor care-si rezolva c\u00e2t mai convenabil si cu c\u00e2t mai putina varsare de s\u00e2nge toate conflictele. P\u00e2na in finalul romanului, intreaga tensiune se dezumfla intr-o atmosfera artificiala \u00e0 la \u201eLiceenii rock-n-roll\u201c: banii furati de Dragos de la fratele sau sunt recuperati printr-un c\u00e2stig fabulos la masa de poker, iar protagonistul se impaca cu prietena lui, nu fara o tirada care aproape ca distruge tot ce a construit prozatorul de p\u00e2na acum: \u201eUn c\u00e2ine sunt. Draga mea Adelina… O sa am grija de tine. Iti promit. Uite, acum iti promit. Te duc acasa m\u00e2ine si am grija de tine. O sa vina Matei si o sa vorbesc cu Padre si o sa fie bine. O sa te iau la mine. O sa vezi ca sunt un om bun si ca te iubesc. Iti promit. O sa pictezi si o sa c\u00e2nti. N-o sa las pe nimeni sa se amestece in viata noastra. Nu. Gata. Tu esti a mea si o sa am grija mereu si o sa fie bine\u201c.
\nTalentul real al foarte t\u00e2narului Bogdan Cosa sta tot, de acum, in capacitatea de a identifica subiecte mai consistente si in curajul\/rabdarea de a le duce p\u00e2na la capat. Fara acestea, ma tem ca n-are sanse sa devina un bad boy al prozei rom\u00e2nesti, cum ar avea calitati s-o faca, ci va ram\u00e2ne doar inca un scriitor trendy al ultimei generatii.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201ePoker\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 200 p.   Putini debutanti au avut in ultima vreme succesul de public al lui Bogdan Cosa. La doar c\u00e2teva zile de la aparitie, romanul \u201ePoker\u201c figura deja pe lista celor mai v\u00e2ndute titluri Cartea Rom\u00e2neasca de la Bookfest 2011, devans\u00e2nd scriitori consacrati. Sigur ca responsabila e, in… Cite\u0219te mai mult »Hipsteri si bad boys<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6333,6115],"class_list":["post-8909","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poker","tag-bogdan-cosa"],"views":2093,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8909","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8909"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8909\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8909"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8909"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8909"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}