Istoria se succeda cu repeziciune. Evenimente importante se petrec \u00een fiecare zi: perfidul Albion intra \u00een fibrilatie, iar televiziunile se \u00eentrec \u00een a ne prezenta imagini dintre cele mai socante (comentariile sunt, de cele mai multe ori, jalnice), criza b\u00e2ntuie planeta si ne arata tuturor ca piata libera nu este totul, guvernul Spaniei e nevoit sa intervina pentru a stopa hemoragia imigrarilor (muncitorii spanioli trebuie si ei sa-si gaseasca locuri de munca, nu doar rom\u00e2nii saraci), Italia se \u00eendreapta cu pasi repezi catre colaps, iar prim-ministrul Berlusconi \u00eendeamna la solidaritate pentru depasirea momentului delicat (parca am mai auzit propozitia asta dogita).
\n\u00cen Rom\u00e2nia refrenul la moda este tot reforma, iar acum, \u00eenainte de anul electoral, deja se arunca primele momeli cu depasirea crizei si cresterile salariale absolut normale ce va sa vina. Ca un tatuc national, presedintele se \u00eentrece pe el \u00eensusi si ne dojeneste \u00een legatura cu orice crede de cuviinta. De acum stim bine ca nu orice guvern este bun pentru tara, ci doar acela care se angajeaza \u00een interesul general al rom\u00e2nilor. Dar care este interesul national? Aici doar presedintele stie, iar calitatea de atoatestiutor \u00eei permite acest lucru. Ce conteaza vointa cetatenilor, at\u00e2ta vreme c\u00e2t exista posibilitati de interpretare inclusiv a Constitutiei tarii?
\n\u00cen tot acest carusel politic, acum, \u00een 2011, s-a petrecut un eveniment care merita putina atentie, mai ales c\u00e2nd ne raportam la tara cliseelor bine \u00eenradacinate (si ne referim aici la Rom\u00e2nia noastra). Editura Polirom, fapt notabil, a lansat pe piata un autor (economist), Ha-Joon Chang, extrem de iconoclast \u00een materie de g\u00e2ndire economica. Despre economistul sud-coreean (profesor la Cambridge) am mai avut prilejul sa vorbim, atunci c\u00e2nd, \u00een Marea Britanie fiind, am asistat la o conferinta a acestuia la Bristol (prilej de prezentare a cartii \u201eBad Samaritans: The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism\u201c), urmarea fiind un articol \u00een \u201eCultura\u201c din martie anul trecut. Cartea de acum, \u201e23 de lucruri care nu ti se spun despre capitalism\u201c, prezinta \u00eentr-un mod simplu, coerent, anumite particularitati ale capitalismului. Si, ca sa nu trezim banuiala ca ne aflam \u00een fata unui alt comunist pripasit prin occident si care critica asiduu capitalismul care \u00eel hraneste (fraza sablon a detractorilor de profesie, foarte rasp\u00e2nditi \u00een spatiul autohton si care sunt depozitarii unor clisee greu suportabile), \u00eel lasam pe autor sa se prezinte (ceea ce si face pe supracoperta 4 a traducerii de la Polirom; Doris Mironescu s-a ocupat de traducerea volumului aparut la editura ieseana \u2013 este frumos sa amintim si cine ne-a mijlocit lectura):
\n\u201eCa sa-l parafrazez pe Winston Churchill, capitalismul este cel mai rau sistem economic, cu exceptia tuturor celorlalte. Nu sunt anticapitalist sau anarhist, sunt partizanul succesului capitalismului. Dar versiunea rasp\u00e2ndita \u00een ultimele doua-trei decenii este o versiune extrema a capitalismului pietei libere care, \u00een pofida afirmatiilor economistilor, nu e nici singura si nici cea mai buna cale. Exista mai multe versiuni de capitalism, iar \u00een volum arat ca tarile care au adoptat un alt fel de capitalism au reusit mult mai bine.\u201c
\nDupa cum aflam chiar din titlu, economistul de la Cambridge se ocupa de capitalism si de miturile postmoderne care \u00eel \u00eentretin. Cele 23 de lectii despre capitalism sunt \u00een asa fel structurate \u00eenc\u00e2t sa ne faca sa \u00eentelegem despre ce este vorba: mai \u00eent\u00e2i ni se aminteste ce ni se spune (povestea frumos \u00eempachetata, mitul, cliseul), dupa care se precizeaza ce nu ni se spune de catre economistii apologeti ai capitalismului ultra-liberal, acei martori ai Scolii de la Chicago (cu Milton Friedman pe post de guru); urmeaza mai apoi frenezia demonstrativa a lui Chang, care, daca nu are harul sa lamureasca \u00een materie de economie primara, poate indica cel pu?in niste piste de g\u00e2ndire alternativa. \u00cen fapt, ne spune Chang, economia politica nu este lucru asa de complicat pe c\u00e2t este lasat sa se \u00eenteleaga, iar oamenii inteligenti au capacitatea de a discerne \u00een acest hatis teoretic.
\nMulte dintre mini-capitole sunt seducatoare (\u201eNu exista piata libera\u201c, \u201eMajoritatea oamenilor din tarile bogate sunt platiti mai mult dec\u00e2t ar trebui\u201c, \u201ePoliticile pietei libere nu \u00eembogatesc aproape niciodata tarile sarace\u201c, \u201eFaptul ca oamenii bogati devin si mai bogati nu ne face pe restul mai bogati\u201c, \u201e\u00cen ciuda caderii comunismului, traim si astazi \u00een economii planificate\u201c si, \u00een fine, \u201eO politica economica buna nu are nevoie de economisti buni\u201c), iar volumul, per ansamblu, merita efortul lecturii (va asigur ca \u00een spatiul intelectual autohton sunt putine voci care sa rosteasca asemenea sentinte inteligibile despre capitalismul salbatic ce ni predica, inclusiv de \u00eenchipuitii reformisti autohtoni aciuati prin varii ministere, \u00een fond niste bieti papagali ce repeta o poezie compusa pe alte coordonate geografice). Ma voi opri, \u00een continuare, asupra a doua parti, \u201eNu exista piata libera\u201c si \u201eMajoritatea oamenilor din tarile bogate sunt platiti mai mult dec\u00e2t ar trebui\u201c, capitole de \u00eenceput, care mi se par esentiale.
\nPoate este bine sa ne amintim ce ni se spune \u00een tara noastra \u00een legatura cu piata libera si cu retributia celor ce muncesc \u00eentr-un loc sau altul. Pai cliseul la moda se articuleaza pe urmatoarea linie melodica: nu mai suntem \u00een comunism, piata libera reglementeaza totul, statul nu este \u00een nici un fel responsabil si nu se poate implica \u00een economie, prin urmare, solutia eficientei maxime o reprezinta privatizarea totala a activelor statului. Astfel de exemple de g\u00e2ndire abunda, \u00een spatiul politic, \u00een lumea mass-media si \u00een r\u00e2ndurile amploaiatilor din spatiul privat. Cititi declaratiile politicienilor, articolele din ziarele importante de la Bucuresti si, ca tac\u00e2mul sa fie complet, comentariile corporatistilor autohtoni \u00een legatura cu subiectul (sunt usor de detectat, sunt tineri \u00eentre 25 si 40 de ani, cu salarii \u00eentre 15 si 25 de milioane \u2013 lasa mereu impresia ca numai ei duc Rom\u00e2nia \u00een spate, ergo salariile lor sunt mai mici dec\u00e2t ar trebui pentru ca ei \u00eentretin bugetari lenesi). Un alt cliseu: salariile, si aici nu mai facem referire doar la angajatii din sectorul bugetar, ci si la cei din cel privat. Ni se repeta obsesiv ca trebuie sa fim rasplatiti dupa c\u00e2t muncim si ca, daca avem salarii ne\u00eendestulatoare, vina este doar a\u00a0 noastra, \u00eentruc\u00e2t suntem lenesi, producem putin si ne place sa chiulim (profesorii care muncesc 18 ore pe saptam\u00e2na nu au cum sa fie rasplatiti la fel ca presedintele tarii care asuda muncind si mai mult de 12 ore pe zi, poate chiar 16). Nu putem consuma 2000 de lei daca noi producem 1000 de lei, asa spun toti \u201e\u00eenteleptii\u201c natiunii care se perinda zi de zi dintr-un studio de televiziune \u00een altul. Lasam la o parte faptul important ca niciodata rom\u00e2nii nu au sustinut ca trebuie sa consume mai mult dec\u00e2t produc \u2013 mai degraba problema se pune cum se cheltuieste ce se produce, iar aici nuantele sunt importante. Daca din cei 1000 de lei produsi o minoritate (10% sa zicem) extrage 800 de lei, iar restul de 200 de lei le revin celor 90% dintre rom\u00e2nii care muncesc, ei bine, atunci lucrurile nu mai sunt \u00een regula, iar oamenii decenti \u00eenteleg bine acest lucru. Sa revenim \u00eensa la autorul nostru. Dadeam exemple de opinii \u00eenradacinate \u00een spatiul autohton. Sa aruncam acum o privire si catre ce spune Chang \u00een legatura cu temele amintite (piata libera si rasplata salariatilor).
\nOpinia economistului sud-coreean este una radicala \u2013 piata libera nu exista, \u00eentruc\u00e2t \u201efiecare piata are anumite reguli si limitari care \u00eengradesc libertatea de alegere\u201c (p. 19), iar \u201eguvernul este implicat \u00eentotdeauna\u201c (ibidem), \u00een sprijinul acestei afirmatii st\u00e2nd faptul ca \u201emulte dintre lucrurile care nu se mai v\u00e2nd astazi pe piata au fost eliminate prin decizie politica, si nu prin procesele pietei \u00eensesi \u2013 fiintele omenesti, slujbele guvernamentale, voturile, sentintele judecatoresti, locurile \u00een universitati sau medicamentele neautorizate\u201c (p. 26). Lasam la o parte faptul ca \u00een Rom\u00e2nia \u00eenca se poate vorbi abundent pe seama v\u00e2nzarii slujbelor guvernamentale, a voturilor, a deciziilor judecatoresti si a diplomelor universitare. E drept, \u00eentr-un punct suntem si noi \u00een r\u00e2ndul lumii civilizate, nu se mai v\u00e2nd oamenii la piata.
\nDaca ar exista \u00eentr-adevar piata libera de care ne vorbesc ultra-liberalii, ei bine, atunci, ne spune Chang, atunci nu ar trebui sa mai existe controlul imigratiei, \u00eentruc\u00e2t, nu-i asa?, piata va reglementa totul. Daca nu ar mai exista controlul imigratiei va imaginati ca, spre exemplu, nivelul crescut al salariilor din Europa occidentala ar mai ram\u00e2ne la fel? Un raspuns lesne de ghicit.
\n\u00cen fapt, dezvoltarea tarilor bogate s-a produs \u00een contra pietei libere, protectionismul fervent fiind marca statelor care au devenit prospere, iar exemplele sunt numeroase (presedintele american Ulysses Grant declara fara pic de jena ca numai peste 200 de ani, c\u00e2nd America va obtine din protectionism tot ce va putea obtine, va adopta si ea comertul liber). La noi, taranii autohtoni sunt lasati de izbeliste de o administratie aiuritoare, pe principiul ca este piata libera si ca ei, care sunt neproductivi, asa merita. Astfel am ajuns sa vedem recolte abandonate pe c\u00e2mp sau v\u00e2ndute la marginea santului la preturi delirante de 0,08 lei per kg (legume, fructe, mai conteaza ce?). Pietele sunt \u00een continuare proprietatea mafiotilor de partid si de stat. \u00cen opinia politicienilor nostri, taranii ar trebui sa fie si buni agricultori, si manageri excelenti si economisti veritabili si specializati \u00een sistemul mitei autohtone, prin urmare\u00a0 sa fie plenari dezvoltati. Cum ei nu sunt dec\u00e2t buni agricultori, merita, nu-i asa?, sa crape, numai piata libera si mita sa triumfe. Nu am sa \u00eenteleg niciodata care este rostul Ministerului Agriculturii pe pam\u00e2ntul numit Rom\u00e2nia, de ce nu este el desfiintat daca nu mai are obiect de activitate. De fapt, nimic nu este greu de \u00eenteles.
\nDaca protectionismul a creat tarile bogate si salariile decente pe care le primesc cetatenii din aceste tari, ajungem si la chestiunea eficientei economice si a salarizarii. Se repeta zilnic ca rom\u00e2nii sunt neproductivi, lenesi si ca sunt rasplatiti dupa munca lor. Dar, se \u00eentreaba Chang, oare un sofer de autobuz, din Delhi sa zicem, munceste de 50 de ori mai putin dec\u00e2t unul din Stockholm, pentru ca de 50 de ori este diferenta salariala dintre cei doi? Bine\u00eenteles ca nu, de cele mai multe ori munca mai grea este facuta de cei din tarile mai slab dezvoltate. Adica muncitorii rom\u00e2ni, indieni si mai stiu eu ce, care au acelasi randament ca si cei din Europa de vest, numai ca diferentele salariale sunt \u00een favoarea ultimilor. Care sa fie mecanismul unei asemenea discrepante? Ei bine, \u00een contra a ceea ce ni se spune, cum ca nu suntem productivi,\u00a0 diferenta rezulta tocmai din faptul ca elitele (bogatii) din tarile dezvoltate sunt de mult mai multe ori mai productive dec\u00e2t elitele din tarile slab dezvoltate (uneori chiar si de 50 de ori, cum este cazul diferentei dintre India si Suedia). Asadar, daca este o problema, acesta e la elite, si nu la muncitori; ei oricum fac ceea ce li se ordona. Se ascunde faptul ca, daca exista un esec, este esecul elitelor, si nu al maselor; celor care ne conduc trebuie sa le reprosam faptul ca avem salariile care le avem. Numai ca noi observam faptul ca avem bogati desav\u00e2rsiti si lumpen proletariat c\u00e2ta frunza si iarba. Pentru ca mitul sa reziste c\u00e2t mai mult, acesta se \u00eentretine din greu: tot felul de formatori repeta dizgratios cum rom\u00e2nii sunt lenesi si neproductivi. Sunt multi care nu mai cred aceste povesti rudimentar \u00eensailate. Gasim si alte deconstructii \u00een volumul economistului Chang. Merita sa fie citit si tradus \u00een continuare (trebuie aplaudata initiativa celor de la Polirom). Ha-Joon Chang spune raspicat chestiuni importante, pe care altii si le rostesc doar \u00een soapta \u00een spatiul autohton, de teama sa nu fie categorisiti drept comunisti primitivi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Istoria se succeda cu repeziciune. Evenimente importante se petrec \u00een fiecare zi: perfidul Albion intra \u00een fibrilatie, iar televiziunile se \u00eentrec \u00een a ne prezenta imagini dintre cele mai socante (comentariile sunt, de cele mai multe ori, jalnice), criza b\u00e2ntuie planeta si ne arata tuturor ca piata libera nu este totul, guvernul Spaniei e nevoit… Cite\u0219te mai mult »Despre un alt fel de capitalism: Ha-Joon Chang, un economist iconoclast<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1494],"class_list":["post-8906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ha-joon-chang"],"views":1428,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}