Prin volumul \u201eGeopolitica Matrioskai. Rusia postsovietica \u00een noua ordine mondiala\u201c, vol. I, Adrian Cioroianu se \u00eenscrie \u00een tendintele istoriografiei contemporane de a reg\u00e2ndi si reanaliza locul si rolul Rusiei \u00een calitate de mostenitoare a URSS, \u00een noua ordine europeana si mondiala (1).
\n\u00cenca din introducere, autorul ne anunta ca studiul sau este doar avanpremiera unui volum mai detaliat, axat pe problemele interne si externe ale Rusiei postsovietice. Apoi, Adrian Cioroianu va realiza o scurta trecere \u00een revista a Olimpiadei de la Moscova, boicotata de SUA si de c\u00e2tiva aliati ai acesteia, datorita invaziei URSS din Afganistan (2). Recurg\u00e2nd la o analiza interdisciplinara, evidenta pe tot parcursul acestui volum, autorul racordeaza istoria moderna a sportului la razboiul quasi total (adica, \u201edesfasurat pe toate fronturile\u201c) \u2013 ideologic, militar, stiintific, social etc \u2013 dus de cele doua superputeri (SUA si URSS) \u00een timpul Razboiului Rece. \u00cen finalul introducerii, ne este explicat c\u00e2t se poate de convingator si succint titlul lucrarii, folosirea comparatiei cu o creatie a culturii populare rusesti \u2013 matrioska \u2013 fiind pusa \u00een relatie cu maniera \u00een care, \u00een cadrul statului rusesc postperestroika, se realiza succesiunea si monopolizarea puterii \u00een interiorul aceluiasi grup de oligarhi rusi: \u201e\u00centocmai celebrelor papusi Matrioska, conducatorii noii Rusii par a se desface unul din altul \u2013 Elt\u00een a fost, initial, alesul lui Gorbaciov (pentru o cariera sovietica, e adevarat); Putin a fost apoi alesul lui Elt\u00een; iar Medvedev a fost, cum altfel, alesul lui Putin.\u201c (vezi p. 20).
\n\u00cen primul capitol al lucrarii sunt descrise evolutiile situatiei politice din URSS \u00een deceniul noua al secolului XX, sunt prezentati succint liderii sovietici, mai ales cei care au proiectat reformarea sistemului (adica acei conducatori politici care s-au succedat la putere de la moartea lui Leonid Brejnev si p\u00e2na la instalarea lui Mihail Gorbaciov); cel din urma presedinte al URSS este caracterizat de Cioroianu drept ,,ultimul lider al unui imperiu caruia tot el \u00eei va semna actul de deces\u201c (p. 30); aici ni se pare interesanta teoria avansata de autor, conform careia colapsul sovietic a fost declansat de scaderea pretului petrolului \u00een deceniul opt al secolului XX (p\u00e2na la 10 dolari pe baril), sovieticii regl\u00e2ndu-si \u00een acea perioada deficitul prin v\u00e2nzari de petrol. O astfel de explicatie demonstreaza ca istoria economica nu este ignorata de Adrian Cioroianu, ba, mai mult, ca datele economice sunt utilizate cu intuitie si prudenta \u00een sistemul de analize al lucrarii.
\nCapitolele II si III schiteaza o analiza a politicii lui Mihail Gorbaciov, at\u00e2t \u00een ceea ce priveste organizarea interna, c\u00e2t si \u00een reg\u00e2ndirea relatiilor externe, \u00een principal a celor cu SUA. Poate ca autorul ar fi trebuit sa abordeze cu mai multa insistenta relatiile bilaterale URSS \u2013 China, relatii complexe, datorita diferentierilor ideologice si litigiilor teritoriale, dar care cunosc noi configuratii \u00een istoria recenta. \u00cen cele doua capitole mentionate anterior, anul 1989 este privit din perspectiva miscarilor care au avut loc pe toata \u00eentinderea ,,Imperiului sovietic\u201c, inclusiv a tarilor-satelit; nu este uitata (nici nu se putea) situatia Rom\u00e2niei din acea perioada, amintindu-se ca, \u00een 24 decembrie 1989, James Baker, seful Departamentului de Stat American, a declarat ca este de acord cu interventia O.T.V. \u00een Rom\u00e2nia pentru a opri crimele regimului Ceausescu. \u00cen prezentarea situatiei din Rom\u00e2nia anului 1989, Cioroianu foloseste sintagma ,,reactia populara\u201c \u00eentr-o maniera ironica, fac\u00e2nd referire la actiunile anticeausiste \u2013 reactii anterioare zilei de 21 decembrie 1989. Aceste ,,reactii\u201c sunt, \u00een perspectiva autorului, si o aplicatie a serviciilor secrete sovietice (p. 77).
\nSe considera ca \u00eenceputul sf\u00e2rsitului URSS a avut radacini \u00een Congresul al XVIII-lea al P.C.U.S. din 2-13 iulie 1990, prilej cu care Mihail Gorbaciov a fost reales \u00een functia de secretar general; atunci se crea impresia ca demersul de conservare a sistemului are succes; dar, \u00een ultima zi a congresului, liderul Boris Elt\u00een, fostul apropiat al lui Gorbaciov, a demisionat din P.C.U.S., desi era presedintele Republicii Rusia (de altfel, anterior congresului, la una dintre sedintele Parlamentului Rusiei, se votase o lege prin care se statua prioritatea legislatiei rusesti \u00een raport cu aceea din URSS \u2013 vezi p. 78-80). Aceste doua evenimente sunt considerate de Adrian Cioroianu de importanta majora pentru evolutia ulterioara a evenimentelor din URSS, autorul relev\u00e2nd functionalitatea mecanismul ,,matrioska\u201c; \u00een acest caz, printr-un \u201eact de semitradare\u201c, \u00eencepe emanciparea Rusiei si formalizarea sistemului unional de origine sovietica; \u00een martie 1991, Elt\u00een va primi acceptul populatiei cu privire la alegerea prin vot universal a presedintelui Republicii Rusia; astfel, Elt\u00een si-a pregatit terenul pentru legitimizarea statutului sau, la 12 iunie 1991. Rusia devenea, prin cele doua acte amintite anterior, o republica semiautonoma. Contextul politic complicat, teama conservatorilor comunisti cu referire la posibila destramare a \u201ecolosului\u201c care \u00eencepea sa aiba \u201epicioare de lut\u201c au dus la orchestrarea puciului din august 1991; unul dintre episoadele evenimentului reactionar a presupus numirea lui Ghenadi Ianaiev \u00een functia de presedinte al URSS, \u00een locul lui Gorbaciov, aflat atunci \u00een Crimeea si retinut ulterior la Foros cu domiciliu obligatoriu.
\nDatorita interventiei lui Boris Elt\u00een, \u00een 21\/22 august, Gorbaciov se re\u00eentorcea la Moscova ca un erou si-i multumea lui Elt\u00een pentru victoria \u00eempotriva pucistilor (p. 105). Autorul nu lamureste cine a organizat puciului din august 1991, neav\u00e2nd documente la \u00eendem\u00e2na, dar sugereaza ca K.G.B.-ul nu a fost strain de actul de forta. Re\u00eentoarcerea lui Gorbaciov la conducerea P.C.U.S. a fost de scurta durata; la 24 august, Gorbaciov demisiona din functia de secretar general al C.C. al P.C.U.S si invita structura sa se autodizolve. Evenimentele din a doua jumatate a anului 1991 sunt prezentate ca o succesiune de \u201etradari\u201c si reveniri spectaculoase ale lui Gorbaciov \u2013 tot at\u00e2tea episoade ale luptei pentru putere \u00een cadrul statului care nu renuntase la comunism; \u201eultima reprezentatie\u201c a lui Gorbaciov va fi consemnata pe 25 decembrie 1991, atunci c\u00e2nd acesta si-a prezentat demisia; de altfel, prin \u00eentelegerea de la Alma Ata, Mihail Gorbaciov fusese pus \u00een postura de a nu mai avea functie. Presedintia Consiliului de Stat pe care o detinea disparea odata cu URSS, astfel \u00eenc\u00e2t maestrul era scos din scena pentru a-i lasa locul fostului sau emul.
\nUn alt eveniment important pe care autorul nu-l omite s-a petrecut dupa desfiintarea KGB, atunci c\u00e2nd t\u00e2narul Vladimir Putin, ca, de altfel, multi dintre colegii sai, prefera cariera politica si intra \u00een administratia Sankt-Petersburgului, sub directa \u00eendrumare a lui Anatoli Sobceak.
\n\u00cen capitolul IV, autorul prezinta atitudinea intelectualilor rusi vizavi de evenimentele care vizau destramarea URSS. Alexandr Soljenit\u00een, Vladimir Bukovski si Alexandr Zinoviev \u2013 disidentii sovietici refugiati \u00een Vest si re\u00eentorsi, dupa 1990, \u00een Rusia, au fost dezamagiti de noua situatie interna ajung\u00e2nd, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, la exercitiul nostalgic, depl\u00e2ng\u00e2nd, mai ales, pierderea de catre Rusia a statutului de mare putere mondiala (p. 120-125).
\nAdrian Cioroianu, cum era si firesc, prezinta evolutia lui Vladimir Putin, cel care fost numit prim-ministru al Rusiei la 9 august 1999; la scurt timp dupa ce Elt\u00een a renuntat la functia de presedinte (31 decembrie 1999), conform constitutiei Rusiei, Putin a devenit presedinte interimar. Desi avea \u00een 2000 o popularitate foarte scazuta, noul presedinte a reusit, \u00een scurt timp, sa instaureze o democratura ruseasca. Acest sistem politic instaurat si consolidat de Vladimir Putin este, \u00een opinia lui Adrian Cioroianu, un regim politic care se situeaza \u00eentre democratie si dictatura; concret, nu se manifesta dorinta de instaurare a ultimei, dar se cultiva traditiile autocratiei \u201edespotului luminat\u201c (p. 133). De altfel, adaugam noi, acest demers e posibil, si chiar viabil, av\u00e2nd \u00een vederea absenta exercitiului democratic \u00een istoria Rusiei. Spectaculos pare, pentru noi si pentru autorul studiului, si modul \u00een care Putin a reusit sa c\u00e2stige, \u00een scurt timp, o popularitate care avea sa-l mentina pentru o lunga perioada de timp la putere.
\nAdrian Cioroianu ne dezvalui si o parte din continutul volumului II, \u00een care-si propune sa analizeze epoca Putin, epoca de renastere a Rusiei ca putere mondiala (p. 134). Analiza fundamentala a studiului, analiza enuntata \u00een acest volum si argumentata \u00een volumul urmator, urmareste dorinta administratiei Putin si Medvedev (acesta din urma, actualul presedinte rus, este doar un apendice al lui Putin, o forma prin care se respecta, conventional, constitutia, adevaratul sef al statului fiind prim-ministrul Putin) de a crea o atmosfera tipica Razboiului Rece \u2013 o atitudine menita sa \u00eei asigure pozitii semnificative \u00een planul sferelor de influenta geopolitica si economica (p. 135).
\nFara a fi \u00eentotdeauna categoric \u00een formularea asertiunilor, Adrian Cioroianu lasa sa se \u00eenteleaga ca drumul ales de tarile foste comuniste \u00een primul deceniu de dupa 1990, printre care se numara si Rusia, tari care priveau prea mult catre modelul vestic, nu a fost tocmai inspirat. Rusia a \u00eenteles acest lucru \u00een epoca Putin si a \u00eencercat sa recupereze \u201etimpul pierdut\u201c \u00een ambiguitate si \u00een oscilatiile institutionale din deceniul noua al secolului XX (p. 136-137).
\nCapitolul V al volumului prezinta noua ideologie ruseasca reprezentata de national-capitalism (conform careia bogatiile naturale ale tarii trebuie controlate de stat), nostalgia pentru fostele state ale URSS (Ucraina, Tarile Baltice, Georgia) sicanate prin diferite metode de c\u00e2te ori acestea manifesta tendinte de autonomizare autentica (vezi, afirmam noi, mai ales cazurile Ucrainei si Georgiei), conceptia ca Rusia este o tara asediata de NATO, redescoperirea jocului cu suma nula, joc specific perioadei Razboiului Rece, exprimat \u00een ideea ca avansul Occidentului este \u00een dezavantajul Rusiei, si orice succes al Rusiei este un recul al Vestului (p. 142-147). Situatia Rusiei dupa 1990 este prezentata ca fiind similara cu cea a Germaniei de dupa 1918, Hitler, ca si Putin, ajung\u00e2nd la putere pe baza functionarii imaginii eroul salvator si eponim sprijinit de popor (p. 146-147). Aceasta comparatie \u00eentre Germania si Rusia ni se pare putin fortata, contextele si situatiile\/statutele (istorice) ale celor doua tari fiind diferite, iar comparatie dintre Hitler si Putin ne pare, cel putin, nefericita.
\nCapitolul VI prezinta atitudinea regimului de la Moscova fata de presa si modul \u00een care noul lider a reusit sa-si subordoneze canalele media. De exemplu, scufundarea submarinului Kursk a fost interpretata ca un insucces al Rusiei. Ca urmare a campaniei de presa initiata \u00een urma accidentului din 12 august 2000, \u00een seara zilei de 27\/28 august 2000 a fost incendiat turnul radio-tv Ostankino din nordul Moscovei; printre r\u00e2nduri se poate citi despre implicarea autoritatilor \u00een acest incident. \u00cen iulie 2006, Putin a semnat decretul prin care Serviciul Federal de Securitate (F.S.B.) era \u00eensarcinat cu paza unor obiective sociale importante, printre care si presa. Era o forma, foarte vizibila, de atentat la libertatea presei, o modalitate de a-si \u00eenfr\u00e2nge contestatarii. \u00cen acest sens, Adrian Cioroianu prezinta si conflictele dintre Putin si Boris Berejovski, proprietarul unei retele de presa scrisa si televiziune, unul dintre st\u00e2lpii puterii lui Elt\u00een, divergentele cu Vladimir Gusinki, patronul canalului N.T.V., care a fost arestat si ,,obligat\u201c sa se retraga \u00een Spania, reteaua lui de presa fiind preluata de Gazprom, companie de stat (p. 176-177).
\n\u00cen Rusia, din 2004, talk-show-urile erau \u00eenregistrate, fiind taiate secvente, pentru ca din 2006 marea majoritate a televiziunilor sa devina favorabile regimului. Mai mult chiar, atacurile jurnalistilor asupra autoritatilor \u00een exercitiu se condamna penal, fiind considerate drept acte de extremism. \u00cengradirea dramatica a libertatii presei a presupus si lichidarea fizica a unor ziaristi incomozi precum Pavel Klebnitov (\u00een iulie 2004) si Ana Politkovskaia (pe 7 octombrie 2006; jurnalista era autoarea volumului Putin’s Russia). Detin\u00e2nd controlul asupra mass-media si respect\u00e2nd ,,principiul matrioska\u201c, Vladimir Putin si-a exprimat, \u00een 10 decembrie 2007, sustinerea lui Dimitri Medvedev (la acea data, acesta era prim-vice-prim-ministru si unul dintre presedintii Gazprom) pentru functia de presedinte al republicii ruse; \u00een contra partida, \u00een 11 decembrie 2007, Medvedev a declarat ca, \u00een eventualitatea unei victorii, si l-ar dori ca prim-ministru pe Vladimir Putin. La alegerile din martie 2008, scenariul a fost pus \u00een practica, fara mari surprize.
\nCapitolul VII se deschide \u00een stilul caracteristic lui Adrian Cioroianu, consacrat deja printr-o carte anterioara, \u201ePe umerii lui Marx\u201c(3), cu un fragment paradigmatic, dintr-un autor paradigmatic pentru cultura rusa, fragment care prefateaza oarecum textura acestui capitol(4) ce urmareste evolutia nationalismului \u00een tara autoproclamata ca adepta a internationalismului; miscarile nationaliste aparusera \u00een URSS chiar \u00eenainte de momentul 1989.\u00a0\u00a0\u00a0 Primul conflict \u00eentre doua tari membre ale URSS a izbucnit pe 18 ianuarie 1990, Azerbaidjanul declar\u00e2nd razboi Armeniei, datorita regiunii Nagorno-Karabah. La 20 ianuarie interveneau trupele armatei sovietice pentru a calma starea de beligeranta. Acest conflict s-a finalizat cu declararea independentei de stat a Armeniei (la 23 august 1991), dar si a Azerbaidjanului (la 30 august 1991). Parea un moment de slabiciune pentru Rusia, care \u00eencepe sa fie angajata, pentru o lunga durata de timp, si \u00een forme diverse, \u00een razboi cu nationalistii ceceni. Adrian Cioroianu leaga semnarea tratatului de uniune economica din 18 octombrie 1991 de izbucnirea viitoarelor confruntari militare cu substrat etnic; coincidenta sau nu, conflicte etnice au aparut ulterior \u00eentre unele dintre semnatarele tratatului (Azerbaidjan, Georgia si Republica Moldova). Conflictele din cele trei tari amintite au fost \u00eenghetate prin preluarea puterii locale de catre fosti comunisti, apropiati, mai mult sau mai putin (ideologic sau afectiv), de Moscova. Aceste beligerante \u00eenghetate \u00een epoca Elt\u00een nu sunt straine de trecutul sovietic, de felul \u00een care Lenin si Stalin, aplic\u00e2nd principiul divide et impera, dar si o practica exersata de colonialisti, au trasat granitele republicilor \u00een asa maniera \u00eenc\u00e2t fiecare dintre acestea sa cuprinda o minoritate care se simtea apropiata de un stat vecin (p. 245).
\nCapitolele IX si X trateaza evolutia situatiei Republicii Moldova \u00eentre 1989 si 2007. \u00cen aceste capitole, Adrian Cioroianu sustine teza conform careia, \u00een evenimentele din decembrie 1989 de la Bucuresti, sovieticii s-au implicat, dorind pastrarea sistemului prin perestroikistul Ion Iliescu. Cu referire la acest subiect, autorul se manifesta oarecum controversat; daca, la un moment dat, aluziv, \u00eel acuza pe Ion Iliescu ca nu s-a folosit de oportunitatile anului 1990 pentru a realiza unirea cu Basarabia (p. 259), \u00een aceeasi pagina sustine ca la \u00eenceputul anilor 1990 nu era momentul unirii celor doua tari (Rom\u00e2nia si Republica Moldova); fenomenul Piata Universitatii, evenimentele s\u00e2ngeroase si controversate de la T\u00e2rgu-Mures, evenimente \u00eencheiate cu morti si raniti, \u00eel fac pe A. Cioroianu sa afirme ca Ion Iliescu a \u00eenteles mesajul subliminal trimis de Moscova (vezi aceeasi p. 259) si nu a \u00eencurajat unirea cu Republica Moldova; evenimentele de la T\u00e2rgu-Mures sunt interpretate ca un mesaj trimis de rusi conducerii de la Bucuresti, care trebuia sa aleaga \u00eentre unirea cu Basarabia si declansarea unui conflict etnic pe teritoriul Rom\u00e2niei \u00een Transilvania (vezi: Georgia, Armenia, Azerbaidjan) sau pastrarea linistii interne prin recunoasterea independentei Republicii Moldova. \u00cen cele din urma a fost aleasa cea de-a doua cale, pe care autorul cartii se pare ca o si aproba.
\nAnaliza de istorie recenta nu eludeaza nici raporturile dintre Republica Moldova, Rusia si Transnistria, Cioroianu expun\u00e2nd atitudinea liderilor de la Chisinau \u00een problema creata \u00een zona prin separatismul transnistrean; Vladimir Voronin, un apropiat al Moscovei, este \u00eenfatisat \u00een maniera obiectiva, prezent\u00e2ndu-i-se si rabufnirile de orgoliu \u00eempotriva aliatului din Est, rabufniri stopate de catre acesta; sunt descrise si relatiile diplomatice tensionate existente \u00eentre Bucuresti si Chisinau; evident, \u00een aceste analize, un rol semnificativ l-a avut experienta de Ministru de Externe a autorului, statut pe care \u00eel si aminteste, de c\u00e2te ori este cazul, pe parcursul acestui volum.
\nUltimul capitol (XI) realizeaza o analiza a relatiilor dintre Rusia si Ucraina, dar si a celor dintre Rusia-Rom\u00e2nia-Republica Moldova \u00eentre anii 2006-2009. Adrian Cioroianu considera ca Rusia nu va renunta niciodata la pretentiile pe care le are asupra ,,vecinatatii imediate\u201c, prin cooptarea Ucrainei \u00een sfera sa de interese, deoarece, fara aceasta, statutul de mare putere al Rusiei este problematic. \u00cen ceea ce priveste relatiile diplomatice dintre tarile mai \u00eenainte mentionate, se realizeaza o analiza ampla a situatie dintre anii 2008-2009, nefiind ignorate incidentele diplomatice dintre Rom\u00e2nia si Republica Moldova, incidente \u00eencurajate de Rusia pentru a compromite Rom\u00e2nia \u00een fata aliatilor din NATO si UE. Concret, A Cioroianu insista asupra ciocnirilor diplomatice derivate din demonstratiile anticomuniste din Chisinau, din 5-9 aprilie 2009, red\u00e2nd si discutia cu fostul Ministru de Externe al Rom\u00e2niei la acea data; printre r\u00e2ndurile care analizeaza situatia, putem citi implicarea Moscovei via Tiraspol \u00een aceste evenimente, \u00een maniera \u00een care, \u00een traditia bolsevica a finalizarii unor astfel de diferende, autoritatile de la Chisinau au reusit sa-si creeze capital politic si sa rastoarne \u00een favoarea lor demersul protestatar.
\nCapitolul si volumul se \u00eencheie cu o analiza succinta a relatiilor dintre Rusia si SUA, care tind a se \u00eendrepta spre o deschidere a unui nou Razboi Rece. Autorul ne promite o ampla analiza a acestor relatii \u00een volumul viitor, pe care-l asteptam cu mare nerabdare, desi au trecut c\u00e2tiva ani de la aparitia celui discutat aici.
\nAdrian Cioroianu reuseste \u00een acest volum sa sublinieze \u00een mod convingator interdependenta dintre evenimente de istorie recenta analizate, \u00eendeosebi \u00eentre episoade de istorie politica si diplomatica, nelas\u00e2nd sa-i scape niciun amanunt, oric\u00e2t de nesemnificativ ar fi parut acesta la data petrecerii evenimentelor si \u00een tesatura complicata a acestora. Chiar daca nu a beneficiat de acces la dosarele referitoare la toate evenimentele analizate, o parte dintre acestea fiind secretizate, intuitia, capacitatea de corelare si de deconstruire a factorilor presupusi de impunerea\/chiar de orchestrarea unui eveniment, calitatea de Ministru de Externe pe care autorul a detinut-o sunt garantii pentru valoarea de exceptie a lucrarii. Analizele, \u00eentrebarile inteligent lansate, maniera \u00een care Adrian Cioroianu descifreaza evenimente de istorie recenta (vezi explicatiile plauzibile vizavi de conflictul interetnic de la T\u00e2rgu-Mures) constituie, cu certitudine, repere semnificative pentru specialistii din domeniul istoriei si pentru aceia din diplomatie. De asemenea, descrierea evenimentelor recente, cunoscute, dar si foarte controversate, stilul \u00een care este conceputa prezentarea acestora sunt agreabile si interesante. Uneori, autorul recurge la un truc binecunoscut, pe care \u00eel utilizeaza atunci c\u00e2nd nu exista un fundament documentar solid pentru asertiuni sau\/si c\u00e2nd vrea sa atraga cititorul poate un pic obosit de itinerariile geopolitice (vezi \u201ecititul printre r\u00e2nduri\u201c). Remarcam ca autorul se fereste sa emita concluzii clare, ceea ce este indicat atunci c\u00e2nd evenimentele analizate sunt recente si subiecte problematice, \u00een anumite conjuncturi.
\n\u201eGeopolitica Matrioskai…\u201c poate fi un manual pentru cei care studiaza relatiile internationale, istoria recenta, fiind totodata si o lectura placuta pentru un cititor nespecializat. Analizele si explicatiile acestui studiu par a se desfasura sub butada Lordului Palrmeston: ,,marile puteri nu au aliante vesnice, ci doar interese de durata\u201c, formula cu care volumul recenzat de noi se deschide si se \u00eenchide (vezi p. 11; p. 369). De altfel, autorul va conchide oarecum nonconformist, la finalul demersului sau, ca aceasta afirmatie celebra este cea mai scurta si semnificativa lectie de geopolitica.<\/p>\n
NOTE:<\/strong>
\n1. Studiul a aparut la Editura Curtea Veche Publishing, din Bucuresti, \u00een anul 2009 si are 389 pagini.
\n2. \u00cen ultimele zile ale anului 1979. Pe l\u00e2nga ocupatia sovietica urmeaza un lung razboi civil, \u00eencheiat, cel putin formal, \u00een 1989.
\n3. Adrian Cioroianu, \u201ePe umerii lui Marx. O introducere \u00een istoria comunismului rom\u00e2nesc\u201c, editia a II-a, Editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2007.
\n4. Autorul reda un fragment din Nicolai Berdiaev, din articolul \u201eSuflet rus\u201c (1915): \u201eNumai \u00een Rusia este posibil ca teza sa devina antiteza, ca etatismul birocratic sa se nasca din anarhism, sclavajul sa se nasca din libertate, iar nationalismul extrem din internationalism\u201c.<\/p>\n<\/p>\n
MIHAELA GRANCEA, ALEXANDRU NICOLAESCU<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prin volumul \u201eGeopolitica Matrioskai. Rusia postsovietica \u00een noua ordine mondiala\u201c, vol. I, Adrian Cioroianu se \u00eenscrie \u00een tendintele istoriografiei contemporane de a reg\u00e2ndi si reanaliza locul si rolul Rusiei \u00een calitate de mostenitoare a URSS, \u00een noua ordine europeana si mondiala (1). \u00cenca din introducere, autorul ne anunta ca studiul sau este doar avanpremiera unui… Cite\u0219te mai mult »O carte cu raspunsuri la una dintre obsesiile rom\u00e2nesti: Rusia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6329,6332,6330,6331],"class_list":["post-8903","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-adrian-cioroianu","tag-geopolitica-matrioskai-rusia-postsovietica-in-noua-ordine-mondiala","tag-istoriografia-contemporana","tag-oua-ordine-europeana"],"views":1567,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8903","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8903"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8903\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8903"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8903"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8903"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}