{"id":8893,"date":"2011-09-01T17:12:10","date_gmt":"2011-09-01T15:12:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8893"},"modified":"2026-01-23T20:34:05","modified_gmt":"2026-01-23T18:34:05","slug":"nabucco-subteranele-economice-ale-unei-conducte-politice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nabucco-subteranele-economice-ale-unei-conducte-politice\/","title":{"rendered":"Nabucco \u2013 subteranele economice ale unei conducte politice"},"content":{"rendered":"

Europa are pretentia ca este o tara-continent. Numai ca nu este tara, din moment ce nu poate obtine coerenta financiara si omogenitate politica, si nu este continent, pentru ca, pur si simplu, nu are subsol. Sau, daca are, acesta e unul din care resursele minerale lipsesc cu desav\u00e2rsire. \u00cen realitate, din punct de vedere economic, Europa este o peninsula a Asiei, dar una care domina financiar continentul vecin. Acesta este contextul geopolitic \u00een care, \u00een ciuda dublei crize a bancilor si a statelor, doua proiecte faraonice care implica, fiecare, c\u00e2te douazeci de state, vin sa concureze pe conturul Marii Negre pentru aductiunea de gaze naturale din Caucaz si Asia Centrala catre Germania, Austria si Italia.
\nConductele care cresc presiunea politica<\/strong>
\nNabucco e o companie vieneza \u00een care rom\u00e2nii, prin Transgaz, au 16%. Asta va \u00eensemna miliarde de euro, procente \u00eentregi din PIB, \u00eencep\u00e2nd cu 2017. Semnarea, pe 8 iunie, a acordului final Nabucco pentru tarile de tranzit si intrarea Turciei \u00een proiect dau un contur cvasi-final proiectului si relanseaza mizele geopolitice din Europa.
\nImplicatiile sunt mari pe toate axele de politica europeana. Sunt interese directe, interese de capital, interese energetice si interese politico-strategice care afecteaza aproape toate statele europene.
\nPregatirea proiectului a durat mai bine de un deceniu, iar lucrarile vor \u00eencepe la sf\u00e2rsitul lui 2011. Durata mare a negocierilor a fost determinata de rivalitatea dintre acest proiect inspirat de politica euro-atlantica si unul paralel, rusesc, conducta South Stream. Chiar Rom\u00e2nia, singurul \u201estat Nabucco\u201c ce a pariat decisiv \u00eenca de la \u00eenceput pe acest proiect, s-a aflat \u00een 2010-2011 \u00een negocieri cu Gazprom pentru a participa la conducta ruseasca. Faptul ca s-a ajuns la doua conducte aproape paralele care vor fi rivale pe durata \u00eentregii lor exploatari pune \u00een evidenta tensiuni politice internationale pe care Balcanii si vestul Asiei le-au generat \u00een permanenta si care ram\u00e2n constante sub declaratiile de catifea din diverse tratate internationale.
\n\u00centr-o viziune stilizata, cele doua proiecte sud-europene au o componenta politica rom\u00e2neasca (Nabucco) si ruseasca (South Stream). Ambele conducte urmeaza sa aduca gaz din Caucaz si zona caspica si sa \u00eel livreze \u00een Uniunea Europeana. Proiectul rusesc se desfasoara \u00een special pe fonduri Gazprom, reflect\u00e2nd astfel interesele politice si economice ale Kremlinului, \u00een timp ce proiectul \u201erom\u00e2nesc\u201c mizeaza pe capitaluri austriece si influenta politica americana.
\nGuvernele si tandemul South Stream \u2013 Nabucco<\/strong>
\nStatele Unite, sub o neutralitate aparenta, \u00eesi vad interesele afectate \u00een Balcani de conducta ruseasca, mai ales dupa ce aceasta, \u00een configuratia finala, va evita Rom\u00e2nia \u00een favoarea Serbiei. Rusia capata astfel o influenta certa chiar \u00een axul balcanic, tarile slave Bulgaria si Serbia alunec\u00e2nd \u00een zona unor interese Gazprom, respectiv ale unei companii care a aratat deja (cazul Ucrainei) ca foloseste robinetul de gaz ca pe o pedala de acceleratie si fr\u00e2na \u00een politica externa. \u00cen acelasi timp, conducta Nabucco are o utilitate directa \u00een zona intereselor americane, scot\u00e2nd statele caucaziene (Azerbaidjan, Armenia si Kazahstan, mai ales) din dependenta fata de Rusia, care acum are monopolul asupra exporturilor de carbohidrati din zona, prin controlul autoritar asupra transportului acestora. Deschiderea Nabucco ar deveni astfel o p\u00e2rghie \u00een democratizarea regiunii si \u00een re\u00eentoarcerea la statusul international de dinaintea sovietizarii, c\u00e2nd companiile americane si armeano-britanice detineau controlul.
\nMarea Britanie \u00eesi coreleaza atent politica externa si minerala cu cea a Statelor Unite, cele doua state fiind din multe puncte de vedere un singur conglomerat. Interesele caucaziene ale SUA sunt \u00eensa filtrate la Londra de interesul multisecular pentru politica turceasca. Imperiul britanic are numeroase parteneriate cu Istanbul si Ankara,\u00a0 sustin\u00e2nd modernizarea statului otoman si beneficiind, \u00een timp, de numeroase \u201ecadouri\u201c din partea Turciei: Egiptul, Israelul, Iraqul. O cheie \u00een citirea acestui interes se gaseste si \u00een declaratia premierului Cameron care a precedat anuntul Turciei de a intra \u00een proiect. Marea Britanie a angajat tarile de pe parcursul Nabucco \u00een sustinerea candidaturii turcesti pentru admiterea \u00een UE. Anterior Nabucco, Anglia a avut mereu probleme \u00een a sustine si \u00een a-si gasi parteneri pentru sprijinul Turciei, stat musulman cu o componenta militara puternica si cu numeroase amenzi pentru nerespectarea drepturilor omului.
\nPe malul celalalt<\/strong>
\nRusia are sentimente negative privind extinderea NATO si UE, care i-au ruinat deja visul multisecular de a transforma Marea Neagra \u00een lac rusesc si de a impune Moscova ca nou Bizant. Pierderea Caucazului si a Marii Caspice ar fi \u00eenca o \u00eenfr\u00e2ngere si \u00eenca un pas \u00eenapoi. Cu o economie afectata de tranzitia spre consumism si cu o situatie sociala problematica, Rusia mai are ca arma diplomatica doar uriasul capital de resurse minerale, vital pentru o Uniune Europeana lipsita de resurse. \u00censa, dintre toate mineralele si hidrocarburile detinute, gazul are o situatie cu totul si cu totul speciala. Astfel, \u00een timp ce petrolul se poate transporta naval \u00een cantitati destul de mari, permit\u00e2nd Europei sa \u00eel importe din Venezuela, Nigeria sau Kuweit, gazul necesita transport terestru, prin conducte. Iar Rusia, care are si resursele, si conductele, are aici un domeniu hegemonic. Astfel, prin crearea unei conducte la care Rusia sa nu participe, Moscova pierde nu doar Caucazul, ci si monopolul \u00een Europa.\u00a0 Teribila \u00eenfr\u00e2ngere pentru Kremlin! Chiar si dupa semnarea acordului Nabucco, Rusia \u00eencearca sa blocheze sau sa \u00eent\u00e2rzie proiectul, prin ofertarea Azerbaidjanului si prin concesii politice si economice facute statelor din zona.
\nRobinetul final<\/strong>
\nFranta are o politica neutra fata de ambele proiecte, nereusind sa le controleze pe niciunul si niciunul neaduc\u00e2ndu-i suficient de multe beneficii. \u00cen plus, dupa ce traditional nu a fost racordata la retelele de gaz rusesc (Fratia, Soyuz, Yamal) sau cele care aduc gaz din Marea Nordului (date fiind distanta si Alpii), Franta a pariat pe alte surse de energie, pe diversificarea acestora si pe atom.
\nGermania este \u00eensa extrem de interesata \u00een gaz. Traditional, \u00eenca de pe vremea primului Reich, Germania a resimtit lipsa resurselor care sa \u00eei sustina enorma capacitate de dezvoltare industriala. \u00cen buna masura, cele doua Razboaie Mondiale sunt justificate chiar de aceasta lipsa cronica de resurse a statului central-european care a pierdut startul \u00een lupta coloniala si care si-a exploatat putinele resurse \u00eenca din secolele XVII-XIX. Av\u00e2nd deschidere doar spre Baltica si Marea Nordului, zone care, \u00een ciuda evolutiilor spectaculoase din ultimii cincizeci de ani, nu \u00eei pot oferi totusi suficiente resurse minerale si energetice, chiar si \u00een epoca RFG, germanii s-au vazut dependenti de resurse din Est, din Rusia. Astfel, toate marile conducte Gazprom din nord tintesc deja Germania. Acelasi gaz, importanta lui \u00een economia germana si specificul de transport ofera si explicatia apropierii politice \u00eentre Rusia si Germania, cancelarii av\u00e2nd mai tot timpul o viziune favorabila Moscovei, chiar si atunci c\u00e2nd situatiile puteau fi catalogate drept \u201esensibile\u201c. Cu o asemenea Germanie ca principal motor economic al Europei, relatia Moscova \u2013 Bruxelles se nuanteaza suficient\u00a0 pentru a fi bine \u00eenteleasa. Orice \u00eencercare de diversificare a ofertei energetice este o mana cereasca pentru nemti, care sustin South Stream ca o alternativa la Soyuz (conducta ce trece prin Ucraina si prin care Moscova plateste polite Kievului, implic\u00e2nd si Germania \u00een conflict). Berlinul va sustine si Nabucco, ca alternativa la South Stream. Astfel, prima companie energetica din Germania s-a legat decisiv de conducta ruseasca, \u00een timp ce a doua mare companie, RWE, beneficiind si de actionariat american, va avea rolul de principal magnet financiar \u00een atragerea fondurilor pentru Nabucco.
\nViena, pe de alta parte, nu mai este marea putere politica din secolul al XVII-lea. Totusi, datorita ofensivei capitalului, Austria a beneficiat din plin de lipsa de lichiditate a tarilor foste comuniste obtin\u00e2nd pozitii importante \u00een acestea, fie ca este vorba de Ungaria sau de Rom\u00e2nia. Viena \u00eensa nu beneficiaza nici de resurse, nici de o economie extrem de performanta. Av\u00e2nd ca unic avantaj pozitia central-europeana, functioneaza ca placa turnanta pe piata energiei si pe pietele financiare. Atuul sau este proximitatea Germaniei. Limba comuna cu statul de la nord este, de asemenea, un amanunt extrem de important. Asa se face ca o companie austriaca de petrol si gaz, complet lipsita de resurse proprii, OMV, a reusit sa intre \u00een clubul jucatorilor majori utiliz\u00e2nd nevoile de consum ale Germaniei si Italiei, capitalurile proprii si pan-alpine (din Elvetia, Germania si Italia) si pozitia sentimental-istorica de lider politic si cultural \u00een regiunea dunareana. Consecventa politicii sale de corelare cu Germania, Austria sustine ambele conducte, av\u00e2nd de c\u00e2stigat rolul de releu prin constructia de largi infrastructuri de procesare la granita cu Ungaria, unde ar urma o jonctiune \u00eentre South Stream si Nabucco.
\nUn traseu pe alocuri accidentat<\/strong>
\nUngaria urmeaza Austria \u00een ambele proiecte, compania nationala MOL fiind dependenta financiar si operational de OMV. Bulgaria este si ea implicata \u00een ambele proiecte, reflect\u00e2nd interesele Germaniei, tara care a dat dinastia bulgara din perioada moderna salv\u00e2nd Sofia de la mai multe colapsuri economice. Bulgaria ram\u00e2ne astfel, si \u00een Nabucco-South Stream, puternic intersectata cu interesele Berlinului si ale Deutsche Bank.
\nRom\u00e2nia si Turcia sunt singurele doua tari care au pariat totul pe Nabucco. Daca \u00een privinta Rom\u00e2niei lucrurile nici nu puteau sta altfel, Turcia este marea surpriza si statul care, prin intrarea \u00een Nabucco, renunta la un South Stream-ul deja planificat \u00een care i se rezervase un rol. \u00cen ceeea ce priveste politica Ankarei, turcii nu au o economie foarte puternica, capabila sa beneficieze prea mult de pe urma uneia sau alteia dintre conducte. \u00cen plus, Turcia, vecina cu Irak si alti producatori directi de hidrocarburi, are deja o oferta diversificata. Totusi, o conducta care sa \u00eei traverseze pe mii de kilometri teritoriul, oricare ar fi fost aceasta, nu putea fi dec\u00e2t un lucru bun. Daca din punct de vedere economic, Turcia nu c\u00e2stiga mare lucru, desi are de facut o investitie costisitoare, cu Nabucco, Ankara poate spera la sprijin pentru integrare \u00een UE, o poarta la care bate fara succes de zeci de ani.
\n\u00cen ceea ce priveste Rom\u00e2nia, Bucurestiul n-a avut niciodata o oferta ferma de a intra \u00een proiectul rusesc South Stream, desi negocieri pe aceasta tema s-au purtat p\u00e2na \u00een ultimul moment. Intrarea Rom\u00e2niei ar fi \u00eensemnat ca Rusia sa renunte la Serbia, ceea ce era greu de asteptat, iar cele doua state sa treaca peste rivalitatea inegala, dar constanta istoric. Astfel, relatiile dintre Moscova si Bucuresti sunt captive \u00eenca \u00een resentimentele din anul 1919, moment traumatizant, \u00een care Rom\u00e2nia a profitat de revolutia bolsevica pentru a recupera Basarabia (de la un stat care \u00eei fusese aliat, nu adversar \u00een razboi), iar bolsevicii au abordat o ostilitate deschisa. Evenimentele ulterioare nu au facut dec\u00e2t sa accentueze si sa conserve trauma. Dincolo \u00eensa de \u201esentimentul istoric\u201c, rivalitatea dintre cele doua state are fundamente economice obiective. Astfel, spre deosebire de alte state din regiune, Rom\u00e2nia a avut resurse proprii care i-au asigurat p\u00e2na \u00een anii ’60 independenta energetica. \u00cen plus, Bucurestiul, chiar comunist, nu era motivat \u00een nicio masura de visul panslavist prin care Moscova a \u00eencercat sa seduca centrul Europei si Balcanii. Asum\u00e2ndu-si radacini latine si doar o componenta secundara, inhibata, de origine slava, Rom\u00e2nia ar fi urmat sa se transforme \u00eentr-o enclava supusa unor presiuni imperialiste constante. Chiar si \u00een perioada bolsevica, Bucurestiul si-a asumat un national-comunism cu note de opozitie fata de Moscova.
\nResursele de petrol si gaze naturale ale Rom\u00e2niei au fost epuizate \u00een buna parte \u00een deceniile al cincilea si al saselea ale secolului XX, ani care au corespuns cu \u00eenceputurile industrializarii. Din acea perioada Rom\u00e2nia a devenit importator de energie din Rusia, dar nu exclusiv. Astfel, relatiile cu Libia si Irak au avut rolul de a nu expune total politica externa relatiei cu Moscova. Ele au functionat numai \u00een ceea ce priveste petrolul. \u00cen privinta gazelor naturale, productia interna este \u00eenca semnificativa, acoperind doua treimi din nevoile de consum interne. Restul necesar este importat din Rusia la unul dintre cele mai mari tarife din Europa.
\nCa fost stat mare producator de gaze naturale, Rom\u00e2nia mai are un capital, acela al depozitelor ce pot fi folosite pentru stocarea unor cantitati enorme si pentru asigurarea regularitatii presiunilor, indiferent de fluctuatiile pe capete. Era \u00eensa prea putin pentru a seduce un proiect rusesc al carui proprietar, Gazprom este vizibil deranjat de devotamentul Bucurestiului fata de politica americana si de atentia speciala, nationalista, pe care rom\u00e2nii o acorda Moldovei. Nabucco este astfel singurul proiect prin care Rom\u00e2nia poate evita pe termen mediu izolarea energetica. Aprobarea proiectului si lansarea sa oficiala \u00een Turcia este o data esentiala, dar p\u00e2na c\u00e2nd tevile nu vor fi \u00eentinse \u00eentre Asia si Europa si nu vor fi umplute cu gaz, pericolul nu este complet depasit.<\/p>\n

nicuilie.eu<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Europa are pretentia ca este o tara-continent. Numai ca nu este tara, din moment ce nu poate obtine coerenta financiara si omogenitate politica, si nu este continent, pentru ca, pur si simplu, nu are subsol. Sau, daca are, acesta e unul din care resursele minerale lipsesc cu desav\u00e2rsire. \u00cen realitate, din punct de vedere economic,… Cite\u0219te mai mult »Nabucco \u2013 subteranele economice ale unei conducte politice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2143,6323,573,6325,2837,6324],"class_list":["post-8893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cia","tag-nabucco","tag-rusia","tag-south-stream","tag-sua","tag-transgaz"],"views":4374,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8893"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8893\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28039,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8893\/revisions\/28039"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}