Istoria Roland Garros-ului, at\u00e2t de bogata in povesti, legende si mituri, ofera avantajul unei libertati totale in a calatori temporal dupa bunul plac al fiecarui narator. Nimic nu te constr\u00e2nge, nimic nu te blocheaza, totul e la indem\u00e2na si dispozitia ta, tu, povestitorule, av\u00e2nd dreptul la initiativa si interpretare in functie de gust, preferinte si stil. Ca orice complex fapt de viata sociala, marele turneu din capitala Frantei permite o rasturnare a fluxului cronologic obisnuit, povestea Roland Garros-ului fiind infinit mai mult dec\u00e2t o banala intretesere de date si ani. Tocmai de aceea va provoc, dragi cititori, la o intoarcere in timp… drept urmare, il putem lasa linistiti pe Guillermo Vilas sa-si clameze bucuria de a fi ridicat deasupra capului \u201eCupa Muschetarilor\u201c in 1977, pentru a ne intoarce in anul de gratie 1966, c\u00e2nd pe terenul numarul 2 al parcului de la Porte d’Auteuil se disputa una dintre semifinalele probei de dublu masculin. Se infrunta doua echipe redutabile, perechea americana titulara in Cupa Davis, formata din Clark Graebner si Dennis Ralston, contra cuplului australian Newcombe-Roche, la acea ora cel mai puternic din lume.
\nFavoriti, \u201ecangurii\u201c fac un meci mare, ii piseaza pe ianchei cu voleuri rapide si ii alearga cu loburi rafinate, ajung\u00e2nd sa ia avans de doua manse la una. Jocul le merge, ei par sa scape in c\u00e2stigatori c\u00e2nd, in urma unei aterizari gresite la serviciu, Tony Roche isi scr\u00e2nteste glezna st\u00e2nga, o accidentare ur\u00e2ta, care, c\u00e2teva ghemuri mai t\u00e2rziu, ii determina pe australieni sa declare forfait. Desigur, Tony ar fi putut forta, insa el este angrenat si in finala de simplu, pe care urmeaza s-o dispute in compania ungurului Istvan Gulyas a doua zi, s\u00e2mbata. Newk isi intelege echipierul si prietenul, asa ca abandonul devine fapt pentru ca Roche sa aiba sansa de a evolua in finala de simplu. Din pacate, retragerea de la dublu nu pare sa-l ajute prea mult pe ghinionistul Tony, caci diagnosticul pus de medicul turneului suna ca o condamnare: sinovita peroniana laterala. Timpul e prea scurt, iar recuperarea, ca si imposibila…
\nAl doilea finalist, veteranul maghiar Gulyas, este la apogeul carierei si formei sportive. El a facut un turneu perfect, elimin\u00e2nd favoriti impozanti ca Thomaz Koch, Ken Fletcher, Clark Graebner si Cliff Drysdale si calific\u00e2ndu-se in premiera in runda ultima la Roland Garros. Istvan simte ca a venit vremea sa, ca e aproape de o foarte mare performanta, av\u00e2nd o ocazie pe care vrea sa o fructifice, fiind perfect constient ca a doua oara nu se va mai int\u00e2lni cu ea. Vineri seara nici un oficial nu spune nimic, desi aflasera cu totii cum stateau in realitate lucrurile. Tony, indurerat, dar resemnat, se pregateste sa anunte forfait, dar Gulyas, care refuza sa profite de neprezentarea adversarului, are o initiativa care-i lasa pe toti cu gura cascata: cere am\u00e2narea meciului cu o zi, pentru ca Roche sa-si revina c\u00e2t de c\u00e2t. Sportivitatea si eleganta dovedite de ungur impresioneaza pe toata lumea. Lui Roche ii sunt administrate injectii dupa injectii, el se odihneste la orizontala, astfel inc\u00e2t duminica, in ziua finalei reprogramate, el este in masura sa joace o partida ce spera sa nu se lungeasca. \u201eCangurul\u201c are rezerve de energie limitate, iar efectul injectiilor nu depaseste intervalul de doua ceasuri. De aici imperativul expeditivitatii…
\nDupa o ora si jumatate de atacuri ind\u00e2rjite, menite sa scurteze la maximum schimburile de pe fundul terenului, australianul c\u00e2stiga la pas finala (6-1 6-4 7-5), contra unui adversar de peste treizeci si cinci de ani, care-si vedea astfel spulberat visul de a c\u00e2stiga un Mare Slem. Roche va ram\u00e2ne cu singurul sau titlu de simplu intr-un Mare Slem, iar Gulyas cu porecla de \u201eMonsieur Fair-Play\u201c. Cei doi finalisti isi str\u00e2ng cu multa caldura m\u00e2na peste fileu, in uralele unui public entuziasmat. Inutil sa mai spunem pe cine a aclamat mai mult publicul parizian…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Istoria Roland Garros-ului, at\u00e2t de bogata in povesti, legende si mituri, ofera avantajul unei libertati totale in a calatori temporal dupa bunul plac al fiecarui narator. Nimic nu te constr\u00e2nge, nimic nu te blocheaza, totul e la indem\u00e2na si dispozitia ta, tu, povestitorule, av\u00e2nd dreptul la initiativa si interpretare in functie de gust, preferinte si… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (17)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-8880","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1110,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8880","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8880"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8880\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}