{"id":888,"date":"2009-12-24T00:06:10","date_gmt":"2009-12-23T22:06:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=888"},"modified":"2009-12-24T00:07:09","modified_gmt":"2009-12-23T22:07:09","slug":"pactul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pactul\/","title":{"rendered":"Pactul"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Regele diminetii, Bucuresti, Editura Tracus Arte, Colectia \u201eNEO\u201c, 2009, 72 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Din poeziile str\u00e2nse \u00een \u201eRegele diminetii\u201c ram\u00e2n c\u00e2teva imagini ascunse precum scoicile \u00een nisip. Cea dint\u00e2i parte a cartii e slabuta. Cea din mijloc e interesanta din punctul de vedere al poeticii. Ultima nu depaseste stadiul de expresie erotico-lirica.<\/strong><\/em>
\nZodia Traumei<\/strong>
\nPoate ca vad mai mult dec\u00e2t ar trebui, dar \u00een \u201eFiul iernii\u201c, poemul care deschide ciclul \u201eArhipelagul\u201c, aluziile la perioada comunista devin orbitoare. Probabil si pentru ca titlul sectiunii trimite la romanul lui Aleksandr Soljenit\u00een \u2013 \u201eArhipelagul Gulag\u201c. Alegoria a crescut dintr-o sam\u00e2nta desprinsa din \u201eSonetele m\u00e2niei\u201c de Stefan Aug. Doinas. Dar difera solul unde a fost sadita. Daca autorul \u201eAlfabetului poetic\u201c se erija \u00een profet, blestem\u00e2ndu-i pe invadatorii sovietici si condamn\u00e2ndu-i pe \u201eslugoii\u201c acestora, Alexandru Musina recurge la pluralul inclusiv al culpei: \u201eNoi suntem fiii iernii. Nascuti\/ \u00cen c\u00e2rpe putrede. \u00cen zilele\/ C\u00e2nd Mosul Soare tragea sa moara, undeva\/ Dincolo de mlastini, \u00eentr-o coliba\/ Din oase si din piele de ren\u201c. Acestia nu mai sunt urmasii Romei, ci ai Mamei Rusii, ai crivatului siberian, ai timpului debil. Nu doar Istoria le-a harazit o soarta \u00eengrozitoare. Ei \u00eensisi poarta vina ca n-au \u00eencercat sa alunge lumina degerata sosita din Rasarit. Lasitatea lor n-are nicio scuza. Nu se infiltreaza niciun pic de vaicareala \u00een rostirea poetica, nicio umbra a acelui zbucium contrafacut din retorica de care multi nu s-au debarasat \u00eenca: \u201e(…) Noi trebuia\/ Sa fim stropi stralucitori, de aur si foc,\/ Topind gheata, arz\u00e2nd c\u00e2rpele putrede;\/ Repede ne-am prefacut \u00een negru taciune\u201c. Copiii anotimpului rece accepta letargia ca o forma de complicitate. Ei n-au avut curajul sa se razvrateasca \u00eempotriva tatilor vitregi veniti sa plamadeasca un popor de adormiti: \u201eTatii nostri, naivi purtatori de poveri,\/ Cinstiti lucratori prin c\u00e2mpuri si prin paduri,\/ Zdraveni fii ai Batr\u00e2nei cu Furca de Tors, bl\u00e2nzii\/ Copii ai pam\u00e2ntului, tatii nostri au fost ucisi.\/ Strainii-si doreau\/ Casele noastre si mamele noastre. Si le-au avut\u201c.
\n\u00cen partea a doua a poemului, Musina \u00eencearca sa se elibereze de traumele acumulate \u00een deceniul al noualea din secolul precedent, \u00eentorc\u00e2ndu-se la poezia cotidianului necosmetizat. Poetul cauta, printre fotografii alb-negru, figurile victimelor si ale tortionarilor. Exactitatea portretelor, a starii de fapt, manifestul social nu \u00eenc\u00e2nta cu nimic. \u00centreg registrul a expirat. Si nu cred ca scriitorul a vrut sa ofere un document de epoca. \u201eBudila-Express\u201c a deraiat sau daca nu, a trecut pe niste sine cu ecart \u00eengust: \u201eDar ai uitat-o pe ea, fata cuminte\/ A mosului? T\u00e2nara v\u00e2nzatoare\/ De la merceria din colt? Pe stagiara\/ Care tremura-n garsoniera ei de la marginea\/ Orasului \u00een timp ce viseaza cum sa-i \u00eenvete\/ Pe salbaticii ei elevi? (…)\/\/ Nu, n-am uitat-o. Nu i-am uitat.\/ Dar stiu: traim cu totii sub semnul Piticului, \u00een zodia\/ Tumorii. Dar \u00eei mai stiu (…)\/\/ Pe militianul t\u00e2mp, rosu-n obraji, multumit,\/ Pe cel care, dupa ce a ucis, se duce sa bea, linistit,\/ O bere cu prietenii la restaurant\u201c.
\n\u00cen cea de-a treia secventa, autorul proroceste sf\u00e2rsitul oamenilor tacuti si pasivi, \u00een cazul \u00een care\u00a0 temperatura politica va depasi 00C. Cine nu se \u00eempotriveste \u00eenseamna ca vegeteaza. Nimeni nu-si poate gasi capacitatea de a g\u00e2ndi liber, daca n-a avut-o niciodata. \u201eSuntem copiii iernii. Dezghetul n-ar fi\/ Dec\u00e2t moarte: cum tundra se transforma \u00een mlastina,\/ Cartoful degerat \u00een pasta mirositoare,\/ Cristalele de pe geam\/ \u00centr-o banala picatura de apa\u201c.
\nDe un patetism plin de mucegai, dar nu nobil, finalul reprezinta gasirea solutiei salvatoare. Calota totalitara trebuie sa se topeasca, sa se transforme \u00een suvoi de ape si sa \u00eenghita nemernicia precum potopul biblic. Nici acela care s-a cait n-are dreptul la salvare: \u201eDar vie dezghetul! Chiar dac-ar fi\/ Sa piara trupul si visul.\/\/ Chiar daca nimeni\/ Nu va recunoaste \u00een pata de pe covor\/ Lacrima s\u00e2ngelui din inima mea\/ Care tocmai a aflat ca sunt muritor.\u201c
\n\u00cen celelalte poeme ale ciclului persista discursul parabolic despre regimurile totalitare. Moartea profetului coincide cu disparitia poeziei. Cetatea n-are nevoie de paraziti intelectuali, de indivizi care sa tulbure ordinea dictaturii: \u201ePeste capul profetului\/ Se abate b\u00e2ta soldatului. (…)\/\/ Capul profetului face \u201ebuf\u201c\/ Picaturi de creier zboara ca niste greieri albi (…)\/\/ Apoi soseste centurionul, da ordin\/ Sa se curete sala. Doua copile\/ Intra r\u00e2z\u00e2nd, \u00eembracate\/ \u00cen raze de soare. M\u00e2ine banchetul\/ Va fi maret, conversatia elevata\/ Si vinul de soi foarte bun\u201c (\u201eLa \u00eenceputul verii\u201c). Viata \u00eesi va relua cursul obisnuit, binele va triumfa, iar mesagerii puterii \u00eesi vor face datoria, intoxic\u00e2nd populatia cu idealuri progresiste: \u201eDin turnul de apa ei \u00eemprastiau\/ Fluturasi albastri cu roz pe care scria\/ \u00abTot \u00eenainte\u00bb, \u00abViitorul cu noi\u00bb \u00abLuminoasa e calea\u00bb\/ Si asa mai departe\u201c (\u201eAmiaza plutonica\u201c).
\n\u00centoarcerea din Rai<\/strong>
\nIntitulat \u201eMicile daruri\u201c, grupajul urmator surprinde deruta fiintei umane, provocata de pierderea dimensiunii sacre a existentei. Omul nu si-a recapatat libertatea, chiar daca divinitatea a murit ori si-a abandonat creatia. Noul antropocentrism a intrat \u00een faliment. Palpita, \u00een schimb, un dor de conditia edenica, de spatiul cu adevarat natal. Locuinta fiecaruia e, de fapt, un teritoriu al \u00eenstrainarii, un sicriu. Analogia cu versurile lui Eminescu din \u201eDemonism\u201c (\u201eO racla mare-i lumea. Stelele-s cuie\/ Batute-n ea si soarele-i fereastra\/ La temnita vietii (…)\u201c) este izbitoare: \u201e(…) Dar care\/ E casa noastra: grota, coliba de stuf, piramida?\/ Aceste custi minunat dotate?\/\/ Sau poate Gradinile, poate Gradina,\/ Cea dintre ape si ce cer si pam\u00e2nt,\/ Singura casa cu-adevarat iubitoare,\/ \u00cen care, se spune, am locuit cu totii c\u00e2ndva\u201c (\u201ePoem linistit\u201c). Citatul anterior contine un amestec de Eminescu si Bacovia \u00een cantitati rezonabile, dar Blaga apare \u00een proportie cov\u00e2rsitoare. Alexandru Musina s-a contagiat cu misticism r\u00e2nced. Poetul l-a recuperat si pe Arghezi, adaug\u00e2nd, \u00een propriul inventar de creatie, atentia pentru entitatile invizibile. \u00censa autorul debutat \u00een volumul colectiv \u201eCinci\u201c nu exulta la nevederea organismelor microscopice. Intertextualitatea e clara: \u201eMulte zile am sa ma rog, pe tacute,\/ Zeilor subcelulari: \u201eMestesugul l-am pierdut. Si bucuria.\/ Ce ma fac?\u201c\u201e (\u201e* * *\u201c). Tertina mediana a poeziei st\u00e2rneste admiratie critica si invidie scriitoriceasca deopotriva: \u201eDoar ei, doar ei poate-or sa ma asculte,\/ Caci oameni-s bile de biliard,\/ Bacterii umfl\u00e2ndu-se \u00een bulion\u201c. Musina are o impecabila lovitura de tac.
\nArta s-a dezumanizat odata cu persoanele. \u00cen consecinta, poezia se re\u00eentoarce la sensibilitatea metafizica (neo)modernista si la categoriile negative de tipul transcendentei goale: \u201eTine aproape! De lucruri, de cuvinte.\/\/ Doar acolo, acolo mai ies la suprafata\/ Reflexele, vocile, micile daruri, ale luminii, ale unui Dumnezeu\/ Tot mai \u00eendepartat\u201c (\u201eMicile daruri\u201c). Mutatis mutandis, avem \u00een fata un socant \u201ePact\u201c facut de Alexandru Musina cu Nichita Stanescu, asa cum procedase Ezra Pound cu Walt Whitman. Nu e vorba de pace, mai ales ca Musina a subminat cele \u201e11 elegii\u201c cu \u201eExperientele\u201c si, \u00een special, cu odele din \u201eBreviarul anestezic al maestrului Fornicatus\u201c. Ci doar de un armistitiu, \u00een urma caruia, \u00een ultima parte a volumului (\u201eDupa dragoste\u201c), scriitorul capteaza undele lungi ale lirismului, desi nici acum nu uita sa ia \u00een raspar unul dintre textele lui Nichita Stanescu, si anume \u201eElegia a doua, getica\u201c: \u201eAm calculat totul. Am cumparat\/ O bucata de timp. Un loc. Sunete si mirosuri adecvate\/ Dar ea nu a venit. Ea\/ A trecut \u00eentr-o lume\/ Fara legi, fara sens, unde nimic nu se mai poate\/\/ Desigur, unul dintre zei e fals. Dar care?\/ Sau zeii de azi s\u00eent simple carcase?\/ La fel cum dupa moarte,\/ Maduva se retrage \u00een oase\u201c (\u201e* * *\u201c, p. 60).
\n\u00cen volumul \u201eRegele diminetii\u201c \u00eesi dau \u00eent\u00e2lnire primul si noul Alexandru Musina. Linia optzecista mi se pare fr\u00e2nta, epuizata. Insuficient creionata, cealalta are o directie lirica. De aceea, \u201eRegele diminetii\u201c are o noblete discutabila.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Regele diminetii, Bucuresti, Editura Tracus Arte, Colectia \u201eNEO\u201c, 2009, 72 p. Din poeziile str\u00e2nse \u00een \u201eRegele diminetii\u201c ram\u00e2n c\u00e2teva imagini ascunse precum scoicile \u00een nisip. Cea dint\u00e2i parte a cartii e slabuta. Cea din mijloc e interesanta din punctul de vedere al poeticii. Ultima nu depaseste stadiul de expresie erotico-lirica. Zodia Traumei Poate… Cite\u0219te mai mult »Pactul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,498],"class_list":["post-888","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-regele-diminetii"],"views":2181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/888","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=888"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/888\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=888"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=888"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=888"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}