O lume ce se credea eterna, cum s-a crezut si cealalta ingropata cu forcepsul de Istorie, e pe cale sa se destrame. Sub aparenta necesitatilor urgente, oligarhia financiara responsabila de cea mai devastatoare criza de dupa 1929 impune pretutindeni programe destinate sa-i protejeze interesele si sa-i asigure dominatia: mentinerea puterii \u201epietei\u201c, refuzul reformarii structurale a finantelor si a bancilor, reducerea drastica a cheltuielilor publice pentru rambursarea datoriilor suverane, scaderea salariilor, diminuarea rolului statului. Viitorul se conjuga cu austeritate, cu\u00a0 saracie pentru popoare si cu consolidarea puterii posedantilor. Neputincioasa in fata sistemului financiar, at\u00e2t de laudata democratie liberala nu mai e dec\u00e2t un ecran pe care se agita grotesc pentru uzul galeriei marii si maruntii politicieni ai momentului. Ici si colo se aud totusi voci care reamintesc ca dereglementarile economice scapate de sub control duc inevitabil la dictaturi si la razboaie, dar cei in masura sa le auda au surzit de mult. Criza din anii 30 nu s-a terminat dec\u00e2t odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, razboaiele purtate de Occident in Irak, Afganistan si Libia anunta probabil altele si mai devastatoare. O noua lume noua, necunoscuta, complet diferita de cea de p\u00e2na acum, e pe cale sa se nasca. O lume periculoasa. O lume si mai ur\u00e2ta. Era scris in ceruri ca disparitia a ceea ce s-a numit comunism va fi urmata de destramarea capitalismului minat din interior de propriile sale excese, de brutalitatea mondializarii care distruge culturi, umileste popoare si interzice orice speranta.
\nNimic din aceasta perspectiva sumbra nu pare sa tulbure prea mult spiritele alese ale natiei. Ele, spiritele alese, sunt inca pierdute in contemplarea c\u00e2nd stupefiata, c\u00e2nd dezgustata, c\u00e2nd inveselita a concetatenilor prizonieri ai realitatilor de zi cu zi. Un intreg spectacol. Usor perturbat de ceea ce se pretinde a fi sau, mai exact, se doreste a fi de c\u00e2tva timp disputa ideologica autohtona dintre dreapta si st\u00e2nga. Ii numeri pe degete si pe unii si pe altii. De o parte si de alta, c\u00e2tiva mai batr\u00e2iori care nu mai au nimic de pierdut, dar si ceva tinerei cu gustul riscului si al provocarii. Unul sau doi aterizati de peste ocean sau de pe continent si hotar\u00e2ti sa-si c\u00e2stige, daca nu chiar au c\u00e2stigat-o deja, o respectabilitate refuzata acolo de unde vin.
\nDupa cum prea bine se stie, intelectualul rom\u00e2n care a supravietuit prin miracol terorii comuniste si nu pridideste s-o strige cu orice ocazie s-a cuibarit de douazeci si unu de ani speriat, dar tantos si ferm, in postura de dusman neinduplecat al st\u00e2ngii. Cei care si-au mai pastrat o bruma de bun simt si-au vazut cu chiu, cu vai de rostul lor fara sa se mai intrebe public unde mai sunt cu convingerile si daca eventual mai au sau au avut vreodata. Mai tinerii condeieri, ce-si imagineaza ca pot trai la nesf\u00e2rsit intr-o lume in care Istoria nu mai e dec\u00e2t o insiruire de iluzii si deceptii, sunt multi de dreapta din ignoranta si conformism. Fara a intra in detalii si explicatii, toti cei de dreapta provin dintre profitorii cunoscuti.
\nCel putin pentru mine, o noutate aceste afirmari curajoase. Aceasta asumare barbateasca a unor convingeri diametral opuse intr-un climat intelectual lal\u00e2u dominat de rafuieli meschine si de obsesia puerila a condamnarii condamnatului comunism. O disputa t\u00e2rzie totusi. Sterila in mare masura, de vreme ce mai nimic din ceea ce s-a int\u00e2mplat si se int\u00e2mpla politic in tara nu indreptateste etichetarea de dreapta sau de st\u00e2nga a unuia sau a altuia dintre partidele ce s-au perindat de douazeci si unu de ani la putere. Binecuv\u00e2ntate de Occidentul triumfator si tinute in lesa de bratul sau lung si neiertator, Fondul Monetar International, guvernele de culori stacojii ale tarii au facut si fac ce li s-a spus sa faca. Combinate cu zelul si parsivenia locala, pretioasele indicatii au dat Rom\u00e2nia de azi. Un teritoriu anexat Uniunii Europene si Tratatului Nord Atlantic. Disputa defazata, de asemenea, in raport cu convulsiile actuale ale capitalismului: crize repetate, revolte, atentate, razboaie pierdute si razboaie ce se anunta.
\nCum suntem inca in Rom\u00e2nia, unde totul se petrece cu int\u00e2rziere si pecetea locala nu poate lipsi, disputa are totusi un farmec cu totul neasteptat: preopinentii profita sa-si arunce unuia altuia in cap ceea ce stiu, si stiu, pentru ca sunt baieti si fete cititi, despre dreapta si st\u00e2nga in general. Autori celebri sunt chemati de o parte si de alta in ajutor si citati cu fudulia inerenta de a inchide definitiv gura adversarului. Etc., etc. In decorul Rom\u00e2niei neoliberale, disputa dreapta-st\u00e2nga, st\u00e2nga-dreapta are aceeasi utilitate ca si celebra rafuiala despre sexul ingerilor. Semnalez, in sf\u00e2rsit, frustrarea unuia dintre combatantii d\u00e2mboviteni de dreapta care s-a trezit fara adversari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O lume ce se credea eterna, cum s-a crezut si cealalta ingropata cu forcepsul de Istorie, e pe cale sa se destrame. Sub aparenta necesitatilor urgente, oligarhia financiara responsabila de cea mai devastatoare criza de dupa 1929 impune pretutindeni programe destinate sa-i protejeze interesele si sa-i asigure dominatia: mentinerea puterii \u201epietei\u201c, refuzul reformarii structurale a… Cite\u0219te mai mult »Frustrari d\u00e2mbovitene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[637,3041,6313,6312],"class_list":["post-8870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-criza","tag-criza-societala","tag-destramarea-capitalismului","tag-policieni"],"views":1597,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8870"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8870\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}