Da, recunosc: nu fac dec\u00e2t sa parafrazez celebra istorioara a lui Florin Piersic, cel care, \u00eentr-un sat din Apuseni, uitase continuarea poeziei care \u00eencepea astfel: \u201eati fost vreodata la Abrud?\u201c. Exasperat, dupa trei \u00eencercari nereusite de continuare a poeziei, primarul satului se angajeaza sa faca el o lista cu toti cei care fusesera la Abrud… Poate ca pentru cei interesati de muzee ar fi necesara si o lista cu cei care au apucat sa viziteze Muzeul de Arta Comparata de la S\u00e2ngeorz Bai. Stiu ca din pacate multi dintre conationali nici nu ar fi \u00een stare sa localizeze, din prima, pe harta, oraselul din Bistrita-Nasaud, pierdut pe undeva, \u00eentre muntii risipiti pe valea Somesului. Zona este \u00eentr-adevar superba, natura fiind \u00eenca lasata sa se desfasoare pe spatii \u00eentinse, desi casele celor \u00eentorsi de la munca, din Spania (mai ales) si din Italia, se falosesc tot mai mult peste dealuri, \u00een dauna vechilor casute acoperite cu lut. Baile (sau statiunea propriu-zisa) nu sunt acum tocmai un loc atractiv pentru turistul mofturos al zilelor noastre. Pensiunile, \u00een schimb, \u00eencep sa \u00eenfloreasca \u00een zona si veti gasi fara \u00eendoiala un loc unde sa va puteti relaxa pentru o zi sau doua. Iar \u00een centrul orasului, minune: un muzeu cu totul diferit de ceea ce ati vazut \u00een oricare alt mic centru citadin transilvan. Nu este un muzeu de istorie, nu este un muzeu de etnografie, nu este un muzeu de stiinte ale naturii si, \u00eentr-un fel, nu este nici macar un muzeu de arta. Dar este un muzeu care are c\u00e2te ceva dintre toate acestea concentrate \u00eentr-un spatiu nu foarte generos, dar extrem de bine utilizat. Dupa cum spunea regretata Maria Magdalena Crisan, \u201eun muzeu de arta comparata este un spatiu al legitimarii, dovada a comunicarii, a timpului, care nu greseste \u00een selectie, a faptului ca din toata experienta umana ceea ce este valabil ram\u00e2ne undeva\u201c. Evident, muzee de arta comparata exista peste tot \u00een lume, asa cum exista si alte colectii de arta comparata, chiar si \u00een Rom\u00e2nia. Ceea ce face, \u00eensa, ca muzeul din S\u00e2ngeorz Bai, care este de fapt o sectie a Muzeului Judetean Bistrita-Nasaud, sa fie absolut original este modul \u00een care cel care a avut initiativa organizarii lui, sculptorul si pictorul Maxim Dumitras, l-a g\u00e2ndit. El nu doar ca a pus literalmente laolalta obiecte adunate de prin podurile caselor nasaudenilor, cu realizari artistice \u2013 unele dintre ele realmente remarcabile \u2013 apartin\u00e2nd unor foarte valorosi artisti rom\u00e2ni si straini, ci a creat si s-a ambitionat sa re-creeze mereu noi alcatuiri artistice, impun\u00e2nd sub forma fizica dialogul \u00eentre \u201earta\u201c taraneasca (poate ca nu veti crede ce valente artistice pot avea peste o suta de perechi de opinci puse una l\u00e2nga alta!) si arta \u201eculta\u201c (\u00een sensul acelei arte realizate de absolventi ai facultatilor de profil), contemporana. Seful \u201esectiei\u201c locuieste \u00een curtea muzeului, ceea ce face ca muzeul sa fie deschis oric\u00e2nd un vizitator doreste sa \u00eel vada, fie ca se afla \u00een interiorul sau \u00een afara orelor de program.
\nMulte dintre operele artistilor contemporani au fost realizate chiar la S\u00e2ngeroz Bai \u00een taberele de creatie artistica (fie ca este vorba despre sculptura, pictura, ceramica sau land art) pe care Dumitras le organizeaza cu ambitie, cu tenacitate, cu \u00eencapat\u00e2nare, oric\u00e2t de mic ar fi interesul autoritatilor centrale sau locale si oric\u00e2t de mari ar fi eforturile pe care el si familia sa trebuie sa le faca pentru a obtine finantarile necesare.
\nS-ar putea spune ca \u00eentr-un fel este un muzeu \u201ede autor\u201c, pentru ca amprentele ochiului si m\u00e2inii lui Maxim se simt peste tot. \u00cen plus, Dumitras\u00a0 \u00eesi permite sa considere muzeul drept o opera deschisa, niciodata definitiva si definitivata, fapt ce are darul de a-i zapaci superiorii si mai ales controlorii. La fiecare vizita, am descoperit alte aranjamente, alte idei, alte spatii, ceea ce m-a facut sa nu ma plictisesc niciodata \u00een muzeu. Pare sa fie un loc ce se regenereaza mereu, desi nimic nu se \u00eent\u00e2mpla de la sine, ci cu un efort permanent, neobosit al lui Maxim Dumitras si al familiei sale. Aceeasi Maria Magdalena Crisan observa referindu-se la Muzeul din S\u00e2ngeorz ca \u201enu conteaza unde traiesti, ci modul \u00een care te exprimi\u201c. \u00centr-adevar, vizit\u00e2nd acest muzeu, nu ai cum sa te simti \u201e\u00een provincie\u201c, pentru ca este un muzeu viu, care traieste \u00een imediata contemporaneitate a fiecaruia dintre noi, surprinz\u00e2ndu-ne permanent prin prospetimea viziunii sale si privind asupra siesi ca asupra unui loc situat \u00een centrul Universului. Nu este vorba despre egocentrism, ci despre sensul si simtul valorii artistice care nu se degradeaza odata cu trecerea timpului pentru ca valoarea pe care o pune \u00een lumina institutia bistriteana este una care vine din ad\u00e2ncurile satului rom\u00e2nesc etern si continua \u00een saloanele de arta ale celor mai bune galerii pe care le puteti vedea \u00een oricare mare oras european.
\nDaca la toate cele de mai sus veti adauga centrul de documentare \u00een arta si camerele pregatite pentru rezidentele artistilor care, odata ajunsi la S\u00e2ngeorz Bai, \u00eesi lasa o parte din sufletele lor \u00een mica localitate din nordul Rom\u00e2niei, veti avea o imagine aproximativ fidela a unui centru cultural m\u00e2ndru de identitatea sa si \u00een plus constient de originalitatea sa. \u201eAproximativ\u201c am spus, pentru ca pentru a \u00eentelege exact despre ce este vorba trebuie sa traiti experienta de la S\u00e2ngeorz Bai. Puteti merge oric\u00e2nd: \u00eel veti gasi deschis. Si va veti dori sa reveniti!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Da, recunosc: nu fac dec\u00e2t sa parafrazez celebra istorioara a lui Florin Piersic, cel care, \u00eentr-un sat din Apuseni, uitase continuarea poeziei care \u00eencepea astfel: \u201eati fost vreodata la Abrud?\u201c. Exasperat, dupa trei \u00eencercari nereusite de continuare a poeziei, primarul satului se angajeaza sa faca el o lista cu toti cei care fusesera la Abrud…… Cite\u0219te mai mult »Ati fost vreodata la S\u00e2ngeorz?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6311,6310],"class_list":["post-8867","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ictorul-maxim-dumitras","tag-muzeul-din-sangeorz-bai"],"views":1696,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8867","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8867"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8867\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8867"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8867"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8867"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}