Paradoxal, o buna parte din atractia pe care unele jocuri video o exercita asupra pasionatilor deriva nu at\u00e2t din caracterul exceptional al actiunilor protagonistului, altfel spus, nu din ceea ce il consacra, prin raport cu gamer-ul, ca fiind altfel, c\u00e2t din masura in care avatarul si cel care il dirijeaza se aseamana. Sariturile improbabile, rezistenta crescuta la lovituri si gloante, puterea de a zbura sau de a se face nevazut, toate au farmecul lor, dar ceea ce ii face sa jubileze pe unii fani e abilitatea eroului de a indeplini o serie de comenzi care, din perspectiva strict utilitara, nu se justifica (Duke Nukem care merge la toaleta sau sa isi ia un suc de la un automat, de pilda). Astfel de diversiuni au aparut pentru a provoca admiratia (cu c\u00e2t un joc e mai avansat din punct de vedere tehnic, cu at\u00e2t e mai mare libertatea eroului, care trage din orice pozitie, dar poate sa si mute o caldare de pe marginea drumului), si au menirea de a oferi c\u00e2teva momente de respiro intre o repriza si alta de pac-pac cinstit si, de regula, intens.
\n\u201eEnter the Void\u201c (2009), cel mai recent film al lui Gaspar No\u00e9, e filmat ca un shooter (c\u00e2nd first person, c\u00e2nd third person), respectabilitatea lui depinde aproape in totalitate de astfel de momente de respiro, iar pac-pac-ul pe care il ofera, cel putin la fel de agresiv ca acela al unui joc video cu impuscaturi, e de natura pur pornografica.
\nIntreaga actiune e filmata din perspectiva lui Oscar (Nathaniel Brown), pe care ajungem sa il vedem, din cele 2 ore si 41 de minute c\u00e2t dureaza filmul, doar c\u00e2teva secunde: c\u00e2nd se uita in oglinda, c\u00e2nd consumul de droguri ii provoaca o experienta extrasenzoriala si c\u00e2nd moare. In consecinta, un rol usor pentru Brown si un erou pe care l-am recunoaste mai degraba dupa umeri si ceafa, dec\u00e2t vazut din fata.
\nAltfel, alegerea tehnicii de filmare point of view presupune perioade mai mari sau mai mici de intuneric total (c\u00e2nd eroul clipeste sau c\u00e2nd trece prin ziduri), un traseu al camerei intotdeauna sinuos, precum si un episod psihedelic care nu vadeste cine stie ce imaginatie din partea lui No\u00e9 \u2013 ceea ce Oscar vede dupa ce consuma un halucinogen nu e foarte diferit de ce se formeaza de obicei intr-un caleidoscop oarecare. O consecinta secundara a acestei optiuni sunt culorile tipatoare, facute si mai frapante de starile alterate prin care trece protagonistul si date de neoanele omniprezente in Tokio, de stroboscoapele cluburilor unde Oscar cumpara ori vinde droguri sau puse in cadru de No\u00e9, pentru ca asa a vrut el. Pe scurt, filmului ii lipseste orice, mai putin culoarea.
\nConsecventa
\nCu c\u00e2teva minute inainte de a muri, lui Oscar i se face un rezumat al \u201eCartii tibetane a mortilor\u201c. Dupa moarte, spiritul raposatului zaboveste o perioada pe pam\u00e2nt, pentru ca apoi sa se reincarneze, ii explica Alex (Cyril Roy), prietenul sau. Dupa ce e impuscat in timpul unei tranzactii cu droguri, lui Oscar i se int\u00e2mpla exact aceleasi lucruri: incepe sa b\u00e2ntuie de colo-colo, undeva la c\u00e2tiva metri deasupra pam\u00e2ntului, urmareste ce li se mai int\u00e2mpla cunoscutilor sai, apoi se reincarneaza. Int\u00e2mplator, acest \u201ece li se mai int\u00e2mpla\u201c presupune in principal sex si nuditate. De cele mai multe ori, unul dintre participanti este Linda (Paz de la Huerta), sora lui Alex, pe care protagonistul o urmareste pe indelete, inclusiv in timpul unei acuplari cu o colega de bransa sau atunci c\u00e2nd i se face un chiuretaj. Incestul e prefatat de nenumarate ori (de altfel, in debutul filmului, suntem lasati sa credem ca Linda este amanta lui Oscar), dar in cele din urma nu mai are loc. E inlocuit de voyeurism si de faptul ca Oscar o alege pe Linda drept mama in viitoarea lui viata. In drumul sau catre reincarnare, protagonistul contempla minute in sir mai multe cupluri fac\u00e2nd dragoste, fiecare in propria sa camera de hotel. Ultimul dintre acestea e format de Linda si Alex, iar finalul scenei de dragoste are in centru un penis intr-un du-te vino hotar\u00e2t, care in cele din urma elibereaza un furtunos jet de sperma catre camera.
\nAstfel se justifica naratiunea nonlineara, stilul vizual al filmului sau invocarea mitologiei tibetane, toate sunt acolo pentru a acoperi adevarata natura a lui No\u00e9, si anume aceea de pornograf. Ele creeaza un cadru ideal pentru apetenta acestuia de a filma c\u00e2t mai multe copulatii in acelasi film (si de a le vinde drept arta). \u201eEnter the Void\u201c e departe de a fi opera frusta a unui creator eliberat, al carui talent transcende conventiile \u2013 gustul indoielnic caracterizeaza at\u00e2t scenele fara perdea, c\u00e2t si interludiile intelectualo-lacrimogene. Intr-un cadru, Linda cea de acum pl\u00e2nge pe canapea; in celalalt, Linda pe c\u00e2nd avea trei ani pl\u00e2nge pe canapea, iar din aceeasi categorie fac parte parintii celor doi, care revin obsesiv. Acestia apar c\u00e2nd dezbracati (in familia lui Oscar ori se alapteaza, ori se face baie sau sex), c\u00e2nd tumefiati si plini de s\u00e2nge, pe cale de a muri.
\nHalucinatii anoste, citate freudiene si un penis care ne ejaculeaza in fata, iata un exemplu rar in care pornografia propriu-zisa si pornografia intelectuala se regasesc intr-unul si acelasi produs.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"