{"id":8853,"date":"2011-09-01T16:24:47","date_gmt":"2011-09-01T14:24:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8853"},"modified":"2011-09-01T16:25:13","modified_gmt":"2011-09-01T14:25:13","slug":"salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-v\/","title":{"rendered":"Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (V)"},"content":{"rendered":"

Marele Protocol<\/strong><\/em>
\nDiscurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011<\/strong><\/em><\/p>\n

Dali si figurile publice ale epocii<\/strong>
\nDaca Imparatul Traian e sanctificat odata cu Dacia glorioasa, devenita Rom\u00e2nia de azi, contemporanii lui Dali au dreptul la atentia sa asezata sistematic sub dublul semn, al actualitatii si al deriziunii. Cu o singura exceptie printre contemporani: el insusi. O si spune primul, ca intotdeauna: \u201eCele mai fericite doua lucruri care i se pot int\u00e2mpla unui pictor contemporan sunt: primo, sa fie spaniol si secundo, sa se numeasca Dali\u201c.
\nNu e de mirare pentru unul care la sase ani vroia sa fie bucatareasa, la sapte Napoleon, pentru ca de atunci inainte ambitia lui sa creasca neincetat. La deschiderea Retrospectivei Dali la Beaubourg el avea sa-i surprinda pe cei prezenti declar\u00e2nd ca vrea sa se umileasca inaintea unicei persoane din lume in fata careia o poate face: el insusi. Si se repezea sa sarute picioarele statuii de ceara care-l reprezenta.
\nRam\u00e2nea o preocupare legata de imortalitate. Citez: \u201e\u2013 Daca, Doamne fereste, o sa mor vreodata (nu era sigur de asta), ma tem ca o sa fie din exces de modestie!\u201c.
\nIn afara de contemporanul sau privilegiat si unic care este el insusi, Dali picteaza efigia lui Lenin pe clapele unui pian, o reprezinta pe Shirley Temple ca pe o fiara, de vreme ce e monstrul sacru al cinematografiei americane, pe Hitler ca efigie minuscula intr-o farfurie, pe Mae West sub forma de apartament suprarealist, pictura si mobilier adevarat, iar pe Mao ca pe un hibrid Mao \u2013 Marilyn Monroe. Generalissimul Franco, care intelesese perfect de bine caracterul provocarilor daliniene, avea un aghiotant care la orele 8 fix ale diminetii, c\u00e2nd El Caudillo intra in cabinetul sau de lucru, avea misiunea de a-i raporta ce-a mai zis Dali in ziua precedenta. Asta il binedispunea pe toata ziua.
\nIn aprilie 1974 ne aflam si unul si celalalt la New York, c\u00e2nd Dali ma roaga sa vin de urgenta sa alcatuim telegrama. Aflasem ca tocmai murise Presedintele Frantei, Georges Pompidou, si-i spun asta, dar el imi raspunde ca a si trimis la Paris telegrama de condoleante. Imi intinde in schimb ziarul \u201eLe Monde\u201c, care avea in prima pagina un encadr\u00e9 intitulat \u201eLe Sceptre\u201c. Sceptrul. Imi spune sa citesc cu voce tare. Rom\u00e2nia instaura sceptrul prezidential, simbol monarhic! Ultima propozitie nu m-a lasat s-o citesc: \u201e\u2013 Aia-i pentru public\u201c, mi-a spus. Am citit-o, bineinteles, si ea cuprindea cam aceste cuvinte: Numai sceptrul ii mai lipsea dictatorului Rom\u00e2niei! Am pus pe h\u00e2rtie ce dorea Dali sa spuna, am rescris caligrafic si i-am dat sa semneze. Era treaba lui, nu a mea. Iata continutul telegramei: \u201eAm apreciat profund demersul dumneavoastra istoric de instaurare a sceptrului prezidential. Cu respect, Salvador Dali\u201c. Data: 2 aprilie 1974. New York. Azi se stiu mai multe despre balamucul, intru totul suprarealist, pe care l-a generat acea telegrama. Sus de tot, unii spuneau: \u2013 Dar daca prin asta vrea sa-si bata joc de tovarasul? Altii replicau: \u2013 Dar daca e sincer si afla tovarasul ca n-am publicat-o? In fine, a treia zi dupa scripturi a fost publicata, provoc\u00e2nd r\u00e2sul multora care mi-au spus-o cu peste douazeci de ani mai t\u00e2rziu, fara sa-si inchipuie ca eram c\u00e2t de c\u00e2t la curent cu acele r\u00e2nduri cu doua taisuri. \u2013 Ce spuneati in telegrama trimisa la Paris?, l-am intrebat. \u201e\u2013 Ah, e foarte simplu, imi zice: In momentul in care Rom\u00e2nia a instaurat sceptrul prezidential, calea e deschisa pentru Republica Franceza\u201c. Semnat: Salvador Dali.
\nDali monarhist
\nPentru editia spaniola a volumului \u201eSi\u201c, publicata simultan la Madrid, Caracas si Mexico City, in care textul \u201eDa! Rom\u00e2niei\u201c e tradus la rugamintea lui Dali de pictorul Antonio Saura, figureaza ca introducere un text manuscris extrem de semnificativ al autorului. Citez: \u201eDali este o personalitate eminamente apolitica. Sunt unul dintre rarii artisti contemporani care a refuzat net apartenenta la vreun partid politic, desi m-au solicitat deopotriva comunistii si falangistii. Independenta aceasta mi-a permis sa ilustrez poemele epice ale lui Mao, sa pictez o serie de efigii ale lui Lenin pe lirismul unui pian, precum si portretul Regelui meu, pentru ca Dali e catolic, apostolic si roman si pentru ca monarhia e o metafizica, iar eu cred in Dumnezeu si in biochimia moderna cu ineluctabilul ei cod ADN. Chiar daca mi s-ar propune sa intru intr-un partid politic monarhist, raspunsul meu imediat ar fi nu!\u201c
\n\u201e\u00abDa Rom\u00e2niei\u00bb. Da cauzei Imparatului nostru Traian care, pornind din cartierul Triana, cucerea Dacia care e Rom\u00e2nia de azi, unde se traduce in prezent volumul meu \u00abDa\u00bb.\u201c
\nAparute relativ t\u00e2rziu in opera lui Dali \u2013 catolic si apostolic \u2013 temele religioase sunt vazute in perspective plonjante, spectaculoase, teatrale.
\nLa inaugurarea Muzeului Dali, in 1974, cu un an inainte de venirea pe tronul Spaniei a lui Juan Carlos, Dali declara in \u201eLe Monde\u201c: \u201eSunt mai monarhist ca oric\u00e2nd. Regele este o autoritate irationala. Ma amuza mult intrebarea unora daca Printul Juan Carlos este inteligent. Raspund: \u2013 In tot cazul e mult mai inteligent dec\u00e2t dumneavoastra. In al doilea r\u00e2nd, vine dintr-o familie mult mai cunoscuta dec\u00e2t a dumneavoastra. In al treilea r\u00e2nd, e mult mai frumos dec\u00e2t dumneavoastra, n-aveti dec\u00e2t sa va uitati in oglinda. Si, in sf\u00e2rsit, un rege n-are nevoie de nimic din toate astea ca sa fie Rege\u201c.
\n\u201eLedoux, spunea Dali in alta imprejurare, a inventat in Franta arhitectura monarhiei absolute, adica arhitectura sferica. Cel de-al doilea mare arhitect monarhist e americanul Buckminster Fuller, creatorul domului geodezic\u201c. Cit\u00e2ndu-l pe Fra Luca Pacioli, Dali incheie \u2013 \u201eMonarhia e o sfera\u201c.
\nEmilio Perez Pi\u00f1ero e cel care avea sa creeze cupola sferica a Muzeului Dali de la Figueras. C\u00e2nd i-am confirmat lui Dali ca ne puteam int\u00e2lni cu acesta la data pe care o stabilisera, el mi-a spus: \u201e\u2013 Mai bine nu, caci a murit ieri intr-un accident de automobil\u201c.
\nTeatro Museo Dali<\/strong>
\n\u201eO bomba a creat muzeul meu\u201c, obisnuia sa spuna Dali. Acest muzeu, pe care avea sa-l considere opera vietii lui, nu putea sa fie un simplu muzeu. Trebuia sa fie si teatru, caci Dali isi concepuse existenta ca suveran al Marelui Teatru al Lumii. De unde denumirea: Teatro Museo Dali.
\nCupola sferica a lui Pi\u00f1ero si scara imperiala a lui Horia Damian erau ingredientele firesti ale acestei fantastice puneri in scena. Ca sa nu mai spunem ca la inaugurare, in 28 septembrie 1974, sub imensa p\u00e2nza daliniana din principala sala a muzeului, creata pentru celebrele balete ale Marchizului de Cuevas, figura Tronul lui Damian, mult admirat de Dali.
\nAcumulare de picturi si de obiecte daliniene, de creatii baroce sau kitsch, muzeul este el insusi opera in interiorul si in imprejurimile careia ne e dat sa traim experienta revelatoare a fanteziei marelui catalan. \u201eVreau ca muzeul meu sa fie un bloc unic, un labirint, un mare proiect suprarealist\u201c, spunea Dali. Si adauga: \u201eVizitatorii vor iesi cu senzatia de a fi trait un vis teatral\u201c.
\nLa inaugurare Dali a sosit cu doua ore int\u00e2rziere. Mii de oameni, furiosi de at\u00e2ta asteptare, erau tinuti la distanta de Guardia Civil. Ca la Paris cu mai multi ani in urma, credeam ca Dali va fi pur si simplu linsat de public. Din nou, surpriza de proportii. Mitul vedetei, cu aspectul sau cr\u00e2ncen, pe care Dali a stiut dintotdeauna sa-l cultive, se dovedea inca o data infailibil. Lumea il aclama intr-un adevarat delir.
\nDomnul Duran, proprietarul celebrului Hotel si Restaurant din vecinatatea Muzeului, nu-mi mai raspundea de mult la salut, asimil\u00e2ndu-ma cred cu fauna daliniana pe care o vedea zi de zi.
\nDuminica dimineata, dupa seara inaugurala, ies din hotel sa ma plimb pe strazile inca pustii. Aud pe cineva alerg\u00e2nd in spatele meu si bolborosind ceva. Ma intorc. Domnul Duran. Imi continui neabatut drumul, fiind sigur ca agitatia lui n-avea de-a face cu mine. Dar el ma ajunge din urma si ma saluta p\u00e2na la pam\u00e2nt. Ma vazuse in seara precedenta la televiziune parcurg\u00e2nd Teatrul Muzeu Dali la brat cu marele artist.
\nTimp de decenii am cautat sa prezint opera lui Damian in marile muzee ale lumii, de la Muzeul de Arta Moderna din Paris la Muzeul Guggenheim din New York, printre altele. Pregatind expozitia sa \u201eGalaxy\u201c la Muzeul Ludwig din Aachen, i-am cerut lui Dali sa scrie un text introductiv. Iata-l:
\n\u201eTorentii infimelor anomalii gravitationale sunt azi reprezentati de epicentrii cutremurelor din Rom\u00e2nia glorioasa, careia Damian ii confera aura imperiala si legitima.
\nOscilatiile gravitationale ce marcheaza migratia tiparilor, a imparatilor romani si toate pelerinajele, printre care cel de la Santiago de Compostela, incepute cu mai multe milioane de ani inainte ca Gara din Perpignan sa salveze Europa si o parte din Africa de traumatismul epic al derivei continentelor, si anume momentul formarii Golfului Biscaya, unde a fost scris destinul imperiului sevillan: Traian, Velasquez, Don Juan, Cristofor Columb si toti conchistadorii formeaza azi in mod incontestabil caile lactee ale bilelor marelui Damian, care ne face Galei si mie onoarea de a realiza scara imperiala a Muzeului din Figueras.
\nCitesc in ultimul \u201eScientific American\u201c articolul intitulat \u201ePrimul milimetru al Oceanului\u201c, pe baza caruia pot deja afirma ca bilele lui Damian sunt faimoasele bile ale oceanelor imperiale\u201c.
\nBulele de azot de pe fundul oceanelor, iesind in atmosfera, fac intr-adevar ca viata sa fie posibila pe Pam\u00e2nt. Bilele albastre ale lui Damian, acumulate si dispuse pe trasee determinate si dense, inmultesc lumina, aduc\u00e2nd un continut feeric operei create.
\nUltimii ani din viata <\/strong>
\nlui Salvador Dali<\/strong>
\nMarea Expozitie Retrospectiva Dali fusese initiata de mine in 1975 si trebuia sa aiba loc la Grand Palais. Directia Muzeului National de Arta Moderna din Paris era insa speriata la ideea scandalurilor pe care acesta le-ar fi putut crea. Ceea ce era o prostie, de vreme ce Dali fara ele nu era Dali. Au respirat usurati c\u00e2nd Dali a declarat, in Spania, ca e foarte bine ca patru teroristi vor fi executati cu la garrote, adica strangulati cu funia, dar ca asta nu era destul, caci toti teroristii ar trebui executati. Rezultatul: expozitia a fost am\u00e2nata cu patru ani. Eram primul reprezentant al lui Dali in aceasta aventura, dupa cum rezulta din mai multe documente trimise de el vechii si noii directii a Muzeului National de Arta Moderna, ce fusese instalat intre timp la Beaubourg, dar m-am retras pentru ca Gala vroia sa guverneze ea expozitia, pun\u00e2nd in prim plan picturile pe care intentiona sa le v\u00e2nda pentru a-si plati amantii. Dali era disperat c\u00e2nd m-am retras, stiind ca eu serveam opera lui, dar nu putea face nimic in fata Reginei barbare al carei sclav se int\u00e2mpla sa fie.
\nGala a murit in 1982 la Pubol, Dali in 1989 la Figueras, unde vazuse lumina zilei in 1904. Ar fi trebuit sa fie inmorm\u00e2ntat alaturi de ea. Dar ultima lui dorinta, asa cel putin cum a fost ea raportata de singurul martor al clipelor sale de pe urma, Primarul Municipal, ar fi fost sa ram\u00e2na pe veci in propriul sau muzeu. Ceea ce s-a si int\u00e2mplat.
\nUltimul sau testament a fost considerat de unii drept un adevarat scandal. Lumea rezonabila a deplorat, intr-adevar, faptul ca Dali nu i-a lasat nimic omului sau bun la toate, Arturo Caminada, care si-a dedicat viata lui si Galei cu un devotament demn de alte timpuri. Altii, care-i detestau pe ingerii sai pazitori, au r\u00e2s copios sub mustata.
\nSingur in fata propriului destin, izolat de prietenii sai dezinteresati de catre gardienii tragicului sau sf\u00e2rsit, neputincios ca batr\u00e2nul Euclion din \u201eAulularia\u201c lui Plaut si disperat ca el ca-si va pierde averea, lui Dali ii ramasesera doar inteligenta si geniul dramatic. Se spune ca i-ar fi lasat fiecaruia dintre cei trei sentimentul ca el va fi mostenitorul sau, cu conditia ca ceilalti doi sa nu stie nimic. Pentru ca lumea sa afle in cele din urma ca toate bunurile si operele lui Dali ram\u00e2neau statului spaniol, pe scurt Muzeului Prado si Teatrului Muzeu Dali, cele mai vizitate muzee din Spania, unde le poate vedea oricine.<\/p>\n

 <\/p>\n

Copyright\u00a9Radu Varia.2011<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marele Protocol Discurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011 Dali si figurile publice ale epocii Daca Imparatul Traian e sanctificat odata cu Dacia glorioasa, devenita Rom\u00e2nia de azi, contemporanii lui Dali au dreptul la atentia sa asezata sistematic sub dublul semn, al actualitatii si al deriziunii. Cu o singura exceptie printre contemporani: el… Cite\u0219te mai mult »Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (V)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-8853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2708,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}