{"id":8850,"date":"2011-09-01T16:20:02","date_gmt":"2011-09-01T14:20:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8850"},"modified":"2011-11-08T20:05:50","modified_gmt":"2011-11-08T18:05:50","slug":"vrem-teatru-de-consum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vrem-teatru-de-consum\/","title":{"rendered":"Vrem teatru de consum!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nu-i asa ca suna a <\/strong><\/em><em><strong>revendicare scandata din mii de piepturi, \u00een fata sediului <\/strong><\/em><em><strong>guvernului sau la presedintie? \u00centr-un meeting impresionant, transmis \u00een direct de toate <\/strong><\/em><em><strong>televiziunile si organizat de Alianta nationala <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>a consumatorilor de teatru?<\/strong><\/em><\/p>\n<p>P\u00e2na la \u00eenfiintarea unei astfel de aliante ar fi mai realist ca, sub titlul de mai sus, sa se lanseze o petitie online. Textul de mai jos ar putea constitui argumentatia care sa va convinga sa o semnati.<br \/>\nO astfel de petitie ar fi motivata cu asupra de masura de urmatorul paradox: \u00een plin elan consumist, nu avem un teatru care sa ne ofere programatic spectacole destinate exclusiv consumului, asadar placerii fara urmari. (Ma rog, fara alte urmari dec\u00e2t acelea pe care le are placerea \u00een sine.) \u00cen primul r\u00e2nd, e vorba de un teatru care sa nu ne puna pe g\u00e2nduri. De doua ore de spectacol \u00een care sa nu urmarim dec\u00e2t actiunea, fara a ne simti \u00eenclinati (sau obligati) sa reflectam, sa ne confruntam Weltanschauung-ul cu \u00eentrebarile si provocarile lansate de personaje si actiuni care \u00eenoata vitejeste \u00eentr-un ocean de dileme existentiale si semnificatii profunde.<br \/>\nSa nu ne ferim de cuvinte: ceea ce am solicita, prin petitia noastra virtuala, este cunoscut \u00eendeobste sub denumirea de teatru comercial. Fie ca e comedie de bulevard, fie ca tine de genul policier (thriller), genul acesta de spectacol te acapareaza total printr-o intriga construita matematic. Daca te-ai oprit un singur moment ca sa decriptezi vreun eventual \u00eenteles (mai \u00eenalt, mai ad\u00e2nc, mai general valabil), ai pierdut un element important, \u00een lipsa caruia risti sa nu pricepi ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een continuare. La capodoperele teatrului de bulevard, ajungi chiar sa \u00eenveti sa r\u00e2zi \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t propriul r\u00e2s sa nu acopere urmatoarea replica. Fiindca, \u00een acest tip de teatru, actorii nu fac pauze artificiale pentru ca sala sa aiba timp sa-si consume veselia. Virtuozii genului stiu ca publicul trebuie sufocat. Si stiu si cum sa o faca.<br \/>\nAr fi inutil sa ne argumentam dorinta de a vedea si un astfel de teatru, sa ne motivam nevoia de distractie usoara, dar de bun gust\u2026 Si ar fi stupid sa-ncercam sa ne scuzam. Sa ne simtim vinovati ca vrem sa ne amuzam.<br \/>\nDe altfel, si teatrele noastre de repertoriu au mai luat act de aceasta nevoie a publicului. Dar \u00eencercarile de a-i veni \u00een \u00eent\u00e2mpinare au esuat lamentabil.<br \/>\nPrin anii nouazeci, am vazut un spectacol de bulevrad produs de o scena de mare prestigiu. Pe afis, nume de top, actori din categoria celor pe care mediile \u00eei numesc \u201e\u00eendragiti\u201c. Totusi, primele r\u00e2sete timide le-am \u00eenregistrat prin minutul 25. Ceea ce, pentru o comedie de bulevard, e o adevarata tragedie.<br \/>\nExista, \u00een Bucuresti, si un teatru despre care se zvonea la un moment dat ca ar fi de bulevard. Si nu numai din cauza ca e situat pe unul dintre marile bulevardele bucurestene, ci si pentru spectacolele usurele pe care parea sa le cultive. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu el? Ei bine, \u00een loc sa profite de acest \u00eenceput de renume si sa \u00eencerce sa si-l consolideze, specializ\u00e2ndu-si \u00een acest scop repertoriul, trupa si regizorii, directorii au facut eforturi disperate pentru a scapa de el \u2013 ca de un blam. Ca un facut, \u00een perioada aceea, orice piesa montata acolo avea un aer frivol, superficial, bulevardier. Ca-n bancul cu munictorul de la o fabrica socialista de biciclete care fura \u00een fiecare zi c\u00e2te o piesa. Si care, c\u00e2nd le are pe toate, \u00eencepe sa-si monteze bicicleta. Numai ca, oricum le asambleaza, tot mitraliera iese.<br \/>\nBlamabil el \u00eensusi, acest refuz al Teatrului \u201eNottara\u201c de a-si juca atuurile \u00eesi are explicatiile \u00een cei cincizeci de ani de comunism. Codamnat mai \u00eent\u00e2i ca nociva reminiscenta burgheza autohtona si mai apoi ca expresie a putregaiului capitalist de pretutindeni, teatrul de divertisment, de consum, de bulevard, comercial etc. nu a fost interzis fatis, dar a fost evitat cu prudenta de scenele rom\u00e2nesti. Iar comicul \u00een general a fost deturnat spre satira ideologizanta. Fireste, a mai scapat si c\u00e2te o comedie de bulevard. Dar ceea ce nu putea exista nicidecum era un teatru care sa cultive exclusiv acest gen.<br \/>\nDe atunci, teatrul rom\u00e2nesc a ramas cu un rictus \u00een care se contopesc \u00eencruntarea codamnarii dusmanului de clasa, seriozitatea ritualica a formularii mesajelor fundamentale si sur\u00e2sul superior ironic la adresa subculturii capitaliste. Concret, el se manifesta printr-un dispret rezidual fata de teatrul de consum. Considerat un gen minor, el nu ar avea ce cauta \u00een repertoriile teatrelor al caror rost e, nu-i asa, unul major.<br \/>\nCu toate astea, cei mai multi directori de teatru le cer regizorilor nostri \u201eceva usor, mai de public\u201c. Dar tentativa lor de a se deschide spre spectacolul de consum nu face dec\u00e2t sa le \u00eencetoseze si mai mult identitatea.<br \/>\nAcest tip de spectacol ar trebui produs de scene specializate. Pentru ca acest gen, oric\u00e2t de minor, nu e nici pe departe usor. Tocmai prejudecata ca ar fi usor de facut a dus la esecul celor mai multe \u00eencercari de p\u00e2na acum. E nevoie de o trupa specializata, de actori nu doar talentati, dar si cu o tehnica desav\u00e2rsita, cu mult farmec personal, care sa-si cultive anumite calitati specifice. De regizori dedicati, care sa ia \u00een serios bulevardul si rostul lui. De scenografi de profil. Si de bani. Fiindca acest tip de teatru nu admite productii ieftine, \u00eencropite din ce se mai gaseste prin magazie. Cam asta este ceea ce si-ar dori semnatarii unei petitii cu titlul strapontinei de azi.<br \/>\nProblema e urmatoarea: cui ar trebui s-o adresam?<br \/>\nCaci statul nu e dispus sa cheltuie banii nostri numai pentru ca noi sa ne distram: dimpotriva\u2026 \u00cen fond, nici nu e treaba lui. Teatrul comercial e o afacere si ar trebui pus pe picioare de catre oamenii cu bani. Dar si cu carte. La noi, \u00eensa, oamenii cu bani nu au carte. Si viceversa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu-i asa ca suna a revendicare scandata din mii de piepturi, \u00een fata sediului guvernului sau la presedintie? \u00centr-un meeting impresionant, transmis \u00een direct de toate televiziunile si organizat de Alianta nationala a consumatorilor de teatru? P\u00e2na la \u00eenfiintarea unei astfel de aliante ar fi mai realist ca, sub titlul de mai sus, sa se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vrem-teatru-de-consum\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vrem teatru de consum!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[86,6301,6300],"class_list":["post-8850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-teatru","tag-teatru-comercial","tag-teatru-de-consum"],"views":1922,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8850"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8850\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}