{"id":885,"date":"2009-12-24T00:03:54","date_gmt":"2009-12-23T22:03:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=885"},"modified":"2009-12-24T00:04:55","modified_gmt":"2009-12-23T22:04:55","slug":"oracol-la-cotroceni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oracol-la-cotroceni\/","title":{"rendered":"Oracol la Cotroceni"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>CARTEA ROM\u00c2NEASCA<\/strong><\/p>\n<p><em><strong>Ioana Dragan, Mafalda, Editura ALLFA, Bucuresti, 2009, 152 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>La zece ani de la \u201ePovestile Monei\u201c, volum de nuvele ce constituia a doua carte de proza a Ioanei Dragan (dupa debutul editorial cu \u201eVietati si femei\u201c, 1997), autoarea revine in actualitatea editoriala cu un incitant microroman intitulat \u201eMafalda\u201c.<br \/>\nProzatoarea \u201enouazecista\u201c a fost de la inceput destul de stap\u00e2na pe sine, intr-un perimetru epic de mici dimensiuni, in care personajele, preponderent feminine, erau surprinse in automatismele lor psiho-existentiale. Raceala observatiei si doza de \u201esadism\u201c cu care autoarea, prin lentilele narative, asista la convulsiile lor au fost remarcate de critica. De asemenea, acuitatea auditiva datorita careia diferitele interventii si interjectii ale acelorasi personaje capatau valoare caracterizanta si deveneau fapte de limbaj artistic.<br \/>\nIn \u201eMafalda\u201c, Ioana Dragan urmeaza o alta traiectorie, renunt\u00e2nd la paleta limbajelor colorate si topind majoritatea intrarilor verbale in pasta unei colocvialitati de care \u201eeroii\u201c se lasa vorbiti. Tanti Adina, pensionata pe caz de boala, si bietul Doru, fostul ei sot decedat intr-un regretabil si in-evitabil accident, doamna Reli, care s-a dus si ea, saraca, pe timpul unei veri infernal de calduroase, nea Tibi, vizitatorul octogenar si guraliv al vecinei de bloc ce ghiceste viitorul cunoscutilor si necunoscutilor, toate aceste personaje \u2013 si altele care mai trec prin cadru \u2013 au cam aceleasi cuvinte ce \u201eredau\u201c cam aceleasi sentimente. Se exprima (la propriu si la figurat) intr-un mod batr\u00e2nicios-romantios, cu o reflexivitate de frizerie sau de bodega, cu o experienta de existenta amar\u00e2ta diseminata in clisee si ambalaje retorice ieftine. Si totusi, viata adevarata pulseaza sub acest supracod popular si populist ce inseriaza traseele distincte ale subiectilor nostri. Iat-o pe Mafalda de cartier, atotstiutoarea tanti Adina, la v\u00e2rsta tineretii de vis: \u201eAvea douazeci si ceva de ani, v\u00e2rsta de azi a Cristinei, un serviciu la un depozit de marfa de la gara Filaret, aproape de casa, tot viitorul in fata. Pe Doru i-l prezentase un coleg, intr-un local in care aniversasera o zi onomastica de la serviciu, mititei si bere multa, flori si cadouri peste tot, ea purta o rochita noua care-i venea foarte bine si niste pantofi care o rosesera de groaza lumii, dar care se asortau de minune, era cald si daca ieseai afara te zapacea mirosul teilor infloriti si aroma gardului de iasomie, o nebunie dulce si imbietoare!\u201c (p. 42).\u00a0 Si iat-o pe studenta la ASE Cristina, fata de care Adina are grija, intr-un moment de criza amoroasa: \u201eStatea ca o proasta pl\u00e2ng\u00e2nd in mijlocul unui Carrefour si putin ii pasa ca se uita lumea la ea, cu mila, ingrijorare si dispret, fetele de azi nu mai are, mamica, nici un fel de m\u00e2ndrie, auzea ca prin vis c\u00e2te-o mamaita din pensionarele astea debord\u00e2nd de m\u00e2ndrie, cum sa nu, m\u00e2ndre ca fostul gicuta, actualmente tataita, sforaie la televizor in fiecare seara ori r\u00e2g\u00e2ie r\u00e2ntasul duhnind a m\u00e2ndra bautura, ori taie disciplinat cartofii cuburi cubulete sub privirea tantosa si satisfacuta a consoartei care se faleste cum i-am venit eu de hac, acu la batr\u00e2nete pentru c\u00e2t mi-a frecat ficatii la tinerete, da\u2019 sa ma vada cineva pl\u00e2ng\u00e2nd pe strada, asta nici in ruptul capului!\u201c (pp. 83-84).<br \/>\nCristina este dintr-un alt film, e, cum se spune, o intelectuala, dar prozatoarea o inconjoara, semnificativ, cu acelasi cerc de (ne)simtire populara, de frustrari si b\u00e2rfe cotidiene ale tipicelor gospodine postcomuniste. Mentalul colectiv, configurat intr-un mod suburban ce a devenit in ultimii ani dominant si central, este adevaratul personaj al acestei carticele prin care Ioana Dragan evolueaza pe un culoar deschis si marcat de Radu Aldulescu.<br \/>\nPe l\u00e2nga aceste delicioase inserturi filozofico-mahalagesti, \u201eMafalda\u201c are insa si un story; iar micile evenimente puse in pagina se articuleaza intr-o naratiune ingenios condusa. In prima instanta, interesul cititorului este de a vedea in ce masura predictiile Adinei se verifica. E un test pe care ea il da periodic, in ochii locatarilor si ai oamenilor cu care privirile sale experte se incruciseaza. Statura i se profileaza tot mai amenintator, fiindca tanti Adina vede mai degraba raul din viitorul fiecaruia, boala, moartea, iar nu binele ce va sa vina. Incerc\u00e2nd sa-si explice propria \u201egrila\u201c vizionara, Mafalda noastra reflecteaza, amar, ca \u201elucrurile bune sunt neimportante, detalii care doar impacheteaza frumos suferintele si fac suportabile uneori durerile vietii\u201c (p. 124).<br \/>\nIncet-incet, pensionara pe caz de boala devine pentru cei din jur o vrajitoare, de afurisit ca atare. Sentimentele din sufletelul ei nu mai conteaza. Faptul ca a avut si are grija de Cristinuta, bobocelul de fata parasita de o mama inconstienta (profesionista a croazierelor cu occidentali sensibili la farmecele moldovencelor), tinde sa fie neglijat. Judecatorii din preajma sunt tot mai revoltati de aceasta piaza-rea. Singurul care o pretuieste in continuare (excluz\u00e2ndu-l pe nea Tibi, vecinul indatoritor) este&#8230; presedintele tarii, un fost marinar, tip de viata. La un miting, presedintele in exercitiu, in noua baie de multime, da peste vaduva muzicantului din Rahova care-i c\u00e2nta lui in tinerete la acordeon \u2013 si pe amintirea comuna a bietului Doru, o relatie de amicitie cvasi-profesionala se incheaga. \u201eAi grija, domnu\u2019 presedinte, ai grija\u201c, ii sufla Adina prezidentului nadusit, \u201eintr-o buna zi totul se termina\u201c: si de la acest anunt datator de fiori, primul om in stat o va invita frecvent la Cotroceni, sa-i limpezeasca viitorul institutional si politic&#8230;<br \/>\nPe postul, onorant, de oracol prezidential, Mafalda de bloc face tot ce poate: si autoarea tensioneaza tragicomic acest raport dintre capacitatile predictive ale personajului si incapacitatea sa de a influenta efectiv desfasurarea evenimentelor. Propria viata este un fiasco pentru tanti Adina; si drama e ca si experientele previzibile ale Cristinei, copilul ei de suflet, duc intr-acolo. Amorezata de un actor faimos de la Nottara, cam batr\u00e2ior pentru ea, minunea de fata (aflata la antipodul tipologic al mamei naturale, curvistina Violeta) va fi cur\u00e2nd parasita de catre cuceritorul de profesie si va suferi \u2013 dupa cum am vazut \u2013 in mijlocul Carrefour-ului. Dar nu numai acolo. Si chiar fara s-o merite.<br \/>\nCu o turnura de exagerare, Ioana Dragan dubleaza, asa zic\u00e2nd, oracolul, fac\u00e2nd si din Cristina o t\u00e2nara cu puteri neobisnuite. Privindu-se una in oglinda intuitiei celeilalte, Adina si Cristina se compatimesc reciproc pentru ce urmeaza sa li se int\u00e2mple. Dar nici una, nici alta nu-si reprezinta exact propriul viitor, prestiinta lor dovedindu-se, la acest capitol, ineficace. Mai apare, com\u00e8die!, si o tiganca ghicitoare care se ambitioneaza sa-i lamureasca tocmai titularei noastre ziua de m\u00e2ine. Fictiunea s-a deplasat cu totul in acest plan al nenorocirilor aflate dupa colt, spre care toate personajele, in frunte cu cele stiutoare, se indreapta cu pas gimnastic.<br \/>\nExperienta prozatoarei se vede din rabdarea cu care muta piesele pe tabla de sah, intr-o directie funesta, dar si din solutia imaginata pentru a intrerupe si a schimba cursul jocului. Dupa ce se ingrozeste s-o vada pe draga ei Cristina arsa de vie, de catre o banda de extremisti, tanti Adina cade intr-un fel de letargie. Autoarea nu se grabeste s-o scoata din aceasta stare si dubleaza scenele bucurestene prin cadre venetiene cu t\u00e2nara turista de ocazie indrept\u00e2ndu-se, senina, spre coordonatele mortii sale. Daca aceasta pendulare intre cele doua planuri creste suspense-ul, cititorul e zapacit suplimentar de faptul ca, dintr-odata, previziunile Mafaldei nu mai sunt confirmate de realitate. In prim-plan apar, ca din int\u00e2mplare, personaje care ar fi trebuit sa moara. Se petrec, in schimb, evenimente care ar fi trebuit sa nu se produca. Realitatea spuselor oracolului se dezintegreaza prin avansul unei alte realitati dec\u00e2t cea care, in viziunea Mafaldei, ar fi urmat inexorabil.<br \/>\nPentru a-si salva iubita dintr-un devastator cutremur provocat de maleficul Lex Luthor, bravul Superman zbura in jurul Pam\u00e2ntului in sens invers, intorc\u00e2nd astfel Sistemul la un moment anterior dezastrului. Mai modesta, tanti Adina ajunge la spital, confuza in urma unui accident casnic, si cu majoritatea previziunilor ei neconfirmate. Vrajitoarea pare sa-si fi pierdut puterile speciale, transform\u00e2ndu-se intr-o biata femeie de care altii trebuie sa aiba grija. Miraculosul \u201estiintei\u201c ei dispare din acest plan local, pentru a se muta, protector, in cel al calatoriei periculoase facute de Cristina la Venetia. T\u00e2nara nu va muri stropita cu benzina si arsa de vie de niste huligani, asa cum nimic din ceea ce a \u201eghicit\u201c Mafalda in ultima vreme nu se mai int\u00e2mpla. Presedintele insusi, dupa ce va c\u00e2stiga alegerile si un nou mandat, va taxa dur balmajelile pseudo-oracolului d\u00e2mbovitean: \u201edeodata, presedintele se intunecase la fata, unde si consumase ceva, ca ce ma intereseaza pe mine astea, tu ma duci cu presul, le balmajesti, aiureli, din tot ce zici, nimic nu se potriveste, apoi, ca o injuratura de mitocan, n-a prea avut noroc cu tine barbat-tu, el era un tigan cumsecade, da\u2019 tu esti o tiganca imputita!\u201c (p. 139). Un final usturator pentru Mafalda, un happy-end nescontat pentru povestea fostelor ei capacitati predictive.<br \/>\nIntre turul int\u00e2i, al lecturii acestui provocator microroman, si turul doi, al scrierii cronicii de fata, realitatea a venit sa mai ajute putin ezoterismele din \u201eMafalda\u201c. Fostul nostru presedinte a devenit actualul nostru presedinte, c\u00e2stig\u00e2nd alegerile impotriva tuturor asteptarilor. H\u00e2rsitul strateg al campaniei principalului sau adversar, dupa ce a numarat in paralel voturile primite si a constatat ca-s mai putine, a explicat ceea ce nimeni n-a putut sa-si explice. Data marii dezbateri televizate caz\u00e2nd intr-o zi de joi, presedintele jucator a iesit invingator: \u201ein ziua de joi in general Basescu este in forma maxima pentru ca cel putin cei care se ocupa de ezoterie stiu ce inseamna Ziua Flacarii violete, si daca ati observat, cei din PD-L purtau violet si cravatele, si pulovarele, si pulovarul pe care il purta Basescu. Deci exista o filiatie aici. Eu cred in treaba asta, dar nu e cazul sa dezvoltam aici, putem sa facem o emisiune separata.\u201c<br \/>\nO emisiune separata, foarte bine, dar moderatorul ei sa aiba lecturile la zi\u2026<\/p>\n<blockquote><p><em><strong><br \/>\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>CARTEA ROM\u00c2NEASCA Ioana Dragan, Mafalda, Editura ALLFA, Bucuresti, 2009, 152 p. La zece ani de la \u201ePovestile Monei\u201c, volum de nuvele ce constituia a doua carte de proza a Ioanei Dragan (dupa debutul editorial cu \u201eVietati si femei\u201c, 1997), autoarea revine in actualitatea editoriala cu un incitant microroman intitulat \u201eMafalda\u201c. Prozatoarea \u201enouazecista\u201c a fost de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oracol-la-cotroceni\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Oracol la Cotroceni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[495,496],"class_list":["post-885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioana-dragan","tag-vieti-si-femei"],"views":2189,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=885"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/885\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}