{"id":8847,"date":"2011-09-01T16:15:52","date_gmt":"2011-09-01T14:15:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8847"},"modified":"2011-09-01T16:16:19","modified_gmt":"2011-09-01T14:16:19","slug":"izvoarele-limbii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/izvoarele-limbii-romane\/","title":{"rendered":"Izvoarele limbii rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"<p>Cercetarea noastra etimologica (mai bine zis at\u00e2ta c\u00e2t am expus din ea) \u00eencepe sa scoata la iveala existenta unui numar mult mai mare de cuvinte rom\u00e2nesti de origine latina dec\u00e2t se credea p\u00e2na acum. Ce importanta are acest adaos? S-ar putea spune ca numeroasele cuvinte latinesti ale limbii rom\u00e2ne consemnate de mult ca atare \u00een lucrarile de specialitate sunt suficiente pentru a-i asigura un statut necontestat de limba neolatina, ceea ce face ca aportul nostru (const\u00e2nd deocamdata \u00eentr-un spor de latinisme) sa para oarecum un lux. Pentru ca statutul ei ram\u00e2ne, \u00een fond, acelasi. Si totusi nu este doar un lux: existenta unui numar mai mare de latinisme \u00een limba rom\u00e2na consolideaza acest statut, schimba procentele ponderii pe care le au elementele sale constitutive. Fiindca orice modificare de pondere a unui element atrage dupa sine schimbari \u00een fiecare dintre celelalte. \u00cencalcarea altor domenii lingvistice (slavona, maghiara, turca) n-a putut fi evitata \u00een cele c\u00e2teva articole anterioare, si aceasta \u00eemprejurare ne va sili, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, sa ne justificam propriile ipoteze, care difera considerabil de rezultatele eforturilor anterioare ale lingvistilor, consemnate \u00een dictionarele limbii rom\u00e2ne cu indicatii etimologice.<br \/>\nDe aceea am anuntat \u00een finalul articolului anterior ca voi schita structura reala (\u00een viziunea mea) a vocabularului rom\u00e2nesc din punctul de vedere al originii, pentru a se vedea mai limpede rostul cercetarii de fata.<br \/>\nAm reusit p\u00e2na acum, sper, sa sporesc constiinta latinitatii, prin prezentarea unor evolutii semantice de la latina la rom\u00e2na nu o data surprinzatoare, \u00eensa perfect admisibile, deoarece \u00een anumite contexte biblice \u00eesi gasesc, asa cum am vazut, explicatii satisfacatoare. Exploat\u00e2nd aceasta sursa, care e departe de a se fi epuizat, voi continua, desigur, sa dezvalui numeroase alte latinisme \u00eenca nedepistate ca atare.<br \/>\nLa acestea se vor adauga mai t\u00e2rziu alte numeroase cuvinte rom\u00e2nesti dintr-o a doua sursa primordiala, aceasta \u00eensa neexplorata p\u00e2na acum (sau explorata doar sporadic si cu totul insuficient), si anume limba moeso-gotica.<br \/>\n\u00cen ceea ce priveste sporul de latinisme pentru limba rom\u00e2na, el va modifica procentele care-i definesc statutul \u00eentre limbile romanice. Latina dunareana se profileaza net pe fondul panromanic, pe de o parte printr-un numar relativ important de cuvinte pastrate numai \u00een limba rom\u00e2na (si totusi \u201erelativ redus\u201c, daca le privim \u201e\u00een \u00eentreaga desfasurare istorica\u201c a limbii, dupa I. Fischer), si pe de alta parte, printr-un numar \u201efrapant\u201c de mare de cuvinte panromanice absente din limba rom\u00e2na. Ei bine, \u00eemputinarea acestor \u201eabsente\u201c va fi unul dintre efectele cercetarii noastre.<br \/>\n\u00cen ceea ce priveste moeso-gotica pe care \u00eemi propun s-o valorific sistematic ca sursa primordiala a limbii rom\u00e2ne, trebuie sa spun ca cercetarea ei am \u00eenceput-o cu peste trei decenii \u00een urma si ca am publicat sporadic, \u00eencep\u00e2nd din 1990, o serie de ipoteze etimologice, mai ales din domeniul vietii crestine (credinta si institutii). Exploat\u00e2nd aceasta sursa (repet, neadmisa oficial ca atare), am propus \u00eenca de pe atunci, \u00een paginile suplimentului \u201eLumea crestina\u201c al cotidianului \u201eRom\u00e2nia libera\u201c, apoi, \u00een 2005, \u00een pagina culturala realizata de N. Prelipceanu si I. Zubascu, o serie de etimoane diferite de cele general acceptate, pentru numeroase si importante cuvinte rom\u00e2nesti din domeniul credintei, cultului si vietii spirituale si politice (sf\u00e2nt, duh, pocainta, prihana, hulire, jup\u00e2n, cneaz, voivod etc.), dar \u00eent\u00e2mplarea a facut sa \u00eentrerup expunerea acestor ipoteze mai \u00eenainte de a fi apucat sa precizez ca ele acopereau numai o mica portiune dintr-o arie mai vasta a superstratului germanic vechi, revendicat de mine ca o bogata sursa a limbii rom\u00e2ne. S-a putut astfel crea impresia, presupun, ca demersul meu ar fi \u00eentrutorul similar \u00eencercarilor din trecut (Gamillscheg, Diculescu, Puscariu, Stefanescu-Draganesti), care nu au reusit la vremea respectiva sa-i convinga pe cei mai reputati istorici ai limbii rom\u00e2ne (Densusianu, Rosetti) din pricina caracterului \u201eizolat\u201c al cuvintelor presupus germanice vechi: \u201eAr fi de mirare \u2013 suna obiectia lui Rosetti \u2013 ca rom\u00e2na sa fi \u00eemprumutat de la populatiile germanice c\u00e2teva cuvinte izolate, atunci c\u00e2nd ne-am fi asteptat la o serie de termeni, grupati \u00een diferse categorii, care sa corespunda unor fapte precise de civilizatie\u201c. Ei bine, obiectia cade \u00een fata setului masiv de date furnizat de Biblia lui Ulfila, din care se poate \u00eenchega un ansamblu lingvistic perfect coerent, care sa corespunda unor \u201efapte precise\u201c de cultura si civilizatie.<br \/>\nDespre Ulfila se stie ca predica \u00een veacul al IV-lea, la Dunarea de Jos, \u00een trei limbi: latina, greaca si \u201egotica\u201c. \u00cen noua noastra perspectiva, mai putin sceptica, baz\u00e2ndu-ma pe setul de date furnizat de Biblia gotica, am mers, cum am amintit, pe urmele lui Diculescu, Puscariu, Stefanescu-Draganesti, \u00eencurajat fiind si de o afirmatie a lui Iorgu Iordan (\u201eToponimia rom\u00e2neasca\u201c, 1963): \u201ePrincipial, existenta unor \u00eemprumuri germanice vechi \u00een limba noastra nu mai poate fi contestata\u201c. Am parcurs astfel textul Bibliei lui Ulfila nu asa cum se procedeaza de obicei, adica privindu-l ca pe un monument al limbilor germanice, ci cu ochiul treaz al rom\u00e2nului dispus sa accepte o posibila influenta germanica veche asupra limbii sale. Rezultatul a fost o adevarata revelatie: departe de a fi ne\u00eensemnat, acest superstrat este masiv si esential, este o componenta definitorie a limbii rom\u00e2ne, o fibra veche, profunda si intima a ei. Prin caracterul sau compact si organic face sa cada obiectia lui Rosetti. Pe baza acestui bogat izvor, ignorat p\u00e2na mai ieri (Biblia lui Ulfila), se poate face lesne gruparea termenilor \u00een diverse categorii, care sa corespunda unor fapte precise de civilizatie, pentru ca, citit din perspectiva limbii rom\u00e2ne, textul dezvaluie sute si sute de cuvinte \u201egotice\u201c (sau getice si gotice) \u00een limba rom\u00e2na actuala, dintre care multe din fondul ei principal, ca sa nu mai vorbim (acum) despre faptele de limba veche, \u00een parte iesite din uz, sau despre cele dialectale.<br \/>\nMai mult, din studiul acestui text mai putem trage concluzia ca recuperarea este dubla: de autohtonisme getice si de elemente gotice de aductiune, \u00eempletite str\u00e2ns, dat fiind ca primul superstrat al limbii rom\u00e2ne, revendicat aici de noi, si anume cel germanic vechi, si-a exercitat influenta exact pe teritoriul lingvistic de substrat al limbii rom\u00e2ne, \u00een spatiul panonic si daco-moesian.<br \/>\nSi \u00eenca ceva: prin valorificarea acestui izvor ne situam \u00eentr-o perfecta normalitate europeana a neolatinitatii, altfel spus, situatia din limba rom\u00e2na nu se deosebeste prin nimic de situatia celorlalte limbi romanice, unde superstratul germanic vechi este recunoscut drept primul si cel mai important adaos la fondul de latinitate.<br \/>\nCum ram\u00e2ne atunci cu superstratul slav? Merg\u00e2nd pe urmele lui Ilie Barbulescu, numerosi slavisti si\/ sau istorici ai limbii rom\u00e2ne (I. Patrut, Gh. Bolocan, G. Ivanescu) \u00eel situeaza \u00een perioada \u201epost paleo-slovenica\u201c, abia dupa crestinarea slavilor, ca si a maghiarilor, relativ t\u00e2rziu (aproximativ \u00een veacurile IX si X), c\u00e2nd limba rom\u00e2na se \u00eenchegase \u00een trasaturile sale esentiale.<br \/>\n\u00cen ordinea vietii spirituale, contactele dintre valurile de migratori si populatia crestina stabila din fostele provincii ale imperiului \u00een care se vorbea latina si moeso-gotica (intrate \u00eentr-un proces de simbioza romanico-germanica) au avut caracterul unor \u00eenfruntari violente. Sa nu uitam ca, p\u00e2na a se crestina, at\u00e2t bulgarii c\u00e2t si maghiarii pag\u00e2ni i-au supus la crude persecutii pe valahii crestini \u00een locurile unde izbuteau sa-si impuna dominatia. Istoriografia \u00eenregistreaza numeroase acte de mucenicie ale caror victime au fost valahii. Deosebirea dintre vechii crestini valahi si noii crestini bulgari si maghiari s-a mentinut o buna bucata de vreme. Zelul religios al veneticilor care s-au crestinat \u00een pripa si de nevoie pentru a fi primiti \u00een Europa, cum am zice astazi, a fost \u00eendeaproape impulsat si manipulat de interesele divergente ale celor doua centre de putere spirituala si politica de atunci, Roma si Bizantul, aflate \u00eentr-o acerba rivalitate care va duce cur\u00e2nd la marea schisma din 1054.<br \/>\n\u00cen aceste conditii vitrege, valahii, carora nu li se mai recunostea vechea autocefalie religioasa obtinuta pe vremea marelui Justinian, au trait \u00eentr-o lunga si eroica defensiva a valorilor vechii lor identitati amenintate. Climatul nu era prielnic pentru relatii de simbioza cu noii veniti, ci dimpotriva, de antibioza. \u00cen momentele dificile, de diminuare si chiar anulare a independentei lor politice, vlahii s-au straduit sa-si pazeasca cel putin identitatea spirituala, iar marturia acestei stradanii este tocmai caracterul conservator vechi crestin al limbii rom\u00e2ne.<br \/>\nDupa aceasta sumara jalonare a terenului pe care vom pasi \u00een continuare, si dupa precizarea privitoare la izvoarele principale ale limbii noastre: cel latin si cel moeso-gotic, \u00eendeosebi \u00een filoanele lor biblice, \u00eemi exprim speranta ca \u00een cur\u00e2nd se va vedea limpede ca \u00eentreaga viata a comunitatii noastre at\u00e2rna (din lat. aeterno) de cele vesnice, ca e \u00eentocmita (din lat. dogma), sau alcatuita (din moeso-gotica: alhs = templu si taujan = a face) \u00een cel mai profund spirit crestin. Cel putin \u00een nazuintele ei \u00eenalte, daca nu \u00eentotdeauna si \u00een planul practic, adesea constr\u00e2ngator (prin nevoia de adaptare la adversitatile sale inerente) la vremelnice abdicari si concesii. Vremelnicia \u00eensa nu anuleaza, ci dimpotriva, prin raportarea implicita si necesara la cele nepieritoare, confirma \u00eentotdeauna hotar\u00e2t, ca instanta calauzitoare, vesnicia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cercetarea noastra etimologica (mai bine zis at\u00e2ta c\u00e2t am expus din ea) \u00eencepe sa scoata la iveala existenta unui numar mult mai mare de cuvinte rom\u00e2nesti de origine latina dec\u00e2t se credea p\u00e2na acum. Ce importanta are acest adaos? S-ar putea spune ca numeroasele cuvinte latinesti ale limbii rom\u00e2ne consemnate de mult ca atare \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/izvoarele-limbii-romane\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Izvoarele limbii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6299],"class_list":["post-8847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-izvoarele-limbii-romane"],"views":3733,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8847\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}