{"id":8832,"date":"2011-09-01T15:59:12","date_gmt":"2011-09-01T13:59:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8832"},"modified":"2011-09-01T16:00:55","modified_gmt":"2011-09-01T14:00:55","slug":"in-cautarea-timpului-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-timpului-trecut\/","title":{"rendered":"In cautarea timpului trecut"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Jos\u00e9 Eduardo Agualusa, <em>V\u00e2nzatorul de trecuturi,<\/em> traducere de Anca Milu-Vaidesegan, Bucuresti, Editura Leda, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>\u201eNu ma mai pot intoarce la \u201eO mie si una de nopti\u201c, dar in schimb descopar intruna scriitori noi. Imi place, spre exemplu, Coetzee, burul, pentru asprimea si precizia lui, pentru disperarea lipsita de indulgenta. Am fost surprins sa aflu ca suedezii au premiat o opera at\u00e2t de buna.\u201c Cel care rosteste aceste cuvinte nu e, asa cum s-ar putea crede, vreun critic literar sau cine stie ce erudit, ci o sop\u00e2rla. E adevarat ca dintr-o specie rara \u2013 dar care se pricepe la fel de bine la evaluarea pericolelor reprezentate de dusmanii sai naturali, scorpionii, ca si la aceea a realizarilor literaturii contemporane. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sop\u00e2rla poarta si un nume, Eul\u00e1lio, si e unicul animal de companie al lui F\u00e9lix Ventura, de profesie&#8230; v\u00e2nzator de trecuturi! Totul pare absurd sau, daca nu, macar greu de inteles? Ei bine, daca avem in vedere ca toate acestea se petrec intr-o carte al carei narator este insusi Eul\u00e1lio si al carei protagonist este, evident, F\u00e9lix Ventura, lucrurile sunt deja (putintel!&#8230;) mai clare; chiar daca dau senzatia ca ar fi desprinse din cuprinsul unei carti tin\u00e2nd de apanajul realismului magic. In ciuda aparentelor, nu e intocmai asa, pentru ca, desi Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez si Julio Cort\u00e1zar sunt doi dintre maestrii recunoscuti ca atare ai lui Jos\u00e9 Eduardo Agualusa, autorul romanului \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c, axat pe aventurile lui Ventura si ale lui Eul\u00e1lio, cartea aceasta nu imita vreun model, nu se inscrie in nici o schema prestabilita si nu utilizeaza nici unul dintre cliseele la care ne-am astepta pornind de la premisele enuntate mai sus.<br \/>\nPublicat in anul 2004 si foarte bine primit de critica literara, incununat chiar cu Independent Foreign Fiction Prize in 2007 si considerat nu de putine voci ale exegetilor din diverse spatii culturale ca un soi de \u201esenzatie\u201c a momentului, \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c (\u201eO Vendedor de Passados\u201c) nu reprezinta, insa, o surpriza pentru cititorii care cunosc evolutia scrisului lui Jos\u00e9 Eduardo Agualusa. Acesta este autorul unor excelente volume de povestiri si al c\u00e2torva romane, cum ar fi \u201eNa\u00e7ao Crioula\u201c (1998) sau \u201eUm estranho em Goa\u201c (2000) care au configurat deja cu claritate un profil literar remarcabil, subliniind, in plus, si preocuparea principala a scriitorului, si anume aducerea in prim plan a problemelor Africii si ale Portugaliei ultimelor decenii. Agualusa insusi e foarte legat profund de aceste locuri: s-a nascut in Angola, in 1960 si a petrecut ani buni din viata la Luanda, oras fata de care a simtit mereu o afectiune puternica, la fel ca, de altfel, si pentru Lisabona, privita ca un veritabil spatiu de adoptie. Toate aceste aspecte se regasesc si in \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c. Dar tocmai aici e de gasit surpriza pe care o aduce proza at\u00e2t de aparte a lui Agualusa: caci, desi parerea comuna a publicului (cititor si nu numai) este aceea ca despre Africa si realitatile sale postcoloniale se poate scrie doar la modul dramatic, sumbru si (cvasi)apocaliptic, romanul acesta demonstreaza contrariul. Evident, nu trag\u00e2nd totul in derizoriu si nici \u2013 cu at\u00e2t mai putin! \u2013 ironiz\u00e2nd ceea ce nu se poate ironiza. Ci av\u00e2nd curajul de a privi realitatea cu un z\u00e2mbet si de a gasi, astfel, puterea, de a o lua ca atare&#8230; Prin urmare, \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c z\u00e2mbeste (determin\u00e2ndu-si si cititorul sa z\u00e2mbeasca) in multe din paginile sale, chiar daca nu de putine ori face asta cu lacrimi, romanul demonstr\u00e2nd capacitatea autorului de a imbina comicul colosal cu lirismul cel mai pur si de a spune mari adevaruri fara dramatismul retoricii gaunoase.<br \/>\nLa nivelul strict al subiectului, cartea e povestea carierei lui F\u00e9lix Ventura, de profesie genealogist, adica, dupa cum autorul insusi explica, \u201ev\u00e2nzator de trecuturi\u201c; o ocupatie foarte utila intr-o tara cum e Angola, (Luanda e locul desfasurarii actiunii), mai cu seama dupa o perioada cum a fost cea a cumplitului razboi civil care a sf\u00e2siat aceasta parte a lumii. Caci in acest loc, mai mult dec\u00e2t oriunde, oamenii au nevoie de un trecut mai bun (de aici si deviza lui F\u00e9lix, inscrisa pe cartea lui de vizita: \u201eAsigura copiilor tai un trecut mai bun!\u201c), pentru a putea avea ce altceva dec\u00e2t un viitor luminos&#8230; Astfel ca acasa la F\u00e9lix, cel care evita lumina si caldura soarelui, fiind albinos \u2013 si, in acest fel, practic cvasi-exclus din societate \u2013 vin o multime de persoane care au nevoie de un fundal onorabil, credibil si de natura a-i ajuta intr-o viitoare cariera. Oamenii de afaceri prosperi, generalii sau oficialii de toate felurile isi asigura, practic, viitorul, consolid\u00e2ndu-si trecutul&#8230; F\u00e9lix Ventura e mare maestru in meseria lui, fiind capabil, ca reporter-fotograf ce este, sa produca o intreaga genealogie celor interesati. Totul petrec\u00e2ndu-se, desigur, sub privirile fixe ale lui Eul\u00e1lio, cel care stie tot, iar uneori, c\u00e2nd nu se mai poate abtine, izbucneste intr-un r\u00e2s strident si aproape omenesc, dovada cea mai clara ca, in urma cu ani, a fost el insusi o fiinta umana&#8230; Numai ca intr-o buna zi, la Ventura vine un individ ciudat care isi doreste nu doar un trecut onorabil, ci si acte care sa ateste ca este cel din povestea pe care v\u00e2nzatorul de trecuturi trebuie s-o fabrice. Desi initial refuza, acesta se va lasa convins (de dolarii americani!) sa produca chiar si acte de identitate pentru noul Jos\u00e9 Buchmann. Care isi ia rolul in serios si porneste in cautarea parintilor sai, ajung\u00e2nd chiar in satul natal al acestora, transform\u00e2nd fictiunea in cea mai adevarata realitate, caci nu int\u00e2mplator numele sau este Buchmann, \u201ebook man\u201c&#8230;<br \/>\nDesigur, dincolo de amanuntul legat de alegerea lui Eul\u00e1lio ca narator \u2013 pe care unii critici au apropiat-o chiar de formula utilizata de Kafka in \u201eMetamorfoza\u201c \u2013 si dincolo chiar de unele trimiteri care demonstreaza admiratia pe care o poarta Agualusa marilor autori latino-americani (realisti-magici sau nu) ai ultimei jumatati de secol, devine tot mai clara profunda influenta pe care o are proza lui Jorge Luis Borges asupra acestui roman. Din nou, deloc int\u00e2mplator, epigraful cartii ii apartine marelui scriitor argentinian: \u201eDaca ar fi sa ma nasc din nou, as alege ceva total diferit.\u201c Trimiterile livresti sunt numeroase in \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c, caci protagonistul este gasit imediat dupa nastere, abandonat intr-un cosulet unde se mai afla si scrierile lui E\u00e7a de Queiroz, care devine, evident, primul parinte spiritual al lui Ventura, iar tatal sau adoptiv, anticarul care-l primeste in casa e pasionat de opera lui Montaigne si Richard Burton. In plus, constructia romanului, alcatuit din numeroase capitole, functioneaza printr-un veritabil efect cumulativ amintind, pe alocuri, de cele mai bune pagini ale lui Italo Calvino. Numai ca, oric\u00e2t de metafictional ar putea sa para in anumite momente \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c, autorul stie perfect cum sa aminteasca cititorilor ca, dincolo de latura (mai mult sau mai putin postmoderna) axata pe investigarea mecanismelor de constructie a textului, miza cartii e mult mai profunda, Agualusa spun\u00e2nd si lucrurile esentiale despre Angola si trecutul sau s\u00e2ngeros. Scriitorul face, deci, mult mai mult dec\u00e2t sa puna la cale un joc literar, oric\u00e2t de elaborat sau de subtil ar putea acesta sa devina. Caci, daca \u201eliteratura este modalitatea pe care o are la indem\u00e2na un veritabil mincinos pentru a se face acceptat in societate\u201c (dupa cum unul din personaje nu ezita sa afirme), tot literatura este, pentru autorul acestui roman, modalitatea pe care o are la dispozitie pentru a spune despre Angola mai mult dec\u00e2t se poate vedea in jurnalele de stiri, at\u00e2t de preocupate doar de elementele spectaculoase si \/ sau socante.<br \/>\nAstfel, relatarea indirecta a faptelor alterneaza cu aceea implicata a lui Eul\u00e1lio, cel care devine, desigur, naratorul ideal \u2013 capabil chiar sa viseze, ba si sa patrunda in visele celorlalti locatari ai casei, fie ca e vorba despre F\u00e9lix, fie de batr\u00e2na servitoare Esperan\u00e7a (convinsa ca e imuna la moarte dupa ce, in timpul razboiului civil un pluton de executie nu o putuse ucide din cauza\u2026 logisticii, adica din simplul motiv ca se terminasera gloantele) ori de frumoasa \u00c2ngela L\u00facia, iubita lui Ventura, at\u00e2t de pasionata de lumina si incerc\u00e2nd sa surprinda in fotografiile sale cele mai uimitoare unghiuri ale luminii soarelui. Privite, prin urmare, at\u00e2t dintr-un punct de vedere exterior, c\u00e2t si dintr-unul implicat, faptele capata o alta semnificatie, iar fictiunile create de F\u00e9lix, acele povesti pseudoidentitare care initial pareau a fi opusul total al adevarului, se transforma in calea care duce spre adevar, ajut\u00e2ndu-l pe protagonist sa descopere cine e cu adevarat, iar pe cei din jur \u2013 cine ar putea deveni. Fictiunea se transforma, deci, in veritabil drum spre adevar si, deopotriva, in unica modalitate prin care violenta care a marcat at\u00e2ta vreme destinul Angolei poate fi abolita. Caci \u201eV\u00e2nzatorul de trecuturi\u201c e si o carte extrem de dura, nu o data, vorbind despre atrocitatile comise pe continentul african, despre teama de a iesi pe strada pentru a nu fi ucis din greseala, despre teama de a te plimba pentru a nu fi omor\u00e2t de o mina uitata cine stie unde, ba chiar si \u2013 pentru a destinde putin atmosfera \u2013 despre teama micului Eul\u00e1lio de a nu fi muscat de un scorpion&#8230; Lucru care, de altfel, se va si int\u00e2mpla in final, doar pentru ca astfel sop\u00e2rla cu vocatie de filosof si de critic literar sa-i lase lui F\u00e9lix drumul deschis spre construirea propriei sale povesti \u2013 protagonistul incep\u00e2nd, in ultimul capitol, sa scrie un jurnal \u2013 si spre visarea p\u00e2na la capat a propriului sau vis, visul unei fericiri posibile alaturi de frumoasa \u00c2ngela L\u00facia, veritabilul sau inger al luminii&#8230; Caci, dupa cum ii spune ea, \u201eDumnezeu ne-a dat visele pentru a putea privi de partea cealalta.\u201c Numai ca drumul pe care trebuie sa-l faca Ventura pentru a ajunge la fericirea mult dorita este, la finalul cartii, abia la inceput. Semn ca, dupa cum spune Jos\u00e9 Eduardo Agualusa, \u201eexista o diferenta, daca ne g\u00e2ndim bine, intre a avea un vis si a infaptui un vis.\u201c<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Jos\u00e9 Eduardo Agualusa, V\u00e2nzatorul de trecuturi, traducere de Anca Milu-Vaidesegan, Bucuresti, Editura Leda, 2009. \u201eNu ma mai pot intoarce la \u201eO mie si una de nopti\u201c, dar in schimb descopar intruna scriitori noi. Imi place, spre exemplu, Coetzee, burul, pentru asprimea si precizia lui, pentru disperarea lipsita de indulgenta. Am fost surprins sa aflu ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-timpului-trecut\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">In cautarea timpului trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6294,6295],"class_list":["post-8832","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jose-eduardo-agualusa","tag-vanzatorul-de-trecuturi"],"views":2164,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8832"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8832\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}