{"id":8828,"date":"2011-09-01T15:49:15","date_gmt":"2011-09-01T13:49:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8828"},"modified":"2011-09-01T15:49:39","modified_gmt":"2011-09-01T13:49:39","slug":"enciclopedism-si-cantemirologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/enciclopedism-si-cantemirologie\/","title":{"rendered":"Enciclopedism si cantemirologie"},"content":{"rendered":"

Dimitrie Cantemir: Sesiune de comunicari stiintifice, 10 decembrie 2010, organizata de Academia Rom\u00e2na, Sectia de Filologie si Literatura, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, Editura Biblioteca Bucurestilor, 2011, 184 p.<\/strong><\/em><\/p>\n

Ar trebui sa ne obisnuim cu Dimitrie Cantemir \u00een postura celui mai important exponent din cultura noastra. \u00cen ciuda recuperarii unei parti \u00eensemnate din scrieri, \u00eent\u00e2ietatea sa continua sa ram\u00e2na neglijata. La aceasta situatie au contribuit, paradoxal, at\u00e2t perenitatea modelului educational \u00een care scriitorii au devenit profeti si legiuitori, c\u00e2t si critica exclusivist-literara. Partizanii primei directii au reusit sa atraga aderenti care sa adore icoana autorului, fara sa fi citit macar un r\u00e2nd din opera. Nu insist asupra asocierii abuzive, \u00een ceea ce-i priveste pe Eminescu si pe Caragiale, a criteriilor estetice si a factorilor sociali, politici si etnici, ilustrata de formule precum: \u201econtemporanul nostru\u201c, \u201e\u00eendrumator al neamului si artei peste veacuri\u201c, \u201eexpresia integrala a sufletului rom\u00e2nesc\u201c, \u201ecritic acerb al metehnelor nationale\u201c. Membrii celeilalte grupari au apreciat talentul din \u201eIstoria ieroglifica\u201c, s-au minunat de aceasta aparitie exceptionala, fara stramosi si fara urmasi \u00een sistemul scrisului vechi, depl\u00e2ng\u00e2ndu-i lunga tainuire \u00een manuscris (\u201edisgenezie\u201c, cum o numeste Eugen Negrici \u00een \u201eIluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c) si, prin urmare, esecul impunerii unei traditii. Astfel ca, nefiind revendicat de niciuna dintre paradigmele anterioare, enciclopedismul, trasatura menita sa indice singura metoda adecvata de \u00eentelegere a personalitatii principelui, si-a pastrat locul periferic.
\nSinteze bibliografice
\nTotusi, nimeni nu poate avea pretentia sa atinga astazi nivelul de pregatire necesar abordarii holiste. E aproape imposibil ca o singura persoana sa fie, simultan, filolog, istoric, critic literar, etnograf, teolog si muzician. Dar asta nu anuleaza posibilitatea ca specialistii sa cerceteze aceleasi texte din perspective complementare, pentru a le releva sincretismul. Aceasta tentativa se \u00eentrevede dupa parcurgerea unora dintre studiile prezentate pe 10 decembrie 2010 \u00een Aula Magna a Academiei Rom\u00e2ne, incluse \u00een volumul \u201eDimitrie Cantemir\u201c. Dupa cum precizeaza Gh. Chivu \u00een nota introductiva, sumarul a fost completat cu \u201ecinci comunicari prezentate, cu doua saptam\u00e2ni mai devreme, la Bruxelles, \u00een cadrul unei reuniuni internationale \u00eenchinate aceluiasi eveniment, deopotriva cultural si stiintific\u201c. Trei din acestea, semnate de E. Moutsopoulos, membru al Academiei din Atena (\u201eUlysse entre Turcs et V\u00e9nitiens\u201c), Serge Fauchereau (\u201eCantemir, \u201ecitoyen de l’univers\u201c\u201e) si Virgil Tanase (\u201eCantemir \u2013 l’excellence romanesque du roumain\u201c) nu se disting dec\u00e2t prin limba de redactare. \u00cen rest, sunt napadite de improvizatii. Aceasta abordare se dovedeste la \u00eendem\u00e2na acum c\u00e2nd Cantemir a ajuns o tema predilecta, un bun intelectual usor de transformat \u00een pilda pentru ilustrarea unor tipologii (renascentista, iluminista) sau pentru c\u00e2teva opozitii transformate \u00een valori europene (medievalitate \u2013 modernitate, Occident \u2013Orient).
\nDar exista si alte contributii care nu depasesc nivelul sintezelor minimale. Acestea reflecta o disputa legata de statutul cercetarii literare, purtata \u00eentre \u201echitantieri\u201c, \u00een speta cautatori de acte importante numai pentru gospodarie, aliati cu bibliografii si cu editorii lipsiti de opinii referitoare la domeniul investigat, si factiunea criticilor formati la scoala culegerilor de recenzii si a exegetilor care au idei neviabile. Aici se situeaza lucrarile alcatuite de Ioana Feodorov (\u201eStadiul actual al studiilor privitoare la Dimitrie Cantemir\u201c), Stela Toma (\u201eTextele rom\u00e2nesti cantemiriene si editarea lor \u00een cultura nationala\u201c) si Dan Berindei (\u201eDimitrie Cantemir \u2013 omul modern\u201c). Ultimul combina tautologii, truisme, enunturi vagi, \u00eentr-un discurs triumfalist, de consacrare a domnitorului \u00een panteonul eroilor.
\nInovatii inconturnabile
\nDar scaderile precedente sunt contrabalansate de patru articole inconturnabile. Nu ma voi opri la cel semnat de lingvistul Grigore Br\u00e2ncus (\u201eProbleme de istoria limbii rom\u00e2ne \u00een opera lui Dimitrie Cantemir\u201c), plin de raspunsuri punctuale. Mi s-ar parea, mutatis mutandis, ca m-as comporta ca un practician al sintaxei generative \u00eencerc\u00e2nd sa explice inventia stilistica argheziana. Merg\u00e2nd mai departe, trebuie semnalata analiza aplicata a sotilor Andrei si Valentina Esanu (\u201eUn Panegiric necunoscut al lui Dimitrie Cantemir\u201c), membri ai Institutului de Istorie, Stat si Drept (Academia de Stiinte a Republicii Moldova). Nu doar ca prezinta pentru prima data \u00een spatiul rom\u00e2nesc un text cantemirian \u2013 \u201eCuv\u00e2nt panegiresc de lauda Marelui Mucenic Dimitrie din Tesalonic…\u201c (1719) \u2013 , traduc\u00e2nd unica versiune conservata (\u00een limba rusa, la Muzeul Istoric de Stat din Moscova), descifr\u00e2ndu-i aluziile, ci reusesc sa reconfigureze protocolul Imperiului rus cu ajutorul unui gen literar specific traditiei bizantine. Raport\u00e2nd scrierea la alta asemanatoare, elaborata cu cinci mai devreme, autorii recurg la o perspectiva antropologica, arat\u00e2nd ca limbajul metaforic, asezat la temelia ceremoniilor Curtii, se plia, datorita dreptului divin al monarhului, pe o retorica a devotiunii. Prin analogie, figura folosita recurent de principe, parabola sf\u00e2ntului-martir, marcata de repetarea \u00eendemnului dumnezeiesc din a doua apologie (\u201eDa-mi, fiule, inima ta!\u201c), ascunde relatia de putere dintre tar si credinciosul sau supus: \u201ePe l\u00e2nga toate acestea, daca comparam cele doua Panegirice, observam ca cel din 1714 era o laudatio la adresa lui Petru I, care era \u00eendemnat sa izbaveasca tara Moldovei si alte popoare crestine balcanice de stap\u00e2nirea straina; cel din 1719, desi era dedicat Sf\u00e2ntului Mucenic Dimitrie, era de facto o auto-laudatio a lui Dimitrie Cantemir. La fel ca Panegiricul din 1714, \u00een cel din 1719 se \u00eentrevad, de sub haina si din continutul religios, aluzii deosebit de clare la persoana autorului\u201c.
\nUrmatoarea noutate interpretativa \u00eei apartine istoricului Ioan-Aurel Pop, care, \u00eentrebuint\u00e2nd o viziune etnologica si geopolitica, plaseaza \u201eDescriptio Moldaviae\u201c \u00een categoria lucrarilor de popularizare, necesare Occidentului pentru a asimila Orientul \u00een perspectiva unui proiect de integrare a \u201emarginalilor\u201c aflati sub influenta turceasca. Era momentul c\u00e2nd, dupa descoperirea Lumii Noi americane, rationalistii inventasera mitul bunului salbatic, interes\u00e2ndu-se de toate regiunile exotice: \u201eTocmai atunci, la cumpana secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea, se producea redimensionarea continentului, se trecea \u00abde la mica la marea Europa\u00bb, pe fondul unei \u00abcrize a constiintei europene\u00bb. Politica echilibrului european, impusa prin Pacea Westfalica (1648), genera o concurenta \u00eentre marile natiuni ale Europei, \u00eensotita de o dorinta de afirmare a celor mai mici. Toate statele si popoarele \u00eesi cautau un loc \u00absub soare\u00bb, unul c\u00e2t mai onoralbil, mai demn, mai \u00eenalt\u201c.
\nAm lasat la sf\u00e2rsit contributia lui Gh. Chivu (\u201eDimitrie Cantemir si \u00eennoirea limbii rom\u00e2ne literare vechi\u201c), \u00een care filologul demonstreaza c\u00e2teva evidente ignorate. Istorici si critici literari au sesizat tendinta sarcastica a carturarului \u00een \u201eIstoria ieroglifica\u201c, pun\u00e2nd-o pe seama unor surse livresti inaccesibile. De aceea, fara concretizarea unei optiuni concurente, alegoria politica pamfletara s-a mentinut ca principala strategie hermeneutica. Pe de o parte, Gh. Chivu \u00eenlatura teoria despre primatul izvoarelor straine, observ\u00e2nd ca enciclopedismul l-a ajutat pe principe sa selecteze si elemente asimilate \u00een spatiul rom\u00e2nesc. Pe de alta parte, cu ajutorul a numeroase exemple, elucideaza mijloacele recurente din opera cantemiriana, arat\u00e2nd cum conventiile ajung adaposturi fertile pentru efecte comice proiectate de o inteligenta agera. Pentru Cantemir, literarul se manifesta, \u00eenainte de toate, ca debarasare de constr\u00e2ngeri. Astfel, esopismul echivaleaza cu o gramatica a ridiculizarii: \u201eEl a intuit, se pare, si functia, respectiv valoarea stilistica a cliseului lingvistic, de vreme ce unele dintre personajele sale utilizeaza structuri lingvistice stereotipe pentru a-si manipula interlocutorii, declans\u00e2nd \u00een mintea acestora anumite rationamente. De asemenea, cunosc\u00e2nd valoarea distinctiva a unor structuri individualizatoare pentru scrisul stiintific, respectiv pentru cel administrativ, Cantemir a parodiat pentru prima data \u00een scrisul beletristic rom\u00e2nesc un rationament filosofic, o exprimare lingvistica, o reteta medicala si, \u00een cadrul mai multor carti ale \u00abIstoriei ieroglifice\u00bb, formularul documentelor oficiale\u201c.
\nCu patru articole valide, cu tinuta ireprosabila, care degajeaza domeniul de prejudecati si de incertitudini, cantemirologia se apropie de altitudinea necesara.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dimitrie Cantemir: Sesiune de comunicari stiintifice, 10 decembrie 2010, organizata de Academia Rom\u00e2na, Sectia de Filologie si Literatura, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, Editura Biblioteca Bucurestilor, 2011, 184 p. Ar trebui sa ne obisnuim cu Dimitrie Cantemir \u00een postura celui mai important exponent din cultura noastra.… Cite\u0219te mai mult »Enciclopedism si cantemirologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6293],"class_list":["post-8828","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-comunicari-stiintifice-despre-dimitrie-cantemir"],"views":3308,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8828","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8828"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8828\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8828"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8828"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8828"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}