{"id":8816,"date":"2011-09-01T15:26:11","date_gmt":"2011-09-01T13:26:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8816"},"modified":"2011-09-01T15:26:34","modified_gmt":"2011-09-01T13:26:34","slug":"de-ce-s-ar-lasa-stanga-definita-de-dreapta-in-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-s-ar-lasa-stanga-definita-de-dreapta-in-romania\/","title":{"rendered":"De ce s-ar lasa st\u00e2nga definita de dreapta, \u00een Rom\u00e2nia?"},"content":{"rendered":"

Exista un grup de participanti la dezbaterea publica din Rom\u00e2nia, care se autointituleaza \u201ede dreapta\u201c si care \u00eesi intituleaza adversarii ca fiind \u201ede st\u00e2nga\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n

Un autor, Dragos Paul Aligica, avanseaza ca (rezum, parafrazez) \u201enoi, publicistii de dreapta \u2013 Vladimir Tismaneanu, Mihail Neamtu, Stefan Vlaston, Dan Tapalaga, Theophyle, ne asumam deschis valori de dreapta si nu ne ascundem orientarea ideologica. Avem onestitatea sa lasam cititorul sa stie care ne este profilul doctrinar intelectual. Nu pretindem ca suntem altceva dec\u00e2t suntem. Sa contrastam cu practica comuna (sic!) la noi, de a prezenta analistul ca fiind neutru doctrinar. Ridicati masca oricarui autointitulat analist obiectiv si aproape sigur veti da de un st\u00e2ngist oportunist\u201c (http:\/\/www.contributors.ro\/dezbatere\/dreapta-contra-stanga-in-dezbaterea-publica-fara-menajamente\/).<\/p>\n

Sunt, \u00eentr-adevar, \u00een Rom\u00e2nia, doua tabere de publicisti politici. Si unii, si ceilalti vorbesc la pereti. Sa vedem de ce.<\/p>\n

O tabara se autointituleaza de dreapta si o defineste pe cealalta ca fiind \u201ede st\u00e2nga\u201c. Prima tabara \u00eentelege prin \u201edreapta\u201c un pot-pourri de liberalism, conservatorism si libertarianism, de occidentalizati care cunosc regulile democratiei, si \u00eentelege prin \u201est\u00e2nga\u201c nostalgici ai totalitarismului, ai lui Nicolae Ceausescu si ai stalinismului. (De fapt, \u00eentelege prin \u201edreapta\u201c partizanii democratiei, ai alegerilor libere si ai societatii civile, si prin \u201est\u00e2nga\u201c, adepti ai totalitarismului). A doua tabara pacatuieste prin faptul ca nu se lasa definita de prima.<\/p>\n

Am discutat odata cu un misionar american baptist. Dupa parerea lui, cultul baptist e o bransa a crestinismului, ca si cultul penticostal, ortodoxia si catolicismul, si distinct de ereziile mincinoase, mormoni, adventisti si iehovisti. Pentru ortodocsi, \u00een schimb, catolicii si reformatii sunt tot crestini, iar baptistii, penticostalii, iehovistii, mormonii si adventistii sunt niste secte eretice importate din America. Hetero-definirea si auto-definirea sunt complet, complet diferite.<\/p>\n

Dragos Paul Aligica observa o stare obiectiva de fapt (existenta a doua tabere si lipsa de dezbatere, fie si \u00een contradictoriu, dintre ele) si apoi diagnosticheaza ca preopinentii lui sunt \u201ecripto-st\u00e2ngisti disimulati care se ascund\u201c.<\/p>\n

Ce zice cealalta tabara?<\/p>\n

A doua tabara refuza sa fie definita de prima. Pentru a doua tabara, Rom\u00e2nia a cunoscut un regim totalitar \u00eentre 1948-1989. Totalitarismele, de orice fel, comuniste sau nu, sunt tot totalitarisme. Totalitarismul nu este o ideologie, ci o or\u00e2nduire, nu e o doctrina politica, ci un sistem politic. Comunismul este o ideologie, ca si socialismul, liberalismul, conservatorismul. Totalitarismul e un sistem politic, ca anarhia, democratia, monarhia absoluta, oligarhia etc. Pentru cei din prima tabara, totalitarism si comunism sunt tot una; pentru cei din cealalta tabara, nu.<\/p>\n

Pentru prima tabara, regimul politic din Rom\u00e2nia, dupa 1990 este un regim democratic, cu presa libera, mass-media, societate civila, dezbateri politice si alegeri, separarea puterilor usw. Pentru a doua tabara, Rom\u00e2nia de dupa 1990 a devenit o oligarhie de tip latino-american, o tara clientelara, cu partide manevrate de moguli si baroni locali, caciques, cronies si asa mai departe.<\/p>\n

Toata cearta asurzitoare se reduce la doua \u00eentrebari simple:<\/p>\n

a) E comunismul totuna cu totalitarismul?<\/p>\n

b) E regimul politic din Rom\u00e2nia, cel de dupa 1990, democratie sau oligarhie?<\/p>\n

E comunismul totuna<\/strong>
\n cu totalitarismul?<\/strong><\/p>\n

\u00cen 1990, Occidentul este curat, plesnind de sanatate, democratic, liberal, prosper, plin de succes si sex-appeal. Blocul sovietic, nu.<\/p>\n

Timp de trei decenii, Occidentul n-a fost \u00eens\u00e3 t\u00e2narul Ken, june-prim, fac\u00e2ndu-i ocheade lui Barbie. Franco era dictator \u00een Spania, Salazar \u00een Portugalia, coloneii \u00een Grecia. Copiii de amerindieni, \u00een Canada, si copiii de aborigeni, \u00een Australia, erau \u00eenchisi cu forta \u00een internate, unde erau batuti daca \u00eesi vorbeau limba, si unde mureau de amaraciune si de jale. P\u00e2na \u00een 1967, negrii erau segregati \u00een Statele Unite. Nelson Mandela, luptator pentru drepturile politice ale negrilor \u00een Africa de Sud, s-a aflat (\u00een SUA) pe lista teroristilor internationali. Abia \u00een anii 1970 au \u00eencetat experimentele cu sifilis pe negrii saraci, \u00een SUA. Fostele colonii s-au eliberat lent si s\u00e2ngeros, \u00eentre 1947 si 1980. Occidentul a \u00eenceput sa promoveze valorile sale emblematice, democratia si drepturile omului, foarte t\u00e2rziu. Occidentul \u00eensusi s-a democratizat foarte t\u00e2rziu.<\/p>\n

Care e bilantul perioadei comuniste \u00een Rom\u00e2nia? Sondajele comandate \u00een 2011 de Institutul de Cercetarea Crimelor Comunismului arata ca, \u00een general, populatia Rom\u00e2niei are o atitudine indiferenta fata de perioada comunista, uneori favorabila. Cei care se uita \u00eenapoi cu m\u00e2nie sunt putini. Cei mai favorabili comunismului sunt cei peste 60 de ani, care au trait aproape toata viata sub acest regim si l-au cunoscut bine. Cei mai ostili comunismului sunt cei sub 20 de ani, care n-au trait niciodata sub comunism si \u00eel cunosc doar din emisiuni TV si ziare. Pe scurt, unica miza a guvernarii e de a crea locuri de munca si prosperitate, iar regimul post-1990 a esuat la fel de lamentabil ca si Ceausescu \u00eentre 1980-1989, ba chiar a distrus 33 % din numarul total al locurilor de munca. Rom\u00e2nii \u00eesi aduc aminte cu indiferenta, seninatate sau bunavointa de regimul precedent fiindca muncitorimea a fost, dupa 1990, desfiintata ca clasa prin \u00eenchiderea minelor, \u00eenchiderea fabricilor, dezindustrializarea completa a Rom\u00e2niei, (industria din 2011, \u00een Rom\u00e2nia, are cu o treime mai putini angajati dec\u00e2t \u00een 1989), iar cei apti de munca, dou\u00e3 milioane din opt, au parasit Rom\u00e2nia. Rom\u00e2nia, cu economia ei liberalizata cu tot, nu e \u00een stare sa asigure locuri de munca dec\u00e2t la cinci milioane de angajati, cu patru milioane mai putin dec\u00e2t economia socialista.<\/p>\n

Adversarii neo-liberalismului n-au nevoie dec\u00e2t sa citeze cifrele seci ale Anuarului statistic rom\u00e2n. Muncitorii au fost lichidati \u2013 pensionati sau alungati \u00een strainatate. Rom\u00e2nii nu judeca \u00een termeni de comunism\/liberalism sau totalitarism\/democratie, ci \u00een termeni de somer vs. salariat. Desi regimul totalitar comunist a fost, \u00een sine, negativ, nociv si malign, bilantul economic de dupa 1990 e unul prost. Rom\u00e2nii nu sunt nostalgici ai comunismului sau totalitarismului, ci dezamagiti de saracia de dupa 1990.<\/p>\n

E regimul politic din Rom\u00e2nia, cel de dupa 1990, un regim de democratie sau de oligarhie clientelara? <\/strong><\/p>\n

Cu mogulii sai, cu baronii locali, PSD sau PDL, cu zeci de parlamentari achitati din cauza taraganarii dosarelor sau a unei bipartizane respingeri, \u00een Parlament, a ridicarii imunitatii, Rom\u00e2nia nu e o democratie transparenta. Cu zecile de morti si raniti \u00een accidente de masina provocate de potentati sau fii de potentati, Rom\u00e2nia e departe de o democratie europeana si infinit mai aproape de o republica bananiera latino-americana.<\/p>\n

\u00cen 2011, ianuarie, ne-primirea Rom\u00e2niei \u00een spatiul Schengen, pentru motive de coruptie, s-a soldat cu montarea unei operete pentru eliminarea coruptiei. A avut loc, \u00een februarie, o razie \u00een vami, soldata cu arestari si v\u00e2lva mediatica, o butaforie cabotina. \u00cen lunile urmatoare, taxele vamale \u00eencasate au crescut, cu un procent de aproape 20 % anual \u2013 un miliard de dolari echivalent anualizat. Acesti bani ar fi fost suficienti, \u00een 2010, sa acopere deficitul bugetar si celebrele scaderi salariale de 25 %. Acestia sunt politicienii lui Dragos Paul Aligica \u2013 niste gunoaie care, pentru a str\u00e2nge o suta de milioane de dolari pentru campania electorala, \u00eenchid ochii c\u00e2nd vamesii nu vamuiesc un miliard de dolari, si apoi economisesc miliardul dijmuind salariile functionarilor publici. Asemenea politicieni i-au \u00eengretosat pe rom\u00e2ni, dintre care doua milioane au votat deja cu picioarele!<\/p>\n

De ce s-ar declara unii comentatori politici ca fiind de dreapta? (sau whatever)<\/strong><\/p>\n

Auto-intitulata \u201edreapta\u201c din Rom\u00e2nia e un grup heteroclit.<\/p>\n

De c\u00e2nd Curtea Suprema a Statelor Unite a decis ca si companiile au dreptul la libera exprimare (si deci dreptul de a plati campanii electorale grase candidatilor care sustin Wall Street) think-tank-urile americane s-au \u00eembogatit incredibil. Fratii Koch, miliardarii libertarieni, au donat milioane cauzei Tea Party.<\/p>\n

Pe vremea c\u00e2nd miza era un internship de 2 000 de dolari pe luna la Cato Institute, tineri studenti la politologie scriau articole critic\u00e2nd politica de sanatate a partidului democrat. De c\u00e2nd sentinta Curtii Supreme a permis companiilor sa cheltuiasca oric\u00e2t \u00een campanii politice, miza s-a \u00eenzecit. Iar c\u00e2nd miza e de sase mii de dolari pe luna, articolele \u00eencep sa fie tot mai stridente. Si atunci tinerii argati scriu despre \u201efalimentul bolsevismului obamist\u201c\/ \u201edemascarea sovietizarii obamiste\u201c si lauda libertarianismul. (Un libertarian, discipol si prieten al lui Ayn Rand, Alan Greenspan, c\u00e2rmuind, \u00een fapt, economia americana spre criza de azi). Rom\u00e2nia are mai multi ideologi de dreapta dec\u00e2t ar avea nevoie, fiindca ei sunt pilotati de Cato Institute, American Entreprise Institute, Institutul Ludwig von Mises, si alte extrem de bogate think-tank-uri ale fratilor Koch. De ce nu se declara tinerii ideologi din Rom\u00e2nia libertarieni de-a dreptul? Sunt multe motive. Ayn Rand era o atee militanta. Libertarianismul ei e un individualism dus p\u00e2na la capat. \u00cen Rom\u00e2nia, \u00een schimb, ortodoxia \u00eenca predomina, ca si conservatorismul corespunzator. Si atunci avem hibrizi incredibili, ca HRP si ca grupul Institutului von Mises din Bucuresti, care baga cu greu stiharul aurit al ortodoxiei \u00een blugii rupti ai libertarianismului, pe c\u00e2nd diversi neica-nimeni afirma ca Maxim Marturisitorul, Ioan Scararul si Efrem Syrul sunt \u00een deplin acord cu libertarianismul (c\u00e2teva articole, pe sit, lauda camataria, prostitutia, munca minorilor si comertul cu droguri).<\/p>\n

Comentatorii politici care se revendica din partea dreptei o fac sus si tare, fiindca o fac pentru avantaje grase.<\/p>\n

Crede Dragos Paul ca firmele au dreptul la libertatea de exprimare (si prin urmare dreptul la finantarea campaniilor electorale)? Asteptam un raspuns clar si ferm. Refuzul taberei adverse de a discuta cu DPA si ai sai s-a datorat dilemei: discutam \u00eentr-adevar cu politologi, ideologi, comentatori politici cu convingeri de dreapta, sau cu angajati ai departamentul de relatii publice al conglomeratului Koch Industries?<\/p>\n

\u00cen lumea politica rom\u00e2neasc\u00e3, intelectualii declarati de dreapta sunt apropiati ai Partidului Democrat-Liberal aflat la putere, partid nascut dintr-o sciziune a PSD. PD a fost, p\u00e2na de cur\u00e2nd, membru al Internationalei Socialiste. Intelectualii care sustin partidul sunt orfani ai Conventiei Democrate si ai PNTCD, partid lamentabil, ajuns de la putere direct \u00een cosul de gunoi al istoriei.<\/p>\n

De ce auto-denumitii analisti politici de dreapta nu pierd nici o ocazie de a \u00eenfiera comunismul? <\/strong><\/p>\n

\u00cen 2011, bilantul guvernului e negativ. Guvernul a scazut brusc salariile functionarilor publici cu un sfert. Condamnarea comunismului e un fel de sperietoare pentru cei care c\u00e2rtesc \u00eempotriva stap\u00e2nirii: daca se pl\u00e2ng de prabusirea economiei, atunci sunt niste senili nostalgici. Aceiasi analisti politici condamna comunismul, si mai putin totalitarismul, fiindca opusul totalitarismului ar fi un regim de democratie, meritocratie, transparenta si raspundere guvernamentala, care \u00eenca nu exista \u00een Rom\u00e2nia. Guvernantii din 2011 nu sunt responsabili fata de cetatean si fac scapata o infractoare, madame Ridzi. Elitismul sufoca nasterea unei meritocratii. C\u00e2t despre transparenta, doar ONG-urile stiu c\u00e2te procese au intentat diverselor administratii pentru a obtine acte oficiale de interes public.<\/p>\n

Condamnarea comunismului (inamic mort de mult) serveste drept perdea de fum pentru ascunderea esecului ultimelor doua decenii. \u00cen Rom\u00e2nia nu s-a instaurat democratia, ci un clientelism balcanic slinos; nu s-a instaurat economia de piata, ci o oligarhie latino-americana. Cei care le critica pot fi oric\u00e2nd stigmatizati ca nostalgici ai stalinismului. It is easy.<\/p>\n

Scholia minora la<\/strong>
\n un articol de DPA<\/strong><\/p>\n

\u201eCei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterilor publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuv\u00e2nt ai st\u00e2ngii. Baza lor sociala de putere politica se clatina. Pierd pe zi ce trece pozitiile de autoritate morala si intelectuala, pe care le controleaza autoritar de decenii si despre care ajunsesera sa creada ca sunt un monopol de drept divin. Un \u00eentreg univers doctrinar, \u00eentreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste\u201c \u2013 zice Dragos Aligica.<\/p>\n

Ma pusei \u00een drum lungit\/ Sa vad dusmanii ce zic<\/p>\n

Si c\u00e2nd fu la lum\u00e2nare,\/ Dadui putin din picioare<\/p>\n

Uite-a dracu, nu mai moare\/ Ca tot mai da din picioare.<\/p>\n

\u201eSocul realitatii anunta ca s-a ajuns la scadenta. Tripla criza, economica, politica si cultural-morala a Americii si Europei Occidentale e mai presus de orice criza unui \u00eentreg sistem institutional si de politici publice izvor\u00e2t din idei st\u00e2ngiste. Grefate cu fervoare timp de decenii pe corpul sistemului liberal-democrat capitalist occidental, au ajuns ca p\u00e2na la urma sa-l blocheze\u201c \u2013 zice Dragos Paul Aligica.<\/p>\n

Acest paragraf poate fi interpretat \u00een mai multe feluri:<\/p>\n

a) Paranoia, DSM-IV 301.0<\/p>\n

b) Dragos Paul Aligica e un argat al think-tank-urilor Tea Party, si oricum nu conteaza daca scrie notiuni sfruntate, fiindca e platit la paragraf.<\/p>\n

c) Bill Clinton, democratul, a lasat SUA cu un buget excedentar imens. Acesta e un fapt. Aflati la putere doua mandate \u00eentregi, neo-conservatorii lui Bush au golit visteria, prin doua razboaie imense, inutile si ruinatoare. Acesta e \u00een c\u00e3 un fapt. Dragos Paul Aligica nu e politolog si nu stie politologie fiindca habar n-are de aceste lucruri pe care ar fi trebuit sa le stie. Sau, daca le ignora cu buna-stiinta, e mercenar.<\/p>\n

\u201eIronia este dubla. \u00cen lupta dintre Marx si Max Weber, Max Weber are ultimul cuv\u00e2nt. Lupta de idei, nu mecanica modurilor de productie e motorul istoriei\u201c \u2013 zice Dragos Aligica.<\/p>\n

Ce meci, ce lupta, ce tr\u00e2nta a avut loc \u00eentre Max Weber si Marx? Dragos Aligica vorbeste ca golanii pe hi5: \u201eMax Weber da ora exacta \u00een smecherie, ba sifoanelor\u201c.<\/p>\n

\u201eTraversam o perioada interesanta, o ocazie rara, una la o generatie, un moment de cotitura. \u00cen asemenea momente de volatilitate, confuzie si fluiditate, asa cum a aratat politologul american Marc Blyth, dinamica ideilor determina viitorul. Sunt clipe astrale ale istoriei c\u00e2nd climatul public se decide pentru mai multe decenii si generatii\u201c \u2013 spune Dragos Paul Aligica.<\/p>\n

Traim clipe astrale, asa zice si \u00een zodiacul mayas!<\/p>\n

Fraza \u201e\u00een asemenea momente de volatilitate, confuzie si fluiditate, dinamica ideilor determina viitorul\u201c e (\u00een teoria argumentarii) o fraza gaunoasa, fara continut, iar d. Aligica o citeaza dintr-un politolog \u201eamerican\u201c Marc Blyth, ca si cum invocarea unui nume exotic i-ar da profunzime acestei propozitii vide.<\/p>\n

\u201eSt\u00e2ngistii rom\u00e2ni sunt lipsiti de constiinta propriilor limitari informationale si intelectuale. Exemplul meu favorit sunt reactiile la textele lui Vladimir Tismaneanu. Daca acesta din urma ar primi o suta de lei pentru fiecare caz de june st\u00e2ngist surprins d\u00e2ndu-i lectii celui care \u00een mod normal ar trebui sa-i fie profesor (daca t\u00e2narul \u00een cauza ar avea capacitatea sa treaca de un examen de admitere la universitatea unde preda Tismaneanu), Hotnews ar avea \u00een mod sigur un contributor milionar, poate chiar un nou patron.\u201c<\/p>\n

Tismaneanu? Care si-a dat doctoratul din studierea st\u00e2ngii occidentale, si care conchidea: \u201eCapitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste si prin studii metafizice. Singura modalitate de a depasi acest Statu-quo este revolutia socialista, \u00een care clasa muncitoare, condusa de partidul politic revolutionar, va avea rolul principal\u201c?<\/p>\n

Cine cui da lectii?!?<\/p>\n

\u00centreb deci:<\/p>\n

a) Cine e de st\u00e2nga? Tismaneanu sau altcineva?<\/p>\n

b) Cine cui da lectii? Tismaneanu, un amar\u00e2t de t\u00e2nar politruc, ajunge, prin concurs de \u00eemprejurari, sa predea la o universitate americana si, dintr-o data, evalueaza \u201ecapacitatea de a trece un examen de admitere la Universitatea unde preda V. Tismaneanu\u201c (sic!). (Maryland nu are examen de admitere \u2013 re-sic!).<\/p>\n

c) Care sunt convingerile lui Tismaneanu? Limba de lemn stalinista, libertarianismul, sau oportunismul permanent?<\/p>\n

d) Cine pe cine acuza de st\u00e2ngism? Cine anvizajeaza partipriuri? (pe pasareasca lui Aligica).<\/p>\n

\u00cen realitate, nu exista \u00een Rom\u00e2nia partide de st\u00e2nga si dreapta, ci doar escroci la putere si escroci care-si asteapta r\u00e2ndul. \u00cen r\u00e2ndul analistilor politici, exista doua categorii: unii care cred ca p\u00e2na \u00een 1989 am avut economie centralizata, ne-functionala, si comunism (intrinsec totalitar) si ca din 1990 \u00eencoace avem democratie g\u00e2rla si economie de piata care duduie. Ei se intituleaza de dreapta. A doua categorie considera ca economia centralizata nu e intrinsec ne-functionala (\u00een China, ea creste cu zece procente anual de trei decenii \u00eencoace \u2013 put tha in your pipe and smoke it, Dragos Aligica), ca economia sovietica, sub Brejnev, stagna, dar c\u00e3 cel care a prabusit-o cu adevarat a fost Gorbaciov, ca totalitarismul nu e inerent si intrinsec comunismului; si ca Rom\u00e2nia, dupa 1990, are o economie ineficienta si o coruptie metastatica.<\/p>\n

 <\/p>\n

O versiune abreviata a acestui text a aparut mai \u00eent\u00e2i pe platforma CriticAtac.ro <\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exista un grup de participanti la dezbaterea publica din Rom\u00e2nia, care se autointituleaza \u201ede dreapta\u201c si care \u00eesi intituleaza adversarii ca fiind \u201ede st\u00e2nga\u201c. Un autor, Dragos Paul Aligica, avanseaza ca (rezum, parafrazez) \u201enoi, publicistii de dreapta \u2013 Vladimir Tismaneanu, Mihail Neamtu, Stefan Vlaston, Dan Tapalaga, Theophyle, ne asumam deschis valori de dreapta si nu… Cite\u0219te mai mult »De ce s-ar lasa st\u00e2nga definita de dreapta, \u00een Rom\u00e2nia?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6286,2549,6285,6284,6283],"class_list":["post-8816","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-conservatorismul-totalitarismul","tag-ideologie","tag-liberalismul","tag-socialismul","tag-stanga-dreapta-clivaj-ideologic"],"views":1515,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8816","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8816"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8816\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8816"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8816"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8816"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}