Nascut in 1890 intr-o familie saraca din Adabazar in Turcia, Hagop Dj. Siruni, viitorul \u201eSavant\u201c din dosarele Securitatii rom\u00e2ne a secolului XX, e personajul principal din captivantul roman documentar al lui Vartan Arachelian (Editura Niculescu, 2011): este un Ulise modern in cautarea unei patrii pierdute inainte ca ea sa-si cuprinda fiii legitimi intre aceleasi hotare. Putea fi, la 25 de ani, un erou al celor patruzeci de zile de pe Musa Dagh din epopeea tragica a lui Franz Werfel, victima a genocidului armean, urm\u00e2nd astfel soarta fratelui sau macelarit de \u201ejunii turci\u201c. Departe de a fi un aventurier de profesie, t\u00e2narul Ulise de nevoie cu studii de drept facute intr-un Istanbul promitator de reforme si de modernizare, devine apatrid si, printr-o int\u00e2mplare providentiala isi descopera Ithaca in Rom\u00e2nia: int\u00e2mplarea providentiala il are in centru pe Nicolae Iorga, supranumit apostolul neamului. Secretarul general al Casei Culturale Armene din Istanbul, Siruni citise lucrarea istoricului rom\u00e2n din 1913 \u201eArmeniens et roumains. Une petite parallele historique\u201c, precum si celebrele prelegeri pe teme armenesti de la Sorbona din 1920. Trec\u00e2nd prin Rom\u00e2nia in 1922, Siruni il viziteaza pe Iorga pentru a-i inm\u00e2na diploma de onoare din partea Casei Culturale Armene din Istanbul. Dupa c\u00e2teva int\u00e2lniri, convorbiri si colaborari pe teme armenesti, istoricul rom\u00e2n ii propune sa ram\u00e2na in Rom\u00e2nia: \u201eEl m-a retinut aici \u2013 va marturisi Siruni \u2013 si de atunci m-am stabilit in Rom\u00e2nia, unde mi-am gasit a doua patrie.\u201c A doua patrie il salveaza de la genocid, dar nu si de la deportare. Ce intrevazuse rom\u00e2nul Iorga, \u201enationalist\u201c xenofob in ochii unor miopi, in armeanul Siruni? Se stie c\u00e2t de zg\u00e2rciti sunt rom\u00e2nii, laolalta cu istoricii lor, cu int\u00e2i statatorii, cu acei intemeietori de tara si de neam, supranumiti de la cronicari p\u00e2na la cei moderni descalecatori. Pe filiera acestei rigiditati avare ce nu acorda \u201estrainului\u201c dreptul de \u201edescalecator\u201c, de primogenitura a neamului rom\u00e2nesc va aparea, mai t\u00e2rziu, satira caragialiana a \u201errom\u00e2nilor verzi\u201c. Ei bine, sfid\u00e2nd cutuma nationalista, \u201enationalistul\u201c Nicolae Iorga acorda \u201eveneticilor\u201c titlul de descalecatori ai neamului si ai tarii rom\u00e2nesti. La Bucuresti, sub cupola Ateneului Rom\u00e2n \u2013 scrie Vartan Arachelian intr-una din paginile romanului sau armenesc \u2013 Nicolae Iorga va acorda acest titlu onorific si profund legitim armenilor lui Siruni: \u201eDar sunt at\u00e2tia dintre armeni \u2013 va spune Iorga intr-o comunicare din 1935 cu ocazia implinirii a 1 500 de ani de la traducerea Bibliei in limba armeana \u2013 care mai ales in Moldova sunt aici de veacuri intregi. Principatul Moldovei a venit dupa asezarea in orasele Moldovei de sus a unor elemente armenesti care au venit din Marea Neagra prin Crimeea si de acolo, lu\u00e2nd drumul mare tatarasc, prin care se schimbau marfurile Rasaritului cu Apusul, au ajuns in Galitia, iar de aici s-au scobor\u00e2t, ca adevarati descalecatori in intelesul cel mai deplin al cuv\u00e2ntului, in tara care, in parte si din cauza drumului de comert care s-a creat, a devenit principatul moldovenesc. Noi am fost aceia care v-am primit, v-am tinut, v-am ajutat, v-am iubit acolo, dar nu e mai putin adevarat ca statul acela al Moldovei nu s-ar fi putut intemeia daca nu ar fi fost un drum de comert, sau el ar fi insemnat putin lucru si comertul nu era al nostru, ci era al elementului care statea in fruntea comertului, deci armenii. Asa inc\u00e2t dumneavoastra sunteti parintii Moldovei, adica stramosii dumneavoastra.\u201c Ce vazuse, la r\u00e2ndul lui, t\u00e2narul istoric armean, urmasul descalecatorilor, al \u201eparintilor\u201c unei tari rom\u00e2nesti, in istoricul rom\u00e2n? \u201eEste un studiu substantial \u2013 scria el despre \u201eArmenii si rom\u00e2nii\u201c. O mica paralela istorica \u2013 pe care Iorga l-a publicat in 1913 la Bucuresti si care este sinteza cercetarilor pe care le-a facut p\u00e2na atunci despre poporul armean. El gaseste puncte de asemanare intre poporul rom\u00e2nesc si poporul armean, in ceea ce priveste formatia nationala, soarta ce decurge din situatia lor teritoriala, evenimentele impuse de vecinatatile lor politice si dezvoltarea lor, accentu\u00e2nd mai cu seama ca ambele se gasesc la puncte de int\u00e2lnire ale popoarelor ariene si turanice, ambele fiind teatru al razboaielor cotropitoare, ambele fiind provincii ale Macedoniei si Romei si prin urmare ale Bizantului, ambele pierz\u00e2ndu-si independenta fiind impartite intre diferite state, insa ambele pastr\u00e2nd puterea de autoconservare nationala, pastr\u00e2nd traditiile nationale si culturale, pastr\u00e2nd speranta lor.\u201c Jurnalist sagace si razbatator, Vartan Arachelian porneste intr-o lunga si palpitanta aventura, devenind la r\u00e2ndu-i, ca si eroul sau, un Ulise al documentelor, arhivelor si lazilor pierdute ale savantului armean care, gasindu-si Ithaca in Rom\u00e2nia, nu va scapa, dupa 1944, de o deportare de zece ani in Siberia ruseasca. \u201eVinovat fara vina\u201c (scrisese pe vremuri, intre altele, un pamflet despre ucigasul Beria…), el este de fapt, ne lasa sa intelegem jurnalistul la capatul meticuloasei lui investigatii, victima unei \u201econspiratii\u201c interne a propriilor conationali, \u201econspiratie\u201c ale carei ecouri nu s-au stins nici azi. Caci, in fine, ca in toate celelalte, inclusiv in cea rom\u00e2neasca, nici in comunitatea armeneasca nu-i pace sub maslini. Maslinul, acest simbol pe care cei vechi l-au ales pentru a defini pacea confraterna si buna intelegere intre oameni este aici, pentru a c\u00e2ta oara?!, tradat iar trunchiul si coroana lui aruncate in focul patimilor si discordiilor. Excursia lui V. Arachelian prin vastul, stufosul, tristul si senzationalul imperiu al arhivelor pierdute, regasite si iarasi facute pierdute ca si lazile lui Siruni dezvaluie ori numai sugereaza recurenta tragica si grotesca a detestabilelor trasaturi de caracter pe care jumatatea terestra a bietului \u201eom sub vremi\u201c le vadeste si le reactiveaza: atunci c\u00e2nd imprejurarile \u2013 cele care fac oamenii dar si cartile lor \u2013 favorizeaza aparitia\u00a0 lui\u00a0 Caliban si retragerea infricosata a lui Ariel. Siruni, savantul armean, este ca si Ariel din \u201eFurtuna\u201c lui Shakespeare, victima unui Caliban pe care imprejurarile il pot scoate oric\u00e2nd la iveala. Intr-o anumita latura a lui, \u201eromanul\u201c lui Siruni scris de Vartan Arachelian poate fi citit si intr-o astfel de cheie parabolica. Caracter indestructibil de o mare puritate, sensibilitate si inaltime sufleteasca, Siruni nu se arata a fi si un inocent: victima isi cunoaste calaii. Lasa despre ei o marturie ce joaca rolul unei \u201ebombe\u201c cu efect int\u00e2rziat. Cei ce i-au dorit disparitia fizica, precum si pierderea urmelor lasate de \u201elazile\u201c lui cu documente au de ce sa se teama: judecat in lipsa de un Comitet Democratic Armean, veritabila comisie de epurare, Siruni e condamnat la moarte civila. In notele facute in vederea scrierii memoriilor pe care nu va mai apuca sa le puna pe h\u00e2rtie, Siruni stabileste si titlul acestor memorii: \u201eIn ghearele lui Beria\u201c. In ghearele siberiene ale lui Beria, noteaza acest mare istoric armean si rom\u00e2n, l-au trimis armenii: \u201eCei care m-au dat pe m\u00e2na rusilor n-au avut timp sa completeze denuntul cu lista vinovatiilor noastre. Cei care ne-au interogat la Moscova, s-au multumit cu cele ce le-am povestit noi despre activitatea depusa in Rom\u00e2nia… In ciuda anchetei o alta acuzatie impotriva noastra pe care n-au putut s-o dovedeasca a fost aceea in privinta colaborarii noastre cu nemtii… Baboian si cei din jurul lui stiau foarte bine ca cei ce au colaborat cu nemtii erau din afara Partidului Tasnag. Nu era un secret pentru nimeni ca chiar el, Baboian, a fost functionar la firma germana Kadeka. Pentru ca intemnitarea noastra sa fie c\u00e2t mai sigura dusmanii nostri nu ne-au acuzat ca suntem tasnagi, ci pentru ca sovieticii sa ne aresteze ne-au acuzat ca am colaborat cu nemtii… Baboian si cei din clica lui stiau foarte bine ca nici unul din lotul 15 n-a colaborat cu nemtii… Aceasta clica stia foarte bine ca noi, incep\u00e2nd cu mine, chiar cu riscul sigurantei, eram impotriva aventurierilor…\u201c Revenit in tara dupa 10 ani de deportare, respectiva \u201eclica\u201c avea de ce sa se teama. Istoricul inviase din morti si stia multe. Lazile, \u201epierdute\u201c puteau \u2013 si mai pot \u2013 sa vorbeasca. \u201eBomba\u201c putea \u2013 si mai poate \u2013 sa explodeze. Spre meritul ei, Academia Rom\u00e2na a facut, in respectiva epoca Roller, repetate interventii pentru eliberarea \u201esiberianului\u201c, \u201eun bun si loial patriot rom\u00e2n\u201c. Despre activitatea istoricului in Rom\u00e2nia si int\u00e2mpinarile facute de inaltul for academic scrie, in \u201eClipa\u201c, acad. Alexandru Surdu, propun\u00e2nd, ca o t\u00e2rzie reparatie si recunoastere: \u201ePentru intreaga sa activitate in slujba istoriei si culturii noastre, c\u00e2t si a celei armenesti, turcesti si universale propunem acceptarea lui Hagop Dj. Siruni ca membru post mortem al Academiei Rom\u00e2ne.\u201c Scrisa cu acribie de istoric si documentarist, plina de pasiune si devotiune pentru o mare figura a istoriei rom\u00e2nesti, cartea lui Vartan Arachelian este o restituire revelatoare si un foarte oportun \u201emedicament\u201c capabil sa mai reduca acea \u201efrica\u201c difuza de trecutul ascuns in dosarele Securitatii ce pluteste ca o ceata tulbure peste o buna parte din societatea rom\u00e2neasca. Caci, asa cum spune undeva istoricul viguros la cei 95 de ani ai sai Neagu Djuvara, \u201eexista o majoritate ascunsa, care n-are interesul sa se stie adevarul despre trecut.\u201c Fara a credita \u201epuritatea\u201c dosarelor si arhivelor \u2013 multe inventate, masluite, pervertite \u2013 sa admitem ca, cercetate cu grija si cu respect pentru adevar, ele contin si marturii autentice ori verosimile despre trecut. Un trecut ca o \u201ebomba\u201c, de explozia careia unii se mai tem. Poate cu drept temei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nascut in 1890 intr-o familie saraca din Adabazar in Turcia, Hagop Dj. Siruni, viitorul \u201eSavant\u201c din dosarele Securitatii rom\u00e2ne a secolului XX, e personajul principal din captivantul roman documentar al lui Vartan Arachelian (Editura Niculescu, 2011): este un Ulise modern in cautarea unei patrii pierdute inainte ca ea sa-si cuprinda fiii legitimi intre aceleasi hotare.… Cite\u0219te mai mult »O bomba cu explozie int\u00e2rziata (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6279,6278],"class_list":["post-8807","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-roman-documentar","tag-vartan-arachelian"],"views":1874,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8807"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8807\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}