{"id":8801,"date":"2011-09-01T15:12:49","date_gmt":"2011-09-01T13:12:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8801"},"modified":"2015-01-15T17:03:20","modified_gmt":"2015-01-15T15:03:20","slug":"stafeta-supravietuirii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stafeta-supravietuirii\/","title":{"rendered":"\u015etafeta supravie\u0163uirii"},"content":{"rendered":"

\u201eS-o luam din zorii zilei, c\u00e2nd intreg Petersburgul miroase a p\u00e2ine calda, abia scoasa din cuptor, iar batr\u00e2nele in fuste lungi si pelerine captusite si pline de petice pornesc sa ia cu asalt bisericile si trecatorii milostivi.\u201c<\/strong><\/em>
\nO comparatie intre atmosfera Bucurestiului nostru de azi si cea a Petersburgului de odinioara, asa cum este ea descrisa, idilic, de Gogol in fragmentul de mai sus, nu este chiar imposibila: ceva se vede ca leaga aceste doua orase. Iar o asemanare intre ele si altele exista, de asemenea, dincolo de toate diferentele posibile. Nu ma refer la istoria lor, la arhitectura, la etapele de modernizare, ori la dezvoltarea previzibila in viitor, ci doar la o straveche indeletnicire pe care toate o adapostesc: cersetoria.
\nRespectivul paralelism ne ofera, apoi, oric\u00e2t de voalat, si o sugestie privind evolutia mentalitatii cersetorilor si a milosilor, cu toate ca radacinile ei se pierd departe, in morala crestina a milosteniei. Caci, de la biblicul \u201ecine suntem noi toti, daca nu niste cersetori\u201c ai milei Domnului, neav\u00e2nd nimic al nostru dec\u00e2t pacatul?, de la datoria crestineasca de mila fata de cel slab si neputincios, de la \u201eimparte totul cu fratele tau\u201c sau de la saracia ca virtute la pragmaticul \u201eDumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista\u201c, at\u00e2t miluitul c\u00e2t si milostivul au suportat de-a lungul istoriei lor comune semnificative schimbari de perspectiva asupra propriei conditii si asupra propriilor actiuni. Consecintele acestora au fost si ele importante influent\u00e2nd, la r\u00e2ndul lor, diversitatea stilurilor de abordare si modalitatile de operare in cersetorie. Cu alte cuvinte, p\u00e2na intr-at\u00e2t au perfectionat-o inc\u00e2t, treptat, au ridicat-o la rang de profesie. Ca lucrurile stau asa, nu mai trebuie demonstrat: exista nenumarate analize, statistici, reportaje si documentare din care rezulta ca, in armata de cersetori, nomazi sau mai putin nomazi, nu toti sunt saraci. Unii dintre ei s-au imbogatit at\u00e2t de mult inc\u00e2t, \u201ein civil\u201c, isi permit sa traiasca in lux, sa detina resedinte scumpe si sfidatoare fara a renunta, adesea, nici la umilul ajutor de somaj. Ii vedem, de altfel, cu totii misun\u00e2nd in peisajul urban, pe strazile Capitalei sau gonind pe carosabil zi si noapte in automobile extravagante ori somptuoase. Vorbim, bineinteles, despre capii unor bande sau ai unor clanuri care n-au nevoie de niciun permis de lucru pe piata europeana, despre asa-zisii baroni si despre traficantii de sclavi, care racoleaza, specializeaza, ii pozitioneaza sau ii retrag de la \u201elocul de munca\u201c pe bietii nefericiti \u2013 batr\u00e2ni, minori, schilozi, femei cu copii in brate \u2013, dupa bunul lor plac sau dupa \u201ecerintele pietei\u201c. Vorbim deja despre oameni de afaceri neplatitori de impozite, dintre care unii au facut din cersetorie companii transnationale de profil cu profituri inimaginabile. Le mai lipseste, oare, ceva acestor prea liberi intreprinzatori care traiesc si se imbogatesc in legea lor? Se pare ca nimic. In afara, poate, de un permis de abuz si exploatare umana in vazul lumii. Caci, altminteri, cifrele de afaceri sunt halucinante. Potrivit unor calcule date publicitatii de Europol si comentate recent de \u201eDaily Express\u201c, \u201epotentialul unui copil\u201c cersetor in Marea Britanie este de 120.000 de lire sterline pe an, in timp ce seful unei bande c\u00e2stiga \u2013 tot pe an \u2013 19.000.000 de euro! \u201eInformatii 40 Rom\u00e2nia\u201c, un site de stiri comentate pentru rom\u00e2nii din America, precizeaza ca, la ora actuala, pretul unui copil de cinci ani este de 19.000 de euro, av\u00e2nd in vedere ca, pus la cersit inca cinci ani de la data cumpararii, el va aduce un profit insemnat. Va mai crede cineva ca asemenea atrocitati nu sunt programate si controlate, astazi, in lume de adevarati experti in marketing?
\n*
\nSa ne amintim acum ca dupa ce orasenii si-au schimbat viziunea asupra centralitatii, deplas\u00e2nd-o din jurul bisericii in perimetrul cladirilor administrative, cu deschidere spre arterele comerciale ale orasului, terenul predilect de confruntare al cersetorului cu milostivul s-a mutat si el. P\u00e2na si vorbele inteleptului Solomon, care vedea actul milosteniei ca pe o \u201eafacere\u201c reciproc avantajoasa desfasurata in baza unui acord implicit, suna parca si mai pragmatic aici. \u201eCel ce miluieste pe sarac, spunea el, imprumuta pe Dumnezeu\u201c.<\/p>\n

Dar nu degeaba, caci lui i se va \u201eintoarce insutit\u201c. Numai ca, treptat, pe sarac viata il inraieste si pe masura ce isi va pierde inocenta, va deprinde si perversitatea, iar umilinta lui se va risipi brusc d\u00e2nd glas falsei milogeli. In loc sa-i inspire marinimosului sau miluitor un sentiment de compasiune, cersetorul ii va produce un fel de banuiala, urmata de o dezamagire ce se va limpezi tot mai mult intr-o senzatie de dezgust sau chiar aversiune. O asemenea alterare a relatiei nu a scapat spiritului patrunzator al unui scriitor realist precum Benito P\u00e9rez Gald\u00f3s, care nu descrie cu prea mare simpatie figurile cersetorilor spanioli din secolul al XIX-lea: \u201epuneau pe ei paturi in carouri, aveau parul latos si dinti galbeni… stateau tr\u00e2ntiti pe jos si d\u00e2rd\u00e2iau pe pavaj, p\u00e2ndind de acolo privirile trufase ale celor instariti, din clasa mijlocie\u201c. Cert este ca, p\u00e2na in ziua de azi, cersetorii de r\u00e2nd nu s-au schimbat prea mult, cel putin ca infatisare. Ba uneori iti vine sa crezi ca sunt aceiasi! Probabil ca impresia aceasta il urmareste si pe Alberto Ru\u00edz-Gallard\u00f3n, edilul sef al Capitalei spaniole. Caci, la jumatatea lui august, cotidianul spaniol \u201eEl Pa\u00eds\u201c a considerat necesar sa gazduiasca in paginile sale o discutie referitoare la propunerea primarului de a-i aduna pe cersetori de pe strazile Madridului si de a-i muta, practic, undeva in afara orasului, in adaposturi special amenajate. Exasperat de prezenta lor agresiva \u2013 blocheaza intrarile in magazine, ii agreseaza pe turisti, dorm pe cartoane in Plaza Mayor \u2013, liderul spaniol a cerut chiar adoptarea unei legi in acest sens si a facut apel la o motivatie aparent imbatabila din punct de vedere civic si democratic, acuz\u00e2ndu-i de \u201eintrebuintare in interes personal a bunului public, bunaoara a strazilor si a pietelor\u201c. Nu stiu unde vor fi ajuns p\u00e2na la urma spaniolii cu aceasta dezbatere pentru ca, in acelasi timp, alti lideri l-au acuzat pe primar ca, in loc sa gaseasca solutii politice de reducere a \u201esaraciei, a marginalizarii si excluderii\u201c, vrea \u201esa curete Madridul\u201c oblig\u00e2ndu-i pe bietii napastuiti sa se retraga din spatiul public. Iata, insa, ca o ziarista cubaneza \u201eindependenta\u201c ne anunta ca si Guvernul de la Havana incearca sa le gaseasca un alt loc sub soare cersetorilor care au invadat zonele turistice. In Elvetia, in schimb, unde, se stie, cersetoria fusese interzisa in 2008, politicienii au readus pe tapet o decizie, dupa parerea unora, discutabila, pentru a dezbate asupra legalitatii cersetoriei, consider\u00e2ndu-se ca \u201eun tratament diferentiat\u201c in ce-i priveste pe cersetori ar constitui, in fapt, o incalcare a drepturilor omului. C\u00e2t despre o posibila reactivare a interdictiei, este greu de crezut ca ar mai putea fi vorba, odata ce s-a convenit ca ea este contrara Constitutiei federale.
\nNu putem sa nu observam insa ca, in ultimii ani, fenomenul cersetoriei s-a extins at\u00e2t de mult, inc\u00e2t semnalele de alarma in presa s-au intetit aproape pretutindeni, reclam\u00e2nd adoptarea de urgenta a unor masuri de aparare in fata acestei \u201enoi\u201c calamitati. Masuri privind, deopotriva, oameni si bunuri. In Mexic, de pilda, \u201eDiario de Quer\u00e9taro\u201c atrage atentia ca centrul istoric al orasului Quer\u00e9taro, considerat \u201ePatrimoniu Cultural al Umanitatii\u201c, se afla permanent sub asaltul unei bande compuse din 230 de copii cersetori, multi dintre ei nedepasind frageda v\u00e2rsta de… doi ani. Mai simpatici, in schimb, ar fi putut sa fie cersetorii din Berlin, care au ocupat luna trecuta Pariser Platz costumati ca de Fasching in Mikey Mouse, in pui de gaina, in tigri sau in alte animale, daca, asa cum scria \u201eDie Welt\u201c, nu ar fi inceput sa-i hartuiasca pe turisti, som\u00e2ndu-i sa scoata banii din buzunare.
\nNu stiu cum erau cersetorii odinioara: vor fi fost ei vreodata buni, bl\u00e2nzi si milosi? Daca intr-adevar au fost asa, imi place sa cred ca urmasii lor, la fel de nevinovati si sfielnici, sunt, astazi, o parte dintre pensionarii din Rom\u00e2nia: fosti modesti functionari, fosti dascali, fosti cine mai stie ce bugetari, bolnavi incurabili, parinti batr\u00e2ni, singuratici, umbre macinate si albite de ani grei si de boli grave, fulguind pe l\u00e2nga peretii spitalelor, ai bisericilor si ai supermarketurilor, cu m\u00e2na intinsa la trecatori pentru a primi un banut sa-si cumpere medicamente. Nu stim nici de unde vin, nici c\u00e2nd se duc, dar parca mereu le iau locul altii, din ce in ce mai multi si mai necajiti, ca intr-o sinistra stafeta a supravietuirii.
\nVorbind insa despre cersetoria autohtona, trebuie sa spunem purul adevar: ca ea difera fundamental de cea cu care se confrunta tot mai dramatic, in ultimii ani, Occidentul. Ca, la noi, cersetoria inseamna supraproductie proprie, pe c\u00e2ta vreme, in Occident, import nedorit. Cu alte cuvinte, in timp ce, la noi, ea nu este dec\u00e2t rezultatul pauperizarii fortate a populatiei, gratie unei politici dictate de mintea unor politicieni iresponsabili si corupti, in Occident, marea masa a cersetorilor este necontenit imbogatita de valurile de imigranti care aflueaza in disperare din tari sarace si prost guvernate. Precum, bunaoara, Rom\u00e2nia. Asadar, nu este deloc de mirare ca democratiile occidentale au lansat repetate semnale de alarma in fata unei asemenea invazii, de proportii, care, in unele locuri, a fortat nepermis de mult zagazurile (intotdeauna prea fragile) ale politicilor sociale locale.
\nIntre timp, la noi, saracia lucie este in floare. Si unica solutie care s-a gasit p\u00e2na acum pentru a o st\u00e2rpi este aplicarea unor politici letale.
\nVa trebui sa remarcam, totusi, dincolo de asemenea tragice episoade, practicarea cu succes, in Rom\u00e2nia, a inca unui tip de cersetorie, foarte eficient: cersetoria electorala. Originala, nu-i asa, pentru o democratie? Numai ca ea s-ar parea ca implineste, mai ales in campanii, insasi porunca lui Dumnezeu: \u201eSa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti\u201c. Practicata la doua capete, cu beneficii inegale, e drept, iar pentru una dintre partile implicate chiar contrara interesului propriu, ea s-a dovedit, in repetate r\u00e2nduri a fi totusi satisfacatoare pentru intregul popor: politicienii cersesc voturile cetatenilor, cetatenii voteaza in schimbul unor \u201epomeni electorale\u201c \u2013 pungi cu alimente, cu ulei, faina, malai, iconite sfintite (de unde se vede ca, in fine, si Biserica noastra se implica), umbrele, geci, in functie de norocul fiecaruia. Sa recunoastem, este o strategie care sustinuta de doua componente \u2013 una politica si alta bisericoasa, \u2013 misca, asa cum poftesc, si in sensul in care poftesc comanditarii ei, toata gama sensibilitatilor rom\u00e2nesti pentru indolenta, lacomie, superstitie, inselatorie. Dar, vorba aceea, la asa cetateni, asa politicieni!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eS-o luam din zorii zilei, c\u00e2nd intreg Petersburgul miroase a p\u00e2ine calda, abia scoasa din cuptor, iar batr\u00e2nele in fuste lungi si pelerine captusite si pline de petice pornesc sa ia cu asalt bisericile si trecatorii milostivi.\u201c O comparatie intre atmosfera Bucurestiului nostru de azi si cea a Petersburgului de odinioara, asa cum este ea… Cite\u0219te mai mult »\u015etafeta supravie\u0163uirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[6274,6275,6273,6276,4,6277],"class_list":["post-8801","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-afaceri-cu-cersetorie","tag-bani-din-cersit","tag-cersetori","tag-date-europol","tag-editorial","tag-pret-copil-pentru-cersit"],"views":1808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8801","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8801"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8801\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8801"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8801"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8801"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}