{"id":879,"date":"2009-12-23T23:59:24","date_gmt":"2009-12-23T21:59:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=879"},"modified":"2009-12-24T00:01:02","modified_gmt":"2009-12-23T22:01:02","slug":"copenhaga-sau-congresul-simulacrelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/copenhaga-sau-congresul-simulacrelor\/","title":{"rendered":"Copenhaga sau congresul simulacrelor"},"content":{"rendered":"

The world is too much with us; late and soon,
\nGetting and spending, we lay waste our powers:
\nLittle we see in Nature that is ours;
\nWe have given our hearts away, a sordid boon!
\nThis sea, that bares her bosom to the moon;
\nThe winds that will be howling at all hours
\nAnd are up-gathered now like sleeping flowers;
\nFor this, for everything, we are out of tune;
\nIt moves us not – Great God! I’d rather be
\nA pagan, suckled in a creed outworn;
\nSo might I, standing on this pleasant lea,
\nHave glimpses that would make me less forlorn;
\nHave sight of Proteus, rising from the sea;
\nOr hear old Triton blow his wreathed horn.<\/strong><\/p>\n

William Wordsworth (scris \u00een 1802, publicat \u00een 1807)<\/strong><\/p>\n

Acest poem, scris acum mai bine de doua secole, pare a-si conserva o actualitate fara cusur. Ar putea, de pilda, sa functioneze foarte bine ca motto al Conferintei mondiale privind degradarea conditiilor climaterice \u2013 conferinta gazduita la Copenhaga pe 6 decembrie 2009 \u2013 si sa fie, \u00een acelasi timp, un obiect de reflectie pentru participanti.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Daca ar fi sa dam crezare argumentelor si cifrelor prezentate \u00een diverse cotidiane si saptam\u00e2nale ori \u00een eseurile mai substantiale publicate \u00een reviste de specialitate, de c\u00e2tiva ani buni \u00eencoace, ar \u00eensemna \u2013 nici mai mult, nici mai putin \u2013 ca planeta se gaseste pe buza prapastiei, zguduita de catastrofe climatologice, geografice si agricole ireversibile; pe de o parte unele regiuni (zone de joasa altitudine, coaste, delte etc.) ar fi \u00eenghitite de apele oceanelor, pe de alta parte, ne-nghite desertul, seaca marile continentale (marea Aral, lacul Ciad) si fluviile \u2013 \u00een China si \u00een peninsula indochineza (din pricina anuntatei disparitii a ghetarilor din Himalaya, nivelul fluviilor Yang-Tse-Kiang si Mekong ar risca sa scada la cote fara precedent, cu consecinte importante pentru supravietuirea populatiei din zona).
\nSa nu uitam \u00eensa de dezastrele imputabile procesului de urbanizare fara limite: pe de o parte, zone ca Dubai \u2013 paradisul unui hybris financiar nemai\u00eent\u00e2lnit \u2013, pe de alta parte infernul mizeriei supreme \u2013 \u00een Calcutta, Cairo sau Lagos. Nimic straniu \u00eensa; nu spunea oare Marx ca \u201ePe bogati \u00eei fabrica saracii\u201c?, asa ca, iata, pentru a obtine niste super-bogati nu e nevoie dec\u00e2t ca, \u00een alta parte, sa existe niste foarte-multi-super-saraci. \u00cen acest sens, \u201eThe world is too much with us\u201c ilustreaza astazi, dupa ce altadata fusese sumbra profetie a unui poet romantic speriat de zorii masinismului si ai epocii industriale, o realitate evidenta pentru toti cei care sunt dispusi sa caste ochii si sa scruteze cotidianul \u00een care traiesc. Negurosul si foarte conservatorul romantic Wordsworth \u00eemi aduce aminte de alt romantic, unul social liberal (\u00een sensul avut de acest termen la \u00eenceputul secolului al XIX-lea \u00een Anglia \u2013 astazi i-am spune mai potrivit un \u201esocial-democrat\u201c), un ins mai sclipitor si mult mai optimist \u2013 e vorba de Shelley \u2013 care clama \u00een The Ode of the West Wind s\u201eOda v\u00e2ntului de Apus\u201ct: \u201eThe trumpet of a prophecy! O Wind, \/If Winter comes, can Spring be far behind ?\u201cAstazi \u00eensa, ultimul vers al acestui magnific poem ar trebui rescris astfel: If Spring comes can Winter be far behind and for ever… Acest \u00eenghet va fi un desert fara satiu, o iarna a pustiurilor nemarginite si o iarna-metafora a spiritului desertificat al indivizilor, al popoarelor si al elitelor stap\u00e2nite de vesnica inconstienta si frenetica nesimtire asociate obsesiei consumerismului si grijii de a cloci profit.
\nPrin interviuri, declaratii solemne si prin intensificarea calatoriilor oficiale pregatitoare, presedintele Sarkozy \u00eencearca sa convinga cele mai \u00eensemnate dintre statele emergente (Brazilia, India, ca sa dau numai doua exemple) de necesitatea obtinerii unui consens \u00een ideea unui moratoriu pentru scaderea emisiilor de gaze cu efect de sera. Mai mult. Statele Unite si China sunt dispuse sa avanseze, pentru prima oara, date si cifre privind reducerile de gaze pe care le-ar putea accepta.
\nIntentii laudabile si marturii pioase stau \u00een asteptarea reactiei populare, \u00eentr-un halou de incertitudini. Pe de o parte, oameni de stiinta seriosi, \u201eajutati\u201c de gazetari aflati \u00een cautare de senzational, profetesc ce e mai rau, pe de alta parte, alti oameni de stiinta, mai putin numerosi, ce-i drept, dar nu si mai putin influenti, ne pun \u00een garda asupra, zic ei, \u201enazarelilor scornite de pseudo-savanti si sarlatani\u201c. Pe cine sa mai creada bietul om de pe strada? Sunt oare aceia care locuiesc undeva la c\u00e2teva zeci de metri deasupra nivelului marii, ori chiar mai sus, si departe de litoral, dispusi sa creada \u00een pericolul ridicarii nivelului marii, pericol la care se expun, \u00een fiecare zi, locuitorii din zonele de tarm? Sau, invers, cei care traiesc \u00een tari europene temperate sunt oare dispusi sa priceapa pericolul desertificarii, asa cum sunt aceia din inima continentului, confruntati deja cu experienta secarii albiilor?
\nGhetarii din Mont-Blanc se retrag, aceia din Himalaya, de asemenea; mai rau, ghetarii din Groenlanda \u2013 care acopereau odinioara \u00eentreaga peninsula, mare c\u00e2t un continent \u2013 s-au str\u00e2ns ca pielea de sagri. Asupra Europei occidentale se abat, de la o vreme, ciclic, furtuni care seamana tot mai mult cu tornadele tropicale, iar realitatea dovedita a cresterii nivelului oceanelor va duce \u00een Franta, peste aproximativ 50 de ani, la disparitia regiunii Camargue, zona de coasta a celebrului Marais poitevin, si a jumatate din L\u2019\u00cele de R\u00e9 (1).<\/p>\n

Cu toate acestea, dragilor, odata ce se linistesc furtunile si se repara distrugerile masive si exaltarea provocate de ele, totul revine la normal; uscaciunea din timpul verii si cufundarea tot mai ad\u00e2nca a p\u00e2nzei freatice nu-l prea intereseaza pe cetatean. C\u00e2t despre cetateanul rom\u00e2n, prada a isteriilor electorale si a unui discurs politic \u00een care esentialul nu e niciodata abordat, de c\u00e2te ori a auzit el spun\u00e2ndu-se ca Delta Dunarii e amenintata sa dispara de pe fata pam\u00e2ntului, ca regiunea Camargue sau ca zona dintre Gange si Bengal?
\nCunosc oare rom\u00e2nii faptul ca sudul tarii lor e serios amenintat de pericolul desertificarii? Daca poporul e inconstient, \u00een parte, vina \u00eei apartine; \u00eensa o mare parte din vina o poarta elitele, sfintii democratiei de parada si anticomunistii de salon, apostolii liberalismului, pretinsii critici ai unei pseudo-st\u00e2ngi la fel de crapuloase ca pseudo-dreapta… Cu ce se ocupa acesti distinsi domni? Cu asanarea ideologica: cu libertatea! Care libertate \u00eensa? Libertatea hotilor nepedepsiti, a pradatorilor din avutul public! Sau libertatea unui asa-zis \u201ecreator\u201c m\u00e2nat \u00een lupta doar de gustul banului… si, last but not least, cavaler al anticomunismului fara comunism (2), combatantul unei baricade fara risc (poate doar cu \u201eriscul\u201c primirii de pomeni de la cutare maestru public sau privat \u00een serviciul caruia e primit…). Un circ \u00een toata legea, asortat cu savantl\u00e2curi grotesti.<\/p>\n

Sa spunem lucrurilor pe nume. Dubai-ul, vitrina unei fantezii financiare desprinse de orice lest de rationalitate, e pe cale sa-si declare falimentul. Pe parcursul unei singure generatii, fostii beduini au topait, de pe spinarea dromaderului si din corturile plantate \u00een desert, pe creasta zg\u00e2rie-norilor de 800 de metri si \u00een insule artificiale devenite \u00een scurt timp o piata a turismului de mare lux. \u00cen mai putin de treizeci de ani, s-au transformat \u00een niste diriguitori megalomani, furati de aburii hybris-ului capitalist fondat pe creditul nelimitat (garantat prin renta petroliera a Emiratelor) si prin speculatie financiara iresponsabila \u2013 un tip de capitalism foarte apropiat de cel care a \u00eencurajat proliferarea americanelor subprimes, fara ca vreunul dintre ONG-urile ecologice sau dintre guvernele pretins \u00eengrijorate de soarta planetei sa protesteze. Ideea unui capitalism \u201eislamic\u201c, temperat de preceptele economice ale Charia s-a dovedit, o data \u00een plus, o impostura a marelui \u201ebiznis\u201c, unul de foarte \u00eenalt nivel, dincolo de religie si de alte marunte principii ca acesta. Aflati pe lista statelor cu cel mai nociv impact ecologic asupra marii (devans\u00e2nd Statele Unite si China!), \u201ebeduinii\u201c de mai ieri consuma apa dulce \u00een masa (aproape 2 000 de litri pe zi pe cap de locuitor!) si doua milioane de litri pe saptam\u00e2na pentru fiecare dintre cele sapte golfuri din jurul orasului-stat plantat \u00een mijlocul desertului lui Rub al-Khali, \u00eentins p\u00e2na spre Golful Persic! (3)<\/p>\n

Evit\u00e2nd sa se spuna lucrurilor pe nume, afacerea pare sa fi \u00eenceput prost… Summit-ul de la Copenhaga risca sa semene cu o farsa, jucata spre \u00eentretinerea publicului; din pacate \u00eensa, consecintele nu vor \u00eent\u00e2rzia sa se arate. \u00cen realitate, daca vorbim de gazele cu efect de sera, de ravagiile chimice si agronomice de pe terenurile agricole (efecte ale utilizarii intensive a \u00eengrasamintelor chimice, ale despaduririlor si ale practicarii monoculturii); sau daca vorbim de abuzul fara limite al pomparii de apa din p\u00e2nzele freatice si risipirea ei nerationala, daca vorbim de desertificarea zonelor continentale \u2013 consecinta a celor de mai sus \u2013 \u00een toate aceste conditii, nu modificarile tehnice ale tehnicilor de productie \u00eentelese prin sintagma \u201edezvoltare durabila\u201c vor fi solutia capabila sa pre\u00eent\u00e2mpine iminenta catastrofa planetara. Criza ecologica de la \u00eenceputul secolului al XXI-lea dezvaluie ceva mai mult dec\u00e2t a facut-o criza economica, chiar daca aceasta din urma, efect pur al capitalismului globalizat, e doar un simptom printre altele; aceasta criza ecologica, transformata, \u00een timp, \u00eentr-un real dezastru planetar, dezvoltat pe fondul economiei de piata globalizate, reveleaza un impas ontologic, falimentul, esecul felului-de-a-fi-\u00een-lume al omului modern.
\nNu e vorba aici de comunismul sau de anticomunismul primar, secundar sau tertiar; e vorba pur si simplu de acest fel-de-a-fi, care include si experienta depasita a socialismului real si aceea prezenta a capitalismului ajuns la ce-a de-a treia revolutie tehnica, numita modernitate tardiva… Acest fel-de-a-fi arata ca un Janus bifrons: \u00een acelasi timp un capitalism financiar \u00een orizontul sau indepasabil \u2013 profitul ca Weltanschauung si telos al trecutului, prezentului si viitorului, si proliferare a tehno-stiintelor ca obiectivare totala, \u00een care toate activitatile umane si ordinea lucrurilor naturale se transforma \u00een cunoastere ca posibilitate a producerii indefinite… Or, ceea ce propun oamenii politici, cercetatorii si diversi agitatori ecologici nu sunt dec\u00e2t jalnice paliative sau, mai rau, tehnici de substitutie care mai degraba ele distrug natura dec\u00e2t cele pe care trebuie sa le \u00eenlocuiasca (pentru fabricarea noilor serii de dispozitive electronice, a computerelor, telefoanelor celulare s.a. e nevoie de metale rare si foarte rare sau de aur, pentru a caror exploatare se distrug hectare \u00eentregi de paduri virgine \u2013 vezi exemplul padurilor congoleze); ori instrumente care ur\u00e2tesc peisajul, \u00een loc sa procure cine stie ce beneficii (vezi exemplul instalatiilor eoliene).<\/p>\n

De buna seama, la Copenhaga se va ocoli esentialul; un esential pe care l-a sintetizat, \u00eensa, \u00een introducerea unei remarcabile lucrari semnate de ea, fiziciana indiana Vandana Shiva \u2013 o militanta pentru drepturile agricultorilor si pentru diversitate biologica: \u201eCultura mercantila se afla \u00een conflict cu diverse culturi ale partajului, prin care apa e oferita si primita ca dar. Cultura plasticului, aceasta productie non-viabila, non-reciclabila si poluanta, e \u00een conflict cu civilizatiile pam\u00e2ntului si ale humei, cu renasterea naturii si cu \u00eentinerirea perpetua. Sa ne imaginam ca traditia oferirii de apa prin Piyaos (4) se pierde, ca un miliard de indieni trebuie obligati sa consume apa din sticle de plastic. Ce vom face cu muntii de deseuri rezultate? C\u00e2ta apa va trebui sa poluam \u00een consecinta?\u201c (5) Or, la Copenhaga nu se vorbeste dec\u00e2t de gazele cu efect de sera si de \u00eencalzirea climei, iar nu, dupa c\u00e2te stiu eu, de raul deja facut si ras-facut. Lucru prevazut, pentru cine a avut urechi de auzit, acum cincisprezece ani de presedintele Bancii Mondiale (institutie putin suspectata de marginalitate intelectuala!), Ismail Serageldin:
\n\u201eDaca razboaiele din acest secol ssecolul al XX-leat s-au purtat pentru petrol, razboaiele secolului urmator vor fi pentru cucerirea apei\u201c. \u00centr-adevar, totul este pregatit pentru declansarea acestui tip de razboaie; vulgata politico-jurnalistica are \u00eensa obiceiul sa o prezinte sub aparenta razboaielor tribale, generate de extremismul religios sau de terorism. Nicidecum: e vorba pur si simplu de apropriere, de furt pentru dominarea zonelor cu surse de apa (fluvii, r\u00e2uri, torenti) care traverseaza mai multe tari. Textul cercetatoarei Vandana Shiva militeaza pentru un fel-de-a-fi-\u00een-lume fondat pe consumul moderat al resurselor naturale prin tehnologii locale reciclabile, care, \u00een at\u00e2tia ani de convietuire cu mediul, au \u00eenvatat sa-i respecte echilibrul.
\nOr, pentru marile puteri economice ale lumii, nici nu se pune problema contestarii capitalismului, dimpotriva, se depun mari eforturi pentru \u00eentarirea si protejarea lui. Motto-ul sau ram\u00e2ne acelasi: mai multa productie, mai mult profit. Esentialul acesta este; curba catastrofica a somajului \u00een Occident nu \u00eengrijoreaza dec\u00e2t \u00een masura \u00een care ar veni la pachet cu potentiale tulburari sociale. \u00censa, asa cum s-a putut deja constata, marea criza economica din toamna lui 2008 n-a schimbat nimic \u00een conceptia economica a statelor. Pierderile au fost absorbite de guverne, sume consistente din bugetul public au fost livrate cu dob\u00e2nda cvasi-nula bancilor, \u00een vreme ce acestea continuau sa dea credite cu dob\u00e2nzi ridicate particularilor si \u00eentreprinderilor industriale si comerciale. Astfel, dupa un an, capitalismul tertiar a razbit ca un Phoenix din propria cenusa, regenerat \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t bancile peste care trecuse uraganul stiutelor subprimes s-au trezit mai puternice si mai solide dec\u00e2t \u00eenainte (6).<\/p>\n

Cu riscul de a-i leza pe saracii cu duhul sau pe amantii unui \u201eidealism de vis\u201c (dupa expresia lui Nietzsche), o sa spun totusi, fara \u00eenconjor, ca nimic serios nu se va \u00eentreprinde la Copenhaga si nimic nu va fi facut de aici \u00eenainte pentru salvarea planetei din fata unui dezastru previzibil, dezastru pe care romanul lui Cormack McCarthy, \u201eThe Road\u201c, \u00eel sugereaza si \u00eel ilustreaza \u00eentr-o maniera mai pesimista (adica mai realista) dec\u00e2t cartea lui Huxley \u201eThe Brave New World\u201c.
\n\u00cen plus, solutiile propuse de Vandana Shiva nu sunt adecvate dec\u00e2t unor tari ca India, unde populatia rurala reprezinta 50% din populatia activa, sau China, unde populatia rurala exprima cca 55% din populatia activa, si poate pentru \u00eenca doua-trei mari tari cu un cuv\u00e2nt de spus \u00een viitorul industrial si financiar (Brazilia, Indonezia). \u00censa trebuie sa amintesc aici ca, de mai bine de 15 ani, o majoritate din ce \u00een ce mai accentuata a populatiei globului traieste \u00een orase devenite niste megapoli monstruosi si ca, pentru o asemenea majoritate, solutiile armoniei consumeriste rurale sau pararurale nu rezolva nimic: Tokyo (33 de milioane de locuitori), Bombay (22 de milioane), New York (21 de milioane), Seul si Mexico City (20 de milioane), Delhi (19 milioane), San Paolo (18 milioane), Shanghai si Lagos (17 milioane), Cairo si Calcutta (15 milioane) plus \u00eenca alte peste patruzeci de orase cu peste 5 milioane de locuitori ne \u00eenfatiseaza o cruda realitate… Cum sa furnizezi energia necesara acestor oameni c\u00e2nd aproape toate activitatile lor presupun un imens consum de electricitate? Cum sa le procuri alimente fara sa apelezi la mijloace si plante selectionate care distrug solul? Cum sa le asiguri apa potabila fara a consuma rezervele de apa ale Terrei? Daca, de exemplu, s-ar ajunge la solutia desalinizarii apei de mare, consumul de energie implicat ar fi at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t am ajunge rapid la ruina.
\nAcestor realitati concrete, discursurile ecologiste nu le raspund dec\u00e2t prin simulacre de solutii; sau nu raspund deloc \u2013 fiindca asta ar \u00eensemna sa puna sub semnul \u00eendoielii viitorul dominatiei economice globale. Doua teme sunt \u00een mod special evitate: problema apei, pe de o parte, si, de cealalta parte, problema deseurilor medicale exportate de tarile occidentale \u00een tarile lumii a treia europene (Rom\u00e2nia si Bulgaria) sau problema deseurilor electronice expediate fara remuscari \u00een Africa, unde devin o sursa de intoxicare a copiilor (7). Nimic din toate acestea nu se discuta la Copenhaga. Se vorbeste doar de emisiile de dioxid de carbon, fiindca, pentru moment, e singurul aspect de ecologie care poate fi partial corijat, deschiz\u00e2nd \u00een acelasi timp noi orizonturi sectorului industrial… si profitului.<\/p>\n

Felul \u00een care e \u00eenteleasa azi ecologia evidentiaza o crasa contradictie, o contradictie care \u00eensa nu supara creierele lobotomizate de publicitate si conformism. Pe de o parte ne \u00eentretinem unii altora pl\u00e2nsul la g\u00e2ndul \u00eencalzirii globale, al poluarii aerului si al disparitiei anumitor specii de animale, pe de alta parte \u00eensa luam masuri fiscale pentru mentinerea si cresterea productiei si deci a consumului pe piata de automobile. Mai mult: se prevede ca, la anul, Campionatul Mondial de fotbal din Africa de Sud va fi de noua ori mai poluant dec\u00e2t precedentul, din Germania, din cauza curselor mai lungi de avion presupuse de participarea la acesta (8). Alt simulacru: profitul imens obtinut din producerea accelerata de obiecte si actiuni zise ecologice\/ ecologiste, al caror cost si impact asupra mediului nu sunt recunoscute! Ceea ce \u00een engleza se numeste \u201egreen business\u201c ameninta sa devina, precum bla-bla-ul agriculturii bio, un foarte profitabil biznis. Un articol publicat \u00een \u201eLe Temps\u201c, la Geneva, de Luis Lema, corespondentul sau la New York, sub titlul \u201eLe green business sera le moteur de l\u2019\u00e9conomie de demain\u201c s\u201eGreen business va fi motorul economiei de m\u00e2ine\u201ct (9) da tonul: \u201ePentru profesorul american Daniel Kammen (10), energiile neepuizabile vor constitui marile oportunitati economice \u00eentr-un viitor nu foarte \u00eendepartat.\u201c Simtiti, nu-i asa, marile mize economice \u00een dosul lacrimilor de crocodil\u00a0 ale \u00eencalzirii globale (11)… E purul adevar: imediat ce dezvoltarea ecologica si \u201edurabila\u201c se va coagula \u00een jurul centrului sau mercantil, ceea ce va domina nu va fi grija pre\u00eent\u00e2mpinarii efectelor negative ale mijloacelor de productie (fie ele si \u201eecologice\u201c) asupra mediului, ci tot tentatia profitului maximal. Nu de grija planetei va suspina omul postmodern \u00een habitatul sau terestru, ci de grija banilor.<\/p>\n

Sigur, \u00een ajunul summit-ului, jurnalele relatau despre optimismul care anima delegatiile (12), \u00eensa, \u00een contrapunct, pe aceeasi pagina se putea citi un titlu care spune mai bine adevarul: \u201eBeijing-ul considera prioritara cresterea sa economica\u201c. Dar cum nu numai Beijing-ul e pe lumea asta, ci si New Delhi sau Brasilia… \u00eentelegem ca optimismul scontat nu e dec\u00e2t o poza, un artificiu fara fond.
\nContradictiile ecologice dindaratul discursurilor politice si gazetaresti nu ataca \u00eensa niciodata problematica singulara care implica natura abisala si revolutionara a solutiilor reale \u00een acest caz. Ceea ce astazi pune sub semnul \u00eentrebarii viata omului pe pam\u00e2nt nu e nimic altceva dec\u00e2t felul sau de a-fi-\u00een-lume, care de fapt se confunda cu felul-de-a-produce si a-se-produce \u2013 un mod al cantitatii, fiindca ea singura asigura profitul. Or, a \u00eenlocui a produce, asa cum e el \u00eenteles azi, cu un a produce \u201eecologic\u201c, dar fondat tot pe un principiu cantitativ va reactiva, cu timpul, resortul luptei \u00eempotriva scaderii profitului (sau ceea ce a reprezentat, \u00een anii 90, investirea \u00een telefonie si \u00een computere portabile); \u00een inima sistemului capitalist nimic nu se va schimba \u00eensa \u00een mod esential. Din c\u00e2te stiu eu, tot de capitalismul (privat sau de stat) e vorba; capitalismul ca fabrica-a-lumii, dotat cu acelasi motto: mai mult, mai nou… Or, ceea ce se \u00eent\u00e2mpla azi reprezinta mai mult dec\u00e2t rezultatul unei Weltanschauung, este materializarea formei ultime a metafizicii (cf. Heidegger, \u201e\u00centrebare asupra tehnicii\u201c si \u201e\u00cen legatura cu \u00eentrebarea asupra fiintei\u201c), care determina orizontul sperantelor: \u201ebuna guvernare\u201c si \u201eetica pozitiva\u201c a oamenilor.
\nAt\u00e2ta timp c\u00e2t nu va fi altfel, putem sa asteptam linistiti sa ni se pravaleasca lumea \u00een cap, cu consecinte de nimeni prevazute, dar si cu unele preabine stiute: violenta feroce si barbaria eternei naturi umane \u00een cautare de hrana.
\nHomo homini lupus.<\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n

Note:
\n(1) \u201cFrance inter\u201c, informatie din 8 decembrie 2009.
\n(2) \u00cen ultima faza a regimului comunist, apostolii de azi ai liberalismului \u00eesi t\u00e2rau vietile ca niste sobolani, \u00een gaurile lor; nimeni n-a auzit sa fi comis vreunul acte de disidenta.
\n(3) Alte doua golfuri sunt \u00een constructie!
\n(4) Piyaos sunt surse de apa gratuite instalate sub copertine de pai (v. Jal Mandirs, templul apei) \u00een locuri publice ca Rajasthan, inclusiv \u00een capitala Jaipur.
\n(5) Vandana Shiva, \u201eWaterwars\u201c, South End Press, Cambridge, USA, 2002. Cf., p. 8.
\nIata un domeniu ignorat, ca at\u00e2tea altele esentiale \u00een viata cetatenilor, de \u201emarii\u201c intelectuali rom\u00e2ni (boierii mintii); pentru domniile lor, aceste chestiuni materiale sunt prea vulgare, le irita sensibilitatea… Sa faca bine si, \u00eentr-o zi cu soare, sa plece \u00eentr-un voiaj la tara si prin tara, sa priveasca albiile r\u00e2urilor, solul padurilor si al c\u00e2mpurilor \u2013 si vor constata o Rom\u00e2nie-cea-mai-mare-groapa-de-gunoi-sub-cerul-liber a Europei…
\n(6) \u201eEuropean banks are emerging from the credit crisis bigger than before, posing more risk to their national economies\u201c, de Andrew MacAskill si Jon Menon, Bloomberg.com, 2 decembrie 2009.
\n\u201eBNP Paribas SA Barclays Plc and Banco Santander SA are among at least 353 European lenders that have increased in size since the beginning of 2007, according to data compiled by Bloomberg. Fifteen European banks now have assets larger than their home economies, compared with 10 lenders three years ago.\u201c (pentru detalii vezi \u00eentreg articolul pe site-ul Bloomberg.com)
\n(7) Cf. Clemens H\u00f6ge, \u201eThe Children of Sodom and Gomorrah. How Europe\u2019s Discarded Computers Are Poisoning Africa\u2019s Kids\u201c, \u201eSpiegel\u201c online, 12 aprilie 2009.
\n\u201ePeople in the West throw away millions of old computers every year. Hundreds of thousands of them end up in Africa, where children try to eke out a living by selling the scrap. But the toxic elements in the waste are slowly poisoning them. s\u2026t The United Nations estimates that up to 50 million tons of electronic waste are thrown away globally each year. It costs about \u20ac3.50 ($5.30) to properly dispose of an old CRT monitor in Germany. But it costs only $1.50 to stick it on a container ship to Ghana.\u201c
\n(8) \u201eLa Tribune\u201c, 8 decembrie 2009. De altfel, se stie ca, \u00een zonele intens urbanizate, cea mai mare sursa de poluare o constituie avioanele… dar cine sa \u00eendrazneasca sa ceara reducerea curselor aeriene la strictul necesar?
\n(9) S\u00e2mbata, 5 decembrie 2009.
\n(10) Daniel Kammen este directorul Renewable & Appropriate Energy Laboratory, la Universitatea din Berkeley.
\n(11) Cf. \u201eUltimes man\u0153uvres avant le sommet de Copenhague\u201c s\u201eUltimele pregatiri \u00eenaintea summit-ului de la Copenhaga\u201ct, \u00een \u201eLa Tribune\u201c, vineri, 4 decembrie 2009, Paris. Citez: \u201eSaptam\u00e2na aceasta a avut loc o reuniune confidentiala pentru aducerea la un acord a tarilor, fara succes \u00eensa\u201c. Sigur, tarile dezvoltate nu vor sa achite nota de plata a masurilor de protectie pe care ar trebui sa le ia tarile emergente, iar acestea din urma nu sunt de acord cu adoptarea unor masuri care sa le fr\u00e2neze economiile. Cvadratura cercului!
\n(12) \u201eLa Tribune\u201c, \u201eCopenhague s\u2019ouvre sur une lueur d\u2019espoir\u201c s\u201eSummit-ul de la Copenhaga se deschide sub auspiciile sperantei\u201ct, luni, 7 decembrie 2009, Paris.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

The world is too much with us; late and soon, Getting and spending, we lay waste our powers: Little we see in Nature that is ours; We have given our hearts away, a sordid boon! This sea, that bares her bosom to the moon; The winds that will be howling at all hours And are… Cite\u0219te mai mult »Copenhaga sau congresul simulacrelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[494,493],"class_list":["post-879","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-incalzirea-globala","tag-urbanizare"],"views":1841,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=879"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/879\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}