{"id":8782,"date":"2011-08-18T12:57:21","date_gmt":"2011-08-18T10:57:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8782"},"modified":"2011-08-18T12:57:38","modified_gmt":"2011-08-18T10:57:38","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9ea-carti%e2%80%9c-dar-%e2%80%9ecar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emalc%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9ea-carti%e2%80%9c-dar-%e2%80%9ecar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emalc%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201ea c\u00e2rti\u201c?  Dar \u201ec\u00e2r\u201c si \u201em\u00e2r\u201c si \u201em\u00e2lc\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dintre aceste cuvinte, unul figureaza in DEX cu etimologie necunoscuta (a c\u00e2rti), doua sunt considerate onomatopee (c\u00e2r si m\u00e2r), iar despre ultimul (m\u00e2lc) se crede, in mod eronat dupa parerea mea, ca ar veni din slavonul mlucati. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>In ceea ce priveste c\u00e2r si m\u00e2r, cred ca se poate face distinctia dintre un sens onomatopeic, si anume tipatul unor pasari (c\u00e2r, c\u00e2r\u00e2it) sau zbieretul unor animale (m\u00e2r, m\u00e2r\u00e2it, mormait) si un al doilea sens, asemanator si str\u00e2ns legat de primul, si de aceea socotit o simpla consemnare a sunetului onomatopeic originar. In consideratiile care urmeaza, voi incerca sa examinez acest al doilea sens, consider\u00e2ndu-l un produs al impletirii foarte str\u00e2nse (si de aceea put\u00e2nd oculta dubla provenienta a cuvintelor in discutie) dintre sensul onomatopeic si celalalt sens, sprijinit, desigur, pe cel dint\u00e2i, care coboara insa, pe fagasul principal al evolutiilor semantice, din cuvinte latinesti neonomatopeice in sens strict (sau numai initial onomatopeice &#8211; adica devenite de sine statatoare, independente de imitarea unor sunete naturale).<br \/>\nSa le luam pe r\u00e2nd. In cazul lui c\u00e2r (cu derivatele c\u00e2ra, c\u00e2r\u00e2it, c\u00e2r\u00e2iala, c\u00e2rteala), cuv\u00e2ntul de origine este adverbul interogativ latinesc cur (arh. quor, qur) cu sensul \u201ede ce, din ce pricina?\u201c, format prin contragere din qua re sau qui rei. Iata si c\u00e2teva exemple (luate din dictionarul lui Nadejde): Cur me excrucio? Pentru ce ma chinui?; Afferunt rationem cur negent. Aduc pricina pentru ce sa nege; Causa cur cuperes non erat. Nu era pricina (pentru ce) sa doresti; Irascar amicis cur properent. Sa ma m\u00e2nii pe prieteni ca de ce zoresc.<br \/>\nDin acest adverb latinesc deriva, in mod firesc, sensul de g\u00e2lceava, sfada, ciorovaiala. In DLR se consemneaza in primul r\u00e2nd expresia \u201eca-i c\u00e2r, ca-i m\u00e2r\u201c, cu sensul \u201ec-o fi asa, c-o fi pe dincolo\u201c, prin care cineva \u201eincearca sa scape, prin inconjur si prin fel de fel de vorbe, dintr-o incurcatura sau situatie neplacuta\u201c. Intr-un exemplu luat din Vlahuta, cineva se codeste: \u201eCa-i c\u00e2r, ca-i m\u00e2r, in sf\u00e2rsit ram\u00e2nea ca a doua zi sa-mi dea banii\u201c, de parca ar intreba de ce (lat. cur) sa dea acei bani. Sau, la Ispirescu, \u201eca sa scape de g\u00e2ra-m\u00e2ra, ca nu-i mai tacea fleoanca, puse de-l taie\u201c. Evident, sensul acesta nu deriva din onomatopeea c\u00e2r. Acelasi sens (cearta, cicaleala, imputare) au in texte vechi si noi cuvintele c\u00e2ra, c\u00e2r\u00e2ial\u00e2, c\u00e2r\u00e2it. Pentru sensul lui c\u00e2ra (derivat din lat. cur) sunt edificatoare expresiile \u201ea scapa de c\u00e2ra cuiva\u201c si \u201ea se tine de c\u00e2ra cuiva\u201c. Intr-un basm (Gorjan), \u201esfatul imparatiei se tot tinea de c\u00e2ra imparatului, ca sa-l insoare\u201c, adica il intreba tot mereu pe imparat de ce nu se-nsoara. Pe capul cuiva curg g\u00e2rla c\u00e2r\u00e2iturile (Gane), iar altcineva \u201ecam cu c\u00e2r\u00e2iala, cam cu sila, fu nevoit sa taca\u201c (Pamfile).<br \/>\nVerbul a c\u00e2rti exprima, de obicei, atitudinea celui care n-a primit raspunsul dorit la intrebarea \u201ede ce?\u201c si atunci murmura (cu o nemutumire fie innabusita, fie pe care nu si-o mai poate stap\u00e2ni), bombane, c\u00e2rteste. Soacra (la traditionalistul Creanga) \u201enu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot c\u00e2rteasca la toate cele\u201c; \u201eFata imparatului incepu a cam m\u00e2r\u00e2i si a c\u00e2rti ca ei nu i-i indem\u00e2na aicea de sezut\u201c (Sbiera). La Ispirescu, un personaj, bun crestin, \u201enici ca se g\u00e2ndea a c\u00e2rti impotriva lui Dumnezeu\u201c. Semenilor tai, insa, poti uneori si chiar trebuie sa le ceri socoteala, sa le retezi vorba, sa-i iei din scurt (excurtare), ceea ce ne face sa presupunem ca t din a c\u00e2rti a rezultat din incrucisarea cuvintelor latinesti cur (devenit c\u00e2r\u00e2i) si curto, are (a scurta, a reteza). In sprijinul acestei incrucisari vine sensul acuzator pe care il capata uneori verbul a c\u00e2rti: a certa, a mustra, a imputa, a vorbi de rau, a nu fi de acord. Iata c\u00e2teva exemple (tot din DLR): \u201eDac-o-ntrebi, dac-o c\u00e2rtesti\/ ea zice c-o banuiesti\u201c (Teodorescu); \u201eAu inceput s-o cam c\u00e2rteasca pentru daunele ce i-au facut\u201c (Sbiera). Provenienta dubla a lui a c\u00e2rti (curto, are = a scurta, a reteza si cur = de ce?) e intarita si de urmatorul exemplu, in care sensul adverbului interogativ latinesc apare in text sub forma corespondentului sau rom\u00e2nesc expressis verbis: \u201eSolii ceilalti ar fi c\u00e2rtit, zic\u00e2nd ca de ce n-au asteptat\u201c (Dionisie Exclesiarhul).<br \/>\nPutem trece acum la cuvintele m\u00e2r, m\u00e2lc si m\u00e2rc, acesta din urma considerat in DLR o contaminare intre \u201em\u00e2r\u201c si \u201em\u00e2lc\u201c. Dincolo de presupusul onomatopeic m\u00e2r\u00e2it al c\u00e2inelui, am putea incerca sa le detectam ob\u00e2rsia in urmatoarele cuvinte latinesti: verbul mulco, are, care inseamna a bate, a lovi, a st\u00e2lci in bataie, si verbul murmuro, are, care inseamna a murmura, a bombani, a mormai, precum si substantivul murmuratio, onis, care inseamna at\u00e2t bombaneala, c\u00e2t si c\u00e2r\u00e2it de pasari, la care putem adauga verbul murmuror, ari cu sensul a murmura impotriva, a critica.<br \/>\nDespre aceste verbe latinesti se poate spune ca au aparut din \u201eratiuni onomatopeice\u201c, dar atunci nu cumva cuvintele rom\u00e2nesti echivalente si asemanatoare ca forma sunt niste onomatopee \u201emostenite\u201c, daca putem spune asa, adica nu cumva s-au format in urma trecerii cu succes, pe teren rom\u00e2nesc, a unui examen de verificare a cunostintelor mai vechi, apartin\u00e2nd unei traditii lingvistice de ascunsa (pentru ca e), profunda continuitate latino-rom\u00e2na?<br \/>\nTeoretic vorbind (si de aici porneste \u201eg\u00e2lceava\u201c), terenul poate fi rom\u00e2nesc, cum la fel de bine ar putea fi universal, daca am presupune (ca altii) ca onomatopeele ies direct din sunetele naturale si nu au in ele nimic conventional, cum cred, dimpotriva, numerosi alti lingvisti, printre care ne numaram si noi, refractari la comoda invocare la tot pasul a onomatopeelor pentru a explica ob\u00e2rsia cuvintelor. Trecatoarele etape \u201elatente\u201c nu inseamna pierderea, ci doar ocultarea unei esentiale continuitati atestate intermitent, pe care am numit-o \u201ememoria limbii\u201c.<br \/>\nRevenid la cuvintele noastre, constatam ca m\u00e2r si c\u00e2r sunt echivalente, si tot astfel a m\u00e2r\u00e2i, a c\u00e2r\u00e2i si a c\u00e2rti, cum am vazut putin mai inainte, din exemplul cu fata imparatului care \u201eincepu a cam m\u00e2r\u00e2i si a c\u00e2rti\u201c (Sbiera). La expresia \u201eca-i c\u00e2r, ca-i m\u00e2r\u201c, despre care de asemenea am vorbit, putem adauga \u201ea nu zice nici m\u00e2r\u201c, amintita in DLR.<br \/>\nMai cunoscute, chiar foarte cunoscute, sunt, desigur, expresiile a nu zice nici m\u00e2lc (sau m\u00e2rc) si a tacea m\u00e2lc (sau m\u00e2rc). Iata insa ca DLR consemneaza si altele, mai putin cunoscute, ce-i drept, dar mai apropiate, in schimb, de intelesul cuvintelor latinesti invocate de noi drept prototipuri pentru m\u00e2r, m\u00e2r\u00e2iala, m\u00e2rc si m\u00e2rca. Acesta din urma deriva, neindoielnic, din verbul murco, are, pentru care Gutu selecteaza un bun exemplu din Cicero: Ita mulcatus est, ut vita amiserit \u2013 a fost batut at\u00e2t de rau, ca a murit. Si altul, din Tit Liviu: Speculator male mulcatur \u2013 Spionul este ucis in batai. Fara atestari intermediare de la latina la rom\u00e2na, intr-o continuitate \u201elatenta\u201c, dar nu mai putin viguroasa, iata cum suna peste veacuri aceste cuvinte latinesti in expresiile rom\u00e2nesti de astazi: a face m\u00e2rca (pe cineva), care inseamna a face pe cineva sa nu scoata nicio vorba si a bate m\u00e2rca, adica a bate zdravan, a bate mar (de fapt, m\u00e2r, daca vorbim cu corectitudine etimologica). In sf\u00e2rsit, expresia a se face m\u00e2rca (pe pam\u00e2nt) \u2013 a se ghemui, cu un exemplu foarte graitor: \u201ePe urma legai cu br\u00e2ul o halca de carne in spinare, foarte str\u00e2ns, si ma facui m\u00e2rca pe pam\u00e2nt, pa br\u00e2nci\u201c (Gorjan).<br \/>\nDLR consemneaza si verbul a m\u00e2rcui, cu sensul a se codi sa spuna ceva, a spune ceva pe ocolite, care deriva, desigur, tot din murco, are.<br \/>\nIncetul cu incetul, iata ca s-au adunat o gramada de cuvinte rom\u00e2nesti de origine latina, desi nerecunoscute ca atare in dictionare. Si demersul nostru se afla abia la inceput. Din zona \u201epetelor albe\u201c sau a cuvintelor cu origine obscura vom ajunge cur\u00e2nd in zonele in care cuvintele pe care le vom lua in discutie trec drept slavisme, maghiarisme, turcisme. Depist\u00e2ndu-le noi prototipuri in latina sau in moeso-gotica (zona inca neabordata aici, insa de care m-am ocupat sporadic cu ani in urma, in alte publicatii), noua provenienta a acestor cuvinte va produce cu siguranta modificari importante pe harta limbii rom\u00e2ne in ceea ce priveste configuratia ei lexicala.<br \/>\nPentru a vedea mai bine rostul cercetarii de fata, voi incerca sa schitez, data viitoare, alcatuirea reala a vocabularului rom\u00e2nesc din punctul de vedere al originii, am\u00e2n\u00e2nd putin demonstratia minutioasa a ipotezelor mele si oferind cu anticipatie, deocamdata, c\u00e2teva liste de false slavisme, maghiarisme, turcisme etc. Ele sunt in realitate cuvinte mai vechi, moeso-gotice si\/sau latine, intr-o proportie cov\u00e2rsitoare, de natura sa oblige la o reconsiderare a statutului limbii rom\u00e2ne.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dintre aceste cuvinte, unul figureaza in DEX cu etimologie necunoscuta (a c\u00e2rti), doua sunt considerate onomatopee (c\u00e2r si m\u00e2r), iar despre ultimul (m\u00e2lc) se crede, in mod eronat dupa parerea mea, ca ar veni din slavonul mlucati. In ceea ce priveste c\u00e2r si m\u00e2r, cred ca se poate face distinctia dintre un sens onomatopeic, si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9ea-carti%e2%80%9c-dar-%e2%80%9ecar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emar%e2%80%9c-si-%e2%80%9emalc%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vine \u201ea c\u00e2rti\u201c?  Dar \u201ec\u00e2r\u201c si \u201em\u00e2r\u201c si \u201em\u00e2lc\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5969,6253,5629,6032],"class_list":["post-8782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-etimologie","tag-semantica","tag-sensuri-cuvinte","tag-sensuri-expresii"],"views":4185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}