Ziditorii Rom\u00e2niei nu sunt doar cei pe care-i mai int\u00e2lnim in manualele de istorie. Tara aceasta a fost construita printr-un urias consens, uneori chiar inconstient. C\u00e2nd lanturile din afara au inceput sa slabeasca, s-a declansat acest proces pe undeva extraordinar, de constructie a Rom\u00e2niei. Telul a fost unic, desi fiecare categorie de oameni si fiecare individ l-a interpretat in felul sau. In mod firesc, si oamenii erau diferiti, viziunile lor se deosebeau, av\u00e2nturile si, in primul r\u00e2nd, interesele lor nu erau identice. Si totusi, la un moment dat, s-a produs declicul care a transformat o masa uriasa de oameni intr-o natiune cu un obiectiv dominant, caruia i s-au subsumnat micile teluri ale indivizilor. Oricare proces istoric nu poate fi pe deplin inteles dec\u00e2t in contextul sau, in atmosfera in care a avut loc, substituindu-ne celor care l-au trait si inteleg\u00e2ndu-le resorturile de atunci. Daca incercam sa descifram intelesurile trecutului doar cu felul nostru de a g\u00e2ndi si de a judeca lucrurile, nu vom putea ajunge niciodata la o adevarata comprehensiune.
\nDupa revolutia din 1821 a avut loc, treptat, aceasta trezire, deoarece exista posibilitatea unei mari schimbari. Ritmul de dezvoltare a omenirii se intensificase, avea loc treptata cadere a \u201evechiului regim\u201c si ridicarea unor noi forte in cadrul unui alt stil de viata. Nici spatiul rom\u00e2nesc n-a fost strain de acest proces, hotar\u00e2tor prin urmarile sale. Schimbarea, caracterul ei inevitabil si necesitatea ei au fost intelese de cea mai mare parte a celor care s-au aflat atunci la c\u00e2rma societatii rom\u00e2nesti din viitoarea Rom\u00e2nie.
\nDin perioada Regulamentului organic, c\u00e2rmuitorii Principatelor si mai apoi ai Rom\u00e2niei au fost niste oameni noi, ce parasisera straiele orientale ale copilariei si tineretii lor, imbracati acum in haine \u201enemtesti\u201c, dar care, mai ales, depuneau o straduinta fara margini pentru a se alinia celor din tarile mai inaintate. Sarcina lor a fost deosebit de grea, deoarece \u201enu erau singuri\u201c, ci se gaseau sub necontenita supraveghere si indrumare. Trebuiau sa desfasoare un joc prin care, sub masca unei aparente supuneri, sa caute caile eliberarii si ale progresului. Si ei au fost sortiti sa aiba o dubla fata, caci nu le era ingaduit sa-si dezvaluie adevaratele g\u00e2nduri inaintea celor care reprezentau un prea puternic strain.
\nMai aveau de-a face si cu \u201edusmanii lor launtrici\u201c, cu ei insisi, cu insasi formatia lor initiala de supunere si obedienta, pe care trebuia s-o infr\u00e2nga si s-o stavileasca. Si totusi si-au indeplinit sarcinile istorice, au stiut, cu masura ce le era impusa, sa ajute la mersul inainte. Dar apoi, la un moment dat, fiecare n-a mai fost util, devenind o fr\u00e2na, deoarece aparusera alte posibilitati, si acestea trebuia folosite. Int\u00e2ii ziditori au fost inlaturati, si adevarata insemnatate a ceea ce facusera a inceput sa se inteleaga c\u00e2nd ei nu mai erau pe aceasta lume.
\nMacar astazi ar trebui sa ne exprimam recunostinta pentru aparent simplul, dar at\u00e2t de patriotul domn pam\u00e2ntean Ionita Sandu Sturdza, pentru cei doi Ghiculesti, Grigore IV si Alexandru, care s-au succedat la domnia Tarii Rom\u00e2nesti, cel dint\u00e2i inaugur\u00e2nd timid noile cai ale modernizarii, el, care fusese unul dintre initialii tainici sprijinitori ai slugerului Tudor, iar cel de-al doilea g\u00e2ndind in fapt ca Ioan C\u00e2mpineanu, desi a fost silit sa-l trimita la manastirea Margineni, in exil. Ceilalti domni regulamentari si de la \u201eBalta-Liman\u201c \u2013 Mihail Sturdza in Moldova si fratii Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei in Tara Rom\u00e2neasca \u2013 au avut un av\u00e2nt patriotic mai temperat, dar nu inexistent \u2013 e suficient sa ne g\u00e2ndim la mantia domneasca a lui Bibescu, ce aminteste de aceea a lui Mihai Viteazul! \u2013 si s-au straduit, cu rezultate, in opera de modernizare. Stirbei a demonstrat capacitati administrative remarcabile, dar ii reprosam si astazi refuzul sau de a intinde m\u00e2na muribundului Balcescu si de a-l primi in tara. O figura aparte a fost si sensibilul moldovean Grigore Alexandru Ghica, patriot fara rezerve, sustinator fara ezitare al cauzei Unirii.
\nIn vremea domniilor lor, s-au format cei care vor fi fauritorii Rom\u00e2niei, aliniindu-se pe un spectru larg, cu opinii si atitudini diferite. O caracteristica ii uneste totusi: sunt cu totii niste oameni moderni, despartiti de \u201evechiul regim\u201c sau dornici de a se rupe de acesta, chiar daca se situeaza pe pozitii radicale sau sunt conservatori declarati. Acesti conservatori, formati initial in perioada regulamentara, accepta societatea moderna si r\u00e2nduielile ei, sistemul parlamentar, dar, totodata, se straduiesc sa obtina conducerea noilor procese pentru a-si mentine o pozitie dominanta si a atenua sau int\u00e2rzia reforme care ii puteau dezavantaja.
\nAcesti fauritori din primele r\u00e2nduri sau, mai degraba, participanti din prima linie n-au motivatii materiale care sa-i fi impins spre activitatea politica, iar coruptia abia incepe sa-si arate coltii. Interesele materiale individuale nu afecteaza inca mersul inainte. Motivatia principala a implicarii lor politice continua sa fie cea patriotica. Au fost crescuti sa slujeasca Rom\u00e2nia si ridicarea acesteia inseamna pentru fiecare temeiul propriei ascensiuni. Nu int\u00e2mplator, asistam la foarte rare ram\u00e2neri in afara granitelor a tinerilor care, in numar din ce in ce mai mare \u2013 in vremea lui Cuza se apropie de 1000 numai in Franta! \u2013 studiaza peste hotare. Treptat, numarul celor proveniti din paturile mijlocii a crescut, desi, p\u00e2na la Primul Razboi Mondial, procentul urmasilor familiilor boieresti, mari, dar si mici, care ocupa inalte demnitati ram\u00e2ne foarte insemnat.
\nDar societatea n-ar fi fost functionala, in ceea ce privea realizarea obiectivelor ei, daca cei de la c\u00e2rma ar fi fost lipsiti de sustinere. Telurile fundamentale au fost urmarite de aproape intreg ansamblul societatii. Sentimentul de a avea o patrie ii insufletea pe toti cetatenii. Educatia patriotica se sav\u00e2rsea in familie si mai ales la scoala. Fara indoiala, fiecare categorie sociala isi avea probleme proprii, nazuintele si nemultumirile proprii, dar totul era subsumat ideii fundamentale de mers inainte al tarii.
\nConstructia Rom\u00e2niei moderne nu reprezentase insa, dec\u00e2t in parte, un motiv de satisfactie pentru cetatenii ei. Urmasii boierimii se considerau inlaturati de oamenii cei noi, dornici de ascensiune, dar si inzestrati, iar acesti oameni noi se straduiau sa c\u00e2stige cu un ceas mai devreme, ei singuri, pozitiile dominante. Taranimea, reprezent\u00e2nd majoritatea populatiei, era confruntata cu probleme grave. Neinsotirea reformei din 1864 de o inzestrare si de indrumarea temeinica a celor improprietariti nu contribuise la dezvoltarea temeinica si echilibrata a acestei paturi. Rascoalele, in special cea din 1907, aveau sa dezvaluie gravitatea unei situatii si sa impuna reforme grabnice si, in perspectiva, o noua reforma agrara de mari proportii. Dar, cu toate acestea, la fel ca in 1877, si in 1916-1919 aceasta taranime si-a demonstrat pe c\u00e2mpul de lupta simtamintele fata de o tara, care nu-i fusese totdeauna o buna mama. Era si acesta efectul educatiei scolii rom\u00e2nesti, care asigura coeziunea si solidaritatea nationala si, prin aceasta, ascensiunea Rom\u00e2niei.
\nNemultumirile unora sau ale altora nu impiedicau inchegarea unei solidaritati. Mai ales incep\u00e2nd cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cu toate diferentele materiale si de pozitii sociale, toti rom\u00e2nii erau cetateni ai Statului Rom\u00e2n si toti aveau simtam\u00e2ntul ca trebuiau sa-l slujeasca, deoarece de inaintarea sa depindeau propriile lor destine. Fauritorii Rom\u00e2niei n-au fost doar o m\u00e2na de conducatori intelepti, ci au fost rom\u00e2nii acelor vremuri ardente, in care o tara si-a dob\u00e2ndit un loc sub soare, prin silintele, daruirea si jertfele locuitorilor ei. Timpuri trecute, dar care ram\u00e2n timpuri invatatoare, pe care n-ar trebui sa le uitam!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ziditorii Rom\u00e2niei nu sunt doar cei pe care-i mai int\u00e2lnim in manualele de istorie. Tara aceasta a fost construita printr-un urias consens, uneori chiar inconstient. C\u00e2nd lanturile din afara au inceput sa slabeasca, s-a declansat acest proces pe undeva extraordinar, de constructie a Rom\u00e2niei. Telul a fost unic, desi fiecare categorie de oameni si fiecare… Cite\u0219te mai mult »Zidirea Rom\u00e2niei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8779","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1718,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8779","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8779"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8779\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8779"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8779"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8779"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}