{"id":8765,"date":"2011-08-18T12:43:09","date_gmt":"2011-08-18T10:43:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8765"},"modified":"2011-08-18T12:44:22","modified_gmt":"2011-08-18T10:44:22","slug":"szekspirowski","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/szekspirowski\/","title":{"rendered":"Szekspirowski"},"content":{"rendered":"

Pentru al cincisprezecelea an consecutiv, Festivalul \u201eSzekspirowski\u201c l-a celebrat pe Marele Will la Gdansk. Acesta este unul dintre cele noua festivaluri de gen care formeaza reteaua Shakespeare, printre ai carei membri fondatori se numara si directorul festivalului omolog din Rom\u00e2nia, Emil Boroghina. Reprezentatiile din Polonia s-au \u00eentins si \u00een Gdynia si Sopot, doua orase apropiate de Gdansk, locul cunoscut lumii \u00eentregi prin santierul naval unde a luat nastere sindicatul Solidaritatea. <\/strong><\/em><\/p>\n

S-ar zice ca principalul criteriu de selectie al directorului artistic, Prof. Jerzy Limon, l-a constituit diversitatea. \u00cen cele noua zile de festival au curs unul dupa altul spectacole extrem de diferite. Unele bune, c\u00e2teva exceptionale, caci cele din urma se gasesc, prin definitie, mai rar. Aproape toate, \u00eensa, remarcabile prin viziune sau prin experimentarea diferitelor forme de limbaj teatral. De la \u201eAnatomia Lear\u201c, imaginat de regizoarea Mikaela Has\u00e1n ca spectacol de animatie \u00een continuarea plot-ului shakespearean, cum a fost cel al Ansamblului finlandez Anatomia, la \u201eMacbeth\u201c care, \u00een viziunea lui Beno\u00eet Malmberg, a devenit pretext pentru o productie unde preeminenta a avut-o muzica renascentista a lui Cl\u00e9ment Janequin si Josquin Desprez. Propunerea Companiei suedeze Romeo&Julia K\u00f6ren a fost cu at\u00e2t mai percutanta cu c\u00e2t spectacolul s-a tinut \u00een spatiul monumental al Catedralei Sf. Ion, nu departe de Sf. Maria, cea mai mare catedrala de caramida din lume, cu sapte intrari, prin care puteau sa patrunda pentru a gasi adapost sindicalistii Solidaritatii urmariti de politie \u00een timpul legii martiale. Vocile pline ale interpretilor si cele suave ale interpretelor au umplut spatiul somptuos, cu acustica remarcabila, \u00eentr-un spectacol facut dupa tipicul celor care ne fascineaza c\u00e2nd le vedem la Mezzo. C\u00e2nd replicile lui Shakespeare nu s-au desfasurat monumental, ca \u00een catedrala, au zburdat zglobiu printr-un parc impresionant din Gdynia, mai bine spus, o padure care tinea fix p\u00e2na \u00een buza plajei. Aici, cuvintele bardului s-au auzit \u00een toate cele trei limbi ale tarilor participante la proiectul \u201eBurza\u201c (\u201eFurtuna\u201c): Polonia, Portugalia si Marea Britanie.
\nCuceritoare sau mai putin, productiile prezentate au fost propuneri de luat \u00een seama. Daca nu noutatea viziunii sau performanta actoriceasca au stat \u00een prim-plan, atunci publicul s-a lasat sedus de inventivitatea cu care a fost folosit spatiul sau de transbordarea personajelor si discursului \u00eentr-un soi de \u201eHamlet fitness\u201c, cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu spectacolul tinerilor de la Teatrul Tanca PWST w Bytomiu. Toate au constituit experimente capabile sa suscite atentia la un prim nivel al receptarii. Fiasco-uri nu a invitat Festivalul de la Gdansk, cum se mai \u00eent\u00e2mpla pe plaiurile mioritice. \u00cen schimb, nu au lipsit spectacole exceptionale, ca \u201eHamlet\u201c de la Teatrul rus Kolady, \u00een regia lui Nikolai Kolyada (care a mai prezentat si \u201eRegele Lear\u201c) sau \u201eMiranda\u201c de la Teatrul din Vilnius, \u00een regia lituanianului Oskaras Korsunovas. Doua propuneri de o inventivitate luxurianta, pe care Emil Boroghina, aflat la fata locului, le-a si invitat pentru editia din 2012 a festivalului Shakespeare. Cu toate ca programul era arhiplin, directorul a decis sa strecoare pe unde se poate si aceste doua spectacole prestigioase. Ferice de craioveni! \u00cen ceea ce \u00eei priveste pe iubitorii de teatru din Bucuresti (prin firea lucrurilor, mult mai numerosi dec\u00e2t cei de la Craiova), nu putem dec\u00e2t spera ca anul viitor forurile culturale ale Capitalei\u00a0 se vor mai spala de morbul economiei c\u00e2nd vine vorba de teatru si vor reusi sa aduca si aici cele doua spectacole. Si poate si altele, la fel de performante!
\n\u201eShaking Shakespeare\u201c
\nUn festival serios cel de la Gdansk, dupa cum se poate vedea! Cu at\u00e2t mai prestigioasa a fost invitatia tarii noastre de a deschide oficial festivalul prin spectacolul Teatrului German de Stat Timisoara, \u201eShaking Shakespeare\u201c, \u00een regia lui Radu Alexandru Nica si scenografia lui Dragos Buhagiar, adus cu sustinerea Institutului Cultural Rom\u00e2n din Varsovia. Sala plina. La sf\u00e2rsit, aplauze puternice. Interesul publicului a fost evident si la discutiile cu trupa care au urmat dupa spectacol. Directorul teatrului, Lucian Varsandan, a facut o scurta prezentare a TGST subliniind existenta traditiei teatrale de limba germana. Aceasta, a pus el publicul \u00een tema, este atestata istoric de institutia care dateaza din 1753 \u00een Timisoara, un oras cu patru sute de mii de locuitori, singurul din Rom\u00e2nia cu trei teatre profesioniste \u00een trei limbi. Lucian Varsandan a vorbit apoi de schimbarile pe care le-a suferit Teatrul German \u00een ultimii treizeci de ani din cauza reducerii drastice a publicului ca urmare a exodului etnicilor germani si de \u00eencercarile teatrului, \u00eencep\u00e2nd din anul 2000, de a-si defini un nou profil. Lucian Varsandan a explicat spectatorilor polonezi ca TGST nu mai face teatru \u00een primul r\u00e2nd pentru minoritatea germana. Acum accentul s-a schimbat: TGST ambitioneaza sa produca teatru de buna calitate \u00een limba germana. Politica sa, prin cele sapte premiere si opt reluari pe stagiune, consta \u00een a oferi o platforma pentru diferiti creatori din diferite tari. Succesul \u00eenregistrat \u00eel reprezinta faptul ca 28% dintre spectatorii actuali ai TGST nu vorbesc germana.
\nDaca dam raspunsuri
\nprea limpezi riscam
\nsa devenim ridicoli
\n\u00centrebat de o englezoaica daca abordarea lui din \u201eShaking Shakespeare\u201c, un colaj de scene cunoscute din textele marelui dramaturg, nu dovedeste lipsa de respect tocmai fata de Shakespeare, regizorul cu studii \u00een Germania a raspuns: \u201eSa te apropii de Shakespeare \u00een mod ireverentios e foarte folositor, sa-l respecti cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt e stupid\u201c. Apoi a completat: \u201eE o lume \u00een care daca dam raspunsuri prea limpezi riscam sa devenim ridicoli\u201c. Intentia principala a lui Radu Alexandru Nica \u00een alegerea scenelor a pornit de la ideea puterii considerate \u00een toate formele ei: politica, sociala, manifestata \u00een dragoste sau \u00een relatiile interumane. De fapt, regizorul a marturisit ca l-a captivat ideea de a face un The Best of Shakespeare, cu scene-slagar, toate recognoscibile, carora dramaturgul Lia Bugnar le-a dat coerenta necesara. Situatia liminara a fost cea a scenei teatrului \u00een teatru din \u201eHamlet\u201c. T\u00e2narul regizor a \u00eencercat sa inverseze rolurile: \u201eHamlet pleaca si actorii ram\u00e2n. Hamlet c\u00e2stiga un alt mod de a trai, de a aborda viata. Devine histrion\u201c.
\n\u00cen tot cazul, autoarea acestor r\u00e2nduri s-a umplut de m\u00e2ndrie nationala c\u00e2nd una dintre specialiste a afirmat ca desi a vazut multe scene cu omor\u00e2rea Desdemonei, cea mai frumoasa dintre toate a fost aceea din spectacolul lui Radu Alexandru Nica
\nMulti vin la teatru sa se odihneasca. Ca atare, spatiul trebuie explodat
\nNu este prima data c\u00e2nd tara noastra participa la Festivalul \u201eShakespeare\u201c de la Gdansk. Anul trecut, Rom\u00e2nia a fost prezenta cu \u201eFurtuna\u201c de la Teatrul \u201eToma Caragiu\u201c Ploiesti, \u00een regia lui Cristi Juncu si scenografia lui Cosmin Ardeleanu. \u00cen urma cu doi ani, Teatrul Odeon a prezentat publicului polonez \u201eHamletmachine\u201c de Heiner M\u00fcller, \u00een regia lui Dragos Galgotiu si scenografia lui Andrei Both, unde costumele fusesera semnate de Doina Levintza. Aceste precedente au determinat o spectatoare avizata sa remarce ca spectacolele rom\u00e2nesti invitate \u00een ultimii ani au ceva \u00een comun: o scenografie foarte buna. Si la editia aceasta, corabia multifunctionala imaginata de Dragos Buhagiar a st\u00e2rnit elogii. \u201eBarca noastra aduce toate personajele moarte si ni le varsa direct pe mal\u201c, a explicat el. Apoi scenograful si-a argumentat optiunea pentru un obiect care sa circumscrie spatiul, si nu pentru un interior pe scena: \u201eToata lumea s-a saturat de pereti. \u00cenaintasii nostri au facut toate camerele posibile\u201c.
\nCu deferenta fata de public si o modestie demna de marii creatori, Dragos Buhagiar a precizat: \u201eMi-am dat seama ca e bine ca spatiile pe care le construiesc sa aiba cel putin trei-patru niveluri de \u00eentelegere. La primul nivel, am \u00eencercat sa dezvolt un mecanism de teatru care sa fie viu si \u00een directa legatura cu actorii, nu cu decorativul. Un spatiu evolueaza odata cu dramaturgia si cu jocul actorilor. Nu vreau un spatiu mort care se uita la public si publicul la el. Mi se pare foarte important elementul-surpriza care ar trebui sa apara \u00een legatura cu textul. Suntem \u00eentr-o perioada \u00een care spatiul trebuie explodat\u201c. Optiunea ca o parte din public sa stea pe scena, \u00een decor, a pornit \u00een viziunea lui Dragos Buhagiar de la situatia fundamentala a actorilor care jucau \u00een piete, \u00eenconjurati de oameni. Dar nu numai legatura cu \u00eenceputurile teatrului pare sa-l fi interesat pe scenograf: \u201e\u00cen Rom\u00e2nia, publicul e unul burghez, mai ales cel din Capitala. Foarte multi vin la teatru sa se odihneasca. Noi vrem sa-l facem mai interactiv. Ne luptam cu pozitia din fata televizorului. Cum sa facem si noi 3D, sa fim la moda? Mizam pe faptul ca cu c\u00e2t respiratia si energia actorului sunt mai aproape cu at\u00e2t publicul devine mai permeabil. \u00cen \u00abShaking Shakespeare\u00bb publicul devine parte din spectacol\u201c.
\nNu mi-am dat seama daca publicul din sala mare a Teatrului Wybrzeze de la Gdansk era unul burghez care merita zg\u00e2lt\u00e2it. Ceea ce \u00eensa era evident a fost ca spectatorii festivalului, \u00een mare parte cultivati, au apreciat productia rom\u00e2neasca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru al cincisprezecelea an consecutiv, Festivalul \u201eSzekspirowski\u201c l-a celebrat pe Marele Will la Gdansk. Acesta este unul dintre cele noua festivaluri de gen care formeaza reteaua Shakespeare, printre ai carei membri fondatori se numara si directorul festivalului omolog din Rom\u00e2nia, Emil Boroghina. Reprezentatiile din Polonia s-au \u00eentins si \u00een Gdynia si Sopot, doua orase apropiate… Cite\u0219te mai mult »Szekspirowski<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6251,6249,6250],"class_list":["post-8765","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-emil-boroghina","tag-festivalul-szekspirowski","tag-gdansk"],"views":1991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8765","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8765"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8765\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8765"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8765"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8765"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}