{"id":8758,"date":"2011-08-18T12:37:17","date_gmt":"2011-08-18T10:37:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8758"},"modified":"2011-08-18T12:37:45","modified_gmt":"2011-08-18T10:37:45","slug":"salvador-dali-imparatul-traian-si-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvador-dali-imparatul-traian-si-romania\/","title":{"rendered":"Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia"},"content":{"rendered":"

Gala<\/strong>
\nGala avea sa fie muza lui Dali, figura centrala a vietii si operei sale. Dali a mitizat-o \u2013 Sf\u00e2nta Elena, Leda atomica, Galatea Sferelor etc. Fara Gala, spunea el, \u201eDali n-ar fi devenit niciodata Dali. E un adevar, adauga, pe care nu voi \u00eenceta niciodata sa-l afirm si sa-l traiesc. Gala e totul, absolut totul pentru mine\u201c. Iar mai t\u00e2rziu, argument suprem, Dali avea chiar sa spuna ca o iubeste pe Gala mai mult dec\u00e2t pe mama sa, mai mult dec\u00e2t pe tatal sau, mai mult dec\u00e2t pe el \u00eensusi si chiar mai mult dec\u00e2t banii.
\nEra sotia infidela a poetului Paul Eluard c\u00e2nd, \u00een 1929, apare la Cadaques \u00eempreuna cu acesta si cu alti membri ai grupului suprarealist. Aici avea sa-l \u00eent\u00e2lneasca pe Dali si destinele lor aveau sa se contopeasca pentru totdeauna.
\nMai \u00eent\u00e2i Gala \u00eel gasise pe Dali profund antipatic, cu parul lui gominat, ca al dansatorilor profesionisti de tangouri argentiniene, dar a remarcat apoi dandysmul si caracterul penetrant al g\u00e2ndirii lui, scrie Dali. La un moment dat, citez, \u201eGala a \u00eencercat sa spuna c\u00e2teva cuvinte confuze, si-a luat capul \u00eentre m\u00e2ini \u00een timp ce lacrimi i se prelingeau pe obraz\u201c. Dali a sarutat-o violent. \u201eCe vrei sa-ti fac pentru a ma comporta ca un barbat?\u201c, a \u00eentrebat el. \u201eVreau sa ma omori\u201c, ar fi raspuns Gala. Dali avea 25 de ani, era virgin si, preluat de Gala care la 35 de ani avea o mare experienta erotica dob\u00e2ndita \u00een Rusia natala si apoi la Paris, el avea astfel sa fie eliberat de cosmarul impulsurilor sexuale nerealizate, care se traduceau \u00een crize de r\u00e2s isteric. Ulterior totul avea sa fie sublimat \u00een pictura.
\nAltfel, sexualitatea lui era, dupa toate marturiile, inocenta si anodina, \u00een afara unor bacanale \u00een care era martor, nu participant: \u201eMaximum de voyeurisme mieux \u00e7a vaut\u201c, zicea el.
\nApoi, de-a lungul anilor, \u00een timp ce Dali era \u00eenconjurat de mult colorata lui curte sau \u00eesi petrecea timpul \u00een atelierul de pictura, Gala ori citea Dostoievski, ori era ocupata cu un gigolo sau altul, Jeff de pilda, pasiunea ei, actorul din filmul \u201eJesus Christ Superstar\u201c. \u201eUnde e Gala?\u201c, \u00eentreba c\u00e2te cineva la faimoasele noastre cine de duminca la Restaurantul Chez Laurent din New York, unde ea \u00eent\u00e2rzia sistematic. \u201eE cu Iisus Christos\u201c, raspundea Dali. Ori era cu Le Petit Erotique, si asta p\u00e2na la v\u00e2rsta de peste optzeci de ani, retrasa adesea \u00een Castelul ei din Pubol pe care Dali i-l oferise, unde el se putea duce numai cu invitatie scrisa.
\nGala nu era frumoasa, era \u00een schimb inteligenta si cultivata, avea ochii apropiati si rai, priviri care strapungeau peretii, o dorinta de putere si un cinism fara margini. Dali, care era \u00een mod natural de o mare caldura umana, ori de c\u00e2te ori proceda cu o anume cruzime ca s-o impresioneze pe Gala, privea spre ea caut\u00e2ndu-i aprobarea, iar ea facea un gest net de dispret: pentru ea nu era destul. De aceea cred si azi ca una dintre marile performante din viata mea \u00een materie de diplomatie mondena e aceea de a fi reusit ca timp de peste cinci ani sa nu vorbesc niciodata cu Gala. Profit\u00e2nd de faptul ca era \u00eentotdeauna ocupata cu un Iisus sau altul, ma \u00eendreptam spre ea sageata, o salutam ceremonios si dispaream pe loc, asta \u00eent\u00e2mpl\u00e2ndu-se de sute si sute de ori.
\nCeea ce mitul Galei nu ne spune e ca \u00een ultimii ei ani de viata relatia cu Dali devenise sado-masochista la extrem si de o surprinzatoare violenta fizica. Si, lucru ciudat, Gala, care-l separase pe Dali timp de mai multe decenii de Bu\u00f1uel, avea sa-l separe post-mortem si de aparatorul sau fidel dintotdeauna, bunul sau var, avocatul Don Gonzalo Serraclara de la Pompa. Dali gasise ca acesta nu era suficient de evlavios fata de memoria muzei sale. De unde am \u00eenteles ca nici moartea unuia dintre parteneri nu stinge sado-masochismul.
\nSubiect pe care Dali \u00eel abordase de altfel \u00een romanul \u201eFete ascunse\u201c, stabilind ca trilogia pasionala Sadism \u2013 adica placerea procurata de suferinta provocata obiectului, Masochism \u2013 adica placerea procurata de suferinta la care ne supune obiectul, trilogia spuneam, nu e completa fara componenta numita de el Cledalism (de la cheia dalinismului), si anume \u201eplacerea si suferinta sublimate \u00een identificarea transcendenta cu obiectul\u201c.
\nPicasso<\/strong>
\nCealalta figura majora \u2013 prin prezenta si prin absenta -, \u00een universul dalinian e Pablo Picasso. Iar daca e adevarat, cum spune Freud, ca a te elibera \u00eenseamna a-ti ucide tatal, ei bine, figura paterna cu care Dali s-a luptat o viata \u00eentreaga n-a fost aceea a propriului sau parinte, ci anume aceea a lui Picasso, care l-a atras de la prima sa vizita la Paris, c\u00e2nd l-a vizitat, recomandat de Mir\u00f3. Dali, sosit de la Barcelona cu taxiul, i-a declarat ca a venit \u00een capitala Frantei pentru a vizita La Sainte Chapelle, Luvrul si pe Picasso. \u00cen ordine inversa!
\n\u00cen fapt, totul \u00eei opunea pe Dali si Picasso, acesta din urma mare distrugator al figurii umane, artizan al rupturii si al recreerii universului din fragmentele si cioburile ramase. \u00cen timp ce Dali, dintotdeauna, s-a vrut continuator al traditiei.
\nPicasso a ramas prizonier al perceptiei. Dali, dimpotriva, orientat spre armonia ascunsa, ram\u00e2ne marele manipulator de mituri al epocii sale. De mituri, nu numai de mijloace mediatice.
\nC\u00e2nd relatia lor \u00eencetase, Dali se simtea liber sa spuna ca \u201ePicasso a \u00eempins ur\u00e2tul la limitele sale extreme\u201c. Iar c\u00e2nd revista \u201eTime Magazine\u201c publica \u00een 1972 un portret sinistru al lui Richard Nixon, atunci c\u00e2nd acesta era obligat sa plece de la Casa Alba, Dali \u00eenlocuia \u00een acel articol numele Presedintelui cu acela al lui Picasso, cu un rezultat devastator. \u00cei platea \u00een acest fel lui Picasso nota pentru refuzul de a mai avea de-a face cu el.
\nIar daca Picasso nu mai vroia sa-l vada, numindu-l Sal Dali, sc\u00e2rba de Dali, e pentru celebrul silogism dalinian din clipa \u00een care Picasso desenase faimosul sau \u201ePorumbel al pacii\u201c: \u201ePicasso est catalan. Moi aussi. Picasso est un g\u00e9nie. Moi aussi. Picasso est communiste. Moi non plus\u201c (\u201ePicasso e catalan. Eu la fel. Picasso e un geniu. Eu la fel. Picasso e comunist. Nici eu\u201c).
\nMarele teatru al lumii.<\/strong>
\nBufon al secolului. Geniu. Nebun<\/strong>
\nDramaturgia daliniana era construita cu un simt dramatic, cu un tact de ne\u00eenchipuit. \u00cenainte de a pleca \u00een vacanta la Port Lligat, el a convocat \u00eentr-un r\u00e2nd, la o cupa de sampanie, superbe creaturi din t\u00e2nara protipendada pariziana. La finele ceremoniei i-a invitat pe toti cei prezenti la Port Lligat, Cadaques, Figueras si Barcelona. \u00cei si vedeam lu\u00e2nd drumul Cataloniei. Numai ca Dali adauga pe neasteptate: \u201eOricum, pentru a fi admis, trebuie sa fii ori foarte frumos, ori foarte inteligent\u201c.
\nN-a mai venit nimeni \u00een afara de mine, care n-am tinut seama nici de primul criteriu de admitere, nici de cel de-al doilea.
\n\u00cen acest Mare Teatru al Lumii, asa cum \u00eel concepuse Dali, el asuma, ca \u00een Calderon, conditia Creatorului si pe cea a Regelui. Era Actor si Public, aplaud\u00e2ndu-se de unul singur. Era \u00centelepciuniea, distribuind nu doar roluri, ci si justitia divina, cobor\u00e2nd ceea ce trebuie cobor\u00e2t, relief\u00e2nd aspectele valabile, pun\u00e2nd lucrurile si persoanele la locul lor, asa cum i s-a \u00eent\u00e2mplat lui Robert Descharnes.
\n\u201eMuy inteligente\u201c, \u00eensa nu \u201emuy estable\u201c, cum \u00eel caracteriza doctorul Vergara care l-a \u00eengrijit \u00een ultimii ani la Figueras, Dali spunea, dintotdeauna, ca e \u201elacasul unui geniu\u201c. Natura ex-centrica a geniului \u00eel punea \u00eentr-o contradictie fundamentala cu natura de centru a \u00eenteleptului, ceea ce Dali era de asemenea.
\nCompatriotul lui Dali, Villaroel, scrie, citez: \u201eDupa parerea mea sunt cam nebun, oarecum recalcitrant si putin farsor…\u201c. Nu stiu daca lui Dali i-au cazut \u00een m\u00e2na aceste r\u00e2nduri, dar stiu ca le-ar fi luat imediat pe cont propriu.
\n\u00cen memoriile sale el scrie, asa cum am mai amintit, ca \u00een adolescenta sa unii se \u00eentrebau daca e nebun, ori exceptional, ori numai cam ciudat. A descoperit rapid avantajele situatiei. \u201eViata e un teatru\u201c, scrie Shakespeare. Iar Nebunul, se stie, e Regele teatrului. Regele si nebunul sau formeaza un cuplu indisociabil. Sunt o fata si cealalta a medaliei. \u00cen acest sens se exprima si Dali c\u00e2nd spunea ca-i place sa calatoreasca, fiindca o face \u00eentotdeauna \u00een cea mai buna companie posibila, aceea a lui Salvador Dali. Numai o dubla lectura si aici, ca \u00een tot ce-l priveste pe Dali, ne poate ajuta sa \u00eentelegem comportamentele lui, caci asa e lumea: de cele mai multe ori adevarul nu e tolerat dec\u00e2t sub masca nebuniei. Fran\u00e7ois I \u00eei cerea lui Triboulet, unul dintre cei mai faimosi bufoni din istorie, care-i spunea regelui Cousin, adica var, sa rosteasca liber orice adevar, cu conditia sa-l faca sa r\u00e2da. R\u00e2sul e o terapie.
\nIar nebunul, dupa Erasmus din Rotterdam, e un excelent profesor pentru \u00eentelept, iar bufoneria e o filosofie, cum ne avertizeaza Jan Kott.
\nNebunul, care adesea coincide cu bufonul, nu e, la Shakespeare de pilda, un tip de personaj. Ci o functie. O functie comica. E un simbol al libertatii cuv\u00e2ntului. Nebunia devenita \u00eentelepciune. Bufonul lui Lear nu vede prin ratiune, \u00eei spunea Peter Brook lui George Banu, el vede printr-un alt sistem, are o functie parapsihologica. E, poate, un fel de suprarealist avant la lettre.
\n\u00centruc\u00e2t priveste raportul sau personal cu nebunia, Dali a clarificat lucrurile cum nu se poate mai bine \u00een \u201eJurnalul unui geniu\u201c: \u201eSpiritul meu se straduia sa se apropie de cunoastere si gasea \u00een biblioteca parintelui meu numai carti ateiste. Rasfoindu-le am aflat ca Dumnezeu nu exista. I-am citit cu o rabdare de necrezut pe enciclopedisti care, azi, \u00eemi par de o insuportabila plictiseala. Dictionarul filosofic al lui Voltaire mi-a adus, pagina dupa pagina, argumente legale (ca acelea care guvernau activitatea tatalui meu, notar), asupra non-existentei lui Dumnezeu.
\nC\u00e2nd l-am citit pe Nietzsche pentru prima oara, am fost socat. Negru pe alb, acesta avea \u00eendrazneala sa afirme: \u201eDumnezeu e mort!\u201c Cum?! Abia aflasem ca Dumnezeu nu exista si acum cineva \u00eemi aduce vestea mortii Sale!… Nietzsche nu era un mare g\u00e2nditor si avusese slabiciunea sa devina nebun de-adevaratelea, \u00een timp ce \u00een acest domeniu esentialul e sa nu devii nebun\u201c.
\nAceste g\u00e2nduri \u2013 \u00eencheia Dali \u2013, mi-au furnizat elementele primei mele devize, aceea care va deveni tema vietii mele: \u201eSingura diferenta dintre mine si un nebun este ca nu sunt nebun\u201c.
\nSi apoi sa nu uitam ca Dali vine din tara acelui \u201eIngenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha\u201c, creatie a celuilalt \u201efondator al timpurilor moderne\u201c \u00een afara de Descartes, Cervantes, asa cum observa Milan Kundera. As spune: Maestrul rationalului si Maestrul irationalului. Don Quijote merge pe tipicul pe care-l experimenteaza si Dali \u00een momente dintre cele mai hazlii, de tip picaresc: o idee care se vadeste nerealista, esecul acesteia, explicatia fantezista.
\nEram \u00eentr-o vara la el, la Port Lligat, \u00een jurul piscinei, c\u00e2nd Dali \u00eesi aduce aminte sa-i ceara secretarului sau, Capitanul Moore, sa faca rezervarile necesare la Hotelul Ritz din Madrid, unde urma sa mearga \u00een cur\u00e2nd. Totul parea \u00een ordine, dar \u00een ultima clipa persoana de la capatul firului \u00eei spune secretarului ca a \u00eenteles gresit luna \u00een care Divinul Maestru vrea sa vina, crez\u00e2nd ca e vorba de noiembrie, si nu de octombrie, c\u00e2nd nu mai au nicio camera disponibila! Dali se decide sa cheme el \u00eensusi Hotelul Ritz si obtine acelasi raspuns, la care-mi spune: \u201eAm \u00eenvatat prea bine castilliana si astia ma iau acum drept un spaniol oarecare. \u00cenainte, cu accentul meu catalan, treceam drept un argentinian bogat si-mi dadeau cele mai frumoase suite\u201c. Ceea ce uita sa-mi spuna Dali si aveam sa aflu mai t\u00e2rziu la New York e ca \u00een anul precedent, exasperat de batr\u00e2nele doamne elegante cu catei coafati si ornati cu bijuterii scumpe, care luau ceaiul \u00een superbul salon albastru al hotelului, \u00eei venise ideea, pe care o pusese \u00een aplicare, de a plati niste baieti care sa vina la ora potrivita cu treizeci-patruzeci de c\u00e2ini invitati sa ia ceaiul cu el.
\n(continuare \u00een numarul viitor)<\/strong><\/em><\/p>\n

Copyright\u00a9Radu Varia.2011<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gala Gala avea sa fie muza lui Dali, figura centrala a vietii si operei sale. Dali a mitizat-o \u2013 Sf\u00e2nta Elena, Leda atomica, Galatea Sferelor etc. Fara Gala, spunea el, \u201eDali n-ar fi devenit niciodata Dali. E un adevar, adauga, pe care nu voi \u00eenceta niciodata sa-l afirm si sa-l traiesc. Gala e totul, absolut… Cite\u0219te mai mult »Salvador Dali, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6244,6245,6246,6200],"class_list":["post-8758","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-gala","tag-muza-lui-dali","tag-paul-eluard","tag-salvador-dali"],"views":2003,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8758","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8758"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8758\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8758"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8758"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8758"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}