{"id":8716,"date":"2011-08-18T11:32:09","date_gmt":"2011-08-18T09:32:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8716"},"modified":"2015-01-15T17:03:31","modified_gmt":"2015-01-15T15:03:31","slug":"ce-e-mai-grav-decat-prabusirea-bursei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-e-mai-grav-decat-prabusirea-bursei\/","title":{"rendered":"Ce e mai grav dec\u00e2t prabu\u015firea bursei?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Cu mult timp \u00een urma, pe c\u00e2nd eram student, am facut numeroase cursuri de istorie. Pe vremea aia facultatile de filosofie se \u00eenrudisera prin toata tara cu cele de istorie, din motive legate de o posibila mutare a filosofilor \u00een curtea lui Stefan Gheorghiu. Nu am idee de ce credeau profesorii de la Universitate ca \u00een felul acesta nu mai exista pericolul unei deportari la academica politica a comunistilor. Oricum, nici nu conteaza. Colegii mei mai mari, prin anii \u201970 c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat acest mariaj de convenienta au fost tare suparati, dar noi, aproape un deceniu mai t\u00e2rziu, am luat lucrurile ca atare si pot spune ca, cel putin cursurile de istorie universala, au fost printre cele mai iubite pentru generatia mea. <\/strong><\/em><br \/>\n\u00cemi aduc aminte ca multe dintre temele de istorie ma incitau teribil. Multe razboaie, revolutii, mari schimbari sociale, evolutii spectaculoase ale mentalitatilor, ale stilurilor de viata, ca si uriasele si revolutionarele schimbari de modele culturale treceau rapid prin fata ochilor mei si ma fascinau. Am avut parte, este adevarat, si de profesori exceptionali, care reuseau sa ne electrizeze si sa ne insufle o dragoste ciudata pentru o disciplina care nu era totusi a noastra. Profesorii mei de istorie, dupa un deceniu de la mariajul amintit, acumulasera multa experienta cu filosofii, adica cu noi cei mai visatori si fara prea mult exercitiu al memoriei.<br \/>\nDeseori la cursurile de istorie ma \u00eentrebam cum anume au fost posibile \u00een at\u00e2tea si at\u00e2tea r\u00e2nduri, \u00een at\u00e2tea si at\u00e2tea locuri, sa se produca schimbari spectaculoase ale lumii politice, culturale sau sociale fara ca acei contemporani sa sesizeze din timp turnura evenimentelor, care pentru mine, ca student, aveau cauze evidente si vizibile cu mult timp \u00eenainte. Eram fascinat de revolutii si de razboaie, de marile schimbari politice, dar niciodata nu \u00eentelegeam de ce contemporanii acelor momente nu fusesera \u00een stare sa le \u00eenteleaga, dar mai ales sa le anticipeze. Cu siguranta ca vina era a\u00a0 profesorilor mei, care ma ajutau sa vad cu ochii limpezi niste cauze clare, sa analizez si sa \u00eenteleg mecanisme complicate care, din cauza lor, \u00eemi pareau at\u00e2t de evidente.<br \/>\nDe ce mi-am adus aminte \u00een aceste zile de astfel de lucruri? Pentru ca am senzatia aceea ciudata ca sunt la un curs de istorie, ca realitatea se cutremura \u00een jurul meu si al nostru si cei mai multi dintre noi, cei care suntem actori pe aceasta mare scena \u00een care se construieste istoria nu \u00eentelegem nimic din ceea ce se \u00eent\u00e2mpla.<br \/>\nNe uitam la televizor si vedem cum se prabusesc pietele, iar tot felul de analisti ne anunta ca vine a doua criza, \u00een timp ce altii, cu simtul masurii, spun ca de fapt nu a ajuns la apogeu cea veche, vedem cum \u00een Marea Britanie, \u00een urma unui incident mai mult sau mai putin obisnuit, izbucneste, aparent din senin, o revolta de proportii, o revolta a unei populatii care a capatat c\u00e2ndva o furie endemica. Observam usor \u00een fiecare zi cum pretutindeni \u00een Europa se vorbeste despre criza si totodata despre limitari si anulari ale unor drepturi, economice si nu numai. Spania a primit spre exemplu acordul Europei mama sa restrictioneze piata pentru muncitorii din Rom\u00e2nia, desi \u00eemi aduc aminte ca erau c\u00e2ndva niste principii \u00eenalte europene legate de acest subiect. Ma g\u00e2ndesc la fel, cum cu ceva luni \u00een urma revolutionara Franta a \u00eenceput sa deporteze tigani (sau romi, sau cum vrem sa le spunem, ca nu mai conteaza) si dupa un oarece mic taifun al \u00eengrijorarilor civice, astazi, alungarea unor astfel de grupuri sau chiar a unor mici comunitati nu mai pare sa fie dec\u00e2t o stire care nu merita dec\u00e2t sa se plimbe c\u00e2teva minute, ignorata, pe ecranul micilor noastre televizoare.<\/p>\n<p>Este evident ca lumea se schimba. Se schimba dramatic sub ochii nostri si nu este vorba de o simpla criza economica. Inertia si lipsa de curaj ale politicienilor fac ca situatia aceasta sa ne fie prezentata de conducatorii nostri ca una a unor simple probleme economice, a unei recesiuni oarecare, a unor dezechilibre care pot fi usor \u00eendreptate si astfel vom putea ajunge din nou la o lume frumoasa pe care o g\u00e2ndim nostalgic privind spre trecut.<br \/>\nDin punctul meu de vedere, criza este doar un v\u00e2rf al unui iceberg. Nici nu cred ca ea, \u00een sine, este at\u00e2t de importanta. Cred ca mai importante sunt cauzele, sau mecanismele care au condus la problemele noastre de astazi, ca si schimbarile profunde care s-au produs \u00een ultimii o suta de ani.\u00a0 Schimbari pe care ne-am \u00eencapat\u00e2nat sau poate am fost obligati sa le vedem doar \u00eentr-o lumina roz, a unui progres permanent si indubitabil. Aceste schimbari sunt \u00eensa unele profunde, iar institutiile noastre nu mai \u00eencap \u00een hainele croite cu decenii \u00een urma. Principiile glorioase pe care am construit o \u00eentreaga lume nu prea mai sunt utile \u00een prezent, iar liderii nostri par tot mai departe de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een societatea reala si nu ma refer doar la iubitii nostri conducatori nationali.<br \/>\nLumea se schimba sub ochii nostri, dar mai grav este ca noi nu vrem sa credem ca s-a schimbat deja, ca s-a transformat dramatic si dincolo de ceea ce noi am sperat sau g\u00e2ndit. Suntem cumva ignoranti, sau doar nostalgicii care spera ca, undeva, c\u00e2ndva, timpul se va \u00eentoarce la anii frumosi ai tineretii. Anii aceia nu se vor mai \u00eentoarce \u00eensa. Mai mult, valorile si principiile pe care s-a construit\u00a0 lumea \u00een modernitate sunt \u00een pericol, unul mult mai mare dec\u00e2t prabusirea unei burse.<br \/>\nIstoria nu se opreste si nici nu este o excursie permanenta spre bunastare si progres. Lumea noastra nu urmeaza sa\u00a0 se prabuseasca pentru ca este deja foarte aproape de pam\u00e2nt. Ne ambitionam sa nu vedem acest lucru, sa nu ni-l recunoastem pentru ca ne place sa traim cu iluzia nostalgiei transformata \u00een reverie colectiva. De la caderea comunismului \u00een Europa drepturile si libertatile cetatenilor, oriunde \u00een lumea libera au fost dramatic limitate de noi reguli ale luptei cu diversi inamici, de camere de supraveghere, de sistemul bancar sau cel economic, de un frumos labirint informatic. De ce? Pentru simplul motiv ca, prabusita lume comunista avea un rol pe care nici nu-l visam. Ea reprezenta unul din motivele esentiale pentru a promova cu energie un climat democratic occidental, care trebuia sa fie prin comparatie teribil de atractiv pentru sutele de milioane de oameni din Est.<br \/>\nAcesta este un tip de schimbare care s-a produs deja. Democratia nu mai este steagul de lupta, emblema cu care Occidentul vrea sa iasa \u00een fata, pentru ca nu mai are cui sa-I v\u00e2nda povestea de aur. E trist, dar democratia \u00eenvinge doar daca este utilizata ca o arma. Ni s-a sugerat \u00eensa ca era demult, \u00een trecut, o arma utila, chiar exceptionala, atunci c\u00e2nd eroul american lupta cu dusmanii lumii libere. Acum, ni se sugereaza ca democratia reprezinta mai degraba o vulnerabilitate pe care o avem \u00een lupta cu teroristii. Democratia a pierdut teren de mult, pierde \u00een fiecare zi, iar autoritatile din diverse locuri pun orice restr\u00e2ngere a unor libertati \u00eentr-o ecuatie poleita \u00een care ni se spune ca totul este spre binele nostru. De cur\u00e2nd, am auzit ca \u00een Irlanda se doreste impunerea unei legi care sa interzica pentru sofer si pasageri fumatul \u00een propria masina. Multi sunt probabil convinsi deja ca acest tip de lege le este utila. Putini sesizeaza ca nu e la mijloc nicio lupta cu niciun flagel sau pericol medical, ori de alt fel, ci o simpla limitare a unor drepturi si a unor libertati. Eroul acela american care lupta pentru lumea libera acum treizeci de ani stiti ca fuma \u00een timpul asta, chiar la el \u00een birou, pe strada, \u00een masina, chiar peste tot?<br \/>\nAti putea spune ca bagatelizez, dar aceste gesturi mici ne compun istoria. Sunt lucruri care se schimba zilnic, iar multe dintre ele ni se v\u00e2nd ca realizari, ca masuri necesare, chiar daca poate neplacute pentru unii. Din acest motiv, nici nu pot fi foarte suparat pe politicienii nostri. Au \u00eenvatat repede. Tot ceea ce fac, fac pentru binele nostru. Ce daca nu ne place? De ce ar trebui sa ne placa?<br \/>\n\u00cen lumea asta \u00een picaj, multi, enorm de multi se comporta ca si cum nimic nu s-a \u00eent\u00e2mplat, nimic nu se poate \u00eent\u00e2mpla. Paroxismul unei dezvoltari fara repere, care ne caracterizeaza de cel putin un secol, a ajuns la culmi nebanuite. \u00cen plina criza, \u00eentr-o lume \u00een fierbere, am vazut astazi o stire care m-a convins ca cei mai multi nu au nicio idee despre ceea ce li se \u00eent\u00e2mpla. Americanii fac un film care costa un sfert de miliard de dolari, iar la filmari cineva a facut praf o camera de filmat care costa jumatate de milion de dolari. S-a \u00eentrebat oare cineva de ce vorbeam de arta \u00een cinematografie pe vremea c\u00e2nd filmele nu costau mai nimic comparativ\u00a0 cu investitiile astronomice de astazi?<br \/>\nCel mai trist lucru nu cred ca este faptul ca se prabuseste o bursa sau se schimba cursul valutar, ori se \u00eenchide o companie, ci ca cei mai multi nu au nici cea mai mica idee despre furtuna care se apropie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cu mult timp \u00een urma, pe c\u00e2nd eram student, am facut numeroase cursuri de istorie. Pe vremea aia facultatile de filosofie se \u00eenrudisera prin toata tara cu cele de istorie, din motive legate de o posibila mutare a filosofilor \u00een curtea lui Stefan Gheorghiu. Nu am idee de ce credeau profesorii de la Universitate ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-e-mai-grav-decat-prabusirea-bursei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ce e mai grav dec\u00e2t prabu\u015firea bursei?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,6216,6218,6215,6219,6217],"class_list":["post-8716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-istoria-sociala-a-romaniei","tag-metalitati-romanesti","tag-prabusirea-bursei","tag-romanii-si-criza","tag-stiulul-de-viata-al-romanilor"],"views":1963,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}