Mihai Eminescu constata ca \u201enu e popor care sa fi intrat \u00een contact cu romanul, fara ca acesta sa-si bata joc de el\u201c.<\/p>\n
Aceasta \u00eenclinatie a romanului de a lua \u00een ras alte natii s-a concretizat la nivelul culturii populare cu precadere \u00een bancuri. E interesant faptul ca romanii rad nu numai de popoarele din imediata apropiere, ci si de popoarele cu care nu au avut niciodata un contact direct si fata de care nu se poate pune problema acceptarii sau respingerii, \u00een viata reala. Realitatile altor natii le sunt bine cunoscute romanilor datorita mijloacelor de comunicare \u00een masa, ceea ce determina o apropiere imaginara fata de acestea.<\/p>\n
Bancurile importa \u00een general adevaruri percepute ca fiind extreme sau prejudecati superlative, de tipul \u201epoporul cel mai sarac\u201c, \u201epoporul cel mai zgarcit\u201c etc. \u00cen cazurile acestor popoare, personajul care poarta toate defectele concetatenilor sai nu primeste \u00een majoritatea cazurilor un nume, nici o descriere fizica, bancul oprindu-se la dramatizarea defectului. Cateodata \u00eensa, reprezentantul unei natii primeste un nume generic (rusul Ivan, americanul Smith etc.). Aceasta schematizare extrema este un indiciu pentru faptul ca romanii nu cunosc foarte bine natia ridiculizata. O explicatie o reprezinta \u00eemprumutul de stereotipuri care au o arie de raspandire la nivel global, pe care romanii le-au asimilat ca atare de la alte popoare. \u00cen lipsa contactului real, personajele tintite de ironie sunt abstracte, ele existand strict prin defectul \u00eentruchipat, care este caracteristic natiei.<\/p>\n
Din marea categorie a bancurilor de import fac parte bancurile cu scotieni, care ridiculizeaza o trasatura de caracter cunoscuta de \u00eentreaga omenire, si anume zgarcenia. Acest tip de bancuri nu-l vizeaza pe scotianul real; sageata poantei este folosita pentru a-i tinti pe cei de alaturi, mizandu-se pe un efect indirect:<\/p>\n
\u201eSe \u00eentalnesc doi scotieni:<\/p>\n
\u2013 Ce faci, vecine, unde ai plecat?<\/p>\n
\u2013 Ma duc sa-mi cumpar un pieptan.<\/p>\n
\u2013 Pai, parca aveai unul!<\/p>\n
\u2013 Da, dar s-a rupt un dinte!<\/p>\n
\u2013 Si ce, tu daca ti se rupe un dinte, \u00eeti cumperi altul?<\/p>\n
\u2013 Da, dar asta era ultimul!\u201c<\/p>\n
\u201e\u2013 Cat costa taxiul pana la gara? \u00eel \u00eentreaba un scotian pe taximetrist.<\/p>\n
\u2013 O lira, domnule.<\/p>\n
\u2013 Si bagajele?<\/p>\n
\u2013 Bine\u00eenteles, gratis!<\/p>\n
\u2013 Bine, atunci duceti-mi numai bagajele la gara. Eu vin pe jos…\u201c<\/p>\n
Exista bancuri \u00een care evreii si scotienii se \u00eentrec; si unii, si altii \u00eencearca acelasi lucru: sa pastreze cat mai bine banii. E imposibil de aflat un castigator, deoarece si evreii si scotienii sunt niste \u201eexperti\u201c ai acestui gen de competitie.<\/p>\n
\u201e\u2013 Ce este un perpetuum mobile?<\/p>\n
\u2013 Un scotian care alearga dupa un evreu care-i datoreaza zece centi!\u201c<\/p>\n
\u201eUn scotian la un hotel evreiesc:<\/p>\n
\u2013 Ce preturi aveti la camere?<\/p>\n
\u2013 20 $ la etajul 1, 15$ la etajul 2, 10$ la etajul 3 si 5$ la etajul 4.<\/p>\n
\u2013 Nu stiti, cumva, un hotel cu zece etaje?\u201c<\/p>\n
Tot din categoria bancurilor de import fac parte si bancurile despre somalezi. Romanii, ca si celelalte natii, nu au pierdut din vedere faptul ca Somalia este una dintre tarile cele mai grav atinse de saracie si de foamete:<\/p>\n
\u201e\u2013 Cum se saluta somalezii?<\/p>\n
\u2013 Ce vant te aduce pe aici?\u201c<\/p>\n
Sau un alt exemplu de haz facut pe seama saraciei extreme din Somalia, pe care numai poanta savuroasa \u00eel salveaza de cinism:<\/p>\n
\u201eMos Craciun vine la copiii din Somalia:<\/p>\n
\u2013 De ce sunteti asa de slabi, dragii Mosului?<\/p>\n
\u2013 Pai daca nu mancam…<\/p>\n
\u2013 Cine nu mananca nu primeste cadouri!\u201c<\/p>\n
Albanezii sunt ironizati prin prisma saraciei, a \u00eenapoierii economice:<\/p>\n
\u201e\u2013 De ce submarinele albaneze ies la suprafata din doua \u00een doua minute?<\/p>\n
– Ca sa ia aer vaslasii.\u201c<\/p>\n
sau<\/p>\n
\u201e\u2013 De ce merge economia albaneza atat de prost?<\/p>\n
\u2013 Pentru ca le-a murit magarul!\u201c<\/p>\n
Personalitatea flegmatica a lordului englez (pe care romanul n-o cunoaste decat din surse livresti, din mass-media \u2013 ceea ce demonstreaza ca este vorba de un import de bancuri) este vazuta drept una excentrica, ce merita ridiculizata:<\/p>\n
\u201eLordul X, doamna si valetul stau \u00een fata castelului. Din senin, un trasnet o carbonizeaza pe doamna X; din ea, nu mai ramane decat o gramajoara de cenusa.<\/p>\n
Lordul: John, adu un faras si condu pe doamna.\u201c<\/p>\n
De obicei, lordul este pus fata \u00een fata cu valetul sau care, prin mai marea sa flexibilitate, primeste o aparenta calda, umana si capata simpatia participantilor la actul spunerii bancului.<\/p>\n
\u201eLordul, catre valetul sau:<\/p>\n
\u2013 John, ai contramandat toate angajamentele pe care le aveam pentru sambata, asa cum ti-am spus?<\/p>\n
\u2013 Desigur, my lord, dar ma tem ca Lady Jane s-a cam indispus, zicea ca urma sa va casatoriti sambata.\u201c<\/p>\n
Diferentele culturale, chiar si cele cunoscute de secole, primesc noi si noi ilustrari, \u00een contexte aduse la zi. Poligamia arabului si consecinta acesteia, numarul mare de copii, devin motiv de umor:<\/p>\n
\u201eLa o maternitate din Londra, cativa barbati \u00eei privesc pe bebelusi printr-un geam de protectie. Printre ei se afla si un seic.<\/p>\n
Curios, unul din barbati \u00eel \u00eentreaba:<\/p>\n
\u2013 Care-i al dumneavoastra?<\/p>\n
\u2013 Cele doua randuri de la geam.\u201c<\/p>\n
Desi aceste popoare apar daca nu exotice, oricum, cel putin drept foarte de \u00eendepartate, romanii sugereaza ca ele ar fi inferioare. Astfel, saracia albanezilor se transforma \u00een vina si nepricepere de care merita sa razi, foametea somalezilor nu se bucura de vreo urma de compasiune, ci este ironizata, poate cu teama sau chiar din teama. \u00cen cele din urma, scotienii \u00eesi merita hohotele de ras pentru o inferioritate de ordin etic.<\/p>\n
Pentru a demonstra caracterul diferitelor etnii, bancurile \u00eei plaseaza pe reprezentantii mai multor natiuni \u00een aceeasi situatie ambigua si amuzanta, descriindu-le reactiile:<\/p>\n
\u201eReprezentantii mai multor natiuni se \u00eentalnesc \u00eentr-un restaurant. Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, \u00een fiecare pahar era o musca.<\/p>\n
Neamtul a cerut alt vin \u00een acelasi pahar.<\/p>\n
Englezul \u2013 vin nou \u00een pahar nou.<\/p>\n
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.<\/p>\n
Rusul a baut vinul cu tot cu musca.<\/p>\n
Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul.<\/p>\n
Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului.<\/p>\n
Romanul a baut trei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat.<\/p>\n
Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit.<\/p>\n
Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului.<\/p>\n
Americanul a deschis proces \u00eempotriva restaurantului si a cerut 5 milioane de dolari daune morale.<\/p>\n
Scotianul a prins musca de gat si a zis:
\n\u00ab\u2013 Chiar acum sa scuipi tot ce ai baut!\u00bb<\/p>\n
Bancurile de tip \u00eentreceri \u00eentre etnii sunt cel mai bun prilej pentru comparatii \u00eentre defecte. Stereotipurile apar concentrate la maxim; urmatorul banc se adreseaza unei categorii de public care cunoaste bine aceste \u201edefinitii de uz rapid\u201c ale natiunilor. Astfel, scotienii sunt zgarciti, italienii sunt \u201evorba goala\u201c, englezilor, \u00eentr-o lume francofila, nu le este recunoscuta arta culinara, dar, de fapt, bataia e mai lunga \u2013 ei sunt glaciali si nu stiu sa traiasca -, americanii nu au cultura, iar romanii nu au laureati ai Premiului Nobel (chestiune discutabila, asupra careia autorul nu are timp sa reflecteze). Poanta acestui banc \u201ecultural\u201c este, \u00een fapt, o critica la adresa romanului:<\/p>\n
\u201e\u2013 Care sunt cele mai subtiri carti din lume?<\/p>\n
\u2013 \u00abMarile investitii scotiene \u00een strainatate\u00bb;<\/p>\n
\u2013 \u00abEroi italieni\u00bb;<\/p>\n
\u2013 \u00abArta bucatariei la englezi\u00bb;<\/p>\n
\u2013 \u00abIstoria culturii americane\u00bb;<\/p>\n
\u2013 \u00abLaureatii romani ai Premiului Nobel\u00bb.\u201c<\/p>\n
Faptul ca defectul romanului este mentionat ultimul reprezinta o expresie a convingerii ca romanul dovedeste excelenta chiar si pe axa defectelor.<\/p>\n
Daca \u00een bancul de mai sus romanii apar \u00eentr-o postura dezavantajoasa, exista \u00eensa o categorie vasta de bancuri \u00een care se inventeaza contexte inedite, pur imaginare. Acestea au la baza concursuri \u00eentre etnii, \u00een scopul de a facilita comparatia romanilor cu alte natii si de a dovedi superioritatea noastra fata de acestea. Dupa ce diverse natii se prezinta \u00een \u00eentrecere, expunand solutii comune, obisnuite, \u00een final romanii sunt cei care ofera raspunsurile inedite, dezvaluindu-si astfel calitatile (inventivitatea, inteligenta, originalitatea etc.) si castigand \u00eentrecerea.<\/p>\n
\u201eConcurs international de publicitate.<\/p>\n
Americanul aduce un sicriu, \u00eel prezinta juriului, \u00eel deschide, si toata lumea apuca sa vada \u00eenauntru un schelet cu par superb si matasos.<\/p>\n
\u2013 Uitati, aceasta persoana a decedat \u00een urma cu zece ani. \u00censa pentru ca a folosit Pantene Pro-V, \u00eenca mai are un par minunat!<\/p>\n
Aplauze si delir \u00een sala.<\/p>\n
Intra neamtul, tot cu un sicriu, \u00een care se afla un schelet cu dintii albi si frumosi.<\/p>\n
\u2013 Uitati, aceasta persoana a murit tot de zece ani. \u00censa fiindca a folosit Colgate Total, are dintii tot stralucitor de albi!<\/p>\n
Aplauze frenetice \u00een sala.<\/p>\n
Intra si romanul, cu un sicriu putred, ce se mai tinea doar de-o balama. \u00cel deschide si toata lumea se ridica sa vada ce e \u00een sicriu. Stupoare. Sicriul este gol. Dupa ce se mai linistesc comentariile \u00een sala, romanul intervine si el:<\/p>\n
\u2013 Acest om nici nu s-a nascut, nici nu a murit, fiindca tatal lui toata viata a folosit prezervativul ROMEXTAZ!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mihai Eminescu constata ca \u201enu e popor care sa fi intrat \u00een contact cu romanul, fara ca acesta sa-si bata joc de el\u201c. Aceasta \u00eenclinatie a romanului de a lua \u00een ras alte natii s-a concretizat la nivelul culturii populare cu precadere \u00een bancuri. E interesant faptul ca romanii rad nu numai de popoarele din… Cite\u0219te mai mult »Bancuri despre etnii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6203,6207,6205,6204,6206,6208],"class_list":["post-8694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bancuri","tag-bancuri-cu-americani","tag-bancuri-cu-englezi","tag-bancuri-cu-ramani","tag-bancuri-cu-rusi","tag-bancuri-despre-etnii"],"views":3864,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8694"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8694\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}