{"id":8680,"date":"2011-08-11T16:38:30","date_gmt":"2011-08-11T14:38:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8680"},"modified":"2011-08-11T16:39:04","modified_gmt":"2011-08-11T14:39:04","slug":"salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvador-dali-imparatul-traian-si-romania-ii\/","title":{"rendered":"Salvador Dal\u00ed, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (II)"},"content":{"rendered":"

Marele Protocol<\/strong>
\nDiscurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011<\/strong><\/p>\n

R\u00e2nduiala protocolara la mesele oficiale despre care am vorbit fiind litera de lege, multe alte \u00eemprejurari impuneau o tinuta pe masura importantei pe care o acorda acestor mese Salvador Dal\u00ed.
\nPe 1 ianuarie 1975, de pilda, dupa firestile urari de La multi ani!, Dal\u00ed ma roaga sa fiu prezent la Hotelul Meurice la orele 18, caci vin extraterestrii. Zis si facut. Dupa doua, trei false alerte, ba majordomul cu sampania, ba un telefon oarecare, iata-i ca vin: Spiridon, un t\u00e2nar s\u00e2rbo-croat \u00eencoronat cu o antena parabolica, o asistenta al carei rol era acela de-a citi \u00een s\u00e2rbo-croata mesajul de Anul Nou catre Dal\u00ed al extraterestrilor si o alta, \u00eenarmata cu un porumbel alb, venita ca traducatoare.
\nPatrunsi de eveniment, Dal\u00ed si cu mine suntem aliniati ca un sef de stat cu ministrul sau de externe \u00eentr-o ocazie exceptionala. Aflam ca \u00een copilarie Spiridon a fost paralizat p\u00e2na c\u00e2nd, \u00eentr-o buna zi, a primit instructiuni de la extraterestri indic\u00e2ndu-i cum sa se miste si cum sa mearga, \u00een sf\u00e2rsit. De atunci ar fi ramas \u00een contact cu ei.
\nLa un anume cuv\u00e2nt, traducatoarea se \u00eempotmoleste, nu-i gaseste echivalentul \u00een limba franceza. Eu intervin, traduc\u00e2ndu-l imediat. Uluit, Dal\u00ed se \u00eentoarce spre mine si ma \u00eentreaba daca vorbesc s\u00e2rbo-croata. \u201eNu, \u00eei raspund, extraterestra!\u201c, iar Dal\u00ed \u00eesi reia pe loc aerul solemn dinainte. Cuv\u00e2ntul acela, slav, \u00eel avem si noi \u00een limba rom\u00e2na…
\nDal\u00ed suprarealist.
\nDal\u00ed si pictura. Dal\u00ed si pictorii
\n\u00cenceputurile lui Dal\u00ed \u00een pictura sunt ele \u00eensele paradoxale, dat fiind ca se \u00eent\u00e2mpla sa aiba loc sub influenta impresionismului catalan, care avea doua particularitati combatute cu vehementa de el ceva mai t\u00e2rziu: abolirea formei, si culoarea neagra: totul era negru la impresionistii catalani.
\nAsa cum se cuvenea \u00een epoca, la numai 17 ani, Dal\u00ed se \u00eenscrie la Academia San Fernando din Madrid. Pe profesorii sai avea sa-i judece cu o feroce luciditate. Citez: \u201eProfesor de pictura! Profesor! Ce imbecilitate! C\u00e2te revolutii vor fi necesare, c\u00e2te razboaie, pentru a reveni la adevarul, reactionar prin excelenta, scrie el, ca rigoarea este matrita \u00eensasi a formei\u201c. Si continua: \u201eDe la profesori nu aveam nimic de \u00eenvatat. \u00centr-adevar, departe de a se refugia \u00eentr-un conformism academic, acestia erau deja protagonisti deschisi noutatilor. \u00cen timp ce eu asteptam de la ei limite, rigoare, tehnica, ei \u00eemi ofereau libertatea, adica lenea, aproximativul\u201c.
\nNu e de mirare ca, dupa doi ani, \u00een 1923, Dal\u00ed este exmatriculat pentru insubordonare.
\nLa Academia San Fernando el leaga \u00eensa doua prietenii importante, cu Federico Garcia Lorca, poetul care, asa cum se stie, avea sa publice \u00een 1926 faimoasa \u201eOda lui Dal\u00ed\u201c, si cu Luis Bu\u00f1uel, coautor \u00eempreuna cu el \u00een 1928 al filmului straniu si de o rara cruzime intitulat \u201eUn c\u00e2ine andaluz\u201c (despre care Dal\u00ed \u00eensusi avea sa-mi spuna la o jumatate de secol dupa aceea ca n-avea nicio legatura cu vreun c\u00e2ine, si nimic andaluz). Si, \u00een 1929, al altui film, \u201eV\u00e2rsta de aur\u201c.
\n\u00cen 1927 Dal\u00ed \u00eei scria lui Garc\u00eda Lorca: \u201eNicio epoca n-a cunoscut perfectiunea epocii noastre; p\u00e2na la inventarea masinilor n-au existat lucruri perfecte si omul n-a vazut nimic at\u00e2t de frumos si de poetic ca un motor nichelat. Masina a schimbat totul. Diferenta \u00eentre epoca actuala si celelalte este mai mare dec\u00e2t aceea dintre Grecia Partenonului si gotic. E destul sa ne g\u00e2ndim la obiectele ur\u00e2te si prost executate dinainte de aparitia masinii. Ei bine, azi suntem \u00eenconjurati de o frumusete perfecta, inedita, care suscita noi stari poetice\u201c.
\nCum aveau sa se exprime aceste noi stari poetice \u00een pictura, \u00een opera si \u00een viata lui Salvador Dal\u00ed, iata o \u00eentrebare al carei raspuns va marca arta secolului 20, definind rolul extraordinar si unic al maestrului catalan.
\n\u201ePoate prin Dal\u00ed s-au deschis pentru prima data ferestrele mintii\u201c, avea sa scrie Andr\u00e9 Breton. Odata cu Dal\u00ed, \u00eentr-adevar, pictorul nu va mai reprezenta, ci va crea lumea. Dal\u00ed patrunde \u00een universul imaginarului, fac\u00e2nd sa explodeze toate verigile g\u00e2ndirii logice pentru a-i substitui cunoasterea irationala, cunoasterea interpretativ-critica a fenomenelor delirante. Discredit\u00e2nd total lumea aparentelor, Dal\u00ed fundamenteaza ceea ce, pe scurt, va deveni Biblia Suprarealismului: Metoda paranoiac-critica. Marele Pontif al miscarii, Andr\u00e9 Breton, avea sa recunoasca acest lucru atunci c\u00e2nd declara ca prin Metoda sa \u201eDal\u00ed a dotat Suprarealismul cu un instrument de prim ordin, pe care s-a aratat capabil sa-l aplice deopotriva \u00een pictura, \u00een film, la alcatuirea de obiecte suprarealiste tipice, \u00een moda, \u00een sculptura, \u00een istoria artei si, de fapt, \u00een orice fel de exegeza\u201c. Provocator, Dal\u00ed avea sa spuna mai t\u00e2rziu ca nici macar la 40 de ani de c\u00e2nd a definit Metoda paranoiac-critica nu stie \u00een ce consta ea. Dar e absolut sigur ca aceasta i-a adus o multime de bani.
\nSuccesul picturii sale, al tuturor inventiilor sale formale si al comportamentelor sale extravagante nu putea sa nu trezeasca gelozii irepresibile, mai ales atunci c\u00e2nd Dal\u00ed avea sa obtina un contract substantial de la familia de Noailles. Sub acest pretext, si anume al unui Dal\u00ed mercantil si nu revolutionar ca p\u00e2na atunci, \u00een 1934 Breton \u00eel excomunica din miscarea suprarealista.
\nGeorges Hugnyet, un pictor de care n-a auzit mai nimeni, membru \u00eensa al grupului suprarealist pe vremea aceea, e desemnat, dupa cum povesteste \u00een volumul sau \u201ePleins et d\u00e9li\u00e9s\u201c, sa-i duca lui Dal\u00ed vestea acestei sentinte letale. Si sa-i comunice anagrama creata de Breton pornind de la numele sau, Salvador Dal\u00ed, metamorfozat \u00een AVIDADOLLARS! Deloc impresionat, dimpotriva \u00eenc\u00e2ntat, Dal\u00ed a reactionat cu spontaneitatea, umorul si sensul replicii pe care nu i le-a egalat nimeni vreodata: \u201eE singura intuitie geniala pe care a avut-o \u00een viata lui!\u201c. Si a declarat ca suprarealismul e mort.
\nPentru a picta acel univers imaginar pe care Dal\u00ed \u00eel deschidea picturii pentru prima data, \u00een parte vis, cosmar, fantasma, \u00een parte microscopie pura, el avea sa utilizeze, cel putin pentru o perioada de timp, aceea a adevaratelor sale capodopere, \u00eencep\u00e2nd din 1929, o tehnica numita de el jesuitica, totalitara, riguroasa, perfecta, ca vechii maestri olandezi.
\n\u201eCrede-ma, \u00eei scrie Dal\u00ed lui Garc\u00eda Lorca, cel mai mare pictor din toate timpurile este Vermeer din Delft\u201c.
\nSubiectele dal\u00edniene erau total neobisnuite. \u00censa maiestria \u2013 desav\u00e2rsita. Si iata ca, \u00eentr-un r\u00e2nd, \u00een anii ’70, la Hotelul St. Regis, unde locuia la New York, se afla si un grup de cineasti sovietici, foarte simpatici de altfel, care au tinut sa-l salute. \u201eCe g\u00e2ndesc rusii despre pictura dumneavoastra?\u201c, l-am \u00eentrebat la plecarea lor. Si el mi-a raspuns pe loc: \u201eG\u00e2ndesc ca sunt un pictor foarte bun, dar ca-mi aleg gresit subiectele!\u201c
\nPrin anii ’70, scena artistica americana si europeana era invadata de ceea ce se numea dincolo de Ocean Photorealism si dincoace Hyperr\u00e9alisme, ceea ce parea sa corespunda prevederilor dal\u00edniene conform carora pictura urma sa devina o fotografie facuta cu pensulele. Lucrarile fotorealistilor-hiperrealisti erau produsul unei desav\u00e2rsiri tehnice indiscutabile, specifica designerilor din timpurile noastre. \u00cen momentul \u00een care, la acea epoca, Metropolitan Museum din New York cumpara \u201ePortretul lui Juan de Pareja\u201c de Vel\u00e1zquez, cealalta figura tutelara a Panteonului dal\u00ednian al Picturii alaturi de Vermeer, un critic exaltat scria la New York ca pictura lui Vel\u00e1zquez si fotorealistii americani sunt tot una.
\nComentatorului \u00eei scapase esentialul: dimensiunea metafizica a picturii lui Vel\u00e1zquez. Asa ca Dal\u00ed a pus lucrurile la punct, pe \u00eentelesul tuturor, distrug\u00e2nd pe loc acel curent artistic si imensa piata financiara pe care o mobilizase. \u201eDa, a comentat Dal\u00ed, e acelasi lucru. \u00censa cu o diferenta: \u00abPortretul lui Juan de Pareja\u00bb a costat sapte milioane doazeci de dolari, iar o fotografie nu valoreaza mai mult de douazeci de dolari\u201c.
\nTot atunci Dal\u00ed facea si alte precizari pline de substanta si de nerv despre natura artei. Citez: \u201ePictorii de azi nu fac dec\u00e2t sa copieze fotografii, si fiecare o face \u00een felul sau. Daca Dal\u00ed copiaza o fotografie, aceasta devine un Dal\u00ed. La fel, daca Vermeer sau Vel\u00e1zquez ar fi copiat o fotografie, acea fotografie ar fi devenit un Vermeer sau un Vel\u00e1zquez. Daca o face un idiot, ei bine, o sa iasa o idiotenie\u201c.
\nAlteori, el le recomanda pictorilor sa nu se teama de perfectiune, pentru bunul motiv ca tot n-o vor atinge niciodata. El merge chiar mai departe, asigur\u00e2ndu-i ca daca sunt mediocri, oric\u00e2te eforturi ar face pentru a picta foarte, foarte prost, tot se va vedea ca sunt mediocri. Si-i avertizeaza mai ales ca n-are nici un rost sa caute sa fie moderni, caci acesta e din pacate singurul lucru pe care nu-l pot evita!
\nBotezat Salvador, Dal\u00ed era \u00een mod evident nascut, dupa cum ne asigura, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t pentru a salva Pictura de neantul artei moderne. \u201eLibertatea? Un dezastru, comenteaza el: vedeti arta abstracta, care este expresia libertatii. Toti pictorii abstracti americani de oarecare renume au sf\u00e2rsit prin a se sinucide: Pollock, Rothko, Kline… Erau terorizati de angoasa, de posibilitatea de a face pe p\u00e2nza orisice, fara nicio constr\u00e2ngere.\u201c
\nDe fapt, lui Salvador Dal\u00ed i-ar fi placut sa traiasca \u00eentr-o \u00eenchisoare, si daca ar fi trait acolo, n-ar fi regretat \u00eentru nimic libertatea. Citez: \u201eTotul \u00een tablourile mele ar fi c\u00e2stigat \u00een rigoare\u201c.
\nPictura \u00eensa nu e pentru el dec\u00e2t una dintre modal\u00edtatile de exprimare ale personalitatii sale, ne asigura Dal\u00ed: \u201eDe fapt, sunt un pictor prost. O catastrofa. Asta daca ma compar cu Vermeer sau cu Rafael. \u00cen comparatie \u00eensa cu pictorii contemporani, sunt de departe cel mai mare\u201c.
\nUnul dintre artistii pe care-i contesta e, bine\u00eenteles, C\u00e9zanne. Cu el, doar, \u00eencepe pictura moderna. C\u00e9zanne era, dupa parerea lui Salvador Dal\u00ed, \u201eun pictor extrem de onest. Vroia sa faca o pictura ca Poussin, \u00eensa dupa natura. Ambitiile lui erau minunate. Dar era de o mare st\u00e2ngacie. \u00cencerca sa faca un mar rotund si-i iesea patrat, vroia sa faca o masa \u00een perspectiva, si sticla de pe masa o lua la vale. Asa ca lenesii au \u00eenceput sa copieze defectele lui C\u00e9zanne, \u00een loc sa caute sa copieze calitatile lui Vermeer\u201c. Si, \u00e0 propos de C\u00e9zanne, Dal\u00ed povestea ca a \u00eenceput un discurs la New York anunt\u00e2nd \u00een fata a trei mii de oameni ca C\u00e9zanne a fost un monument de st\u00e2ngacie congenitala, un pictor al structurilor decrepite ale trecutului. \u201eAm fost aplaudat \u2013 zicea Dal\u00ed \u2013 mai ales ca nimeni nu stia cine a fost C\u00e9zanne.\u201c
\nUn alt nume care-i displacea doctrinar si artistic era arhitectul Le Corbusier: \u201eLe Corbusier, spune Dal\u00ed, era iremediabil un elvetian de st\u00e2nga si e de \u00eenteles ca a murit tras la fundul Mediteranei de betonul sau armat, care \u00een mod evident nu va fi niciodata folosit pe alte planete\u201c.
\nArhitecturii lui Le Corbusier Dal\u00ed \u00eei opunea domul geodezic si structurile lejere ale marelui arhitect american Buckminster Fuller.
\n\u00cen epoca triumfatoare pop art, Dal\u00ed vorbea \u00een termeni elogiosi despre Andy Warhol, prietenul nostru comun, si \u00eentocmea un tabel cu numele unor celebri pictori din trecut, notati de el pentru viziune, talent, genialitate, originalitate, tehnica si asa mai departe. Imposibil de tras concluzii obiective, dar de amuzat cititorul se putea amuza din plin. Ultimul din ilustra lista era un alt pop-artist american, de care se facea un caz excesiv \u00een ochii lui Salvador Dal\u00ed: Roy Lichtenstein. \u00cen dreptul numelui sau Dal\u00ed a notat: necunoscut.
\nPersonajul Dal\u00ed
\n\u201eSunt persoana cea mai singulara pe care a produs-o Spania vreodata\u201c, a scris Dal\u00ed. Poate ca asa si e. \u201eMemoriile\u201c sale sunt senzationale, primul volum, \u201eViata secreta a lui Salvador Dal\u00ed\u201c, \u00eenceput cu paginile de amintiri din p\u00e2ntecele mamei sale, culmineaza cu acel capitol intitulat: \u201eSunt oare un geniu?\u201c. Titlul urmatorului volum de amintiri da un raspuns fara echivoc acestei \u00eentrebari: \u201eJurnalul unui geniu\u201c.
\nSingular, unic, provocator si \u00eentelept, Dal\u00ed nu poate fi \u00eenteles fara sa ne g\u00e2ndim ca vine din Spania lui Pedro Calderon de la Barca, acela pentru care \u201eLa vida es sue\u00f1o\u201c. Viata e vis.
\nAcel Calderon care a creat nemuritorul Grand teatre del mundo, Marele teatru al lumii, din Spania lui Cervantes si a lui Don Quijote de la Mancha, cu universul ei uman si teatral din care nu lipsesc geniul, bufonul si nebunul.
\nCopilaria lui Dal\u00ed a fost marcata de fantoma fratelui mort cu putin \u00eenainte de nasterea lui. Micul Salvador devenea repede, mai \u00eent\u00e2i din instinct si apoi \u00een mod deliberat si programatic, copil si apoi adolescent Rege-Anarhist, concep\u00e2nd anarhia, zice el, \u00een mod foarte personal, si anume ca pe o \u00eemparatie \u00een care el, Dal\u00ed, ar fi fost \u00een acelasi timp dezorganizator si monarh absolut, de tipul unui Ludovic al II-lea al Bavariei. \u201eDevenisem, de timpuriu, subiect de polemica: e nebun sau nu? Or e numai pe jumatate? Sau poate e un tip extraordinar, dar cam anormal?\u201c
\n\u00cen planul artistic, lucrurile pareau sa fie cum nu se poate mai simple pentru el, asa cum nu ezita sa afirme \u00een prefata la romanul sau scris \u00een timpul razboiului, \u201eFete ascunse\u201c: \u201eUnii, insensibili la pictura mea, admit ca desenez ca Leonardo. Altii, care au ceva de zis contra esteticii mele, accepta sa recunoasca \u00een autobiografia mea unul dintre \u00abdocumentele umane\u00bb ale epocii noastre. Altii, \u00een fine, care au dubii asupra \u00abautenticitatii\u00bb \u00abVietii mele secrete\u00bb, au descoperit \u00een mine daruri literare superioare talentului cu care pictez si a ceea ce considera drept lipsa de seriozitate a confesiunilor mele… Si apoi, cei care detesta pictura mea, desenele mele, literatura mea, bijuteriile mele, obiectele mele suprarealiste, proclama ca am geniu teatral si ca ultima mea punere \u00een scena a fost una dintre cele mai senzationale vazute vreodata la Metropolitan Opera din New York. Asa \u00eenc\u00e2t e greu sa nu cazi sub cupa mea \u00eentr-un fel sau altul\u201c.
\nNu era greu sa cazi sub cupa lui Dal\u00ed, dar asta nu era suficient pentru a-i asigura acestuia celebritatea pe care si-o dorea. El avea sa-mi marturiseasca r\u00e2z\u00e2nd, \u00eentr-o duminica dupa amiaza, c\u00e2nd ne \u00eendreptam cu imensul lui Cadillac spre cafeneaua Meliton din Cadaques si c\u00e2nd copiii si adolescentii de pe parcurs strigau c\u00e2t \u00eei tinea gura \u201eDal\u00ed, Dal\u00ed!\u201c: \u201eVezi, toata lumea stie ca sunt Dal\u00ed. Mai nimeni \u00eensa nu stie cu ce ma ocup\u201c.
\nCelebritatea lui nu se limita desigur la localitatile pitoresti din Ampurdanul natal, desi Dal\u00ed afirma ca tot ce face e ca sa aiba ce discuta despre el a doua zi pescarii din Port Lligat.
\nCelebritatea lui era planetara. Contribuisera la asta vestimentatia, mustatile lui \u00een furculita, inteligenta lui suprema, forta percutanta a verbului sau, si apoi gustul provocarii, tipic suprarealist, si al scandalurilor, ale caror avantaje mediatice le descoperise \u00een America.
\nChiar de la prima lui calatorie la New York Dal\u00ed era asteptat pe chei, la cobor\u00e2rea din vapor, de c\u00e2tiva jurnalisti carora le pregatise o mica surpriza, prezent\u00e2ndu-le ultima sa creatie \u2013 un portret al Galei cu cotlete de miel pe umarul drept. Contrariati, jurnalistii l-au \u00eentrebat ce cauta acele cotlete pe umarul gol al Galei. Dal\u00ed le-a raspuns cu promptitudine: \u201e\u00cemi iubesc nevasta si-mi plac cotletele de miel. Armonia e perfecta\u201c. Stirea, evident, a facut ocolul Americii.
\nLa a doua vizita pe Noul Continent, \u00een 1934, pe care Dal\u00ed o numea \u00eenceputul oficial al gloriei sale, el devenise deja o mare vedeta, odata cu publicarea pe coperta revistei \u201eTime magazine\u201c a portretului sau semnat de Man Ray. Tot atunci, el avea sa fie protagonistul unei \u00eemprejurari senzationale, c\u00e2nd a spart vitrina celebrului magazin Bonwitt-Teller de pe Fifth Avenue, sub pretextul ca manechinele schingiuite de el ca \u00eentr-o scena suprarealista de mare cruzime fusesera \u00eenlocuite fara voia lui, de directie, cu manechine intacte. I se \u00eencalcase libertatea de expresie!
\nAjuns \u00een arestul politiei, a fost scos \u00een aceeasi dupa amiaza de Nelson Rockefeller, mare colectionar de arta si viitor vicepresedinte al Statelor Unite. Culmea scandalului a provocat-o \u00eensa aparitia Galei la balul de la restaurantul Le Coq Rouge organizat pe tema \u201eUn vis suprarealist\u201c. Gala purta pe cap, \u00een loc de palarie, imaginea \u00eens\u00e2ngerata a copilasului Lindberg, care, asa cum se stie, fusese rapit, si n-a mai fost gasit \u00een viata.
\nActiunile extravagante nu erau o noutate \u00een viata lui Salvador Dal\u00ed, si nici rezervate exclusiv Americii. De copil avea gustul excentricitatii si al deghizarii. \u00cen plina maturitate si celebritate el se prezinta la Sorbona, unde avea sa tina o conferinta de mare rasunet, venind \u00eentr-un Rolls Royce \u00eencarcat ochi cu conopide, a caror structura, spunea, coincidea cu ultimele descoperiri \u00een domeniul fizicii moleculare. Iar la Tate Gallery, la Londra, unde urma sa tina o alta conferinta, Dal\u00ed aparea \u00een scafandru, \u00eenchis \u00eentr-o sfera transparenta, de unde vorbind nu-l auzea nimeni si unde, ramas fara oxigen, era gata-gata sa se sufoce, gesturile lui disperate fiind luate de cei prezenti drept parte a unui spectacol dal\u00ednian de exceptie.
\nSolemn \u00een pregatirea intrarii sale ca academician la Institut des Beaux-Arts, pentru care am pregatit \u00eempreuna discursul, Dal\u00ed se prezenta \u00een alte ocazii \u00eencoronat, fie cu un corn de rinocer, considerat figura logaritmica perfecta, fie cu doua rotocoale de chorizo, c\u00e2rnat spaniol picant.<\/p>\n

(Urmare \u00een numarul viitor)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marele Protocol Discurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na \u00een 22 iunie 2011 R\u00e2nduiala protocolara la mesele oficiale despre care am vorbit fiind litera de lege, multe alte \u00eemprejurari impuneau o tinuta pe masura importantei pe care o acorda acestor mese Salvador Dal\u00ed. Pe 1 ianuarie 1975, de pilda, dupa firestile urari de La multi ani!, Dal\u00ed… Cite\u0219te mai mult »Salvador Dal\u00ed, \u00cemparatul Traian si Rom\u00e2nia (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1885,6198,6197,6199,6200],"class_list":["post-8680","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-academia-romana","tag-discurs","tag-marele-protocol","tag-radu-varia","tag-salvador-dali"],"views":2291,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8680","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8680"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8680\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8680"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8680"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8680"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}