{"id":8655,"date":"2011-08-11T16:10:12","date_gmt":"2011-08-11T14:10:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8655"},"modified":"2011-08-11T16:10:40","modified_gmt":"2011-08-11T14:10:40","slug":"aventurile-lui-jane-eyre-in-tara-minunilor-literaturii-postmoderne","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aventurile-lui-jane-eyre-in-tara-minunilor-literaturii-postmoderne\/","title":{"rendered":"Aventurile lui Jane Eyre in tara minunilor literaturii postmoderne"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Jasper Fforde, Cazul Jane Eyre, traducere de Carmen Toader, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Ce se int\u00e2mpla atunci c\u00e2nd pui alaturi c\u00e2teva scene si replici \u00e0 la James Bond cu incurcaturi si complicatii desprinse parca din \u201eHarry Potter\u201c? Poate rezulta, desigur, un soi de melange postmodern sau o parodie mai mult sau mai putin reusita. Dar, in cazul lui Jasper Fforde si al romanului sau de debut, lucrurile sunt chiar mai complicate. Pentru ca, in \u201eThe Eyre Affair\u201c (2001), scriitorul construieste nu numai un conflict politist, nici doar o simpla parodie postmoderna, ci, folosindu-se de toate aceste elemente, pune in discutie chiar temeiurile literaturii contemporane, pornind de la unul dintre textele canonice ale spatiului cultural britanic, si anume romanul \u201eJane Eyre\u201c (1847), al lui Charlotte Bront\u00eb.<br \/>\nActiunea \u2013 extrem de alerta \u2013 incepe in anul 1985 si este plasata intr-o Mare Britanie diferita de aceea pe care o cunoastem cu totii. Fara indoiala, Fforde are in vedere celebrul roman \u201eO mie noua sute optzeci si patru\u201c, al lui George Orwell, nefiind deloc int\u00e2mplator momentul ales de autor pentru descrierea neobisnuitelor int\u00e2mplari. Plasata, implicit, in aceasta traditie a discursului distopic, la un an dupa fatalul 1984, naratiunea lui Jasper Fforde, plina de la inceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit de aluzii literare dintre cele mai diverse, descrie o Anglie situata, cumva, intr-o alta dimensiune a realitatii, lu\u00e2nd nastere, in acest fel, un veritabil univers paralel, esential diferit, in privinta datelor istorice, de cel cu care suntem familiarizati. Astfel, Razboiul Crimeii inca nu s-a incheiat, britanicii, deveniti un popor complet militarizat, lupta cu rusii de mai bine de o suta treizeci de ani, avioanele sunt inlocuite de dirijabile, clonarea animalelor e o ocupatie int\u00e2lnita la tot pasul, oamenii inzestrati cu anumite capacitati pot calatori inainte si inapoi in timp, iar marea literatura a devenit parte integranta a culturii de masa. Intr-adevar, cel mai neobisnuit aspect al acestei lumi (ea insasi neobisnuita!) este ca, acum si aici, literatura are parte de atentia de care in lumea contemporana reala, cea in care traim cu totii, se bucura doar vedetele din domeniul sportiv sau, uneori, scandalurile din lumea politica. Insa in romanul lui Fforde, teroristii pun la cale atacuri in numele lui Jane Austen, exista o adevarata secta a misionarilor merg\u00e2nd din usa in usa pentru a propovadui ideile lui Francis Bacon, la fiecare colt de strada se afla c\u00e2te un automat care recita fragmente celebre din opera lui Shakespeare, iar intr-un anumit oras at\u00e2t de multi locuitori si-au schimbat numele in Alfred Tennyson, inc\u00e2t trebuie sa fie identificati dupa numarul de ordine adaugat numelui&#8230;<br \/>\nIn aceasta lume de-a dreptul obsedata de literatura, nici nu e de mirare ca protagonista, Thursday Next, este detectiv si face parte dintr-o brigada de elita, al carei scop e sa descopere delictele literare. Desigur, dupa cum va spune ea insasi, cel mai adesea ocupatia aceasta este mai degraba plictisitoare, nefiind vorba dec\u00e2t despre chestiuni de ordin oarecum birocratic, cum ar fi identificarea insusirii nepermise a unor personaje literare, furtul de manuscrise sau abuzul de sursologie. Numai ca, in momentul in care este furat manuscrisul original al romanului \u201eMartin Chuzzlewit\u201c, de Charles Dickens, devine clar ca lucrurile iau o turnura mai serioasa. Hotul nu e nimeni altul dec\u00e2t Acheron Hades, fost profesor de literatura care, dupa ce abandonase munca la catedra, ajunsese un adevarat lider (recunoscut ca atare!) al lumii crimelor \u2013 literare, desigur. In plus, el da dovada de o extrema violenta, nu mai putin de treizeci si sase de politisti fiind ucisi in misiune, in urma atacurilor pe care le coordoneaza. Intreprinzatoarea Thursday Next este desemnata sa se ocupe de acest caz, av\u00e2nd in vedere, pe de o parte, ca Hades ii fusese profesor (de literatura), iar pe de alta pentru ca ca se zvoneste ca acesta pune la cale un plan menit a distruge celebrul roman al lui Charlotte Bront\u00eb, Jane Eyre si numai Thursday Next i-ar putea face fata, fiind cea mai buna cunoscatoare a textului cartii, dar si a contextului care a determinat aparitia lui.<br \/>\nJasper Fforde utilizeaza, se vede inca de pe acum, o serie de elemente venite pe filiera textelor literaturii tip science-fiction, pe care le combina cu altele, inspirate din romanele politiste ale lui Sir Arthur Conan Doyle si utiliz\u00e2nd, ca procedeu privilegiat, naratiunea la persoana int\u00e2i, adopt\u00e2nd mereu un ton sagalnic-ironic, desprins parca din at\u00e2t de popularul \u201eJurnal al lui Bridget Jones\u201c: \u201ecaci deseori dl. Cel Potrivit se dovedea a fi ori dl. Mincinos, ori dl. Betiv, ori dl. Deja Casatorit.\u201c Trimiterile la Conan Doyle sunt numeroase in Cazul Jane Eyre, daca ne g\u00e2ndim doar la amanuntul \u2013 deloc lipsit de importanta \u2013 ca unchiul lui Thursday Next se numeste Mycroft, la fel ca si fratele lui Sherlock Holmes&#8230; Desigur, atunci c\u00e2nd Jane Eyre insasi este in pericol, toate fortele binelui se coalizeaza: delegatii de la Natiunile Unite sunt convocati la o reuniune de urgenta, presedintele Federatiei Bront\u00eb se int\u00e2lneste cu primul ministru, iar Thursday Next detine, desigur, rolul principal, acela de a patrunde ea insasi in lumea fictionala a romanului lui Charlotte Bront\u00eb si de a salva cartea \u2013 si intreaga situatie! \u2013 cu ajutorul vechiului sau prieten, nimeni altcineva dec\u00e2t Edward Rochester&#8230; Si, cu toate ca aceste amanunte par a navali asupra cititorului si a nu-i lasa nici macar timpul de a le evalua coerent, Jasper Fforde reuseste sa nu duca textul in derizoriu si nici sa parodieze mai mult dec\u00e2t e recomandabil. Sigur ca, uneori, incercarile sale de a-si analiza personajele la nivel psihologic esueaza, caci autorului ii lipsesc mijloacele de a duce la capat (si) un astfel de plan, insa \u201eCazul Jane Eyre\u201c cucereste prin inventivitate, prin verva de care dau dovada protagonistii, ca si prin dialogurile vii si comicul savuros.<br \/>\nPe de alta parte, romanul de fata adopta, formal, naratiunea de tip traditional, doar pentru a exprima si a sublinia nivelul intertextual si metatextual al cartii. Caci lumea in care evolueaza personajele e inrudita, insa nu identica cu cea contemporana, istoria fiind reconfigurata permanent, astfel inc\u00e2t sa corespunda esteticii postmoderne ce accentueaza, se stie, evidentierea diferentelor fata de modelul realismului guvernat de consacratul principiu mimetic. Prin urmare, Fforde va alege sa pastiseze mai multe tipuri de discurs literar, de la cel dramatic la cel politist sau sentimental \u2013 evident mai cu seama in episoadele ce relateaza mai vechea \u2013 si mai noua!&#8230; \u2013 poveste de dragoste a lui Thursday Next. Numai ca surpriza pe care \u201eCazul Jane Eyre\u201c o reprezinta se vadeste atunci c\u00e2nd cititorul realizeaza ca romanul acesta nu este nicidecum o simpla parodie a cartii lui Charlotte Bront\u00eb, ci o parodie cu profunde implicatii, ce vizeaza romanul postmodern occidental in ansamblu. Caci autorul nu subliniaza doar elementele de legatura intre Jane Eyre si cultura britanica a ultimelor secole, ci, in egala masura, principalele caracteristici ale esteticii \u2013 si poeticii \u2013 postmodernismului. Tocmai de aceea, elementul ce individualizeaza cartea lui Jasper Fforde este modul in care autorul reuseste sa construiasca acel spatiu de granita intre text si realitate, precum si sa identifice formula intertextuala care-l guverneaza.<br \/>\nLinda Hutcheon a subliniat adesea natura iterativa a romanului postmodern, principiul repetitiei fiind esential pentru functionarea parodiei. Jasper Fforde stie foarte bine acest lucru, prin urmare o construieste pe Thursday Next ca o replica postmoderna \u2013 si, desigur, parodica, a eroinei lui Charlotte Bront\u00eb, Jane Eyre. Ca si predecesoarea sa literara, Thursday trebuie sa se descopere pe sine si sa se defineasca intr-o lume guvernata de valori patriarhale, dar, deopotriva, sa reuseasca sa gaseasca si calea cea mai adecvata de a se raporta la cei din jur. Iar daca Bowden Cable, colegul ei, este noua reprezentare a lui St. John Rivers, asa cum aparea el in romanul lui Charlotte Bront\u00eb, chemarea pe care Thursday o simte pentru a reveni in tinutul natal se dovedeste a fi, la o lectura atenta, replica, peste timp, a deciziei lui Jane de a se intoarce la Thornfield, convinsa ca si-a auzit numele strigat peste intreaga regiune a mlastinilor&#8230; Fara indoiala, implicit, avem de-a face si cu o reconfigurare a vechii imagini a Cenusaresei, fata frumoasa si buna care va fi recompensata in cele din urma pentru toate chinurile sale.<br \/>\nRomanul lui Jasper Fforde este plin de trimiteri livresti, acestea structur\u00e2nd un excelent nivel intertextual al cartii, numele cel mai frecvent invocate, in afara de autoarea lui Jane Eyre, fiind cele ale lui Milton, Fielding, Jane Austen, Wordsworth. In fond, literatura acestora reprezinta planul realitatii livresti din \u201eCazul Jane Eyre\u201c, acela la care neobosita detectiva Thursday Next se raporteaza mereu. Desigur, suntem pe tar\u00e2mul literaturii, toate personajele av\u00e2nd mereu in minte marele model al lui William Shakespeare \u2013 la unul din teatre juc\u00e2ndu-se de mai bine de cincisprezece ani \u201eRichard al III-lea\u201c, spectatorii fiind alesi cu c\u00e2teva minute inaintea reprezentatiei, chiar din r\u00e2ndul publicului, viitorii interpreti fiind, practic, ridicati de pe fotoliile din sala de spectacol si, evident, niciodata piesa nepar\u00e2nd a fi aceeasi. Exact asa procedeaza si Jasper Fforde in acest roman, readuc\u00e2nd in atentia cititorilor c\u00e2teva momente reprezentative ale literaturii din epoca victoriana si reevalu\u00e2ndu-le, prin parodie sau pastisa. Dar \u201eCazul Jane Eyre\u201c sugereaza, in acelasi timp, ca repovestirea unui text celebru dintr-o epoca anterioara (ori simpla aluzie la un astfel de text) sunt, deopotriva, interpretari, fiecare noua lectura deschiz\u00e2nd noi posibilitati de descoperire nu neaparat a marilor adevaruri ale trecutului, ci, poate, a unui mod mai adecvat de intelegere a literaturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Jasper Fforde, Cazul Jane Eyre, traducere de Carmen Toader, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011. &nbsp; Ce se int\u00e2mpla atunci c\u00e2nd pui alaturi c\u00e2teva scene si replici \u00e0 la James Bond cu incurcaturi si complicatii desprinse parca din \u201eHarry Potter\u201c? Poate rezulta, desigur, un soi de melange postmodern sau o parodie mai mult sau mai putin&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aventurile-lui-jane-eyre-in-tara-minunilor-literaturii-postmoderne\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Aventurile lui Jane Eyre in tara minunilor literaturii postmoderne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6190,6189],"class_list":["post-8655","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cazul-jane-eyre","tag-jasper-fforde"],"views":2661,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8655","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8655"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8655\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}