La peste sapte decenii de la disparitia pretimpurie a scriitorului, situatia operei lui Pavel Dan in tabloul de valori al literaturii nationale pare sa nu fi fost inca definitiv \u201efixata\u201c. Multi dintre cunoscatorii ei, ca si exegetii ei cei mai atenti, il situeaza, fara ezitare, pe Pavel Dan in r\u00e2ndul marilor scriitori, insa autorul pare a nu fi fost totusi \u201ecanonizat\u201c pe de-a-ntregul, la nivelul constiintei comune despre valorile literare nationale. Desi \u201edescoperit\u201c si recomandat calduros de catre Ion Chinezu inca din anii ’30, Pavel Dan pare sa fi ramas un scriitor putin citit si insuficient comentat. Este, totusi, o parere nu indeajuns intemeiata, deoarece datele tangibile arata mai degraba contrariul. Citit, Pavel Dan a fost, sau a putut fi: editata in volum in 1938, la un an dupa moartea lui, opera scriitorului a fost reeditata, in urmatoarele sapte decenii, in numeroase r\u00e2nduri, cam o data la cinci-sase ani. Comentariile nu au fost putine: in periodice au aparut sute de studii, eseuri, articole, cronici, marturii etc. (e drept ca multe dintre aceste texte au fost contributii fragmentare, cu \u201ebataie\u201c limitata, uneori conventional-omagiale, dar destule au fost, totusi, rodul unor demersuri exegetice relevante si solide, purt\u00e2nd semnaturi prestigioase: M. Sebastian, O. Sulutiu, C. Regman, N. Manolescu, Florian Potra, I. Negoitescu s.a.), si scriitorului i-au fost consacrate (cel putin) trei carti, monografia Monicai Lazar (1967), eseul critic al lui Ion Vlad (1986), precum si mai recentul volum al Gabrielei Chiciudean (2007). Nici studiile introductive sau prefetele (in special cele semnate de C. Regman si de Sergiu Pavel Dan) ce au insotit editiile succesive nu pot fi trecute cu vederea. Cu toate acestea, a persistat impresia ca scriitorul e cumva nedreptatit, ca \u201elocul\u201c lui in tabloul valorilor literare rom\u00e2nesti nu e inca pe deplin fixat, sau, mai bine zis, ca importanta si, mai ales, originalitatea lui nu sunt larg recunoscute. Si asta, desi, prin multe dintre comentariile amintite \u2013 si in special prin cele doua carti monografice \u2013 au fost facuti\u00a0 pasi insemnati catre fixarea acelui \u201eloc\u201c, catre invederarea acelei importante si definirea acelei originalitati.
\nSunt, probabil, mai multe elemente si imprejurari care au impiedicat deplina recunoastere a lui Pavel Dan ca personalitate de prima importanta a prozei rom\u00e2nesti interbelice si canonizarea lui ca mare scriitor. Scurtimea vietii si putinatatea operei (sub raport cantitativ), in primul r\u00e2nd. Autorul ram\u00e2ne, fortamente, un \u201emare scriitor\u201c virtual, care si-a dat masura, dar nu a apucat sa se realizeze in opere de mai mare amploare si impact. Apoi, desigur, caracterul oarecum marginal, \u201eprovincial\u201c, al circulatiei scrierilor sale, la vremea primei lor aparitii. Inainte de toate, insa, probabil ca insasi originalitatea marcata si caracterul novator al creatiei sale au explicat relativa dificultate cu care a fost recunoscuta si pretuita la adevarata ei valoare.
\nOpera lui Pavel Dan e formata din texte prozastice de dimensiune mica ori medie: sunt nuvele, povestiri, schite, texte diaristice ori memorialistice, confesiuni lirice. Volumul aparut postum (1938), sub ingrijirea lui Ion Chinezu, cuprinde saptesprezece titluri; editiile postbelice (cele ingrijite de Cornel Regman, in 1965, respectiv de Sergiu Pavel Dan, in 1987) au recuperat texte suplimentare (inclusiv nebeletristice), fie inedite, fie aparute doar in periodice, inclusiv texte, dar si astfel augmentat, corpusul operei scriitorului nu depaseste semnificativ 350 de pagini de carte.
\nNu toata opera prozatorului se afla la acelasi nivel de temperatura artistica. Distinctia a fost deja operata de exegeti intre, pe de o parte, piesele vadit \u201ejuvenile\u201c (\u201ejuvenila\u201c a fost, in sensul propriu, intreaga creatie a scriitorului, dar maturizarea lui artistica a fost rapida si a dat roade care se refuza aplicarii acestui epitet), cu materie autobiografica de-abia literaturizata, insuficient transfigurata, situate in mediu orasenesc, de regula studentesc sau scolar, cu accente de \u201edramoleta\u201c (Cornel Regman), scrieri efectiv minore, si, pe de alta parte, scrierile construite pornind de la observarea universului rural, mai toate de inalta tinuta estetica. Acestea din urma sunt cele care intereseaza si astazi, si il legitimeaza pe Pavel Dan ca (virtual) mare scriitor.
\nIn corpusul de scrieri valoroase \u2013 adevarate capodopere, sau scrieri deosebit de puternice, prin care autorul si-a dat masura \u2013 ale lui Pavel Dan se cuvine sa fie retinute in primul r\u00e2nd nuvelele \u201eUrcan batr\u00e2nul\u201c, \u201eInmorm\u00e2ntarea lui Urcan batr\u00e2nul\u201c, \u201eUrsita\u201c, \u201ePriveghiul\u201c, \u201eCopil schimbat\u201c, \u201eUliana\u201c, dar si piesele de mai mici dimensiuni \u201ePrecub\u201c, \u201eJufa\u201c, \u201eC\u00e2rja\u201c si \u201eBanii\u201c (carora, valoric, le-ar putea sta alaturi si \u201eZborul de la cuib\u201c, text cu tematica nu strict rurala, insa, ci \u201emixta\u201c, investig\u00e2nd zona de contact intre doua moduri de viata, tema \u201edezradacinarii\u201c, de fapt). Importanta este si ampla nuvela, cu subiect istoric (fapte din vremea rascoalei lui Horea), \u201eIobagii\u201c, admirabila, dar mai putin \u201ecaracteristica\u201c pentru formula prozastica prin care s-a singularizat scriitorul. Restr\u00e2ng\u00e2ndu-ne la aceste scrieri, vom constata justetea observatiei formulata de Eugen Ionescu in prefata la volumul de nuvele ale lui Pavel Dan aparut, din initiativa lui, in Franta, indata dupa razboi: scriind despre tarani, prozatorul a fost preocupat de om, in sensul cel mai general, de investigarea conditiei umane. Aceasta centrare pe fiinta umana considerata la nivelul a ceea ce are ea mai fundamental \u2013 marile provocari cu care omul e confruntat in trecerea lui prin lume: asigurarea subzistentei si a descendentei, lupta cu boala si cu spaima de moarte, dar si preocuparea pentru identificarea unui sens al vietii ori pentru dob\u00e2ndirea unui oarecare confort spiritual si moral, a unui sentiment, fie el iluzoriu, de libertate \u2013 tine opera lui Pavel Dan departe de teritoriile str\u00e2mte ale oricarui \u201eprovincialism\u201c cu coloratura \u201eetnografica\u201c si ii garanteaza universalitatea si perenitatea. Lupta omului pentru a obtine nu victoria \u2013 imposibila, in fond \u2013, dar macar o solutie onorabila fata cu acele majore provocari ale existentei, intruchipari ale actiunii erozive a entropiei mundane, ostile dainuirii umane, contine insa, in chiar s\u00e2nul ei, primejdia decaderii morale, aspect pe care scriitorul il examineaza cu deosebita luare-aminte. Se cuvine, insa, sa revenim putin asupra mentionatei prefete a lui Eugen Ionescu, fiindca textul in chestiune \u2013 ca si imprejurarea in care a fost scris si publicat \u2013 au o importanta cu totul particulara. Aflat in Franta, cu insarcinari de atasat cultural al legatiei rom\u00e2ne, in timpul razboiului, Eugen Ionescu, pentru a face cunoscuta publicului francez literatura rom\u00e2na contemporana print-un \u201eesantion\u201c reprezentativ, a avut initiativa publicarii unui volum de nuvele de Pavel Dan. Volumul a aparut in iulie 1945, la Marseille, sub titlul \u201eLe p\u00e8re Urcan\u201c, si cuprindea, traduse in franceza de Gabrielle Cabrini si Eugen Ionescu (sub, deja, semnatura Eug\u00e8ne Ionesco), textele \u201eUrcan batr\u00e2nul\u201c, \u201eInmorm\u00e2ntarea lui Urcan batr\u00e2nul\u201c, \u201eCopil schimbat\u201c si \u201eZborul de la cuib\u201c. Este c\u00e2t se poate de graitor faptul ca, atunci c\u00e2nd a fost vorba sa puna in circulatie in spatiul francez valori literare rom\u00e2nesti, alegerea lui E. Ionescu \u2013 spirit de o modernitate incontestabila \u2013 s-a oprit tocmai asupra lui Pavel Dan (si nu, de pilda, asupra altor scriitori, \u201ecitadini\u201c): stiind sa evite ispita oricaror prejudecati \u201eantiruraliste\u201c, remarcabila intuitie ionesciana a depistat cu precizie sensul major si valoarea de universalitate a acelor scrieri \u201edespre tarani\u201c. C\u00e2teva observatii formulate atunci, in\u00a0 prefata la acel volum (ramasa practic necunoscuta in tara p\u00e2na in 1965, c\u00e2nd a fost tradusa de Sergiu Pavel Dan si publicata in \u201eGazeta literara\u201c, an. XII, nr. 32, de unde reproducem citatele de mai jos) sesizau cu justete trasaturile definitorii, calitatile si calitatea prozei lui Pavel Dan. Eugen Ionescu recapitula insusirile lumii taranesti \u2013 asa cum sunt ele cunoscute in general si cum se vadesc in scrierile lui Pavel Dan \u2013 trec\u00e2nd in revista elemente cunoscute (dramele care se desfasoara in jurul pam\u00e2ntului, avaritia, rapacitatea, dar si \u201eceva ca un cr\u00e2mpei de cer albastru\u201c, \u201eo duritate venind din profunzimi misterioase\u201c, sentimentul armoniei lumii, visul, misterul, \u201eprospetimea izvoarelor vii\u201c, viata in afara istoriei, dupa un model neschimbator). El releva, vorbind de lumea rurala, caracterul ei de lume inchisa, ostila orasului, de lume \u201ea visului, a mitului, a fantasticului\u201c, dar si de lume \u201ea simtului practic\u201c si, totodata, \u201ea nelinistii\u201c, de lume in s\u00e2nul careia \u201epoate fi descoperit echivalentul aristocratiei (vechile familii de tarani bogati) ca si al burgheziei hraparete care se ridica, se imbogateste si vrea sa fie egala fostei elite. (\u2026). Nobil e acela care poseda pam\u00e2nt. Urcanestii vor sa fie dintre acestia. Ei iubesc salbatic pam\u00e2ntul, dar le place in aceeasi masura \u2013 am zice, chiar, mai mult \u2013 ca nimeni sa nu indrazneasca sa-si bata joc de ei (\u2026).\u201c\u00a0 Detinatorii valorilor spirituale, intre taranii lui Pavel Dan, remarca prefatatorul, sunt saracii, care, imuni la patima chinuitoare a acumulatorilor de pam\u00e2nt, constituie \u201esufletul si inima taranimii\u201c. Toate aceste observatii, de altfel perfect intemeiate, nu ar oferi, totusi, despre literatura prozatorului avut in vedere, o imagine net contrastanta fata de ceea ce se intelegea in mod curent, la un moment dat, prin \u201eliteratura de inspiratie rurala\u201c.
\nPersonajele, int\u00e2mplarile, decorul si recuzita din textele prozatorului nu se deosebesc semnificativ de cele curente in proza rurala din epoca ori din perioade anterioare (amintind, de pilda, de prozele scurte ale lui Ag\u00e2rbiceanu), nuvelele, povestirile sau schitele sale nu sunt prin nimic \u201eextraordinare\u201c: infatiseaza fie noduri conflictuale mai viguroase, generate de eternul subiect al averii si acapararii ei, dar si de idiosincrazii si ostilitati intrafamiliale sau intracomunitare, cu intemeiere complexa, dar comuna in fond, in special in cele doua mari nuvele cu infatisare de fragmente de roman, probabil virtuale fragmente ale unui roman proiectat (\u201eUrcan Batr\u00e2nul\u201c, \u201eInmorm\u00e2ntarea lui Urcan Batr\u00e2nul\u201c), fie diferite \u201escene de gen\u201c si cr\u00e2mpeie de conflict de amploare diferita, episoade familiale ori ale vietii obstii satesti, in principiu tipice si comune, insa cu un miez de dramatism uneori foarte marcat (in \u201eUrsita\u201c, un taran grav bolnav, care trage sa moara, in toiul iernii, e vegheat de familie, care nadajduieste o miraculoasa insanatosire, dar muribundul, cuprins de o irepresibila pulsiune thanatica, pacaleste vigilenta celor apropiati si fuge afara, ca sa-si grabeasca moartea; in \u201ePriveghiul\u201c, un taran, Toader, moare caz\u00e2nd in f\u00e2nt\u00e2na, de fapt e vorba de o sinucidere, iar apoi, la priveghiul care e organizat dupa datina, un anume Suta, personaj ciudat, un fel de \u201emarginal\u201c contemplator ironic al luptei pentru existenta si moralist necrutator, dezvaluie in chip scandalos, printr-un fel de recital de comedie satirica improvizata, printr-un monolog demascator plin de batjocura si sarcasm, probabilele ratiuni ale gestului suicidar al celui privegheat, st\u00e2rnind astfel o incaierare s\u00e2ngeroasa intre rubedeniile raposatului si cele ale vaduvei sale), alteori mici anecdote, incidente ori patanii neplacute, investite cu o expresivitate si un sens care depaseste banalitatea ori lipsa de importanta aparenta a int\u00e2mplarii (in \u201eC\u00e2rja\u201c, cel poreclit astfel, un t\u00e2nar taran fara familie, copil gasit, ridicat prin propria vrednicie la un statut de relativa onorabilitate, se infurie c\u00e2nd e umilit fara pricina, de un oarecare, la un iarmaroc, si riposteaza aplic\u00e2ndu-i aceluia o corectie contondenta strasnica;\u00a0 in \u201eJufa\u201c, un batr\u00e2n satean sarac se duce la oras sa v\u00e2nda un sac de sam\u00e2nta de in, cu g\u00e2ndul sa-i repare, cu banii astfel agonisiti, incaltamintea de iarna a sotiei, insa, intr\u00e2nd intr-o c\u00e2rciuma sa se incalzeasca dupa drumul anevoios, facut pe jos, prin zapada, descopera cu delicii o bunatate necunoscuta lui p\u00e2na atunci, cacaua calda, si, ignor\u00e2nd pretul piparat al acesteia, comanda in nestire portie dupa portie, risipind astfel intreg micul lui capital si lu\u00e2nd in final drumul spre casa cu m\u00e2na goala;\u00a0 in \u201ePrecub\u201c, un alt taran sarac, pornit la t\u00e2rg ca sa-si cumpere o juninca, e deposedat de toti banii printr-o escrocherie \u201eclasica\u201c, printr-o stratagema perfida urzita de niscai t\u00e2lhari de iarmaroc etc.). O situatie aparte, sub raportul asa-zic\u00e2nd tematic, o are exceptionala nuvela \u201eCopil schimbat\u201c, considerata a fi una din capodoperele prozei noastre fantastice (\u201ecea mai izbutita compozitie de proza fantastica rom\u00e2neasca\u201c, dupa opinia lui Ion Vlad). Aici, dupa cum releva cu sagacitate Sergiu Pavel Dan, \u201eedificiul nuvelistic s\u2026t se sprijina pe un eres, deci pe un produs slefuit de timp al imaginatiei folclorice, \u2013 dar asimilat individual, restituit ca o rascolitoare experienta traita. Este credinta straveche (amintind \u201eLegenda Sf. Sisinie\u201c, din \u201eCodex Sturdzanus\u201c) in puterea diavolului de a substitui copii nedoriti de parintii lor. Evenimentul e povestit la persoana int\u00e2i \u2013 apel\u00e2ndu-se asadar la serviciile naratorului-martor, dintotdeauna apt sa potenteze impresia de veracitate \u2013 de catre un mocan\u00a0 \u201eplecat pe tara, dupa bucate\u201c si sosit in C\u00e2mpia Ardealului\u201c.
\nLumea taraneasca din scrierile lui Pavel Dan nu e deloc una idilica. Realismul oarecum brutal al prozatorului nu este in mod \u201ecautat\u201c, artificios, unul al tonurilor sumbre, insa inclinarea catre surprinderea? sau reconstituirea? predilecta a dramatismului launtric il distinge net de \u201erealismul obiectiv\u201c canonic. E un realism liric, dar nu de un lirism al sentimentalitatii serbede, ci cu focalizare asupra etosului, dotat cu un energic subtext de comentariu si interpretare. Si inzestrat cu atribute recognoscibile ale expresionismului, dupa cum s-a remarcat si argumentat de catre critica. Confruntati cu provocarile existentiale elementare (subzistenta, supravietuirea etc.), taranii lui Pavel Dan le raspund prin recursul la niste scheme de comportament (este, desigur, o modalitate de reactie proprie culturii populare, traditionale) in fond simple si simplificatoare, constituite la nivel grupal, comunitar, social, apoi consfintite de traditie. Aceste scheme de comportament \u2013 operationale, desigur, in linii mari si cu eficacitate verificata la nivelul comunitatii \u2013 se dovedesc totusi inoperante in ce priveste rezolvarea nelinistilor individului, fiindca ele nu pot da seama de intortocherile resorturilor psihologice abisale, de infinitatea determinarilor si comportamentelor individuale. Si cu at\u00e2t mai putin distorsiunilor suplimentare imprimate acestora de o evolutie sociala rapida, traumatizanta sau destabilizanta, proprie epocii avute in vedere. Caci, fara a reitera exagerarile sociologiste care au marcat c\u00e2ndva analizarea literaturii in general si a operei lui Pavel Dan in particular, nu putem trece cu vederea faptul ca nu o taranime arhaica, atemporala ori programatic anacronica a transfigurat artistic scriitorul in prozele sale, ci taranimea vremii lui, a unei vremi, adica, de transformare si zbucium, deloc idilica. Investig\u00e2nd, intr-adevar, conditia umana in generalitatea ei scriitorul a facut-o referindu-se la un esantion uman concret. Dar el nu a urmarit sa faca opera documentara, de folclorist ori sociolog. Fireste, \u201eculoarea locala\u201c, atmosfera specifica, valoarea testimonial-documentara, savoarea dialectala sunt prezente in proza lui, dar nu acestea sunt elementele ei definitorii. Cunosc\u00e2nd in toate amanuntele resorturile vietii comunitare satesti \u2013 si oferind, implicit, in modalitatile specifice literaturii, o marturie pretioasa si complexa despre acestea \u2013, scriitorul a procedat, pe fundalul unui peisaj etnologic si social anumit, la investigarea dramelor individuale. Literatura lui nu e una \u201ea gloatei\u201c, ci a individului, loc de manifestare a modernitatii. Taranul lui Pavel Dan e un om dotat cu complexitate launtrica, cu individualitate psihologica definita, ireductibil la marile categorii generice si la comportamentele cutumiare. Manifesta bizarerii, are reactii imprevizibile. Am putea zice ca taranul lui Pavel Dan e \u201eevoluat\u201c, ca personaj literar, bineinteles. Accentu\u00e2nd asupra faptului ca lumea taraneasca a lui Pavel Dan e \u201eat\u00e2t de complexa, contradictorie si derutanta\u201c, Eugen Ionescu observa, in prefata amintita, ca \u201eviziunea lui Pavel Dan nu este una sociala sau politica, ci filosofica, si destul de pesimista. In opera lui ne este infatisata insasi problema conditiei umane\u201c. Sublinia ca \u201enu o anumita parte a umanitatii trebuie sa vada cititorul lui Pavel Dan, ci problema intregii umanitati in fata zadarniciei, a neantului, a mortii\u201c si conchidea: \u201eAstfel, Pavel Dan, intr-un cadru exterior accidental taranesc si rom\u00e2nesc, infatiseaza intr-o viziune pesimista, cu trasaturi caricaturale ingrosate, mecanismele esentiale ale societatii omenesti si ale unei umanitati obsedate de moarte si prada fortelor raului. Dar el ne invita si la saracie, izvor de bogatii spirituale, si la intoarcerea spre unitatea esentiala a lumii\u201c. Aceasta universalitate a creatiei scriitorului fusese, de altfel, surprinsa, cu perspicacitate exemplara, inca de Mihail Sebastian, in cronica publicata in 1939 in \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c: \u201eIn literatura noastra, taranul a avut parte de doua atitudini la fel de false. El a fost cautat ori pentru elementele lui pitoresti, ori pentru semnificatia lui\u00a0 politica-sociala. Sunt cele doua aspecte ale taranului de tip samanatorist. C\u00e2nd nu ne intereseaza prin pitorescul vorbirii si al moravurilor, ne foloseste prin opunerea fata de oras, ca un exemplu de sanatate morala, in contrast cu viciile civilizatiei. Nici astazi sin 1939 \u2013 n.n.t nu se poate spune ca literatura noastra a depasit in totul acest mod simplist de a privi taranimea. Pavel Dan s\u2026t nu pune accentul in nuvelele sale taranesti nici pe pitoresc, nici pe politic. Romancier al taranimii (caci, repetam, cel putin ciclul Urcanestilor, semnalat si de d. Ion Chinezu,\u00a0 constituie un adevarat roman si deci termenul de \u201eromancier\u201c nu ni se pare exagerat), Pavel Dan nu este si nici nu se considera romancier al unui mediu pitoresc sau al unei categorii sociale, in sens samanatorist, ci romancier al unei mari realitati omenesti, valabila mai mult prin dramele ei proprii, dec\u00e2t prin eventualele ei simboluri de ordin politic sau cultural. s\u2026t Pavel Dan nu e un monografist al satului. El nu consemneaza cu titlu documentar fenomene straine de el, ci le traieste direct, prin participare personala, prin identitate de simtire. In alcatuirea aparent simpla si greoaie a taranului, el atinge coardele groase si eterne ale sufletului omenesc: iubirea, moartea. Simplicitatea de vorbire nu-i impiedica pe taranii lui Pavel Dan sa aibe o viata\u00a0 intima intensa, cu at\u00e2t mai dramatic intensa, cu c\u00e2t nu ajung p\u00e2na acolo dec\u00e2t pasiunile mari, vitale, instinctive\u201c. Viziunile, procedarile si concluziile principalilor comentatori ai operei scriitorului, de-a lungul vremii, au fost fireste diferite, dar observatiile si concluziile lor perene si judicioase converg, in pofida diversitatii abordarilor, catre imaginea unui prozator complex, viguros, rafinat si modern, desi \u2013 ori poate tocmai pentru ca s-a ocupat de lumea taraneasca. Monica Lazar, de pilda, in substantiala monografie din 1966, observa, intre altele, ca: \u201eRealismul operei lui Pavel Dan tinde sa realizeze un amplu proces de cunoastere, care reveleaza dimensiunile principiale ale existentei umane. Astfel, problematica operei lui este, in ultima analiza, de implicatii filozofice, dezbat\u00e2nd conflictul acut si complex dintre cele mai legitime aspiratii spre fericire si o realitate dura, nedreapta, care le contrazice mereu, prabusind individul in suferinta, dezumanizare si moarte. (…) Subiectele sunt adesea simple pretexte pentru o examinare lucida si patrunzatoare a conditiei umane in aspectele ei profunde si tipice, fiind, in acelasi timp, numai formula de suprafata a unei demonstratii in care palpita necontenit sensuri si sugestii multiple.\u201c Ulterior, in alte exegeze, au fost relevate? nu fara temei? afinitati cu opera lui Faulkner, ori a unor mari prozatori latino-americani afirmati si pretuiti la scara mondial in perioada postbelica (Garc\u00eda M\u00e1rquez s.a.). Dincolo de toate analogiile, comparatiile si similitudinile care se pot pe drept cuv\u00e2nt depista, ram\u00e2ne impresionanta in primul r\u00e2nd originalitatea si forta viziunii si scriiturii prozatorului, modernitatea si profunzimea operei sale, netributare vreunor modele ori influente directe. Pavel Dan a \u201edescoperit\u201c in sufletul taranului nelinisti si tensiuni proprii epocii si care, fara marturia lui literara, puteau parea apanajul citadinilor. Personajele lui cu identitate taraneasca sunt fiinte evoluate, cu miscari sufletesti contradictorii, uneori cultiv\u00e2nd arta disimularii, ironia si contemplatia care vor defini\u00a0 personajul memorabil al lui Marin Preda, Ilie Moromete. Taranilor lui Pavel Dan nu le sunt indiferente, nici inaccesibile, marile chestiuni existentiale, meditatia si reflexia, dar nu le e straina nici abjectia sau grotescul (considerate a fi atribute ale citadinului conform unei viziuni care postula taranul ca fiinta exemplara, idilica, echilibrata si \u201esimpla\u201c). Procedeele literare prin care isi construieste Pavel Dan universul taranesc, tehnicile narative, viziunea auctoriala sunt comparabile celor proprii literaturii pe teme citadine din epoca, si, de fapt, prin modernitatea lor, remarcabile in mod absolut, novatoare la scara prozei rom\u00e2nesti in general, indiferent de tematica. Daca indraznim sa acceptam modelul unei evolutii, graduale, a demersurilor literare \u2013 observate in functie de tematica si de procedee \u2013, putem spune ca Pavel Dan era menit sa reprezinte, intr-un lant evolutiv presupus, \u201everiga de legatura\u201c, ca sa zicem asa, intre Liviu Rebreanu si Marin Preda. Si, daca s-ar fi realizat pe deplin, printr-o opera mai ampla, ar fi fost probabil unanim recunoscut drept unul din cei mai mari prozatori rom\u00e2ni ai secolului al XX-lea. Desigur, recursul la ceea ce se numeste \u201eistorie contrafactuala\u201c (in cazul in speta, in istoria literara) poate fi controversat si are o utilitate fortamente limitata la tar\u00e2mul speculatiilor virtuale, asa ca nu se poate discuta pornind de la virtualitati si fantaza in legatura cu ce ar fi putut fi marile lui romane, pe care le-ar fi scris daca ar fi trait inca doua, trei sau patru decenii (si daca n-ar fi fost impiedicat in libera sa exprimare de constr\u00e2ngerile proprii\u00a0 perioadei dictaturii \u201erealismului socialist\u201c, care ar fi coincis cu perioada deplinei lui maturitati creatoare), dar ceea ce ne-a ramas de la el e de ajuns ca sa permita formularea acestei afirmatii. Asadar, printr-o opera minima (ca intindere) Pavel Dan a oferit cu prisosinta temeiurile spulberarii prejudecatii privind insuficienta estetica si simplismul prozei rurale si presupusa fatala rudimentaritate a taranului ca personaj literar. Dincolo de asta, insa, prin tragica lui disparitie in floarea tineretii, a lasat literatura rom\u00e2na vaduvita de prilejul? bineinteles ca irecuperabil? de a-si fi sporit patrimoniul ei cel mai valoros cu opera unui mare scriitor, cu sanse incontestabile de a se fi distins printre maestrii de prim rang ai intregii prozei rom\u00e2nesti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La peste sapte decenii de la disparitia pretimpurie a scriitorului, situatia operei lui Pavel Dan in tabloul de valori al literaturii nationale pare sa nu fi fost inca definitiv \u201efixata\u201c. Multi dintre cunoscatorii ei, ca si exegetii ei cei mai atenti, il situeaza, fara ezitare, pe Pavel Dan in r\u00e2ndul marilor scriitori, insa autorul pare… Cite\u0219te mai mult »Un scriitor nedreptatit: Pavel Dan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6188],"class_list":["post-8652","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pavel-dan"],"views":2978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8652","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8652"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8652\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8652"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8652"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8652"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}