Am scris odata ca momentul pe care-l traim noi in istoria speciei umane \u2013 sf\u00e2rsitul vechii civilizatii rurale venite din neolitic si trecerea spre o civilizatie tehno-industriala electronica a simultaneitatii informationale (1) \u2013 opereaza un soi se mutatie antropologica a omului occidental prin aceea ca, pentru prima oara in majoritatea sa zdrobitoare, acest om a depasit pragul necesitatii, pragul neputintei de a-si satisface nevoile esentiale supravietuirii confortabile, intr\u00e2nd intr-o era in care totul e posibil (real, vis ori fantasma), o era a aproprierii, at\u00e2t a hranei, c\u00e2t si a tot felul de lucruri \u2013 in varietatea lor infinita, prezenta sau potentiala, fiindca infinitatea fantasmata a productivitatii presupune deopotriva infinitatea fantasmata a consumului, infinitate care justifica si razboiul industrial de masa (2). Astfel, chiar si grupurile destinate prin pozitia lor sociala unei relative marginalitati au reusit, in vremea celor \u201etrente glorieuses\u201c si dupa aceea, gratie feluritelor subventii sau traficului de droguri, sa-si duca traiul cumva, sa doarma undeva, sa aiba ce m\u00e2nca si ce imbraca, sa-si poarte de grija si chiar sa consume unele gadgeturi (3). Dupa doua razboaie mondiale cu costuri umane fara precedent, am trecut la o era a abundentei, sigur, una inegal repartizata, dar oricum, abundenta in toata puterea cuv\u00e2ntului.
\nOr, daca dam crezare literaturii si diverselor marturii culese de-a lungul conflictelor politico-sociale care au brazdat Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea p\u00e2na la cele imediat aparute din scrumul razboiului, ceea ce iese in evidenta (si e suficient sa privesti fotografii ale manifestantilor, ale grevistilor, ale insurgentilor) este faptul ca, in afara infimei minoritati a celor ce apartin claselor medii intelectuale (profesori sau functionari civili si militari), majoritatea zdrobitoare e formata din oameni saraci, chiar foarte saraci. Daca privesti fotografii din vremea Comunei din Paris, a grevelor podgorenilor din sudul Frantei din 1902, a insurectiilor ruse de la 1905, fotografii ale taranilor rom\u00e2ni de la 1907, apoi altele facute in timpul grevelor sau revolutiilor din intreaga Europa imediat dupa Primul Razboi Mondial, ceea ce sare in ochi este tocmai ad\u00e2nca saracie a oamenilor, barbati, femei si copii de toate v\u00e2rstele, infasurati in zdrente, de cele mai multe ori, si acea intensitate a privirii in care se citeste foamea, neingrijirea, imbatr\u00e2nirea precoce. Acesti oameni se revolta impotriva unei situatii economice si a unei societati dominante fata de care nutresc numai ura, fiindca aceasta ii mentine, in ciuda sacrificiilor enorme din vremea razboiului, intr-o stare de disperare, fara alt viitor dec\u00e2t munca istovitoare si spectrul somajului; o societate din care, orice ar face, mizeria, foamea si degradarea nu vor disparea pentru cei mai multi dintre ei, blestematii pam\u00e2ntului. In acele epoci, oamenii se rasculau pur si simplu fiindca nu mai apucau sa supravietuiasca.<\/p>\n
Sa facem un salt peste decenii. Suntem acum la Madrid, la Paris sau la Roma… Vad pe strada insi bine imbracati, rumeni in obraji, zbier\u00e2ndu-si revendicarile deseori cu z\u00e2mbetul pe buze si cu copiii in carucior; din c\u00e2teva camionete, printre sirurile de oameni, se transmite muzica pop sau varietati la moda zilei, iar c\u00e2teodata, la defilarile sindicale, intre corurile populare scand\u00e2nd slogane dinainte stiute, se fac auzite sunetele unor orchestre in carne si oase. Dintre participanti nu lipsesc tinerii, in oras e o atmosfera de carnaval, un aer de sarbatoare a muzicii, de parc de distractii. Temele sunt mereu aceleasi: marirea salariului, refuzul suprimarii locurilor de munca in sanatate, educatie, si servicii sociale, somajul. C\u00e2teodata, dar tot mai rar, se int\u00e2mpla si manifestatii care marcheaza dezaprobarea unei decizii politice straine de catre o fractiune a populatiei, dar stilul ram\u00e2ne acelasi: cam cumintel, zic eu; sloganurile (uneori foarte comice) sunt redactate civilizat pe banderole purtate la fel de civilizat, chiar daca la urma c\u00e2tiva \u201eciomagari\u201c (c\u00e2teodata astia sunt chiar provocatori strecurati din r\u00e2ndurile politiei in persoana!) mai sparg niscai vitrine, geamuri de masini parcate sau dau foc la una-doua masini de politie. Nimic care sa semene cu vreo gherila urbana \u2013 cum vor sa ne convinga unii jurnalisti. Singurele gherile urbane sunt alea care se manifesta de vreo patruzeci de ani incoace in ghetourile negrilor si jamaicanilor nord-americani sau britanici, ori in cartierele emigrantilor nord-africani sau negri din Franta. Revolte profund apolitice, profund anomice, foarte adesea in legatura cu traficul de droguri sau pornite din groaznica tr\u00e2ndavie a unui tineret abandonat, ce nu are ca orizont de discurs dec\u00e2t omniprezenta publicitatii si resentimentul abisal de a nu putea participa la agapele consumiste ale modernitatii tardive.
\nCeva s-a schimbat asadar… si acest ceva nu este structura obiectiva a capitalismului, raportul capital-munca-somaj, ramas identic, fiindca tine de natura sa ontologica (Dasein) si de modul sau de a-fi-in-lume (Das Dasein). Ceea ce s-a schimbat, dintr-un punct de vedere socio-psihologic, sunt aspiratiile oamenilor, iar din punct de vedere filosofic, subiectivitatea subiectilor. Astazi, oamenii sunt animati de o singura spaima: pierderea avantajelor obtinute in perioada celor \u201etrente glorieuses\u201c. Perceptie foarte de inteles, cu consecinte foarte precise asupra interpretarii crizei si asupra criticii practice a situatiei socio-economice. Speranta unui consumism tot mai intens, chiar daca totalmente fantasmat din pricina conjuncturii obiective a economiei politice a Capitalului mondial, nu conduce la imaginarea unei mutatii economice in cadrul unei conceptii radicale a schimbarii orientarii generale a economiei politice si cu at\u00e2t mai mult miscarile pretinse de extrema st\u00e2nga au cazut sau au fost facute sa cada in capcana confuziei, postmoderne desigur, dintre caritatea umanitarista si analiza economiei politice postmoderne, dintre efectele disfunctiilor sau ale injustitiilor sociale capitaliste (feminism si aparare a homosexualitatii, lupta impotriva excluderilor, pentru salvarea copilariei furate, impotriva prostitutiei minorilor, a drogurilor etc.) si originile cauzale ale acestor efecte (ne zbatem pentru a gasi un adapost oamenilor strazii sau pentru a le procura m\u00e2ncare pe timpul iernii, de pilda, dar uitam lupta mult mai periculoasa impotriva cauzelor obiective ale saraciei, care c\u00e2stiga teren in Occident). O alta versiune de impotenta a extremei st\u00e2ngi sunt acele grupuri care repeta ad nauseam sloganele deja-int\u00e2mplatului, de pilda cei care, uit\u00e2nd ca totul s-a schimbat intre timp, nu mai contenesc sa boceasca la capat\u00e2iul trecutului, precum anarhistii la capat\u00e2iul razboiului din Spania, comunistii \u2013 in amintirea Frontul Popular din 1936 sau socialistii \u2013 leganati de un curaj post factum, care reactualizeaza luptele rezistentei anti-naziste din bistrourile Cartierului latin si colocviile ad hoc. Apoi, inca si mai tragic, toti cei care, in vremea celor \u201etrente glorieuses\u201c, au crezut in puterea muncitorilor de a reinnoi revolta politica si de a depasi manifestarile aflate strict in cautarea unui mai-bine imediat. Aceste grupuri, cazute intr-o eroare analitica totala, dublata in practica de o extrema violenta terorista, s-au trezit mereu singure in fata represiunii statului. Izolate inca de la inceput, abandonate de st\u00e2nga parlamentara, timorata si avida de onoruri oficiale si de strapontine ministeriale, aceste grupuri de tineri si tinere si-au platit adesea cu viata esecul \u2013 al Fractiunii Armate Rosii sRote Armee Fraktion \u2013 RAF \u2013 organizatie germana de extrema st\u00e2nga, activa intre 1968 si 1998, n. trad.t, in Germania, de pilda, sau al Brigazilor Rosii italiene. Sigur ca Republica Federala, cu binecuv\u00e2ntarea Statelor Unite, reciclase majoritatea inaltilor functionari si ai afaceristilor cu radacini naziste; sigur ca partidul comunist italian (PCI) tradase sperantele revolutionare puse in el in vremea anilor rezistentei din Centru si din Nord, dar poporul pe care-l aveau in vedere aceste grupuri (uneori, ca in Italia, de pilda, foarte supus manipularii, ca in cazul asasinarii lui Aldo Moro) nu era prezent la int\u00e2lnirea cu istoria. Ceea ce voia poporul, absent de la revolutie, era: mai multe masini, mai mult turism, mai multa vacanta, mai multe gadgeturi, pe scurt: mai mult consum… Nici macar un singur lucru serios \u2013 o educatie de calitate pentru copiii lor, de pilda \u2013, caci acesti oameni n-aveau nimic impotriva nivelarii democratice de sus in jos, daca ne uitam la cum arata astazi\u00a0 invatam\u00e2ntul in Europa…
\nDespre fram\u00e2ntarile
\ncontemporane
\nAh, veti spune dumneavoastra, cititori avizati, dar astazi vorbim de Grecia si de violentele din piata Syntagma! Sigur, va raspund eu, dar Occidentul deja si-a luat portia de manifestari violente, in Italia, in Statele Unite, la Seattle, sau la Geneva, impotriva G 8 si a politicilor economice dictate de stap\u00e2nii lumii, manifestari care propuneau un alt fel de mondializare. Iar rezultatele au fost si sunt mereu aceleasi: nimic. Mai-marii lumii nu fac dec\u00e2t ce-i duce capul, adica aplica orbeste sau aproape orbeste ceea ce sistemul capitalist ii \u201eforteaza\u201c sa faca: sa puna in practica productii noi sau noi forme de divertisment tehnic, in asa fel inc\u00e2t sa intensifice consumul fara zabala a tot ceea ce poate planeta sa suporte, pe de o parte, iar pe de alta, sa inventeze necontenit noi scenarii financiare pentru a extrage maximum de plus-valoare in intervale c\u00e2t mai scurte posibil. In fapt, daca studiezi practicile reale ale capitalismului de tip trei, sesizezi ca urmareste ubicuitatea intre momentul investitiei si cel al recuperarii plus-valorii, de unde si importanta revolutiei micro-informaticii, a miniaturizarii instrumentelor de comunicare si de putere a mijloacelor de transmitere a informatiei, in ideea unei dominatii absolute a capitalului financiar asupra celui industrial. Iar agitatia deosebit de violenta produsa de o avangarda compusa in general din tineri si tinere fara o directie politica, fara un autentic program politic, seamana cu unul dintre acele pusee nervoase de care orice adolescent e atins, intr-un moment sau altul, pe c\u00e2t de virulent, pe at\u00e2t de trecator… Caci ceea ce frapeaza in curentul contemporan al indignatilor e tocmai absenta directiei politice, actiunea legitimata in jurul unui sentiment cu siguranta justificat, indignarea morala dupa ce va fi fost descoperita, prin somaj si scadere a salariilor, tradarea comisa de elitele financiare ale tarii si mai ales de cele care reprezinta poporul, alese prin sufragiu universal!
\nInsa emotia nu e dec\u00e2t un sentiment \u2013 Platon ar fi spus o pasiune, si nicidecum ratiunea analitica a unei praxis in devenire. Or, ce are a face daca lupta politica are acum la baza niste conceptii etico-sociologice si nu etico-teologice, ca in Evul Mediu (anume ce inseamna buna guvernare pentru a se putea asigura bunastarea terestra a majoritatii oamenilor \u2013 astazi, trebuie adaugat, o majoritate la scara planetara)? Aceasta lupta pentru mai multa dreptate sociala, pentru mai multa echitate (vorbesc de echitate, nu de egalitate) sau pur si simplu pentru mai multa umanitate in relatia cu semenii mei de toate culorile, originile si religiile (si ii includ aici pe adeptii intelepciunilor asiatice si ai religiilor animiste), aceasta lupta, asadar, nu poate fi dec\u00e2t politica \u2013 adica nu se poate multumi sa actioneze in numele unui sentiment de injustitie nascut din practicile capitalismului salbatic si sa pledeze pentru un capitalism \u201ecu fata umana\u201c, un capitalism moderat sau temperat (cum, in muzica, e clavecinul bine temperat).<\/p>\n
Capitalismul \u2013 de la constituirea sa ca sistem economico-politic \u2013 n-ar fi ceea ce este in fondul sau metafizic si pragmatic, adica o masina de extras plus-valoare din orice actiune umana raportata la o activitate de productie, daca ar fi dovedit vreodata un autentic simt al echitatii, al justitiei sociale, daca nu s-ar fi dezvoltat, de la originile sale, ca un darwinism socio-economic in care cel mai cinic (in sens modern) \u2013 adica cel mai lipsit de scrupule, cel mai viclean, mai rau, mai escroc, mai smecher, mai siret, dar si cel mai expus riscului \u2013 are c\u00e2stigul asigurat, pentru ca apoi sa instaureze legi care-i permit, in ochii semenilor sai, sa legitimeze protejarea roadelor aviditatii sale disimul\u00e2ndu-le provenienta si extrema violenta a aproprierii private a mijloacelor de productie (4). Iata de ce toate manifestarile care fram\u00e2nta astazi lumea contemporana si care nu au ca scop explicit (si explicitat in fata actorilor sociali) schimbarea radicala a finalitatilor activitatilor noastre productive (inclusiv cele ale culturii care, dupa cum spune Scoala de la Frankfurt, e o activitate productiva ca at\u00e2tea altele si procura plus-valoare, directa sau indirecta), nu sunt dec\u00e2t o vana agitatie ce tine inca de c\u00e2mpul metafizico-semantic a ceea ce contesta: se pastreaza pe terenul luptei dictate de adversarul sau Capitalul, incuraj\u00e2ndu-l, astfel, si intarindu-l ideologic, dar si economic sau politic. Capitalul trebuie inteles ca piraterie a muncii (sau a somajului) prin capii sai, prin conducatorii superiori, prin administratorii marilor banci si ai companiilor multinationale; ca un pirat adevarat, Capitalul n-are patrie, sau mai degraba Capitalul nu are dec\u00e2t o singura patrie, deopotriva concreta si abstracta: plus-valoarea maximala, pretutindeni unde se poate realiza cu costuri c\u00e2t mai mici.
\nCeea ce n-au inteles cetatenii europeni sau ai Statelor Unite \u2013 vrajiti de fantasma belsugului in exces \u2013 e ca trebuie neaparat sa ne schimbam modul de viata si de exploatare a planetei, pentru a supravietui in prezent (5). Trebuie cu orice pret sa punem capat economiei fondate pe ideea producerii tot-mai-multului, care antreneaza tot-mai-multul consumului si deci al plus-valorii \u2013 asta daca nu ne dorim sa sf\u00e2rsim intr-o lume ca aceea din romanul post-apocaliptic al lui Cormack McCarthy, \u201eThe Road\u201c, o lume spre care ne indeamna inexorabil capitalismul de tip trei, lumea lui homo homini lupus est \u2013 ce le da at\u00e2ta dreptate lui Plaut si lui Hobbes… Trebuie sa repet, cu riscul de a plictisi cititorul: Aufkl\u00e4rung-ul a murit, ucis pe c\u00e2mpurile de bataie si in lagarele de concentrare de acel \u201etotul e posibil\u201c si de extrema violenta a acestui \u201escurt secol al XX-lea\u201c. Lumea pe care ne-o rezerva capitalismul de tip trei (sau postcomunismul, cum prefera unii) va ucide oameni in masa pentru a-si procura apa, pentru a-si procura lemn sau pentru a cumpara terenuri arabile (fapt int\u00e2mplat deja in Africa si chiar in Rom\u00e2nia, unde companii occidentale cumpara pam\u00e2nt pentru producerea si v\u00e2nzarea de produse agricole \u2013 devenite foarte rentabile in ultimul deceniu).
\nPe scurt, fie ca vorbim de indignatii din Madrid sau de mai fram\u00e2ntatii lor semeni din Atena, absenta g\u00e2ndirii politice si deci a finalitatii politico-economice imi spun ca aceste miscari se vor slei c\u00e2t de cur\u00e2nd, ca un soi de bufeu al micro-luptelor urbane fara cap si coada. Caci nu at\u00e2t scaderea salariala e o problema astazi, c\u00e2t mai degraba protectia sociala minimala intr-o lume in care productia si consumul trebuie reg\u00e2ndite din temelii pentru un nou fel de a-fi-in-lume… Asa ca ma intreb mereu: mai e oare posibila o revolutie in lumea noastra postmoderna? Sa fi fost oare ceva adevarat in demonstratia falsa a lui Fukuyama \u2013 care, in orice caz, se insela asupra finalitatii? Sa nu fie vorba asadar de un sf\u00e2rsit al istoriei in fericita democratie capitalista ce se va fi instalat dupa caderea regimurilor comuniste, ci de amenintarea unui sf\u00e2rsit al istoriei ce se incheie ca dictatura capitalista indepasabila \u2013 din care, iata, experienta chiliana ne-a servit deja o mostra preliminara; sau, mai radical spus, pentru a-l parafraza pe maestrul meu G\u00e9rard Granel, viitorul adevaratei noastre istorii ar fi anii treizeci, indata ce se va fi inteles ca comunismul sovietic si apendicele sale europene si asiatice n-au fost, la urma urmei, dec\u00e2t o incercare de accelerare a modernitatii ca atare, neputincioasa in a reorienta destinalitatea Capitalului ca scop ultim al istoriei…<\/p>\n
Se impune astfel o ultima intrebare. In ciuda bogatiei multitematice a operei lui Marx, a justetei analizelor sale economice inca valabile astazi in ce priveste fiinta insasi a Capitalului, n-a comis el insa o eroare specific idealista \u2013 aceea de a fi crezut in capacitatea maselor de a schimba cursul istoriei modernitatii, de vreme ce Tehno-Capitalul era singurul capabil sa furnizeze, dincolo de lantul conflictelor de interese care determina aliante si antagonisme de moment, regulile marelui joc politico-economic al lumii, premisele si finalitatile sale neprevazute? Daca pentru Maximilien Rubel (insemnat traducator si comentator al lui Marx in editia completa a operelor sale din Pl\u00e9iade), \u201epostulatul auto-emanciparii proletare subintinde opera lui Marx ca un laitmotiv\u201c, atunci acest postulat \u2013 c\u00e2nd e confruntat astazi cu realitatea practicilor si a subiectivitatii cetatenilor acestui Occident post-Welfare State \u2013 nu e nimic altceva dec\u00e2t proiectia unei iluzii: a conceptiei mesianice a proletariatului. Conceptie care putea fi considerata veridica intr-o epoca in care ad\u00e2nca mizerie a poporului justifica inocenta si candoarea viitorului luminos, o epoca a inceputurilor, a originilor, in care energia pusa in slujba luptei de clasa purta, fara indoiala, speranta unei schimbari radicale in \u201ecea mai buna dintre lumile posibile\u201c. De atunci insa, am mai crescut, am iesit din copilaria istoriei moderne, am intrat in modernitatea tardiva, am intetit focul hybris-ului tehno-stiintei si al tehno-capitalului, dimpreuna cu corelatul sau, hybris-ul consumului si al creditului, nefiind ele dec\u00e2t fantasmele halucinate ale unui viitor niciodata implinit pe de-a-ntregul; ne-am pierdut astfel inocenta entuziasta a vremilor inaugurale in schimbul unui vis al hedonismului, care, spre a se intrupa hic et nunc, ne afla gata pregatiti pentru coruptie, lasitate si crime colective.<\/p>\n
Bucuresti, iulie 2011<\/em><\/p>\n <\/p>\n Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n NOTE:<\/strong> Am scris odata ca momentul pe care-l traim noi in istoria speciei umane \u2013 sf\u00e2rsitul vechii civilizatii rurale venite din neolitic si trecerea spre o civilizatie tehno-industriala electronica a simultaneitatii informationale (1) \u2013 opereaza un soi se mutatie antropologica a omului occidental prin aceea ca, pentru prima oara in majoritatea sa zdrobitoare, acest om a… Cite\u0219te mai mult »Proletarul astazi\u2026 continuare, transformare, reinnoire, destin? (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[800,6181,6184,6178,6179,6180,6182,6183,2373],"class_list":["post-8641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-comunismul","tag-confort","tag-democratia-capitalista","tag-omul-modern","tag-omul-occidental","tag-pragul-necesitatii","tag-proletariatul-de-azi","tag-protectie-sociala","tag-salariu"],"views":3107,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n
\n(1) Foarte cur\u00e2nd, cei mai multi dintre oameni vor trai in orase, unele dintre acestea monstruoase conurbatii de zeci de milioane de locuitori, care-i vor face pe multi sa uite ca laptele nu vine din pachetele aliniate in raioanele supermarketurilor, ci de la vaca, sau ca chipsurile din fastfood-uri sunt facute din cartofi, care cresc pe c\u00e2mp… Astfel, metropola Cairo, cu cei 19 439 541 de locuitori ai sai, are o populatie aproape c\u00e2t a Rom\u00e2niei… cea a Shanghaiului depasind-o, cu ale sale peste 23 de milioane… Dar situatia e totalmente alta si in ceea ce odinioara se numea \u201eviata la tara\u201c: astazi si in spatiul rural viata e in intregime tehno-computerizata.
\n(2) Eric Hobsbawm, \u201eThe Age of Extremes: The Short Twentieth Century, 1914-1991\u201c sEra extremelor: scurtul secol al XX-leat, Londra, 1994. Cf., cap. I si II.
\n(3) In ce priveste anii 60-90, a se citi si a se viziona succesiv: romanul-document al Christianei Rochefort, \u201eLes Petits enfants du si\u00e8cle\u201c sCopiii veaculuit, Paris, 1961, si filmul lui Etienne Chatili\u00e8z \u201eLa vie n’est pas un long fleuve tranquille\u201c sViata
\nnu-i un fluviu linistitt, 1988. C\u00e2t priveste America, a se vedea filmul-cult al lui Dennis Hopper, \u201eEasy Rider\u201c, 1969, iar pentru Marea Britanie, filmul lui Stanley Kubrick, \u201eClockwork Orange\u201c sPortocala mecanicat, 1971.
\n(4) Tot spre Statele Unite trebuie sa ne intoarcem privirile pentru a gasi metaforele narative cele mai explicite in directia acestei violente moderne inaugurale. Cf. filmul lui Michael Cimino, \u201eHeaven’s Gate\u201c, 1980 si \u201eThere Will Be Blood\u201c, de Paul Thomas Anderson, 2007.
\n(5) A se vedea, in rom\u00e2neste, o reflectie precoce asupra acestei teme a lui Herbert Marcuse, in \u201eScrieri filosofice\u201c, \u201eEliberarea de societatea abundentei\u201c, Bucuresti, 1977. <\/strong><\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"