{"id":864,"date":"2009-12-23T23:47:35","date_gmt":"2009-12-23T21:47:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=864"},"modified":"2009-12-23T23:48:32","modified_gmt":"2009-12-23T21:48:32","slug":"armele-concurentei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/armele-concurentei\/","title":{"rendered":"Armele concurentei"},"content":{"rendered":"

In \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din 11 decembrie 2009, Nicolae Manolescu reflecteaza in editorialul sau asupra rivalitatii literatilor si a formelor pe care ea le imbraca. Criticul rasfoieste \u201ecu delicii\u201c volumul lui Jean d’Ormesson consacrat teatrului lui Racine, isi aduce aminte de pretuirea pe care Anton Holban o avea pentru \u201eB\u00e9r\u00e9nice\u201c, tragedia in care nu se int\u00e2mpla nimic sau, in orice caz, nu se int\u00e2mpla nimic din ceea ce dramaturgii pun in tragedii: nu e, in \u201eB\u00e9r\u00e9nice\u201c, nici cruzime, nici moarte, ca de obicei in tragedii, ci doar o despartire. <\/strong><\/em><\/p>\n

O tragedie psihologica, de o puritate ce-i placea at\u00e2t de mult lui Holban. Insa aceasta puritate, constata N. Manolescu, n-a scutit piesa de contestatii. Nu din partea regimului, nu venita dinspre autoritatea religioasa contestata de Racine, ci din partea scriitorilor insisi, \u201eimpinsi de la spate de cel mai celebru dintre ei, Corneille\u201c, noteaza criticul citind cu delicii cartea lui d’Ormesson si oprindu-se asupra rivalitatii dintre cei doi mari dramaturgi. Pe scurt, batr\u00e2nul Corneille e gelos pe succesul t\u00e2narului Racine. Succesul acestuia cu \u201eB\u00e9r\u00e9nice\u201c pusa in scena pe 21 noiembrie 1670 reedita si probabil il intrecea pe acela inregistrat de Corneille insusi in urma cu 34 de ani, c\u00e2nd avusese loc premiera piesei sale, \u201eCidul\u201c. \u201eNu s-a multumit sa puna la cale o intreaga cabala, zice N. Manolescu, dar a scris (oroare! \u2013 n.n.) el insusi \u201eTite si B\u00e9r\u00e9nice\u201c, o piesa pe aceeasi tema\u201c. Replica literara a lui Corneille n-a avut insa succesul rivalului t\u00e2nar si, \u201eind\u00e2rjit\u201c, batr\u00e2nul \u201esi-a chemat in sprijin fanii\u201c: zece ani mai t\u00e2rziu il pune pe mediocrul Pradon sa scrie \u201ePhedra si Hyppolite\u201c, prin care \u201ePhedra\u201c lui Racine, crede N. Manolescu, \u201ee din nou concurata neloial.\u201c Ciudata, bizara conceptie despre concurenta, competitie si loialitate are criticul nostru. Cum isi inchipuie el ca s-ar fi putut altfel \u201erazbuna\u201c Corneille pe succesul rivalului sau dec\u00e2t scriind el insusi \u201eo piesa pe aceeasi tema\u201c, sper\u00e2nd ca aceasta forma de \u201econtestare\u201c sa-i restituie succesul rapit?! De o perfecta loialitate, duelul dintre cei doi, t\u00e2narul in ascensiune si batr\u00e2nul in amurg este purtat cu armele lor specifice, arme literare. Din nefericire, \u201earma\u201c batr\u00e2nului dramaturg ruginise, condeiul sau nu mai era in stare sa rivalizeze cu al t\u00e2narului Racine, dar asta nu face mai putin onest si onorabil, ba chiar eroic, gestul sau de a se lupta pentru supravietuire cu armele meseriei sale. Nici vorba de \u201econcurenta neloiala\u201c cum crede N. Manolescu, g\u00e2ndindu-se probabil la obiceiul autohton de suprimare a rivalului sau decizii arbitrare, except\u00e2nd de la regula jocului literar. Sunt cunoscute in c\u00e2mpul literar autohton destule cazuri de \u201econtestare\u201c prin abuz de putere, comportament discretionar pe care-l combatea p\u00e2na si N. Ceausescu atunci c\u00e2nd le cerea conducatorilor de institutii literare sa nu foloseasca acele institutii ca pe niste \u201efeude\u201c personale. In fine, revenind, ce alta forma de \u201econtestare\u201c putea folosi Corneille dec\u00e2t aceea de a scrie o tragedie pe care o spera mai buna dec\u00e2t a lui Racine?! Ar fi fost \u201econcurenta neloiala\u201c daca, invidios pe insuportabilul succes al t\u00e2narului rival, ar fi chemat in ajutor Biserica, \u201eautoritatea religioasa\u201c, ca sa-l interzica ori aresteze (!) pe Racine sau, mai stii!, ar fi pus sa i se taie m\u00e2na cu care scria tragedii mai bune dec\u00e2t ale lui. Prezumtios e si finalul editorialului scris cu cerneala simpatica de N. Manolescu: \u201eNu e lipsit de interes sa amintesc faptul ca principalele piese ale lui Racine, opt la numar, sunt scrise intr-un interval de zece ani, acela scurs intre \u201eAndromaca\u201c si \u201ePhedra\u201c. In 1677, dupa succesul acesteia din urma, Racine se decide sa nu mai scrie teatru. Cum sa ne explicam renuntarea despre care nu mai vorbeste nimeni? Nu i-au lipsit inaltele protectii. Succesul ar fi trebuit sa-l incurajeze sa continue. Nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t ipoteza ca sila de mica lume a literatilor a c\u00e2ntarit mai greu dec\u00e2t toate recunoasterile si onorurile.\u201c Facila, ipoteza cu \u201esila de mica lume a literatilor\u201c poate traduce doar momentana stare de spirit a criticului mult laudat si contestat in ultima vreme. O sa-i treaca.
\nB\u00e2ntuit de o asemanatoare sila metafizica fata de \u201emica lume a literatilor\u201c e si Aureliu Busuioc, autorul unor foarte spirituale si pline de ironie caustica note din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Intr-una din ele, intitulata \u201eVertical si orizontal\u201c, Aureliu Busuioc are in vedere din c\u00e2te inteleg starea \u201emicii lumi a literatilor\u201c de peste Prut, unde constata ca s-a ivit o dogma, \u201eteza (aproape filozofica, dar mai ales politica!) acceptata in mod necritic de catre unele grupulete politice si literare (ori mai degraba extraliterare), care teza presupune detinerea de catre respectivul grupulet a adevarului absolut.\u201c Respectiva dogma pare trasa la indigo dupa teza care circula si dincoace de Prut. Si in alte privinte \u201efratii\u201c seamana intre ei: \u201eIn literatura \u2013 unde, lucru cert, majoritatea membrilor Uniunii Scriitorilor sunt fie veleitari, fie grafomani sadea (primirea in numita uniune se face pe baza de carti, si poti edita orice elucubratie daca ai bani sa platesti tiparul si lucratorii editurii) \u2013 a inceput o noua ierarhizare a valorilor … S-a ajuns si la acordarea de mari premii rom\u00e2nesti unor palizi \u201efrati basarabeni\u201c, premii refuzate in trecut unor Caragiale, Baiesu, Sorescu. Ce sa mai vorbim de solemnele chiolhanuri de la US inchinate aniversarilor unor perfecte nulitati. De fapt ce poti pretinde de la o organizatie care nu se poate capatui cu un ziar al ei?\u201c Despre aparitia in valuri succesive a \u201efostilor dizidenti\u201c si calificativul \u201everticalitatii\u201c geometrice al vitejilor de dupa razboi, Aureliu Busuioc conchide cu neagra ironie: \u201eNimic mai vertical pe lumea asta dec\u00e2t plumbul sp\u00e2nzurat de sfoara zidarului. De unde si nastrusnica idee ca verticalitatea absoluta a unui individ poate fi oferita doar de sp\u00e2nzuratoare.\u201c O aparitie remarcabila in \u201emica lume a literatilor\u201c e pagina de poezie semnata de Nicolae Tzone in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Custodele si servitorul devotat al avangardei rom\u00e2nesti, om cu mari merite in culegerea si depozitarea urmelor acestei miscari in literatura rom\u00e2na, scrie un poem splendid, poemul unei superbe sfidari si care, in ciuda tonului \u201eobraznic\u201c avangardist, e o sf\u00e2sietor de frumoasa declaratie de dragoste, o reverenta umila si plina de respect filial nutrit fata de cei al caror legatar testamentar s-a decis sa fie si sa ram\u00e2na. Cel care spune despre sine ca \u201etzone e un nume rar in poezia rom\u00e2na \/ tzone nu e tzara tzone nu e naum zis si gellu nu e luca zis si gherasim \/ tzone e stap\u00e2nul limbii rom\u00e2ne tzone este zeul batr\u00e2n al poeziei rom\u00e2ne \/ tzone e un butoi cu vin care are in el in loc de vin dinamita \/ tzone e singurul poet antic care s-a pastrat viu …\u201c este, intr-adevar, nutrit in emotionantul sau lirism epigonic de magma inaintasilor pe care-i iubeste si-i str\u00e2nge cu dragoste la piept: \u201etzone e sicriul capodopera cu singurele poeme capodopere ale limbii rom\u00e2ne si-ale literaturii rom\u00e2ne ( …) tzone nu e tzara nu e eminescu zis si mihai nu e mazilescu zis si virgil \/ tzone ca sa nu-l vedeti voi niciodata dormind doarme in ad\u00e2ncul dunarii \/ intr-o stiuca lunga de o suta de metri si lata de o suta de metri \/ si concomitent in ad\u00e2ncul nilului ( …) tzone nu e vinea tzone nu e paun zis si paul nu e nici mugur zis si florin \/ tzone este cimitir marin doldora de capodopere de pe intinderea \/ statului rom\u00e2n si de pe intinderea continentului european ( …) tzone e singurul poet rom\u00e2n care doarme de g\u00e2t cu poemele lui…\u201c. Sicriul capodoperelor, singurul cimitir marin doldora de capodopere: Tzone e singurul poet rom\u00e2n care doarme de g\u00e2t cu poemele lor… Splendida dedicare, superba consacrare si forma de jertfa pe altarul unei poezii ce a descoperit noi continente literare. In fond, nutrita deschis si asumat de aceste filoane, poezia lui Nicolae Tzone este o poezie patriotica.
\nPiesa de rezistenta a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c apartine, indiscutabil, dnei Gabriela Omat, care dupa o lunga si migaloasa cercetare si reconstituire e in masura sa ne anunte iminenta intrare in circulatie a romanului \u201epierdut\u201c si regasit al Hortensiei Papadat-Bengescu: \u201eStraina\u201c. Istoria ca si misterioasa a romanului \u2013 de fapt a manuscriselor si variantelor \u2013 se intinde pe trei sferturi de secol: \u201eSi inca o cifra la care putem tresari: sunt 62 de ani de c\u00e2nd, in imprejurari tulburi, s-a pierdut, dupa ce fusese cules si corectat in spalt la Editura Fundatiilor Regale, \u201eStraina\u201c, romanul de ample proportii, care incheia saga familiei Halippa. Vreme de aproape trei sferturi de secol, in jurul acestei carti s-au tesut istorii si ipoteze, din familie sau alte surse s-au furnizat \u2013 rar \u2013 publicatiilor literare fragmente autografe, Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne a achizitionat aproximativ 200 de pagini din manuscrisele cartii, dar masivul stoc manuscris pastrat in arhiva urmasilor a fost putin accesibil cercetatorilor si inca mai putin editorilor.\u201c Aventura stocului de manuscrise a \u201eStrainei\u201c o reediteaza, intruc\u00e2tva, pe aceea a romanului \u201eVenin de mai\u201c a lui Ion Vinea, ramas neterminat si tiparit postum, intr-o versiune controversata, in 1971, de Mircea Vaida si Gheorghe Sprinteroiu. Dna Gabriela Omat propune recuperarea \u201eStrainei\u201c intr-un \u201eregim multiplu ipotetic si interactiv\u201c, intr-o editie care, spune domnia sa, \u201ese poate numi (cu toata prudenta implicita), Reconstituire; cititorul, in schimb, astazi cu deprinderi de lectura educate de \u201epostmodernism\u201c, are latitudinea sa-si elaboreze propria versiune virtuala a cartii, cu at\u00e2t mai ofertanta cu c\u00e2t numeroase variante narative incomplete sau discordante ( … ) pot fi grupate intr-o a doua sectiune pe care as denumi-o Romanul alternativ.\u201c E, in orice caz, o experienta editoriala relativ inedita si va fi fara indoiala, judec\u00e2nd dupa fragmentele publicate, o lectura pasionanta si un teren de controverse si speculatii critice pline de cel mai mare interes.<\/p>\n

In acelasi numar substantial \u2013 in nota celor mai faste epoci din lunga viata a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c \u2013, un interviu al Ioanei Revnic cu \u201esupleantul\u201c Petru Popescu dezvaluie intentiile prozatorului secretizate in acest roman autobiografic, \u201eSupleantul\u201c, prin care, pretinde el, \u201eam retrait sentimentul intimitatii cu limba mea … Da, a fost ca si c\u00e2nd eu, cel de azi, as fi reint\u00e2lnit o iubita din trecut, care, printr-o magie, a ramas neschimbata: la fel de t\u00e2nara si misterioasa cum era atunci.\u201c In ochii malitiosului Val Gheorghiu, \u201efostul june prim al romanului anilor saptezeci\u201c se plaseaza, intr-un interviu televizat, \u201ein postura de a se justifica. E ceva at\u00e2t de complicat, inc\u00e2t nici revenitul z\u00e2mbet nu poate anula senzatia subtire de ambiguitate. Sigur, faptul in sine \u2013 amorul ivit intre cei doi \u2013 ar fi suficient pentru a justifica orice. Numai ca, indemnat \u2013 dincolo de trama consumata si de transpunerea ei in recentul roman \u2013 sa faca o minima schita a celor doi parinti dictatori, dar si a inamoratei lor fiice, Petru Popescu se deda unui exercitiu vexant, recunosc\u00e2ndu-le sinistrelor personaje calitati umane greu credibile.\u201c Prostioara asta literara dupa care cei doi \u201eparinti dictatori\u201c n-ar dispune de \u201ecalitati umane\u201c verosimile si credibile e de oarecare notorietate, fiind pusa in circulatie de anticomunistii puri si duri, de acei \u201edizidenti verticali\u201c descrisi de Aureliu Busuioc in articolul citat mai inainte: ea, aceasta negare a \u201ecalitatilor umane\u201c emana de la cei care au facut dizidenta in camera de baie si sufera acum ca n-au fost niste Havel sau Jan Palach. In realitate, Ceausestii nu sunt incompatibili cu \u201ecalitatile umane\u201c refuzate cam obtuz si neliterar de Val Gheorghiu, iar intentia lui Petru Popescu de a-i privi ca pe niste, totusi (!), oameni este c\u00e2t se poate de realista si plina de bun simt uman si literar. Din nenorocire insa, intentia prozatorului nu e confirmata de calitatea literara a paginii din roman: \u201evexant\u201c nu e ca le recunoaste \u201esinistrelor\u201c personaje anumite calitati umane, ci ca, parca urm\u00e2nd inauzibile indicatii de partid si de stat, prozatorul il inzestreaza pe dictator cu calitati supraumane, face din el un prototip de erou national ce aduna sub acelasi nume si chip figura stramosului traco-dac de pe vremea lui Burebista si a taranului rom\u00e2n de la Dunare. Monumentaliz\u00e2nd in spiritul frescelor din \u201eepoca de aur\u201c, prozatorul va fi voit sa faca parodia acelui mod de creatie, dar o face asa de \u201esubtil\u201c inc\u00e2t nu se baga de seama… Altminteri, dictatorii au fost niste parinti care si-au iubit copiii, precum si tara cu muntii, padurile si c\u00e2mpiile ei, dar in dezacord flagrant cu poporul istoriceste real ce locuia aceasta tara: ar fi vrut sa-si fabrice si sa aiba la dispozitie alt popor in locul celui real. Asta este un lucru, intr-adevar, vexant…<\/p>\n

N-am timp (adica spatiu!) ca sa prezint extraordinarele pagini de memoriei ale poetului chilian Pablo Neruda prezentate si minunat traduse de Luminita Voina-Raut. Mare poet (Premiul Nobel in 1971), diplomat, politician, apropiat al presedintelui Salvador Allende, Pablo Neruda a murit la 12 zile dupa lovitura de stat din 11 septembrie 1973, incheiata cu moartea lui Allende si instaurarea dictaturii lui Pinochet. \u201eMetaforic vorbind \u2013 spune un scriitor chilian \u2013 Pablo s-a imbolnavit odata cu tara si s-a stins din viata odata cu instaurarea dictaturii.\u201c Paginile traduse si publicate in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c aduc in prim- plan poezia misterioasa a orasului Valparaiso si fac parte din volumul de memorii \u201eMarturisesc ca am trait\u201c, in curs de aparitie la Editura Vellant.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din 11 decembrie 2009, Nicolae Manolescu reflecteaza in editorialul sau asupra rivalitatii literatilor si a formelor pe care ea le imbraca. Criticul rasfoieste \u201ecu delicii\u201c volumul lui Jean d’Ormesson consacrat teatrului lui Racine, isi aduce aminte de pretuirea pe care Anton Holban o avea pentru \u201eB\u00e9r\u00e9nice\u201c, tragedia in care nu se int\u00e2mpla… Cite\u0219te mai mult »Armele concurentei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[483,484,124,482],"class_list":["post-864","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-berenice","tag-corneille","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":2512,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/864","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=864"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/864\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=864"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=864"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=864"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}